VIAȚA OMULUI CONTINUĂ DUPĂ DECESUL FIZIC!

Numele doctorului Raymond A. Moody vă spune ceva? Dar cel al Elisabeth  Kübler-Ross? Sunt cercetătorii care au investigat un segment al vieții umane terestre și au descoperit un fapt inedit: există viață și după moartea fizică! Doctorul Raymond A. Moody a definit prin expresia  Near Death Experience (NDE) fenomenele vizuale, sonore, barestezice, ideatice, emoționale, etc., pe care le-au relatat cei care au prezentat semnele obiective ale morţii. Şi anume, stop respirator şi cardiac, însoţit de electroencefalogramă plată  –  semn că activitatea cerebrală a încetat. Şi care au revenit la viaţă în mod spontan sau în urma reanimării.

În anul 1982, Institutul Gallup a efectuat un sondaj de opinie în SUA, la care au participat opt milioane de adulţi ce trecuseră prin experiență NDE. Lucrurile au demarat în anii ’70 când pionierii acestei inedite cercetări, Elisabeth Kübler-Ross şi Raymond Moody, au publicat rezultatul studiilor pe care le-au întreprins de-a lungul anilor. În cartea sa Moartea este un nou soare, Elisabeth Kübler-Ross a declarat că a recenzat douăzeci de mii de cazuri din toată lumea în care oamenii au fost declarați morți clinic, dar au revenit la viată în mod spontan sau prin reanimare. „Experiența NDE, spune Elisabeth Kübler-Ross, este generală, independentă de faptul că sunteți aborigeni din Australia, hinduşi, musulmani, creștini sau păgâni. Ea este independentă de vârstă sau de statut socio-economic. Este vorba de un eveniment pur uman, după cum procesul naşterii este un eveniment pur uman.”

 „Experiența morţii este aproape identică cu cea a unei nașterii. Este o naştere într-o altă existenţă, care poate fi dovedită cât se poate de simplu.”

 „Imediat ce sufletul v-a părăsit corpul fizic, vă daţi seama că vedeţi tot ce se pretrece la locul morţii voastre, în camera bolnavului, la locul accidentului sau acolo unde aţi părăsit corpul fizic. Nu veţi mai înregistra aceste evenimente cu conștiința voastră muritoare, ci cu o percepţie nouă. Veţi înregistra totul şi asta în momentul în care nu mai aveţi tensiune arterială, când nu aveţi nici puls, nici respiraţie, unerori chiar în absenţa undelor cerebrale. Ştiţi exact ce spune şi gândeşte fiecare şi cum se comportă.”

 „Mulţi oameni îşi părăsesc corpul în cursul unei intervenţii chirurgicale şi privesc efectiv această intervenţie. Toţi medicii şi infirmierele trebuie să fie conştienţi de acest lucru. Asta înseamnă că lângă o persoană inconștientă nu trebuie să se vorbească decât despre lucruri decente.”

„Mai trebuie să ştiţi că, dacă vă apropiaţi de patul mamei voastre aflată pe moarte sau tatăl vostru se află deja într-o coma profundă, acestă femeie sau acest bărbat aud tot ce spuneţi. Şi nu este prea târziu pentru a spune „îmi pare rău”, „te iubesc” sau tot ce vreţi să spuneţi.”

După unsprezece ani de anchetă în o sută cincizeci de cazuri de NDE, Raymond Moody a publicat carteaViaţă după viaţă, care a devenit un succes mondial. Covârșitoarea majoritate a persoanelor intervievate, care au trecut prin NDE, vorbesc despre un tunel pe care îl străbate sufletul (sau ceea ce numim noi suflet) la iesirea din corpul fizic. „Experiența tunelului are loc în general după ce au părăsit corpul... În acest stadiu, în faţa lor se deschide un portal sau un tunel şi sunt împinşi în întuneric. Trec print-o zonă de obscuritate şi la sfârşit ies în acea lumină strălucitoare (...)”  - relatează doctorul Moody în studiul său.

Când se apropie ceasul morții, majoritatea oamenilor cad pradă stresului, depresiei, anxietății, cu gândul la învelișul fizic inert în care se vor “reduce”.  În fapt, invelișul fizic trebuie tratat din perspectiva fluturelui, ce se transformă din omidă târâtoare în insectă zburătoare. Adică, fără exagerările pe care le impune biserica ortodoxă cultului moaștelor, întru păcălirea enoriașilor mai slabi de înger. (A se vedea în acest sens și articolul din Jurnal Paranormal, intitulat Moda sfinților făcuți la grămadă și a pupării moaștelor îi îndobitocește pe enoriași.)

Ce ar trebui cu adevărat să ne îngrijoreze  

Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze nu este moartea fizică în sine, ci viața viitoare, în raport cu faptele noastre zilnice comise pe Pământ. Cu alte cuvinte, karma noastră, care este o lege a firii. Ceea ce semeni, vei culege. Faptele noastre se imprimă în subconștientul fiecărui muritor, constituind adevărata zestre ce ne însoțește după moartea fizică. Potrivit faptelor noastre comise zilnic, după moarte vom continua viață sub diverse moduri de reciclare fizică și spirituală. Dacă am prejudiciat un semen în viața noastră actuală, vom fi prejudiciați la rândul nostru în viața viitoare, fie că ne vom reîncarna sub aspect uman, fie sub aspect animal, ca pradă pentru animale carnivore. Toate faptele comise – și cele bune și cele rele –, se plătesc corespunzător în viața viitoare. Astfel s-ar explica (ipotetic) și nașterea unor copii geniali din părinți biologici cu dotare cerebrală modestă. Fenomenul are loc și în contrasens: din părinți cu dotare cerebrală adecvată, se pot naște copii cu “hard disk-ul” neuronal limitat.

Iertarea păcatelor săvârșite de noi, nu se produce prin prin “iertarea” oferită de popi, și ei plini de păcate omenești, în schimbul unei cotizații bănești. Pocăința nu rezolvă problema faptelor negative comise față de semenii noștri, față de regnul animal, față de regnul vegetal terestru.

Cangur din Australia, într-o poziție de meditație profund umană. Să fi fost ființă umană într-o viață anterioară?

Deși majoritatea cercetătorilor se feresc să admită că animale dau dovadă de înțelepciune, compasiune, dragoste față de puii lor și se implică în educația generațiilor viitoare, același lucru se petrece și în regnul vegetal.  Ființele vegetale au memorie, inteligență, conștiință, compasiune. Am verificat acest lucru în mod repetabil, cu prilejul unor experimente convingătoare. Prin urmare, vrem sau nu vrem să recunoaștem aceste calități la regnul animal și vegetal, comitem un păcat de neiertat dacă obstrucționăm dezvoltarea lor naturală; păcat pentru care vom plăti în viața viitoare.

Omul, autointitulat viețuitoare supremă terestră – în fapt se situează pe la mijlocul scării evolutive, sub raportul genelor din ADN -, încă nu cunoaște partea invizibilă a ființei sale (biocâmpul) şi urmările interferențelor acestei energii enigmatice, cu energiile mediului înconjurător. (În acest sens este util să revedeți articolul publicat în Jurnal Paranormal, cu titlul Biocâmpul organismelor vii. Biocâmpul uman.) Asemănător cu neglijarea biocâmpului, omul se concentrează numai asupra segmentului vieții actuale, fără să ia în calcul consecințele pe care le va suporta în viața viitoare, produse de comportamentul său aberant. Rapacitatea, invidia, agresivitatea față de semeni au făcut din ființa umană un animal cu instincte primitive, izolat într-o carapace opacă - proces care îi va duce suferințe de neimaginat în viața viitoare. Nu predic în pustiu; vă spun lucruri adevărate. Viață după moartea biologică există cu certitudine. Rămâne ca noi să ne pregătim cum trebuie pentru viața viitoare.

Viața în Universul nostru este un proces continuu, cu etape distincte, pe care trebuie să le abordăm cu responsabilitate. Moartea fizică nu este sfârșitul vieții. Este doar o etapă intermediară în existența ființei vii. Trebuie să așteptăm cu detașare când ne va fi dat să încheiem etapa vieții actuale. Să reținem că toate ființele vii din Universul nostru, oameni, animale, plante, se nasc, trăiesc parcurgând o etapă a vieții lor și mor, fără excepție; după care, potrivit energiilor subtile individuale acumulate se renasc într-o viață viitoare. Vom pleca în eternitate cu zestrea pe care am adunat de-a lungul existenței actuale, potrivit faptelor noastre. Fenomenul menționat se află mai sus de gândirea și vrerea noastră. Avem, în schimb, liberul-arbitru să evităm neajunsurile vieții viitoare. Această posibilitate ne este ascunsă de guvernele lumii. Descoperirea vieții după moarte lovește în esența războaielor dintre oameni. Cine este atât de nesăbuit încât să-și ucidă semenul și să tragă consecințe dramatice în viața viitoare?  

Cine nu crede ce spun eu, este liber să nu creadă. Cine crede ce spun eu, va ști cum să se pregătească pentru viața viitoare. Ceea ce spun eu nu intră în contradicție cu legile fizicii cuantice, cu teoria creaționistă sau cu teoria evoluției speciilor. Am scris acest articol cu speranța, că voi trezi pe semenii  mei din letargia indusă de guverne. Letargie cauzată de problematica creată în mod fals asupra vieții omului.

Sursa: http://jurnalparanormal.ro/