Ucraina: teoria haosului

Foto: EPA

Greşelile fatele interne şi externe, care au provocat escaladarea tensiunilor în Ucraina, ar fi avut justificare în cazul în care tot ceea ce se întâmplă în această ţară ar fi fost un fenomen unic în istoria recentă a statului. Dar nu e aşa.

În ultimele decenii, Occidentul a acumulat o vastă experienţă în ceea ce priveşte schimbarea regimurilor politice „greşite”. De ce oare sprijinul puternic acordat din exterior forţelor de opoziţie nu aduce rezultate pozitive?

În ultimii 10 ani, toate tentativele de schimbare a regimurilor politice au avut loc în ţări „problematice”, care trec prin transformări economice, sociale, etnice şi religioase profunde. Prin urmare, planurile de ajutor erau elaborate de diverse grupuri de experţi: oficiali - avocaţi, diplomaţi şi economişti, şi mai puţin - spioni şi militari. Astfel, era de datoria lor să asigure succesul.

Însă regimurile se schimbau, iar problemele rămase nesoluţionate se gravau. Pe lista ţărilor în care revoluţiile au fost sprijinite şi continuă să fie sprijinite de Occident nu există niciuna, ai cărei cetăţeni să se declare recunoscători pentru ajutorul acordat.

Occidentul încearcă în prezent să ajute Ucraina. Acolo nu există niciun conflict armat deschis, niciun dictator violent sau dificultăţi în a înţelege situaţia internă. Obiectul înlăturării de la putere a preşedintelui Ianukovici a urmat necondiţionat sfaturile vicepreşedintelui american Joe Biden despre „necesitatea de a da dovadă de maximă reţinere”. În cele din urmă, renunţând să lupte împotriva opoziţiei, el a părăsit ţară.

Acum toată puterea se află în mâinile „guvernului provizoriu”, loial Occidentului. Pentru obţinerea victoriei finale şi stabilizarea situaţiei este nevoie doar de asistenţa politică şi financiară promisă şi de sfatul specialiştilor cu experienţă care să le spună ce greşeli nu pot fi comise şi ce măsuri sunt absolut necesare.

În realitate, însă, în locul unei declaraţii cu privire la unitatea regiunilor de vest şi de este ale ţării, deputaţii au decis abrogarea legii referitoare la statutul limbii ruse ca limbă regională. În consecinţă, în locul unei stabilizări a situaţiei, în ţară au izbucnit revolte în regiunile de sud, de sud-est şi în Crimeea.

Niciunul dintre consilierii occidentali nu recomandă Kievului să risipească temerile Moscovei cu privire la soarta bazelor sale navale din Crimeea, unde se află 70% din întreaga infrastructură a Flotei ruse în Marea Neagră. Temerile sunt întemeiate: actuala conducere a Ucrainei declară că prezenţa pe teritoriul Ucrainei a Flotei ruse în Marea Neagră contravine intereselor sale naţionale.

E puţin probabil ca cineva să poată nega faptul că Rusiei îi era pe deplin îndeajunsă baza militară navală de la Sevastopol şi relaţiile excelente cu populaţia din Crimeea. Toţi ştiau. Oare ar fi putut prevedea reacţia Moscovei la o ameninţare evidentă la adresa intereselor sale? Într-un interviu pentru MSNBC, Lawrence Wilkerson, adjunct al fostului secretar american Colin Powell, a spus: „Dacă aş fi în locul lui Putin, aş fi făcut exact ceea ce a făcut Putin, iar cei care spun că nu au putut prezice acest lucru sunt fie proşti, fie mincinoşi”.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru/

Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2014_03_14/Ucraina-teoria-haosului-6669/