O perioadă de eclipse, fericită!
Cum vă descurcați până acum, cu această expunere totală la frecvența noastră de Acasă? Puteți simți cum se stabilizează energia Christică, în celulele voastre? Pentru că acest lucru se întâmplă în mod sigur! Este neîndoielnic faptul că aceste eclipse duc la un nivel cu totul nou, relația noastră fizică cu viața de pe Pământ.
Vibrațiile extrem de concentrate ale Sursei impregnează fiecare centimetru din viața noastră (și din corpul nostru), iar unii simt acest lucru în cele mai binecuvântate moduri, alții în cele mai provocatoare moduri, iar cei mai mulți dintre noi, în ambele moduri. Indiferent cum îl simțiți, fiți siguri că toate lucrurile prin care treceți în această perioadă intensă sunt spre binele vostru cel mai înalt și vă vor conduce, în cele din urmă, la înțelegerea deplină a acestui adevăr.
În general, ceea ce este necesar în momentul de față este să faceți alegeri noi, lipsite de frică, de fiecare dată când se ivește un tipar vechi, bazat pe frică… iar această alegere devine mai ușoară ca oricând.
Dacă sunteți foarte acordați la voi Înșivă… spun asta de parcă ați avea altă alegere de făcut, în această călătorie!!… e posibil de asemenea să începeți să observați că în conștiința voastră apar unele străfulgerări luminoase, despre sistemul nou și vast al realității… unele înțelegeri și viziuni subite, ce decurg din modelul Christic ce a fost ancorat pe poziție și care începe acum să răzbată la suprafață și să se dezvăluie.
Din august, de când am descărcat și transcris tehnica de regenerare, eu personal am simțit această energie Christică amplificată, într-un mod foartebiologic. Pentru mine nu e surprinzător, dar ceea ce ESTE surprinzător… și sunt extrem de fericită să-l relatez, ca pe un semn pentru noi toți și ceea ce urmează să vină… este că transformările fizice pe care le remarc nu sunt, până la urmă, îngrozitoare.
De fapt, am avut de curând ceea ce aș putea numi prima mea experiență, palpabilă, a corpului Christic. A fost subtilă, dar a avut un efect foarte puternic și, privind retrospectiv (când am înțeles clar ce se întâmplă), mi-am dat seama că pe cât de vagă a fost, la momentul respectiv, a fost totodată un moment în care efectiv am simțit că viața mea se rotește peste tot... atât de puternic, încât am dorit să vă împărtășesc experiența, în caz că și alții simt ceva similar.
Totul a început în noaptea de 4 octombrie, când am adormit cu mare greutate. (ulterior am aflat că Marte din Săgetător era în trigon cu Uranus din Berbec și mă gândesc că acesta a fost un fundal celest puternic, pentru întâmplările mele nocturne.) Știm cu toții că insomnia nu este un fapt neobișnuit în procesul de înălțare, dar ceea ce a fost foarte neobișnuit în acea noapte, a fost că de fiecare dată când începeam să ațipesc, în corp îmi pătrundea o energie care mă trezea bine de tot… iar de fiecare dată când s-a întâmplat asta, am observat prin ochiul minții că numărul 13 strălucea orbitor în fața mea.
Acest lucru s-a repetat de vreo 6-7 ori, între orele 1 și 5 dimineața. L-am resimțit de fapt ca pe o mică hărțuială… în care categoric nu-mi era permis să dorm, oricât de mult îmi doream, iar numărul 13 nu mă lăsa deloc în pace… am avut mai degrabă senzația că vibrația 13 era cumva responsabilă de experiența prin care treceam… sau poate conștiența mea conștientă din acea noapte, despre codul Christic (13), a fost necesară pentru a-mi activa modelul divin… nu știu sigur, dar la 5 dimineața energia s-a disipat/integrat și am putut în sfârșit să cad într-un somn adânc și odihnitor.
În dimineața următoare nu m-am gândit deloc la ea, dar privind înapoi mi-am dat seama că, în realitate, se produsese ceva. În momentele ce au urmat acelei nopți, am fost atât de adânc cufundată în această nouă stare de ființare, încât nici măcar n-am fost conștientă că eram „în ea”… că, de fapt, îmi simțeam pe deplin corpul Christic. Nu au existat avertismente, dar după ce am revenit la tiparul meu 3D, am simțit o diferență clară și am știut fără nicio urmă de îndoială, că exact la acest lucru fusesem martoră în ființa mea.
Atunci când modelul meu Christic (Adam Kadmon) a devenit conectat, am petrecut una sau trei zile (cu întreruperi, până la eclipsa de Lună) într-un sistem de chakre total activat, în care îmi puteam simți realmente prezența cosmică aici, pe Pământ… o expansiune ce depășește orice con-vin-ge-re. Pentru prima oară, am avut acces la adevărul și validitatea fizicalității 5D, în carne și oase și mi s-a dat o dovadă întrupată despre cum este ca toți centri energetici să fie activați, să funcționeze din plin și să lucreze în tandem. Sunt foarte sigură că pentru unii, aceasta a fost o experiență prevestitoare despre ceea ce va urma după ciclul de eclipse (?), dar a spune despre ea că a fost extrem de rafinată, nu ar fi o apreciere chiar potrivită. A fost mai mult decât extrem de rafinată, a fost… „normală”.
Să-mi simt activarea deplină a Corpului de Lumină a fost o senzație atât de profundă de normalitate, încât nimic din ea nu s-a simțit a fi ieșit din comun… dar, în același timp, a fost cu totul extra-ordinară. A fost realmente un sentiment de a fi Acasă în corpul meu, fără nicio urmă de frică. Când m-am aflat în această stare, am putut oarecum să privesc „înapoi” la modelul corpului 3D, în care concomitent încă mai sălășluiesc și să-mi dau seama, foarte clar, de stupiditatea acestui lucru… lipsa lui generală de activitate și că faptul de a fi separat de centrul de putere e atât de arhaic, încât experiența de a fi o ființă tridimensională nici măcar nu se compară cu ființa umană divină originală, de după activarea așa-numitului „ADN Dumnezeu”. Nu se află nici măcar în același multivers al înțelegerii.
Mi-aș dori să o formulez mai bine, dar faptul de a simți normalitatea tuturor acestor lucruri… înțelegerea integrată că „așa trebuie să lucreze corpul uman”… a fost cel mai edificator și eliberator sentiment pe care l-am avut vreodată în acest corp. Dintr-odată, toți anii în care m-am convins pe mine însămi de capacitățile reale ale corpului au părut atât de inutili și s-au estompat cumva în fundal… chiar au părut a fi străini, comparativ cu puterea și inteligența pe care o conține acest nou corp, la fel ca o relație din trecutul îndepărtat (karmică), dominată de suferință, spre deosebire de libertatea și fericirea IUBIRII reale UNICE.
A fost un sentiment de validare totală a zeci de ani de credință, răsplata de a avea încrederea că corpul va da de cunoașterea mea lăuntrică și că, în același timp, mă va îndruma exact spre acel moment. După această experiență, efectiv nu mai trebuie să faci eforturi să crezi, nu mai există anxietate sau neliniște cu privire la plauzibilitatea tuturor acestor lucruri. A fi în acea stare nu a reprezentat potențialul perfecțiunii, ci prezența ei reală întrupată… inteligența regenerării, a sănătății desăvârșite și a tinereții veșnice, total activată… o stare care a făcut aceste lucruri nu doar posibile, ci a făcut să devină imposibil și faptul de a gândi sau simți altfel, atunci când ești în acea stare. În acele momente, întreaga călătorie a vieții mele… toate grozăviile… pentru a ajunge la acest moment de acum, au făcut ca piesele din puzzle să aibă sens.
Acest sentiment a fost totul și nimic din ceea ce am crezut că va fi, dar a adus cu el trei daruri imediate: 1) o stare aproape constantă de creativitate și bucurie, 2) o schimbare profundă a capacității mele plină de putere de a comanda și orchestra tot ceea ce doresc să trăiesc în această viață și 3) absența totală a oricărei memorii bazate pe corp, a vieții mele 3D… inclusiv a întregii călătorii de purificare, necesară pentru a ajunge aici. E ca și cum corpul Christic nu mai are nicio amintire despre viața mea trăită în separare, iar toată eliberarea karmică, ce m-a epuizat începând din 1999, pur și simplu a încetat să mai existe. Este mai mult decât uluitor. De fapt, e mai presus de minte… punct.
De la eclipsa de Lună, nu am revenit (încă) la acea stare totală de funcționare deplină… de fapt, după acele aproximativ două episoade de expansiune cosmică, cea mai ireală experiență a fost să „revin de această parte”, deoarece din punctul în care sunt acum, pur și simplu e la fel de greu de crezut în experiența corpului Christic, pe cât de greu a fost de crezut în experiența corpului karmic, atunci când l-am transcens pentru o clipă. Iar asta mi-a adus o perspectivă EXTRAORDINARĂ asupra „vindecării” și a faptului că atașamentul nostru de viața din dualitate ne limitează în mod categoric, capacitatea de a ne întregi pe deplin. Tot ce poate face vreodată pentru noi, modelul corpului 3D, este să ne mențină vii… totuși, modelul 5D înlătură toate acele frici de supraviețuire la nivel de bază și ne ușurează suficient de mult greutatea, ca să putem zbura cu ușurință.
Pentru colectivitatea implicată în procesul de înălțare, vindecarea a devenit o structură 3D extrem de depășită, care este contraproductivă pentru modelul 5D, al Corpului de Lumină total activat… fiind chiar ridicolă. Am ‘știut’ întotdeauna că acest lucru e adevărat, dar acum ȘTIU că e adevărat.Încă mai integrez cu greutate toată această experiență și există mult disconfort legat de mutația celulară care a provenit de acolo. În orice caz, chiar simt că a fost o experiență prevestitoare importantă, o viziune rapidă și instantanee despre ce urmează pentru unii și un testament despre locul în care eclipsele au puterea de a ne duce în final. Dacă nu – iar aceasta e o declarație importantă – vă asigur că tot ce am simțit în acele scurte clipe care-ți transformă viața valorează încă o călătorie de 10 ani pentru a ajunge acolo. ATÂT de uimitoare a fost.În final, simt că merită menționat faptul că, de la această activare, nu mă mai simt atrasă să iau parte la propriul meu proces de regenerare. După ce am folosit tehnica pe care mi-au dat-o pleiadienii, zilnic, timp de câteva săptămâni, a fost ca și cum la eclipsă a fost învârtit un comutator și mi-am pierdut brusc orice dorință de a lucra cu procesul corpului meu… am început să-l simt ca nefiind necesar, de parcă doar treceam prin mișcări. Nu știu dacă această senzație va dura, iar dacă va dura, firește că vă voi ține la curent, dar e destul de notabilă ca să o împărtășesc, în caz că simțiți ceva similar. Pleiadienii au spus că acest lucru va fi diferit pentru toți… unii vor avea nevoie de mai mult sprijin decât alții… deci, ca întotdeauna, faceți ceea ce simțiți, atât timp cât simțiți că vă ajută.În ceea ce mă privește, deocamdată simt că am făcut destul și că, din acest punct, corpul meu o poate accepta. Dacă asta se schimbă și eu mă voi schimba…
Ana Nicolai
Sursa: http://pasdeinger.blogspot.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu