PAŢIUL GEOGRAFIC ÎN CARE A APĂRUT ŞI S-A DEZVOLTAT CIVILIZAŢIA DACICĂ

 Teofil Gridan

Istoria omenirii a fost şi este privită din diverse unghiuri de vedere. Istoricii climei (paleoclimatologii) discută gradul în care i s-ar putea atribui climei un rol determinant în dezvoltarea societăţii umane, punând marile realizări tehnice şi tehnologice pe seama unor schimbări climatice (globale sau regionale) favorabile şi dimpotrivă etapele de criză (de involuţie) pe seama unor schimbări climatice nefavorabile. Sistemul climatic cuprinde atmosfera, oceanul, suprafaţa uscatului, biosfera şi criosfera (gheaţa şi zăpada), considerate ca subsisteme din a căror interacţiune rezultă variabilitatea climatică. Cuaternarul, perioada în care ne aflăm, durează de aproximativ 1,8 milioane de ani. A fost divizat în două epoci: Pleistocen (1,8 milioane ani până la 12 mii ani) căruia îi sunt caracteristice glaciaţiunile şi Holocenul (de la 12 mii ani până în prezent), adică timpul scurs de la ultima mare perioadă glaciară. De atunci au avut loc schimbări nesemnificative ale climatului. Holocenul a fost şi este o perioadă relativ caldă, interglaciară. Denumirea de Anthropogen, sau “Epoca omului”, dată acestui fragment de timp este arbitrară, deoarece propria noastră specie, Homo sapiens, a evoluat şi s-a dispersat pe mai toate continentele cu mult înaintea Holocenului. Totuşi, Holocenul a fost martor al întregii protoistorii şi istorii păstrate (arheologic sau în scris) ale umanităţii şi al suişurilor şi coborâşurilor civilizaţiilor sale.

Datele geologice arată că trăsăturile generale ale continentelor, aşa cum apar ele azi, erau schiţate încă din era terţiară, dar în timpul Cuatemarului ele suportă modificări de contur. Astfel, dacă la începutul Cuatemarului Insulele Britanice erau legate de continentul european, Marea Bering era doar un istm între Asia şi America de Nord, iar Indonezia era legată de Asia, în Holocen se stabileşte configuraţia geografică actuală. Pe toate continentele fluviile actuale ocupau albii mult mai largi, iar în cazul nostrum Dunărea nu străpunsese lanţul muntos la Cazane şi alimenta cu apele ei marele Lac Panonic. Este vremea când lacuri imense apar şi dispar. Aceste evenimente s-au păstrat în memoria omenirii sub formă de mituri printre care se numără şi potopul biblic. La finele marelui dezgheţ, Anglia, din peninsulă, va devenit insula de azi, Marea Mediterană va înregistra o creştere de nivel cu 100-110 m, iar uscatul ce lega Grecia continentală de Asia Mică se va scufunda lăsând ca vestigii ale trecutului, numeroasele insule din cuprinsul Mării Egee atunci apărute.

Din punct de vedere geografic teritoriul carpato-danubian este, cu foarte mici excepţii, locuibil pretutindeni.

Astfel, pornind dinspre sud către nord, urmând oarecum traseul expansiunii umane, lanţul muntos al Balcanilor la sud şi îndeosebi cel al Carpaţilor spre nord, au întrunit, prin altitudinile relativ moderate, condiţii excelente de habitat mai ales pe unităţile de relief sub-montane. Componentele geomorfologice principale ale arealului sunt lanţul carpatic, o mare parte a cursului Dunării, pantele nordice ale Balcanilor şi Marea Neagră. Ele explică, în bună măsură, importanţa zonei din punct de vedere a habitatului uman şi capacitatea acesteia de a susţine (prin variaţia de relief, compoziţia substratului geologic, varietatea climatică, diversitatea biologică), încă din zorii preistoriei, întregul sistem de raporturi de interdependenţă dintre om şi mediu. Caracteristicile spaţiului geografic: relieful: montan, dealuri, podişuri şi câmpii; clima: temperat-continentală; apele: cu izvoarele în Carpaţi, având colector Dunărea; vegetaţia şi fauna specifice climatului temperat-continental, resurse de subsol minereuri de fier, auro-argentifere, neferoase (Cu, Pb, Zn), sare, roci utile; resurse de sol: păşuni, fâneţe, păduri.

La etnogeneza tracilor se crede că au participat două componente de bază: triburile locale de agricultori şi crescători de animale din spaţiul Carpato-Balcano-Pontic şi triburile de păstori veniţi din stepa euroasiatică, numiţi convenţional indoeuropeni. Dar cine erau acele triburi băştinaşe?

În preistoria teritoriului românesc, pentru Neolitic, cercetările arheologice au pus în evidenţă un mare număr de culturi, în succesiune sau contemporane, dar deosebindu-se între ele prin aspecte locale, uneori fiind în relaţie unele cu altele, alteori suferind influenţe sud-estice sau central-europene. Aşezările umane aproape stabile, cultivarea primitivă a plantelor, domesticirea şi creşterea multor specii de animale, şlefuirea uneltelor de piatră şi inventarea olăriei constituie caracteristicile majore ale epocii neolitice, iar spre finele acesteia în Eneolotic/Calcolitic apariţia metalurgiei metalelor (cupru, metale nobile). Dezvoltarea ceramicii permite stabilirea unei succesiuni de culturi.

Astfel, în Neoliticul inferior prima cultură neolitică Starčevo-Criş (mil. VII-VI î. Cr.) cuprinde produse ceramice (vase, statuete zoo şi antropomorfe cu o armonioasă ornamentaţie în motive geometrice). A urmat cultura Turdaş cu statuete antropomorfe puternic stilizate, care surprind prin forţa lor expresivă precum statueta de la Rastu (jud. Dolj).

Arta acestor statuete este desăvârşită în cultura de la Hamangia prin Gânditorul de la Cernavodă. Tot pentru cultura Hamangia menţionăm şi cimitirul de la Cernavodă cu peste 500 schelete lângă care se aflau diverse ofrande ca vase, unelte şi mai ales podoabe (coliere, pandantivi, cercei etc) realizate din marmură, coarne şi dinţi de animale,  şiraguri de cochilii.

În Neoliticul mijlociu (mil. V şi IV î. Cr.) se afirmă cultura Boian, cu o ceramică evoluată în Câmpia Dunării şi cu frumoase podoabe în fazele Vidra şi Spanţov între care remarcăm amuletele cu atributele fertilităţii puternic reliefate ca la aşa numita zeiţă de la Vidra. De la cultura Vădastra din Oltenia se cunoaşte un vas antropomorf cu un decor meandric şi spiralic, realizat în relief printr-o migăloasă operaţie de incrustare şi excizare. Cultura Tisa se remarcă prin decorul meandro-unghiular incizat al ceramicii care imită ţesăturile, cât şi printr-un vas cu cap de om de la Hodon (Banat), iar cultura ceramicii lineare se individualizează prin decorul de benzi lineare incizate, întrerupte de mici adâncituri şi prin reprezentări de feţe umane pe unele vase şi statuete de lut ars.

În Neoliticul superior (Eneolitic/Calcolitic) repertoriul artei se îmbogăţeşte prin prelucrarea metalelor alături de ceramica culturilor Gumelniţa şi Cucuteni. Concomitent cu Gumelniţa, în Oltenia şi Banat se afirmă cultura Sălcuţa, iar în Transilvania culturile Decea şi Petreşti. Perfecţiunea o atinge însă cultura Cucuteni-Tripolje. Talentul, măiestria şi gustul ireproşabil fac ca meşterii olari ai culturii Cucuteni să nu aibă egal în Neoliticul european. În cultura Gârla Mare-Cârna din Oltenia figurinele au schiţate veşminte şi podoabe. Despre prelucrarea aurului pe teritoriul ţării noastre vorbesc tezaurele, atâtea câte s-au mai păstrat. Descoperirea tezaurului de la Moigrad a permis identificarea unei piese de forma unei violine ce schiţează o figură umanoidă masculină realizată din aur prin ciocănire şi cizelare. Dar aurul s-a folosit în Neolitic mai ales pentru podoabe (diademe, cercei, brăţări, coliere, inele, agrafe) precum cele găsite în tezaurele aparţinând culturilor Gumelniţa, Ariuşd-Cucuteni şi Decea Mureşului. Menţionăm doar că tehnica de lucru ca şi ornamentaţia erau încă rudimentare – totul realizându-se prin ciocănire.

În perioada de tranziţie (3500-300 î.Cr.) de la Neolitic către Vârsta Bronzului apar înmormântări cu ocru roşu şi tumuli funerari ca cel de la Baia din Dobrogea, ce prezintă analogii cu kurganele din stepele sudice ale Ucrainei. Este acest fapt un argument arheologic că triburile de păstori din stepele ucrainiene ajunseseră deja aici şi începuse etnogeneza unui nou popor, cel al tracilor timpurii. Stabilirea unei limbi comune pe întreg spaţiul locuit de traci prezenta o formă a unităţii lor etnice. Se consideră că la început sau format grupuri pre-tracice în regiunea actualului Banat (Românesc şi Sârbesc) după care s-a făcut extinderea în tot spaţiul carpato-ponto-danubian, în perioada trecerii de la epoca bronzului la cea a fierului. În prima vârsta a fierului denumită Hallstattul tracic (dupa o localitate din Austria) s-a produs procesul de individualizare şi consolidare a lumii tracice, care popula spaţiul de la Marea Egee şi peninsula Anatolia la sud, şi pâna la râul Nipru la nord; de la Tisa Superioară la vest, până la Marea Neagră la est. Săpăturile arheologice din diferite zone locuite de traci au scos la iveală multe monumente ale culturii lor materiale (Insula Banului la Dunăre, la Babadag în Dobrogea, Cozia în Muntenia, Saharna-Solonceni în Republica Moldova, Cernolesc la est de Nistru etc.), care prezintă un ansamblu de culturi înrudite ale Hallstattului tracic timpuriu, toate aparţinând lumii tracice. Săpăturile arheologice făcute în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului „Porţile de Fier”, au pus în evidenţă urme de viaţă umană, datate cu 35.000 de ani î.Cr., descoperite în peşterile Chindiei şi Livadiţa de la Coronini, apoi vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, datate cu 11.000 de ani î.Cr. La Schela Cladovei s-a descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunare, din sec. IV î.Cr., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică.

Până în secolul al V-lea î.Cr., tracii au devenit un popor atât de numeros încât Herodot (cartea a 5-a) îi numea cel mai numeros popor după indieni. De asemenea, el adăuga că tracii ar fi putut deveni cea mai mare putere a lumii dacă n-ar fi fost atât de dezbinaţi. În această perioadă erau împărţiţi în nenumărate grupuri şi triburi. Totuşi existau şi câteva state tracice puternice, bine organizate: Regatul Odrysian şi Regatul Dac al lui Burebista. Ce putem concluziona? Tracii, popor care a ocupat zona carpato-balcano-ponto -danubiană, au jucat un rol important în dezvoltarea culturilor clasice greceşti şi romane, influenţându-le pe acestea în toate aspectele civilizaţiei, iar dacii (ramura nordică a tracilor) au fost strămoşii noştri cu care ar trebui să ne mândrim. Îmi este greu să înţeleg de ce, încă, unii istorici români eşuează în a înţelege contribuţia civilizaţiei tracice la clădirea culturii vestice şi de ce afirmă că romanii sunt strămoşii noştri.

Sursa: http://dacia.org/daciarevival/component/content/article/48-hidden/419-continutul-nr-91-92

http://adevaruldespredaci.ro

Europa si pericolul dac

un articol de Marin Neacșu

Puţin îmi pasă că voi fi catalogat dus cu pluta. Puţin îmi pasă că unii vor spune că fabulez. Puţin îmi pasă că se vor găsi mai ştiu câţi “progresişti” care sa susţină că ideile mele sunt “ceauşiste”. Puţin îmi pasă că vor spune mulţi că îmbrăţişez teorii ale conspiraţiei “aberante”. Puţin îmi pasă că voi deranja anumite cercuri ale puterii printre care şi ale serviciilor care ar trebui să se ocupe de exact ceea ce voi spune eu aici şi nu de lenjeria intimă a elevilor de liceu.

Mie îmi pasă de ceea ce se întâmplă ţara mea aşa cum am învăţat despre ea de-a lungul timpului, cu bune cu rele, cu fapte de care sunt mândru şi fapte care aş fi vrut să nu se întâmple, cu istoria ei, mai eroică şi mai ruşinoasă, cu eroii, domnitorii, scriitorii, savanţii artiştii ei, unii mai talentaţi, mai învăţaţi, alţii mai puţin, unii mai virtuoşi alţii mai păcătoşi. Toţi aceşti oameni, toate aceste evenimente formează la un loc moştenirea poporului căruia îi spunem român, chiar dacă mulţi nu sunt de acord, din varii motive, toate aceste evenimente care s-au petrecut în această zonă geografică căreia îi spunem România şi pe lângă actualele graniţe, toate pietrele praful, aerul, solul şi subsolul cu dovezile arheologice, cu aurul, petrolul, gazele, cetăţile acoperite de pământ, scrierile, muzica, operele compuse pe acest pământ, au format şi formează ceea ce astăzi încă numim România.

Toate acestea însă vin din vechime, o vechime pe care unii nu vor să o recunoască, unii nu vor să o accepte, unii nu vor să o scoată la suprafaţă, unii nu vor să o lasă să se exprime, alţii vor să o îngroape sau să o distrugă pentru că reprezintă un pericol. Un pericol la adresa unei Europe care sub masca civilizaţiei şi “progresului”, a unei “democraţii” impuse de o “elită” financiară străină de chiar interesele ţărilor care o compun, un pericol la adresa unor interese meschine de dominaţie subjugare şi acaparare, desfiinţare a identităţilor naţionale, nu face altceva decât să dezbine ca să poată stăpâni.

Suntem învăţaţi, îndreptaţi, convinşi, dirijaţi, împinşi, aruncaţi, îngrădiţi, forţaţi către o Europă “comună, a tuturor” unii îi spun “Statele Unite ale Europei” adică un fel de federaţie formată din state care îşi pierd identitatea, îşi pierd tradiţiile, îşi pierd obiceiurile, îşi pierd conştiinţa de neam, îşi pierd istoria, îşi pierd resursele pe care le pun la dispoziţia unor conducători ascunşi sub masca democraţiei, care practic urmăresc nu progresul ci distrugerea identităţii Europei. Nu pare nimănui ciudat că la nivel de stat suntem sfătuiţi să ne “regionalizăm” să ne “autonomizăm” să ne fărâmiţăm ca să putem “supravieţui”, ca unică şansă de dezvoltare şi conducere, pentru “descentralizarea” conducerii “greoaie actuale” dar la nivel European suntem strânşi ca oile în ţarc, îndemnaţi să facem toţi cum comandă “baciul” de la Bruxelles sau mai ştiu eu de unde, ni se impun legi de uniformizare care se aplică însă diferit deşi sunt aceleaşi, căci acolo unde e nevoie, ele pot fi “interpretate” în culoarea locală doar ca să mulţumească interesele celor care le impun? Nu vede nimeni că se umblă cu două măsuri, una de fărâmiţare la nivel statal, alta de “anclusare “la nivel European? Care din politici e bună, cea segregaţionistă, sau cea unionistă? De ce nu se aplică una din ele? Inamicul numărul unu al celor ce fac această politică ciudată, a celor care o aplică şi a celor ce o susţin este istoria. Acea istorie despre care vorbeam mai sus, acea istorie care ne arată cine suntem, de unde venim, care ne sunt rădăcinile, care ne sunt valorile, care ne sunt drepturile şi bogăţiile, drumul şi direcţia. Ei, “Europenizaţii” vor să construiască o altă istorie care să înceapă cu ei. Tot ce a fost până acuma trebuie uitat, istoria, lumea, civilizaţia, umanitatea, universal începe cu ei, ei fac legile, ce a fost până acuma nu a existat, trebuie şters din memoria omenirii.

Preşedintele ţării ne spune că trebuie să ne cedăm suveranitatea, că trebuie să ne gândim la interesele Europei. Premierul României, ne spune că istoria României a început la 1918, ştergând din câteva cuvinte istoria neamului românesc, indiferent când şi-a căpătat acest nume. Dar oare, istoria Românilor a celor care ne numim aşa indiferent în ce ţară trăim, a început doar în 1918? Unii spuneau până acum 24 de ani că istoria României ar fi început la 23 August 1944, dar şi ei acceptau totuşi că” trăim aici de 2000 de ani”, nici ei nu au vrut să ne rupă de rădăcinile istorice, doar au cosmetizat ultima parte a istoriei, ca să le dea lor bine la imagine. Astăzi însă, trăim vremuri mult mai vitrege. Astăzi toată “lumea bună” vrea să uităm cine am fost, cine suntem şi ce reprezentăm ca popor astăzi suntem împinşi spre o globalizare nu numai economică şi financiară ci şi istorică, spirituală, de identitate.

Astăzi în România a devenit periculos să rosteşti cuvântul Dac, Dacia, (doar ca maşină mai este admis pe ici pe colo, dar va dispărea şi asta, vom vorbi de Renault, Sandero, Duster, Logan, toate nume româneşti pur sânge, toate” legate” de istoria Daciei) astăzi în România la şcoală nu se mai învaţă despre daci decât că au fost conduşi de unul cu apucături suicidale iar apoi am fost “preluaţi şi prelucraţi” de un popor luminat, aşa cum suntem preluaţi acum, şi am făcut parte dintr-un imperiu mare cum vom face şi acum. Nu li se spune însă copiilor că conducătorii acestor imperii şi atunci şi acum au urmărit nu să ne “civilizeze” şi să ne facă viaţa mai bună, ci să ne exploateze minele şi bogăţiile-culmea culmilor – aceleaşi mine de aur şi atunci şi acum. Spre norocul nostru atunci, marele imperiu a cucerit doar cam 20% din teritoriul vechii Dacii, celălalt fiind păstrat de Dacii liberi care au avut grijă să îi facă plecaţi până la urmă pe “marii civilizatori”. Spre ghinionul nostru acum nu mai există Dacia Liberă, actualii conducători în faţa pericolului celor ce ne doresc pământul, nu au scos sabia, au plecat doar capul, pe principiul” românesc” dar nu strămoşesc, “capul plecat sabia nu-l taie”.

Astăzi cuvântul “dac” nu mai este rostit oficial, în toată istoria celor 24 de ani de “eliberare” nu am auzit nici un preşedinte, nici un premier, nici un senator rostind acest cuvânt într-o cuvântare oficială sau neoficială. Dacia nu mai există pentru noua conducere supusă noului imperiu. Istoria nu mai există şi nimeni nu vrea să înveţe din ea. Nimeni nu vrea să vadă că nici un imperiu nu a rămas în picioare, toate au căzut, din toate s-a ales praful, au rămas în picioare de fiecare dată ţările, statele, popoarele care le formau. A căzut imperiul roman de răsărit sau apus, a căzut imperiul lui Napoleon, a căzut imperiul comunist şi vor cădea toate unul după altul, dar pe ei nu îi interesează, ei “trăiesc momentul”, ei “clădesc viitorul” un viitor de hârtie ca şi banii cu care îl tencuiesc.

Astăzi tot ce este legat de Dacia şi de cuvântul dac, trebuie să dispară din istoria, conştiinţa şi evidenţele celor care trăiesc pe pământul care se pare că a fost leagănul civilizaţiei europene. Omorârea părinţilor este un obicei European, să nu ne amăgim crezând că avem exclusivitate. Cetăţile dacice care au fost descoperite până în prezent au fost lăsate în paragină, s-a aşezat praful peste el, unele au fost prădate, hărţile cu aşezarea lor au fost predate jefuitorilor ca să scoată din ele brăţări de valoare inestimabilă, locurile care amintesc de Regatul dac au fost predate la cheie străinilor spre” cercetare”, Sarmisegetuza ruşilor şi englezilor, Bucegii şi Buzăul Israelului, Roşia Montana canadienilor şi americanilor. Se spune şi nu văd de ce nu aş crede, văzând ce se întâmplă cu istoria, că ţara va fi împărţită în aşa fel încât Moldova să revină evreilor, Transilvania Ungurilor, Oltenia ţiganilor din toată Europa nu numai din România, iar România se va mai numi vechiul “regat” adică Bucureştiul câteva judeţe limitrofe cred că ieşirea la Marea Neagră nu va mai face nici ea parte din Noua Românie, dar asta încă nu o ştiu cei care au bătut palma, va fi o surpriză pentru ei. Unde se vor mai duce ei în weekend, dacă “Valea Prahovei” nu va mai cuprinde staţiunile montane iar Marea Neagră va fi într-o “regiune autonomă” independentă economic, financiar, si, si.. politic?

Astăzi se continuă îngroparea istoriei dacilor, îngropare începută imediat după prăbuşirea imperiului roman, când toate cărţile scrise despre Dacia au cam dispărut. Iată o scurtă enumerare:

Din scrierile lui Flavius Arrianus care a scris materiale istorice, militare şi filozofice, s-au pierdut exact cele care descriau războaiele dacice;

Din „Istoria romană” a lui Appianus, scrisă în limba greacă, în 24 de cărți, ultimele 2 tratând, războaiele lui Traian în Dacia și Arabia, s-au pierdut;

Demetrios din Callatis (Mangalia) a scris o „Geografie” în 20 de cărți, la sfârșitul secolului al III î.e. n fiind apreciată la vremea ei ca – foarte serioasă, aceasta însă dispărut;

Un autor târziu Orosius a tratat în Istoriile sale și luptele lui Fuscus (generalul lui Domițian) cu Duras Diurpaneus și dezastrele romanilor în Dacia, însă acea parte a fost pierdută;

Din „Istoria romană” (80 de cărți în limba greacă) a lui Cassius Dio s-au pierdut numai cele care tratează războaiele lui Domițian și Traian;

Nici chiar scrierile lui Traian despre daci nu s-au păstrat. Astfel „Getica” sa și „Getica” medicului său Criton au dispărut;

Profesorul Augustin Deac constata că peste 220 de opere antice de mari dimensiuni, care consemnau fapte, evenimente și referiri la limba poporului geto-dac s-au pierdut ori au fost socotite pierdute.

În ziua de azi, distrugerile continuă:

Arhivele sunt date pe mâna străinilor;

Pământurile Transilvaniei sunt redate celor ce le-au obţinut prin furt, de la locuitorii vechii Dacii, care prezintă documente

 de proprietate făcute sau falsificate de guverne străine;

Sarmisegetuza este scanată de BBC la milimetru, rezultatele însă nu sunt prezentate autorităţilor române;

Bucegii sunt răvăşiţi de americani şi evrei, cad elicoptere care cercetează misterele Bucegilor în căutarea spiritualităţii dace şi dezlegării enigmelor omenirii, dar statul român este orb şi surd, nu cere, nu dă explicaţii;

Munţii Buzăului, altă zonă încărcată de istorie şi spiritualitate ancestrală, sunt „redaţi” unui „moştenitor” al lui Preda Buzescu, moştenitor care de fapt şi-a vândut dreptul de moştenire unor străini. De ce nu moştenitorilor lui Bastus? PENTRU CĂ AU DISPĂRUT TOATE CĂRŢILE ŞI ÎNSCRISURILE DESPRE DACI?

Nu cumva acesta este scopul „pierderii atâtor documente şi dovezi ale civilizaţiei dace şi anume de a ascunde şi a nega drepturile locuitorilor acestui pământ? Nu cumva această „uitare” a istoriei dacilor continuă acest proces de trădare şi distrugere a istoriei şi continuă în mod intenţionat pentru a da acest pământ altora?

Şi atunci constatând toate aceste „coincidenţe” nu este aşa că eşti paranoic dacă tragi concluzia că s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare îngroparea Daciei şi a dacilor? De ce nu mai vorbeşte nimeni astăzi despre daci? Conferinţele şi prezentările despre dacologie sunt păstrate în beznă, tratate cu superficialitate, cei care se ocupă de aşa ceva sunt marginalizaţi, ridiculizaţi. Istoricii, cercetătorii, arheologii sunt îndreptaţi către alte perioade, cei care mai caută prin istorie urmele dacilor sunt persiflaţi, pasionaţii şi iubitorii de neam sunt taxaţi drept nebuni sau exaltaţi, teoriile lor sunt fantasmagorice, nu ai voie să spui, să constaţi sau să susţii că Poporul Dac a existat sau că limba română este de fapt limba dacilor şi nu a romanilor, că eşti imediat taxat drept „naţionalist comunist”.

DACII AU DEVENIT SAU CONTINUĂ SĂ FIE UN PERICOL PENTRU EUROPA ŞI ADEPŢII EUROPENIZĂRII, NU NUMAI PENTRU CĂ ARATĂ EUROPEI CUI DATOREAZĂ ÎNCEPUTURILE SALE CI ŞI PENTRU CĂ ARATĂ ÎNAINTE DE TOATE CĂ UN POPOR POATE SUPRAVIEŢUI ÎN GRANIŢELE SALE, MII DE ANI FĂRĂ SĂ AIBĂ NEVOIE DE LEGILE ALTORA, FĂRĂ SĂ FIE „SPRIJINITĂ” PRIN SPOLIERE ŞI EXPLOATARE. DIN CAUZA ASTA NI SE ÎNGROAPĂ ŞI VINDE ISTORIA.ISTORIA DACILOR A FOST ŞI ESTE CĂLCATĂ ÎN PICIOARE ŞI DISTRUSĂ INTENŢIONAT IAR ROMÂNII CARE PARTICIPĂ LA ACEST PROCES SUNT TRĂDĂTORI DE NEAM.

Cred că cea mai mare lovitură pe care românii ar putea-o da acestei europenizări forţate ar fi să schimbe numele României în Dacia. Atunci nu va mai putea spune nimeni că istoria românilor a început în 1918.

Sursa: http://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/dezbateri/europa-si-pericolul-dac-182273.html

http://danielroxin.blogspot.ro

Locuri sacre din Romania

,,Altarele sale ciclopice si chipurile de zei sculptate in rocile masivelor muntoase, cu necropolele de uriasi, acei stramosi indepartati pomeniti de toate miturile lumii si de cartile sfinte” asta este Romania!

Kogaionon-ul dacilor

Tinand seama de numarul celor care si-au exprimat opinia in legatura cu amplasarea muntelui sfant al daco-getilor se selecteaza trei masive muntoase: Ceahlaul, Gradistea Muncelului si Bucegii.
Primul care a afirmat posibilitatea ca un munte al Moldovei sa fi fost similar Olimpului grecilor a fost domnitorul Dimitrie Cantemir si se referea la Muntele Ceahlau. De asemenea, in anul 1813, Fabre d’Olivet (dupa E.Papu , 1996 ) il considera pe Orfeu “un pastor, preot si profet”ce locuia in muntii ce “despart Moldova de Transilvania” si ca “Pe versantul moldovenesc al Carpatilor s-a format mai tarziu traditia cunoscuta de greci a muntelui Kogaion, adica Ceahlaul”. Tot pentru Ceahlau au optat: V.Parvan (1926), V.Lovinescu (1994) si N. si E. Ticleanu (1999).

Dintre cei pentru care muntele sfant al dacilor ar fi fost in Masivul Bucegi amintim pe N. Densusianu (1913) si pe I.Bucurescu (1997), acesta din urma, pe baza descifrarii unei inscriptii de la Romula,
considera ca Sfinxul din Bucegi se afla pe locul unde a fost ucis Orfeu ( Koga-I-Ion = Capul Magnificului). Cristina Panculescu (2007 ?)
Pornind de la existenta hieropolei de la Sarmisegetusa mai multi autori (H. Daicoviciu, 1972; M. Petrescu-Dambovita si al.,1994; P.Tatomirescu, 1997 si altii) si-au exprimat opinia ca Gradistea Muncelului ar fi fost Kogaionon-ul.
R.Vulcanescu (1985) aminteste ca dintre “muntii mirifici” ai Daciei doar trei au avut hieropole: Gradistea Muncelului, Ceahlaul si Muntele Gaina si prin aceasta ar putea corespunde Kogaionon-ului.
In afara acestora exista si alte propuneri: Muntele Godeanu ( I.Conea,1937); Varful Curcubeta din Muntii Bihorului (I.Bogdan, 1976); Muntele Gugu din Masivul Godeanu (Berinde si Lugojanu,1984); Varful lui Patrusi chiar Retezatul (I.Vulpe, 1996) si lista nu se opreste aici.
Daniel Ruzo considera Sfinxul din Bucegi reprezentant al celei mai vechi civilizatii

In 1968, dr. Ruzo a sosit in Romania, pentru a cerceta Platoul Bucegilor, dupa ce vazuse „Sfinxul” pe o carte postala si primise mai multe lamuriri de la un coleg  roman. „Am cercetat muntii din cinci continente”, scria el, „dar in Carpati am gasit monumente unice dovedind ca in aceste locuri a existat o civilizatie mareata, constituind centrul celei mai vechi civilizatii cunoscute astazi”. El a recunoscut ca sculpturile din Bucegi au legatura cu cele din Platoul Marcahuasi si a indemnat cercetatorii romani care l-au insotit. El a si semnalat colegilor romani, orientandu-se dupa sculpturile din stanci si dupa denumirile stravechi ca un tezaur nepretuit pentru omenire se ascunde in pantecele Bucegiului cu varful sau atat de sugestiv intitulat OM, cu apa sa explicit numita  IA(-)L.OM. ITA! Ce ita de om s-a dezvoltat pe meleagurile noastre in timpuri despre care istoria scrisa de alte v(ite) /natii nici nu vor sa auda, preferand sa ignore evidentele si sa distruga dovezile?
Daniel Ruzo o numeste „cultura Masma” – cea mai veche de pe glob, care s-a dezvoltat si a inflorit cu peste 50.000 de ani in urma. „Aceste monumente megalitice de o uimitoare expresivitate presarate pe tot globul pamantesc au fost facute de aceeasi civilizatie

Ceahlaul a fost unul dintre muntii sfinti ai dacilor 

Multe sint pietrele si virfurile din Carpati care poarta nume cel putin ciudate: Omu, Sfinxul.
Linga Toaca se afla virful Panaghia  si Piatra Ciobanului, toate trei asezate pe aceeasi axa.
Stinca Piatra Ciobanului se afla la Vest de Toaca, situata la fel ca si mormintul lui Osiris, divinitate suprema a egiptenilor, care era cioban, fata de templul aflat in apropierea sa.

Conf.dr. Ioan Ticleanu, de la Facultatea de geologie a Universitatii Bucuresti s-a apucat sa investigheze, impreuna cu sotia sa, ca orice cercetator care se respecta Virful Toaca, inalt de 1900 de metri. Geometric, virful este constituit la partea inferioara dintr-un trunchi de piramida, continuat cu un virf piramidal tesit.
Primul semn de intrebare l-a ridicat baza absolut patrata a trunchiului de piramida, cu latura de 296 de metri, inaltimea totala a acestei forme de relief fiind astazi de 107 metri. In al doilea rind, este aproape imposibil ca doua creste sa se intersecteze, in mod natural, la exact 90 de grade.
Si nu in ultimul rind, unghiul pantei de pe partea de Nord a virfului (mai ferita de eroziune decit celelalte) este de 52 de grade, acelasi ca si la faimoasa piramida a lui Keops.

Plecind de la acest unghi, s-a facut reconstituirea piramidei, asa cum arata ea initial. Similitudinile cu piramida lui Keops sint tulburatoare: constructia egipteana are una din fete aproape perpendiculara pe directia Nord, iar fata similara a virfului Toaca se abate cu doar 13 grade de la aceeasi directie, raportul intre lungimea laturii si inaltime, folosit de arhitectii egipteni, are aceeasi valoare cu cea in care se incadreaza si piramida reconstituita pe Toaca.
“Piramida lui Keops se inscrie perfect intr-o reconstituire a piramidei initiale de pe Toaca.  Egiptenii au construit mai intii piramida in trepte, apoi asa-numitele piramide strimbe, apoi pe cele drepte.
Toate cele trei modele se regasesc pe Toaca.
Exista elemente care duc la ipoteza ca piramidele egiptene isi au arhetipul in Ceahlau.

Modelul piramidei ar fi putut circula similar cu motivul spiralei de pe obiectele de ceramica, acesta, potrivit unor cercetatori, pornind din zona dunareana, a trecut in Creta si dupa 3000 de ani a ajuns in Egipt”, spune Ioan Ticleanu.

Mai mult, piramida de pe Toaca ar putea avea o vechime de 10.000 de ani, pe cind piramida lui Keops este datata 2.500 de ani i.Hr. Cercetarile facute atit pe harta topografica, prin stereoscopie, cit si in teren, conduc la concluzia ca virful Toaca a fost modelat in forma de piramida.
Posibila interventie a omului este sustinuta si de faptul ca conglomeratele din care este format virful se pot ciopli mult mai usor decit granitul sau calcarul.

Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba de o geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre expertii in parapsihologie „perimetre energo-informationale“. In astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza, calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes. Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte „apasati“ de incarcatura energo-informationala existenta in asemenea zone geografice sacre, de care Romania este plina. Este suficient sa citesti „Dacia preistorica“ a lui Nicolae Densusianu ca sa ai dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.

Sarmizegetusa Regia (cea regească), situată în satul Grădiştea Muncelului, judeţul Hunedoara, a fost capitala Daciei preromane. Denumirea de Sarmizegetusa a apărut în inscripţiile antice şi la autorii din acea vreme şi sub alte forme cum ar fi: Zermizegetusasau chiar Sarmazege. Numele este in mod sigur unul dacic, dar care a fost pastrat in forme fonetice variate ale limbilor: greacă şi latină. Nu se cunoaste pronuntarea din limba dacica in mod cert si nici sensul cuvântului. Atât Constantin Daicoviciu în lucrarea “Ulpia Traiana”, cât şi Liviu Mărghitan în “Civilizaţia geto-dacilor” prezintă teoria profesoruluiIon I. Russu care spune că numele este compus din două elemente de bază: zermi(stâncă, înălţime) şi zeget (palisadă, cetate), terminându-se cu un determinativ şi având înţelesul de “Cetatea de pe stâncă”, “Cetatea înaltă”, “Cetate de palisade (construită) pe înălţime (sau stâncă)”.

Masagetii, rudele peregrine ale getilor

Aparatul lui Uriel”, prototipul sanctuarelor rotunde ale dacilor, de la Sarmisegetuza

Istoricul Jean Deshayes, autorul lucrarii ”Civilizatiile vechiului Orient”, atribuie genul acesta de constructie circulara, total atipic pentru regiune, masagetilor, rudele strabune ale getilor, care au ajuns pana la Muntii Urali, in China si Tibet, pastrand de-a lungul timpului religia si simbolistica solara.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost construita la o departare de 40 km fata de Sarmizegetusa Regia, insa imparatul Hadrian, voia ca noua capitala construita de Traiansa fie perceputa ca o continuatoare a conducerii regilor daci, de aceea i-a si adaugat numele de Sarmizegetusa.

Tara Luanei, Poarta lui Dumnezeu 
Localnicii spun ca „Tara Luanei“ este „Poarta lui Dumnezeu“. Are legatura sau nu, un grup de cercetatori japonezi au constatat ca aici se afla al treilea pol energetic al Pamantului, ca importanta, primul fiind Varful Omu

Tara Luanei, din Muntii Buzaului, este o zona in care se petrec fenomene ciudate, despre care povestesc batranii, unde oamenii dispar in „ceata“ sau sunt „azvarliti“ in alte locuri de o forta nevazuta.
Specialistii care au cercetat acest fenomen au remarcat ca disparitiile se produc „natural“, in anumite conditii fizice, sau par a fi vointa „cuiva“. Exista relatari despre teleportari stranii, toate fiind legate de cautatorii de comori, de parca ar fi un „zeu“ care apara tezaurele sacre ingropate in zona si „azvarle“ pe cei care se apropie prea mult de ele.
Descoperiri care îi reduc la tăcere pe occidentaliŞi astăzi se discută în contradictori despre originea şi civilizaţia dacoromânilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii români. Originea pură a strămoşilor noştri este contestată. Însă, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Ceo-Magnon cu circa 35.000 ani. Fratele nostru oltean de la Buciuleşti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!!Descoperirea îi aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!..

Săpăturile arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului „Porţile de Fier”, au scos la iveală vestigii de o importanţă covârşitoare, care atestă existenţa vieţii în această zonă din cele mai vechi timpuri.

Lucrările arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche şi până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viaţă din zonă au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peşterile Chindiei şi Livadita de la Coronini, localitate situată la 7 km în aval de Moldova Nouă. Urmează vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orşova, pe malul românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunăre din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică.

Vezi si articolul Confirmari – conferinta, postat de Dan (18 sau 19.03.2013), unde Dragos face referiri la unele descoperiri de pe teritoriul tarii noastre dar care nu sunt luate in considerare, inca

Din negura timpuluiRomânia este leagănul tuturor civilizaţiilor. Pământul Ardealului este „Grădina Maicii Domnului” şi locul de unde au plecat cele 12 triburi în lume. Dar noi, românii, rămânem aceiaşi ignoranţi, cărora nu le pasă de istoria neamului. În loc să fim mândri că suntem poporul primordial.
De ce ne este frică de ceea ce am fost?…
Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive şi biblioteci din ţară şi din străinătate a sute de cuvinte româneşti, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc. reprezintă adevărate piese de aur pentru cunoaşterea istoriografiei româneşti. La neamurile celtice din regiunea Walace (Marea Britanie) a fost identificată rugăciunea Tatăl Nostru, aşa cum îl rosteau românii din Muntenia, Moldova şi Transilvania.

DESCOPERIRE FABULOASĂ, la Hundeoara!

Arheologii români au făcut o descoperire de senzaţie în judeţul Hunedoara! Aici a fost descoperit un oraş imens, cel mai vechi din Transilvania, şi chiar mai vechi decât piramidele egiptene!

De cele mai multe ori, arheologii români au ocazia de a descoperi istoria României, ascunsă sub straturi de pământ, doar când autorităţile vor să mai construiască una-alta. E şi cazul celui mai vechi oraş din Transilvania, ridicat pe la anul 4.200 î.Hr, înainte să apară piramidele din Egipt (2.630 – 2.611 î.Hr.). Aşezarea a fost descoperită în timp ce muncitorii săpau pentru amenajarea autostrăzii Sibiu- Nădlac.

Se întinde pe 100 de hectare

Situl aflat în Turdaş, Hunedoara, se întinde pe 100 de hectare, are fortificaţii, cartiere, iar printre ruine au fost găsite multe vase şi statuete valoroase. “Un sistem de apărare din acea vreme, pe o aşa mare suprafaţă, nu s-a putut cerceta în Europa: costă foarte mult. Noi am avut această şansă datorită autostrăzii”, a declarat Sabin Adrian Luca, coordonatorul cercetărilor.

Scrieri de 7.000 de ani în aceeaşi zonă

Civilizaţiei Turdaş îi aparţine şi cea mai veche scriere din lume (aproximativ 7.000 de ani). Este vorba despre celebrele tăbliţe de lut (foto) descoperite, în anul 1961, la Tărtăria, localitate situată între Alba Iulia şi Orăştie. Acestea sunt inscripţionate cu semne asemănătoare cu cele ale scrierii sumeriene, dar cu cel puţin o mie de ani mai vechi decât orice alfabet. Scrierea a rămas, deocamdată, nedescifrată.

Ar mai fi de mentionat aici, placutele de la: Sinaia, Rosia Montana si Iasi

Cu toate acestea, pentru occidentali, România este ţara romilor, a hoţilor, cerşetorilor. Aceştia să fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pupă cu orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc. România este la mâna unor „dizidenţi de catifea”, care, după decembrie 1989 nu au scris nimic. Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând după „reţete” stabilite în altă parte. Privitul spre Vest a devenit sport naţional…

Despre locuri sacre din Romania se poate scrie mii de pagini. Ar mai fi de tratat subiecte despre: Ada Kalesh – insula disparuta, pesterile de la noi din tara (Polovraci, Ialomicioara, Muierii etc), Sinca Veche, padurea Baciu, piramidele de la noi din tara, lacul misterios din Bucegi….. si lista ar putea continua.

Surse: diferite articole de la editura For you, Romania megalitica, 2012 Era noastra, Dacia preisorica, N Densusianu

In continuare va dau un top 10 al celor mai….din Romania

http://romaniaenigmatica.webgarden.ro/panelleft/topuri/top-10-cele-mai-benefice-locuri

Top 10 sfinxi din Romania

1.Sfinxul Bucegilor din Muntii Bucegi
2.Sfinxul de la Pietrele lui Solomon din Muntii Barsei
3.Sfinxul Bratocei din Muntii Ciucas
4.Sfinxul de la Topleţ din Muntii Cernei
5.Sfinxul Calimanului din Muntii Calimani
6.Sfinxul din Cheile Nerei din Muntii Aninei
7.Sfinxul din Perşani din Muntii Perşani
8.Sfinxul de la Stănuleţi pe Muntele Cozia
9.Sfinxul Pietrele din Muntii Retezat
10.Sfinxul din Muntii Stanisoarei

Top 10 locuri benefice din Romania

1.Muntii Buzaului – Alunis, Nucu, Fisici – judetul Buzau
2.Muntii Bucegi – Platoul de langa Babele – judetul Prahova
3.Zona statiunilor balneare – judetul Valcea
4.Sarmisegetusa Regia – Zona templelor – jud Hunedoara
5.Sumuleu Ciuc – biserica Sfanta Maria – judetul Harghita
6.Templul Ursitelor – Sinca Veche – jud Brasov
7.Craiova – biserica Madona Dudu – judetul Dolj
8.Pestera Sfantului Andrei – jud Constanta
9.Manastirea Barsana – judetul Maramures
10.Zona ansamblului sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu-Jiu – judetul Gorj

Top 10 Locuri misterioase din Romania

1. Tara Luanei – Schiturile rupestre de la Nucet si Alunis, Pietrele scrise, Babele de la Ulmet, Apele vii de la Fisici
2. Muntii Bucegi – Monumentele Megalitice – Sfinxul, Babele, etc
3. Tara Barsei – Templul Ursitelor, Piramidele de la Sona
4. Cetatile dacice din Muntii Orastiei
5. Monumentul de la Adamclisi
6. Nordul Judetului Arges – Bisericile de la Cetateni si Corbi
7. Campina – Castelul Iuliei Hasdeu
8. Targoviste – frescele ce infatiseaza extraterestri din complexul domnesc
9. Rusi, judetul Sibiu – Turnul inclinat
10. Bucovina – Voronet cu albastrul sau incomensurabil

Top 10 Cele mai infricosatoare locuri din Romania

1.Padurea Baciu
2.Castelul Iulia Hasdeu
3.Castelul Bran
4.Castelul Huniazilor
5.Balta Vrajitoarelor din Padurea Boldu-Creteasca
6.Biserica cu Moartea din Ciocanai, Langa Pitesti
7.Cetatea Poenari
8.Manastirea Chiajna sau Biserica Blestemata din Giulesti Sarbi
9.Lacul de la Ciotul Paltinului
10.Lacul fantoma din Bucegi

Top 10 Cele mai cautate comori din Romania

1.Comoara lui Decebal.
2.Tezaurul Brancovenilor
3.Aurul dacilor liberi
4.Tezaurul templierilor.
5.Aurul gotilor
6.Comorile teutonilor
7.Comorile agatarsilor..
8.Bogatiile lui Rackozi
9.Averile ingropate de frica comunistilor
10.Odoarele cu care a fost ingropat Attila

Top 10 Rezervatii naturale din Romania

1.Rezervatia Biosferei Delta Dunarii – judetul Tulcea
2.Parcul National Retezat – judetul Hunedoara
3.Rezervatia Naturala Muzeul Trovantilor Costesti – judetul Valcea
4.Rezervaţia marină 2 Mai – Vama Veche -judetul Constanta
5.Rezervaţia paleontologică Nisipăria Hulubăţ – judetul Vaslui
6.Rezervaţia naturală Codrii Seculari Slătioara – judetul Suceava
7.Vulcanii noroiosi de la Paclele Mari si Paclele Mici – judetul Buzau
8.Rezervaţia Naturală Cazanele Mari si Cazanele Mici – judetul Mehedinti
9.Parcul Naţional Munţii Rodnei – judetele: Maramures, Bistrita, Suceava
10.Rezervaţia Naturală Focurile Vii – comuna Lopatari – judetul Buzau

Top 10 Locuri din Romania ce merita vazute macar o data inainte de a muri

1.Sarmisegetusa Regia
2.Manastirile din nordul Moldovei
3.Delta Dunarii
4.Castelul Corvinestilor
5.Orasul Sibiu
6.Bisericile de lemn din Maramures
7.Cazanele Dunarii
8.Orasul Sighisoara
9.Castelul Bran
10.Castelul Peles

Top 10 Locuri pierdute din Romania

1.Kogaionon
2.Argedava
3.Tunelele secrete ale dacilor
4,Orasul subteran din zona Gradistei
5.Calea Zeilor
6.Cetatea Luanei
7.Capitala regatului lui Attila
8.Capitala Rusiei Kievene a cneazului Sviatoslav I de la gurile Dunarii
9.Insula Leuke
10.Cetatea Bucurestiului

Top 10 Documente si inscriptii nedescifrate din Romania (unele au fost traduse dar nu sunt ,, certificate” inca- vezi tablitele de la Tartaria si Sinaia, codex Rohonczi etc)

1.Placutele de la Sinaia
2.Tablitele de la Tartaria
3.Insciptiile de la Bisericile de creta de la Basarabi-Murfatlar
4.Codex Rohonczi
5.Inscriptiile din Muntii Buzaului
6.Madona din Rast
7.Inscriptiile cu caractere runice de pe colanul din tezaurul de la Pietroasa
8.Pietrele insemnate de la Valea Rea
9.Artefactele de la Turdas
10.Inscriptiile de la Gura Haitii

Sursa: Bibliotecarul(multumim)

 
Sursa: daniilgaucan.wordpress.com

Studiul de paleogenetică care a bulversat România. Nu suntem urmașii Romei! Detalii complete - text și video

Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spațiul media românesc în cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetică realizat în Germania de domnul Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană și Antropologie al Universității din Hamburg, și doamna Dr. Georgeta Cardoș, cercetător științific biolog, specialist în genetică. Potrivit concluziilor acestui studiu, populația actuală a României este clar înrudită cu populațiile care au locuit pe teritoriul României în epoca bronzului și a fierului, adică acum 2.500 - 5.000 de ani, un lucru care pune în evidență continuitatea acestui popor, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei. Înainte de a aduce în discuție și celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care răstoarnă teoria romanizării Daciei și a descendeței romane a poporului român, să vedem ce este paleogenetica și ce a presupus această cercetare, realizată în Germania, pentru a fi cu bine dusă la capăt...

Prin urmare, am putea spune că Paleogenetica este o “fereastră“ către trecutul omenirii. Fiind un domeniu de studiu al ADN-ului vechi și degradat, Paleogenetica poate aduce informații importante despre originea și evoluția omului și a genomului uman, migrațiile populațiilor umane, relațiile de înrudire ditre populațiile umane vechi și cele actuale. Așadar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt strămoșii reali. Iar strămoșii noștri reali nu sunt romanii, ci traco-geto-dacii. Cum s-a ajuns la această concluzie și la altele, chiar și mai șocante?

Iată povestea acestui studiu de paleogenetică: în toamna anului 2001, în urma unei discuții purtate între domnul Decan al Facultății de Biologie (Universitatea București), Prof. univ. dr. Călin Tesio și domnul Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, se naște ideea realizării unui studiu de paleogenetică având ca scop determinarea originii poporului român. Un astfel de demers presupunea compararea genetică a unor rămășițe osoase aparținând populațiilor vechi care au trăit pe teritoriul României cu situația genetică actuală a populației acestei țări, pentru a se verifica gradul de înrudire.

În proiect s-au alăturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru și Nicolae Mirițoiu de la Institutul de antropologie Francisc Rainer al Academiei Române, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat. O altă cantitate de material osos a fost pusă la dispoziție, pentru studiu, de doamna dr. Alexandra Comșa de la fostul Institut de Tracologie al Academiei Române. În total, studiul a avut la dispoziție material osos din peste 20 de situri din România (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un număr de 50  de indivizi aparținând populațiilor vechi (22 din epoca bronzului, 28 din epoca fierului). În ceea ce privește probele de sânge de la populația actuală a României, acestea au fost obținute prin sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploiești și al Muzeelor de Științe Naturale din Regiunea Prahova, respectiv prin sprijinul doamnei Dr. Dorina Bănică, de la Institutul Marius Nasta și Clinica de Ftisiologie București.

Și cum o cercetare întinsă pe mai mulți ani (2003-2006) are și cheltuieli importante, precizez faptul că acestea au fost finanțate majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umană și Antropogie al Universității din Hamburg, Germania, prin sprijinul domnului Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, directorul instituției, de DAAD – Germania și prin Programul Sokrates-Erasmus al Uniunii Europene.

Munca efectivă de cercetare a fost realizată de doamna Dr. Georgeta Cardoș, în cadrul lucrării de doctorat a domniei sale, o muncă dificilă și de lungă durată în care condițiile de securitate ale probelor genetice au fost atât de stricte, pentru a preveni contaminarea, încât până și curățenia din laborator a fost realizată exclusiv de doamna Dr. Georgeta Cardoș.

Având la dispoziție toate aceste informații, putem înțelege foarte ușor complexitatea demersului și prestigiul științific incontestabil al persoanelor și instituțiilor implicate.

Concluziile studiului s-au dovedit, până la urmă, bulversante pentru spațiul românesc deoarece ele răstoarnă principala teză a istoriei României, cea a etnogenezei poporului român. Dar pentru a evalua în ansamblu șocul cultural provocat de prezentarea publică a concluziilor studiului, să le prezentăm:

-          Între actuala populație a României și populațiile care au trăit pe teritoriul acestei țări acum 2.500 – 5.000 de ani există o clară înrudire genetică, ceea ce vorbește despre o continuitate incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri. Chiar dacă există și urme genetice aparținând diverselor populații migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de bază dovedește continuitatea și legătura cu populațiile vechi;

-          Actuala populație a României se înrudește genetic în special cu populațiile Greciei și ale Bulgariei, care s-au dezvoltat într-un spațiu locuit cândva de traci, cu care s-au și amestecat, și doar într-o mică măsură cu populația italiană;

-          S-a mai dovedit, iar aceasta este cea mai șocantă concluzie a studiului, că o parte dintre italieni, în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiți genetic cu populațiile vechi care au trăit în Arcul Carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani. De unde concluzia halucinantă că nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași ai tracilor.

Totuși, există o aparentă contradicție: dacă noi suntem urmașii traco-geto-dacilor, iar o parte dintre italienii au la rândul lor rădăcini tracice, de ce astăzi românii și italienii se înrudesc genetic atât de puțin?

Explicația pare să fie cât se poate de simplă: la sosirea tracului Enea (considerat de istoricul roman Titus Livius, fondatorul Romei ) în penisula italică, aici trăiau și alte triburi cu rădăcini tracice – venetii și etruscii, aceștia din urmă dând primii regi și alfabetul noului regat, viitoarea Romă Imperială. Totuși, în penisula italică trăiau, în afara populațiilor cu rădăcini tracice, și populații aparținând altor familii etnice – sabinii și samniții. În timp, aceste popualții s-au amestecat între ele. Apoi, Roma Imperială a dus o politică agresivă de amestecare a populațiilor în interiorul Imperiului. Astfel, dacă ne referim doar la capitala Roma, constatăm că avea un număr important de cartiere etnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanic ș.a.m.d.  Nu în ultimul rând, pentru aproape 1.400 de ani, între  476, anul căderii Romei și 1861, anul unificării Italiei, Italia nu a existat ca stat național, această perioadă fiind marcată de o serie de invazii și strămutări de populații… Cu alte cuvinte, istoria penisulei italice este marcată de trei etape esențiale în care populațiile cu rădăcini tracice s-au amestecat cu celelalte, diluându-și semnificativ contribuția etnică în acest spațiu...

Iata că, privind din această perspectivă, orice aparentă contradicție dispare, deoarece putem înțelege de ce, astăzi, deși o parte dintre italieni, în special cei din nord, se mai înrudesc genetic cu populațiile care au locuit în spațiul carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani, populațiile României și ale Italiei, în ansamblul lor, se înrudesc genetic foarte puțin.

În concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetică sunt intărite de izvoarele istorice iar mesajul final este cât se poate de limpede: nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași ai tracilor!

Cu toate că acest studiu de paleogenetică are o importanță uriașă în stabilirea adevărului istoric, cu toate că concluziile lui sunt extrem de folositoare interesului național, istituțiile statului român și forurile academice și universiatare românești care au căderea să îl cerceteze, îl ignoră cu o impardonabilă indiferență!

Fiind curios să aflu dacă autorii studiului au fost contactați de reprezentanții statului român sau de vreo instituție academică ori universitară care să își arate, în mod oficial, intersul pentru acesta, i-am întrebat, atât pe doamna Dr. Georgeta Cardoș, cât și pe domnul Prof. Alexander Rodewald, despre o astfel de posibilitate. Răspunsul a fost NU! A existat o singură situație în care cineva de la Academia Română a dat un telefon vorbind despre o posibilă expunere pe această temă, dar apelantul nu a mai dat niciun semn de viață după aceea... În rest, tăcere maximă. Și atunci apare fireasca întrebare: cui slujesc reprezentanții Statului Român din politică, cercetare sau învățământ?!...

Pentru că sunt trei concluzii mari și late născute din acest studiu de paleogenetică, concluzii care vin în sprijinul păstrării integrității teritoriale a României, în folosul restabilirii adevărului istoric și a recuperării demnității poporului român: 1. Conform rezultatelor studiului de paleogenetică, poporul român se dovedește a fi continuatorul populațiilor de acum 2.500 – 5.000 de ani și locuitorul de drept al acestor melaguri, un lucru extrem de important, astăzi, când pretențiile revizioniste maghiare încep din nou să se amplifice. 2. Faptul că această cercetare confirmă dovezile istorice care ne spun că romanizarea Daciei nu a fost posibilă și nu s-a produs, că suntem un popor mai vechi, continuator al „nemuritorilor” daci, este un motiv de mai mare mândrie națională decât acela de a fi rezultanta unei etnogeneze formate ca urmare a unei presupuse împreunări a femeile dace cu un amestec multietnic de coloniști și soldați ai Imperiului Roman. 3. Nu în ultimul rând, confirmarea surselor istorice care spun că romanii aveau la rândul lor rădăcini tracice, nu face decât să ne mărească și mai mult respectul față de adevăratele nostre rădăcini, cele traco-geto-dacice, să ne redea și mai mult demnitatea națională furată!

De aceea, cred că toți ar trebui să medităm la următoarele întrebări: Îi putem considera loiali României și poporului român pe politicienii, academicienii și istoricii care ignoră sau combat acest studiu (fără ca măcar îl cerceteze!!!), în condițiile în care concluziile lui sunt eminamente benefice pentru noi, românii?! De ce să ignori sau să lupți cu înverșunare împotriva acestor rezultate, dacă iubești România și Românii?!

Daniel Roxin - extras din cartea Spiritul dacic renaște 

Cartea Spiritul dacic renaște poate fi comandată aici: Editura Vidia

Sursa: danielroxin.blogspot.ro