Trecutul, prezentul si viitorul exista toate deodata – dezvaluind secretele fizicii cuantice

Odata cu descoperirea legaturii cruciale, in acelasi timp neasteptate, dintre spatiu si timp, Einstein a inteles ca aceste doua lucruri nu mai pot fi privite ca fiind separate. Ele sunt interconectate, formand asa numitul continuum (impletire) spatiu – timp, vazut ca un vector spatial cvadri-dimensional. Deodata, el a realizat ceva incredibil, si anume faptul ca perceptia noastra asupra trecutului, prezentului si viitorului si diferentele extraordinare dintre ele pot fi doar o iluzie.

“Diferenta dintre trecut, prezent si viitor este numai o iluzie al naibii de persistenta”, a declarat el.

La inceput, el nu a fost in mod deosebit incantat de ideea unificarii sptiului si a timpului si a respins ideea geometrie cvadri-dimensionale propuse de catre Hermann Minkowski, ca fiind o pedanterie “inutila”, insa in cele din urma a acceptat ideea si la fel ar trebui sa facem si noi.

Dupa cum a declarat Arthur Schopenhauer “cel mai insignifiant prezent are asupra celui mai semnificativ trecut avantajul realitatii”, iar o asemenea credinta nu poate fi inlaturata usor. In mod natural, aceasta iluzie – intelegerea noastra in legatura cu trecutul, prezentul si viitorul – este foarte convingatoare pentru noi, insa este tot o iluzie cu care traim in fiecare zi, in fiecare moment, in mod continuu. Cu sute de ani in urma St. Augustine of Hippo, unul dintre cei mai de seama ganditori, a fost preocupat cu fenomenul spatiului si al timpului.

“Cum pot exista trecutul si viitorul, cand trecutul nu mai exista iar viitorul nu a venit inca?”, a intrebat el.

In mod esential, ne punem si noi aceiasi intrebare astazi. “In legatura cu prezentul, daca ar fi mereu numai prezent si acesta nu s-ar misca pentru a deveni trecut, atunci nu ar mai fi vorba despre timp, ci despre eternitate”.

Marea majoritate a oamenilor sunt convinsi ca realitatea inseamna evenimente ce au loc in momentul prezent. Este credinta noastra fundamentala, de cand eram copii, pentru ca nu putem intelege decat realitatea momentului prezent. Divizam timpul in trecut, prezent si viitor si acest lucru este esential pentru experimentarea realitatii – realitatea noastra – in orice sens, spune Paul Davies, profesor de Natural Philosophy la University of Adelaide, Australia.

Insa ce se intampla daca perceptia noastra asupra spatiului si a timpului pur si simplu ne pacaleste?

Multe dintre lucrurile pe care credeam ca le stiam in legatura cu Universul nostru – faptul ca trecutul a avut deja loc si ca viitorul va veni, ca spatiul este numai un vid gol, ca Universul nostru este singurul Univers care exista – ar putea fi gresite, spune faimosul fizician Brian Greene. In viata de zi cu zi, noi experimentam timpul ca pe o curgere continua. Insa ar putea fi benefic sa privim timpul ca pe o serie de stop-cadre, sau momente, iar fiecare eveniment poate fi gandit ca pe o desfacere a unui moment, dupa moment, dupa moment.

Si “daca ne imaginam aceste momente, sau stop-cadre, le aliniem, fiecare moment aici pe Pamant, fiecare moment al orbitei Pamantului in jurul Soarelui si fiecare moment din intregul Univers, am vedea fiecare eveniment care a avut loc vreodata sau care va avea loc vreodata, de la nasterea Universului la Big Bang, acum 14 miliarde de ani, pana la formarea stelelor din galaxia Calea Lactee, la crearea Pamantului, acum 4,5 miliarde de ani, la epoza dinozaurilor, chiar si la evenimentele ce au loc pe Pamant in zilele noastre, cum ar fi eu stand la birou si lucrand”, explica Greene.

Nu aveti un sentiment ciudat ca exista cineva acolo care este extrem de avansat din punct de vedere tehnologic si poate observa toate aceste momente (stop-cadre) din intregul Univers avand loc in mod simultan? (nota: as spune ca are un alt nivel de constiinta, nu tehnologie… sau tehnologie sufleteasca :). Si atunci cand luam in considerare conceptul simplu dar esential al lui “acum”, incepem sa intelegem ca atat trecutul cat si viitorul trebuie sa fie reale, pentru ca ele ar putea fi un acum al vostru, care inseamna trecut, prezent si viitor – si sunt toate la fel de reale si toate exista. Si mai mult decat atat, ele exista toate deodata.

Sursa: Noulpamant.ro

http://www.astrocafe.ro/

Universul Cuantic sau Fizica Cuantica pentru incepatori

Aici veti gasi explicatia in legatura cu modul in care cele mai recente experientele stiintifice realizate ne demonstreaza ca noi nu percepem lumea asa cum este in realitate, ci asa cum suntem.



https://www.youtube.com/watch?v=f9wA9T2IVJU

Trecutul, prezentul si viitorul exista toate deodata – dezvaluind secretele fizicii cuantice

Odata cu descoperirea legaturii cruciale, in acelasi timp neasteptate, dintre spatiu si timp, Einstein a inteles ca aceste doua lucruri nu mai pot fi privite ca fiind separate. Ele sunt interconectate, formand asa numitul continuum (impletire) spatiu – timp, vazut ca un vector spatial cvadri-dimensional. Deodata, el a realizat ceva incredibil, si anume faptul ca perceptia noastra asupra trecutului, prezentului si viitorului si diferentele extraordinare dintre ele pot fi doar o iluzie.

“Diferenta dintre trecut, prezent si viitor este numai o iluzie al naibii de persistenta”, a declarat el.

La inceput, el nu a fost in mod deosebit incantat de ideea unificarii sptiului si a timpului si a respins ideea geometrie cvadri-dimensionale propuse de catre Hermann Minkowski, ca fiind o pedanterie “inutila”, insa in cele din urma a acceptat ideea si la fel ar trebui sa facem si noi.

Dupa cum a declarat Arthur Schopenhauer “cel mai insignifiant prezent are asupra celui mai semnificativ trecut avantajul realitatii”, iar o asemenea credinta nu poate fi inlaturata usor. In mod natural, aceasta iluzie – intelegerea noastra in legatura cu trecutul, prezentul si viitorul – este foarte convingatoare pentru noi, insa este tot o iluzie cu care traim in fiecare zi, in fiecare moment, in mod continuu. Cu sute de ani in urma St. Augustine of Hippo, unul dintre cei mai de seama ganditori, a fost preocupat cu fenomenul spatiului si al timpului.

“Cum pot exista trecutul si viitorul, cand trecutul nu mai exista iar viitorul nu a venit inca?”, a intrebat el.

In mod esential, ne punem si noi aceiasi intrebare astazi. “In legatura cu prezentul, daca ar fi mereu numai prezent si acesta nu s-ar misca pentru a deveni trecut, atunci nu ar mai fi vorba despre timp, ci despre eternitate”.

Marea majoritate a oamenilor sunt convinsi ca realitatea inseamna evenimente ce au loc in momentul prezent. Este credinta noastra fundamentala, de cand eram copii, pentru ca nu putem intelege decat realitatea momentului prezent. Divizam timpul in trecut, prezent si viitor si acest lucru este esential pentru experimentarea realitatii – realitatea noastra – in orice sens, spune Paul Davies, profesor de Natural Philosophy la University of Adelaide, Australia.

Insa ce se intampla daca perceptia noastra asupra spatiului si a timpului pur si simplu ne pacaleste?

Multe dintre lucrurile pe care credeam ca le stiam in legatura cu Universul nostru – faptul ca trecutul a avut deja loc si ca viitorul va veni, ca spatiul este numai un vid gol, ca Universul nostru este singurul Univers care exista – ar putea fi gresite, spune faimosul fizician Brian Greene. In viata de zi cu zi, noi experimentam timpul ca pe o curgere continua. Insa ar putea fi benefic sa privim timpul ca pe o serie de stop-cadre, sau momente, iar fiecare eveniment poate fi gandit ca pe o desfacere a unui moment, dupa moment, dupa moment.

Si “daca ne imaginam aceste momente, sau stop-cadre, le aliniem, fiecare moment aici pe Pamant, fiecare moment al orbitei Pamantului in jurul Soarelui si fiecare moment din intregul Univers, am vedea fiecare eveniment care a avut loc vreodata sau care va avea loc vreodata, de la nasterea Universului la Big Bang, acum 14 miliarde de ani, pana la formarea stelelor din galaxia Calea Lactee, la crearea Pamantului, acum 4,5 miliarde de ani, la epoza dinozaurilor, chiar si la evenimentele ce au loc pe Pamant in zilele noastre, cum ar fi eu stand la birou si lucrand”, explica Greene.

Nu aveti un sentiment ciudat ca exista cineva acolo care este extrem de avansat din punct de vedere tehnologic si poate observa toate aceste momente (stop-cadre) din intregul Univers avand loc in mod simultan? (nota: as spune ca are un alt nivel de constiinta, nu tehnologie… sau tehnologie sufleteasca :). Si atunci cand luam in considerare conceptul simplu dar esential al lui “acum”, incepem sa intelegem ca atat trecutul cat si viitorul trebuie sa fie reale, pentru ca ele ar putea fi un acum al vostru, care inseamna trecut, prezent si viitor – si sunt toate la fel de reale si toate exista. Si mai mult decat atat, ele exista toate deodata.

Sursa: Noulpamant.ro

Imagine: katieber11.edublogs.org

Sursa: http://www.astrocafe.ro/

Trecutul, prezentul si viitorul exista toate deodata – dezvaluind secretele fizicii cuantice

Odata cu descoperirea legaturii cruciale, in acelasi timp neasteptate, dintre spatiu si timp, Einstein a inteles ca aceste doua lucruri nu mai pot fi privite ca fiind separate. Ele sunt interconectate, formand asa numitul continuum (impletire) spatiu – timp, vazut ca un vector spatial cvadri-dimensional. Deodata, el a realizat ceva incredibil, si anume faptul ca perceptia noastra asupra trecutului, prezentului si viitorului si diferentele extraordinare dintre ele pot fi doar o iluzie.

“Diferenta dintre trecut, prezent si viitor este numai o iluzie al naibii de persistenta”, a declarat el.

La inceput, el nu a fost in mod deosebit incantat de ideea unificarii sptiului si a timpului si a respins ideea geometrie cvadri-dimensionale propuse de catre Hermann Minkowski, ca fiind o pedanterie “inutila”, insa in cele din urma a acceptat ideea si la fel ar trebui sa facem si noi.

Dupa cum a declarat Arthur Schopenhauer “cel mai insignifiant prezent are asupra celui mai semnificativ trecut avantajul realitatii”, iar o asemenea credinta nu poate fi inlaturata usor. In mod natural, aceasta iluzie – intelegerea noastra in legatura cu trecutul, prezentul si viitorul – este foarte convingatoare pentru noi, insa este tot o iluzie cu care traim in fiecare zi, in fiecare moment, in mod continuu. Cu sute de ani in urma St. Augustine of Hippo, unul dintre cei mai de seama ganditori, a fost preocupat cu fenomenul spatiului si al timpului.

“Cum pot exista trecutul si viitorul, cand trecutul nu mai exista iar viitorul nu a venit inca?”, a intrebat el.

In mod esential, ne punem si noi aceiasi intrebare astazi. “In legatura cu prezentul, daca ar fi mereu numai prezent si acesta nu s-ar misca pentru a deveni trecut, atunci nu ar mai fi vorba despre timp, ci despre eternitate”.

Marea majoritate a oamenilor sunt convinsi ca realitatea inseamna evenimente ce au loc in momentul prezent. Este credinta noastra fundamentala, de cand eram copii, pentru ca nu putem intelege decat realitatea momentului prezent. Divizam timpul in trecut, prezent si viitor si acest lucru este esential pentru experimentarea realitatii – realitatea noastra – in orice sens, spune Paul Davies, profesor de Natural Philosophy la University of Adelaide, Australia.

Insa ce se intampla daca perceptia noastra asupra spatiului si a timpului pur si simplu ne pacaleste?

Multe dintre lucrurile pe care credeam ca le stiam in legatura cu Universul nostru – faptul ca trecutul a avut deja loc si ca viitorul va veni, ca spatiul este numai un vid gol, ca Universul nostru este singurul Univers care exista – ar putea fi gresite, spune faimosul fizician Brian Greene. In viata de zi cu zi, noi experimentam timpul ca pe o curgere continua. Insa ar putea fi benefic sa privim timpul ca pe o serie de stop-cadre, sau momente, iar fiecare eveniment poate fi gandit ca pe o desfacere a unui moment, dupa moment, dupa moment.

Si “daca ne imaginam aceste momente, sau stop-cadre, le aliniem, fiecare moment aici pe Pamant, fiecare moment al orbitei Pamantului in jurul Soarelui si fiecare moment din intregul Univers, am vedea fiecare eveniment care a avut loc vreodata sau care va avea loc vreodata, de la nasterea Universului la Big Bang, acum 14 miliarde de ani, pana la formarea stelelor din galaxia Calea Lactee, la crearea Pamantului, acum 4,5 miliarde de ani, la epoza dinozaurilor, chiar si la evenimentele ce au loc pe Pamant in zilele noastre, cum ar fi eu stand la birou si lucrand”, explica Greene.

Nu aveti un sentiment ciudat ca exista cineva acolo care este extrem de avansat din punct de vedere tehnologic si poate observa toate aceste momente (stop-cadre) din intregul Univers avand loc in mod simultan? (nota: as spune ca are un alt nivel de constiinta, nu tehnologie… sau tehnologie sufleteasca :). Si atunci cand luam in considerare conceptul simplu dar esential al lui “acum”, incepem sa intelegem ca atat trecutul cat si viitorul trebuie sa fie reale, pentru ca ele ar putea fi un acum al vostru, care inseamna trecut, prezent si viitor – si sunt toate la fel de reale si toate exista. Si mai mult decat atat, ele exista toate deodata.

Sursa: Noulpamant.ro

Imagine: katieber11.edublogs.org

Articol preluat de pe http://astrocafe.ro/

Un băieţel autist poate câştiga Nobelul! Micul Einstein, puştiul genial care contrazice Teoria Relativităţii (VIDEO)

Kristine Barnett a fost uluită când fiul ei, Jacob, pe care medicii l-au diagnosticat cu autism la vârsta de 2 ani, a rezolvat un puzzle de 5000 de piese la vârsta de 3 ani. Aşa că l-a înscris într-un program special şi l-a lăsat să studieze despre lucrurile care îl pasionau. Astăzi, la vârsta de 14 ani, Jacob este pe cale să câştige Premiul Nobel, scrie New York Daily News.

Părinţii lui Jacob au realizat că fiul lor nu este copil obişnuit. Puştiul nu a vorbit până la vârsta de 2 ani, iar apoi medicii au descoperit că suferă de o formă de autism. Specialiştii le-au spus celor doi părinţi că fiu lor nu va şti niciodată să se încheie la pantofi.

Însă anii au trecut, iar Jacob s-a încăpăţânat parcă să le demonstreze medicilor că s-au înşelat. La vârsta de 3 ani, a făcut un puzzle de 5000 de piese. În doar două săptămâni, a învăţat singur algebra, geometria şi calcule matematice. Jacob poate rezolva până la 20 de numere din Pi, a terminat liceul la vârsta de 8 ani şi de atunci se ocupă de astrofizică.

Astăzi, Jacob are 14 ani şi un IQ de 170, chiar mai mare decât al lui Einstein, stabilit la 160. Băiatul este considerat un geniu al matematicii de către cei mai buni profesori din lume. 

Mai mult, puştiul a avut curajul să vină cu o nouă Teorie a Relativităţii. Mama acestuia l-a filmat în timp ce îi explica noua sa teorie, apoi a postat filmul pe YouTube.

Materialul video a fost vizualizat şi de profesorii de la faimoasa Universitate Princeton, aceştia recunoscând că băiatul este de-a dreptul genial.

"Sunt impresionat de interesul sau pentru fizica si de cunostintele pe care le-a acumulat. Teoria la care lucreaza implica descifrarea unora dintre cele mai complexe probleme in astrofizica. Cine le rezolva, poate castiga premiul Nobel", spune profesorul Scott Tremaine. 

Parintii si-au dat seama ca nu au de-a face cu un copil obisnuit. Jacobb nu a vorbit pana la varsta de 2 ani, iar apoi medicii au descoperit ca sufera de o forma de autism.

Acum, Barnett este recrutat de Universitatea din Indiana pentru un post de cercetător. Poate canta muzică clasică la pian din memorie, adoră sa se uite la filme SF şi să privească reality showuri. 

Sursa: http://jurnalul.ro

“Evoluţie Spontană” - Interviu cu profesorul de biologie Bruce Lipton din California, Statele Unite

Există o idee fundamentală, mult mai importantă decât natura originii minţii, iar aceasta ne este oferită de fizica cuantică. În vechea fizică, cea newtoniană, totul se credea a fi un experiment pur obiectiv. Asta însemna că pot măsura parametrul „A” şi parametrul „B” şi pot preciza interacţiunea dintre ele, de fiecare dată rezultatul fiind acelaşi. Fizica newtoniană este supranumită deterministă, deoarece poţi determina rezultatul unui anumit eveniment, dacă cunoşti suficient de bine etapele şi reacţiile care au loc.
Dar în acele etape şi reacţii nu s-a introdus efectul observatorului sau al experimentatorului care le influenţează. Atunci când a apărut fizica cuantică prin anii 1920 şi fizicienii au acceptat-o ca pe un mod de viaţă, ei au avut nevoie de o nouă înţelegere a rolului vieţii. Ei au înţeles faptul că experimentatorul, care creează experimentul, influenţează rezultatul experimentului. De exemplu, atunci când se studiază particulele, ele au un comportament atât material (prin prezenţa masei) cât şi energetic. Acest comportament are la bază credinţa în prezenţa observatorului, deoarece atunci când el îşi manifestă dorinţa (şi credinţa) să creeze un experiment prin care să evidenţieze prezenţa particulei ca şi undă, atunci rezultatul este un spectru de difracţie, iar dacă observatorul îşi manifestă dorinţa (şi credinţa) să demonstreze că e o particulă, atunci rezultatul este prezenţa factorilor care indică o particulă materială.
Ideea era că observatorul observă şi mai ales creează realitatea. Această idee este foarte profundă, deoarece se spune că „viaţa e un experiment” iar tu eşti experimentatorul şi prin urmare tu eşti în acelaşi timp şi observatorul acestuia. Conform fizicii cuantice, tu eşti cel care influenţezi şi modifici viaţa din mediul care te înconjoară (nu doar corpul tău, ci şi ceea ce este în exterior). Astfel, gândurile tale nu sunt captive în mintea ta ca într-un container, ci ele influenţează tot ceea ce ne înconjoară.

Aceasta este natura fizicii cuantice. Desigur, sună frumos faptul că gândurile sunt implicate în crearea realităţii, dar ele nu sunt proprietatea noastră directă. Iar dacă acest lucru e adevărat, atunci gândurile, atitudinile şi credinţele noastre influenţează tot ceea ce ne înconjoară.
Sunt mulţi oameni, precum yoghinii, care pot crea materie din nimic, dar sunt multe situaţii în care alterăm structura materiei din lumea în care trăim. Mulţi vor gândi ceva de genul: asta nu poate fi real. Ei nu vor să creadă aşa ceva iar motivul este acela că, pentru a accepta aşa ceva, e nevoie să schimbi modul în care trăieşti. Ar trebui să recunoşti faptul că dacă tu eşti creator al unei realităţi pe care o deţii, atunci eşti şi responsabil de lucrurile pe care le aduci la realitate.
Foarte mulţi oameni nu au şi nici nu vor să aibe vreo responsabilitate. Aşa că atunci când încerci să le povesteşti celor din jur, chiar oamenilor de ştiinţă, faptul că noi creem această realitate prin intermediul conştiinţei, ei vor spune din start NU. Acesta e răspunsul unor oameni comozi care vor să îşi trăiască viaţa fără să fie responsabili de faptul că ei contribuie la crearea realităţii în care trăiesc. 
Cartea mea a fost intitulată “Evoluţie Spontană” tocmai datorită faptului că ea chiar ESTE ca o remisie spontană, asta însemnând faptul că un pacient e bolnav şi e pe moarte… şi toată lumea gândeşte că acest om va muri, medicii şi familia, dar dintr-o dată el se vindecă, are o vindecare remarcabilă. Iar aceasta trebuie să aibe legătură cu ceea ce eu numesc remisie spontană, deoarece reprezintă o mare schimbare a unor credinţe din partea pacientului, aşa că în loc să se gândească la moarte vor gândi ceva de forma: “Nu !! Aş dori să trăiesc, să fiu bine, să am o viaţă bună”, şi dintr-o dată întreaga lor viaţă se schimbă.
Aşadar, atunci când se schimbă o credinţă vindecarea apare. De ce mi-am numit cartea “Evoluţie Spontană” ? Deoarece noi suntem pe cale de a trăi o asemenea evoluţie chiar în acest moment şi e ceea ce vedem peste tot: ocuparea Wall Street-ului, toate schimbările politice din toate ţările, criza economică, toate acestea ne arată că ne confruntăm cu o evoluţie. Asemănător unui pacient (care se vindecă – n.t.) nu e nevoie de milioane de ani pentru a realiza o evoluţie. Noi ca şi indivizi, dacă populaţia umană îşi schimbă sistemul de credinţe, atunci asemănător pacientului care îşi schimbă sistemul de credinţe, omenirea întreagă se va schimba spontan. Deci nu mă refer la o evoluţie care ar dura sute şi sute de ani, ci se va întâmpla în următorii câţiva ani şi va fi o schimbare pe întreaga planetă. Aceasta e criza pe care o avem de înfruntat în prezent şi anume: nu putem continua să existăm în modul în care am trăit până acum deoarece asta e ceea ce a determinat apariţia problemelor care au distrus mediul înconjurător.
Ştiinţa ne spune că trebuie să gândim altfel, trebuie să ne schimbăm comportamentul, şi trebuie să avem o nouă viziune. Asta e ceea ce se întâmplă peste tot în lume în acelaşi timp. Aşadar noi deja începem să facem această evoluţie ACUM, iar în viitoarele cărţi de istorie va fi scris despre vremurile de acum că aceasta a fost scânteia care a schimbat evoluţia planetei aşa că acestea sunt vremurile cele mai importante pentru oamenii de pe această planetă deoarece suntem fiecare într-un loc unde trebuie să facem o alegere. E alegerea noastră. Dacă nu vrem să schimbăm modul în care trăim atunci vom dispărea. Dar dacă ne vom schimba modul de viaţă şi să trăim mai mult în armonie cu Natura, atunci vom avea acea remisie spontană sau evoluţie spontană.
Povestea e că în lumea noastră de azi noi privim spre ştiinţă pentru a ne oferi adevărul. Aşa că atunci când vrem să aflăm dacă un lucru e adevărat sau nu, atunci ne punem întrebarea: e ştiinţific ?
Din acest motiv, ştiinţa e “judecătorul” despre ceea ce e adevărat despre Pământ şi despre lucrurile pe care am dori să le înţelegem, cum să trăim pe planetă. Există 4 credinţe diferite prin intermediul cărora am trăit ca civilizaţie iar aceste credinţe sunt ştiinţifice. Noi am creat o lume bazată pe aceste credinţe. Dar acum s-a dovedit faptul că aceste 4 credinţe pe care le-am menţionat, ele sunt greşite şi continuând să le utilizăm pentru a ne ghida vieţile vom merge spre distrugere. Acesta e cel mai important moment pentru a recunoaşte faptul că am trăit pe baza unor credinţe false şi că trebuie să ne schimbăm viaţa cu ajutorul noii ştiinţe.
 Prima credinţă e aceea că noi credem că trăim într-un Univers (pur - n.t.) fizic unde totul e făcut din materie şi lucruri fizice iar aceasta se bazează pe fizica newtoniană care ne spune că puteţi privi Universul studiind părţile sale componente, aşa că dacă vreţi să priviţi un corp (biologic – n.t.) atunci veţi studia celulele,  reacţiile chimice, genele,…privim lumea cu toate obiectele ei.
Următorul mit e de fapt o revoluţie. Următorul mit e acela că noi am crezut în ultimii 60-70 ani faptul că genele ne controlează vieţile dar eu am spus: genele controlează tiparul pe care îl am, aşa că genele sunt molecule cu rol de schiţă, o schiţă pe baza căreia e “construită” o fiinţă umană. Dar apoi au spus, caracterul meu e controlat de gene. Asta e ceea ce s-a afirmat. Dar atunci am întrebat: “tu eşti cel care ai selectat genele cu care te-ai născut ?” şi veţi spune: “nu, nu am făcut aceasta, ci doar s-a nimerit să fie datorită mamei şi tatălui, genele au venit împreună şi au făcut din mine cel care sunt.” Atunci am spus: “dacă nu îţi place acest tipar şi lucrurile pe care le-ai moştenit, le poţi schimba ?”. Răspunsul e: “nu, nu le pot schimba”. Deci ceea ce credem de la această ştiinţă e că suntem controlaţi de genele noastre, că destinul nostru e predeterminat de gene precum cancerul, diabetul, Alzheimer, obezitatea, … toate aceste boli noi spunem că genele le determină să apară. Asta e vechea credinţă.

Credinţele false 3 şi 4 sunt foarte importante deoarece modelează lumea în care trăim. Credinţa numărul 3 pe care o aveam e greşită şi e o credinţă în teoria Darwinistă care în esenţă ne vorbeşte despre supravieţuirea celui mai puternic în lupta pentru existenţă. Acesta e motto-ul teoriei Darwiniste care spune că viaţa e o luptă şi că noi trebuie să luptăm unii cu alţii pentru a fi învingător deoarece dacă nu învingi atunci mori. Aşa că de fapt ea ne spune că viaţa e o competiţie şi că noi concurăm unii împotriva altora, pentru a supravieţui, deoarece întreaga credinţă a fost aceea că ne reproducem prea repede şi că nu va fi suficientă hrană şi prin urmare cine ne va aduce mâncarea ? şi atunci răspunsul ar fi : cel care câştigă lupta. Deci noi trăim de vreo 100-150 ani în această competiţie unul împotriva altuia, o ţară împotriva alteia, luptând între noi deoarece avem o credinţă, dar care e doar o credinţă !! cum că dacă nu luptăm pentru a fi cei mai puternici atunci vom muri. Dar s-a dovedit acum că acea credinţă e greşită. Noi acum ştim că Natura nu e bazată pe competiţie. Natura e bazată pe exact opusul ei, e bazată pe cooperare.
Ultima din cele 4 credinţe false este aceea că teoria lui Darwin spune că evoluţia e întâmplătoare ceea ce înseamnă că mutaţiile genetice sunt pur şi simplu accidentale şi aşa au ajuns toate organismele aici. Astfel noi nu vedem conexiunea cu natura deoarece spunem că singurul motiv pentru care suntem aici e întâmplarea şi mutaţiile genetice întâmplătoare. Dar s-a dovedit că nu e aşa. Toate organismele create, au fost create de Natură pentru a avea un echilibru în “grădină”. Atunci revenim la primele două percepţii greşite (asupra biologiei – n.t.) şi anume prima: fizica newtoniană care acum e (înlocuită de – n.t.) fizica cuantică şi a doua: vechea genetică e acum (înlocuită de – n.t.) de epigenetică.

 Va prezint  interviul ralizat de Cristian Muresanu, realizatorul emisiunii "Stiinta si cunoastere" de la TVR Cluj cu Bruce Lipton, autorul cartilor BIOLOGIA CREDINTEI si EVOLUTIE SPONTANA.


Interviu Cu Bruce Lipton 2011





Bruce H Lipton Biologia Credintei


Bruce Lipton Biologia Parintitului Constient Cresterea Constienta a Copiilor

Sursa: adevarul2012.blogspot.ro

LIMITELE LUMII FIZICE - Mesaj de la Maestrul Ascensionat Saida Khatoon

(28-aug-2012; channeler: Shazi) 

Bună ziua Fiule,

Limitări ale lumii fizice s-au întâmplat fiecăruia, atunci când visele sau dorințele nu ți se împlinesc. În acele situații, lumea ți se pare a fi mai mică și mai izolată de tine. Atunci, totul pare mai puțin luminos, mai puțin prietenos și totul se transformă într-o inexplicabilă deziluzie, care-ți provoacă și adâncește starea de pesimism. Atinci când asemenea situații se repetă, cu o anumită regularitate, starea de deziluzie ia proporții, mai ales dacă ceea ce ne programasem nu se mai întâmplă, așa cum ne-am fi dorit. Cu toții am auzit spunându-se, cu diverse ocazii: "Asta este viața, unele lucruri se întâmplă iar altele nu ne este dat să apară în realitatea

noastră".

Mai toți înțelegem că dorința fiecăruia de a i se împlini un anume vis, un anume program, poate deveni forța căreia i se subordonează, la un momment dat, toate celelalte gânduri și programe.

O asemenea mobilizare a ființei noastre, provocată de concentrarea fermă asupra unui obiectiv, conduce inevitabil la transpunerea în realitate a acelui obiectiv. De ce se întâmplă asemenea lucruri? Pentru că, noi lansăm în eter un deziderat așezat pe un suport energetic, energie care se răspândește în univers și, dacă are puterea necesară de penetrare, reușește să coaguleaze energii de același fel, cu care se înconjoară și pe care le dirijează, mai apoi, înapoi pe firul de energie care-l leagă de sursa din care provine. [Nota C.M.: este ca și în cazul în care, pentru a aduce ploaia, lansăm o sondă ce împrăștie în plafonul de nori, particule fine - pe bază de argint- care crează centre de condensare a vaporilor de apă, provocând ploaia. Așa dar, în transpunerea în realitate a unui gând nu este nimic extraordinar, nimic înafara capacității finței umane. Schema este relatiuv simplă: un emițător/receptor (creierul uman) emite în univers un semnal electric de o anumită frecveță și putere, semnal care se răspândește peste tot, ajungând, inevitabil, și la acele câmpuri energetice compatibile cu el. Aceasta face ca semnalul nostru, să se „lipească” de acel câmp, cu care are afinități, “agățînd” de el cordonul de energie extrem de fin cu care a venit, conectând-l, în acest mod, de ființa care l-a emis. Rezultatul este că, găsind un debușeu asupra căruia să se reverse, o anumită parte a energiei câmpului întâlnit în cale, va fi dirijată spre emițător. Cum gândul în sine este o energie care are o anumită modelare de program, energia prelevată nu are decât să se matertializeze în acel program].

Contează foarte mult cât de constant (nefluctuant) este acel gând și la ce nivel de intensitate se emite.

În cazul în care o persoană încearcă ceva creativ, fără a utiliza inspirația sufletului, ea nu va fi capabilă să scrie nici măcar un singur cuvânt. Însă, prin acel canal vor putea fi transmise diverse informații, diverse instrucțiuni, dacă se realizează o legătură cu spiritul și sufletul său. Putem spune că abilitățile și capacitățile ființei umane aflată în dimensiunea inferioară 3D, sunt foarte limitate. Dar, când acea ființă accesează planurile superioare, indiferent dacă este sau nu în corp fizic, orizontul său de percepție crește extrem de mult, puntându-se spune că acea entitate devine multidimensilonală, multiștientă și omnipotentă.

SURSA: ightworkers.org și http://lightworkers.org

(C.M.)

Sursa: http://ascensiuneaspiritului.blogspot.ro

Cititul este echivalent cu fitness-ul

© Foto: Flickr.com/toreo/сс-by

Cercetătorii de la Universitatea din Oxford au ajuns la concluzia că citirea de cărţi este la fel de folositoare pentru om ca şi sportul. Citirea nu numai că duce la dezvoltarea intelectului uman, ci şi influenţează în mod pozitiv sănătatea fizică şi psihică.

RMN-ul oamenilor care citesc a demonstrat că în timpul citirii în creierul uman sunt active aceleaşi porţiuni ca şi în cazul unei acţiuni reale.

6 minute de citire pot reduce nivelul de stres cu două treimi, ceea ce este mult mai eficient decât terapia cu muzică sau plimbarea.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Constiinta si misterele Fizicii Cuantice - partea I-a

Teoria Cuantica - o noua paradigma stiintifica

Notiunea de Cuantica a fost impusa de catre savantul Herbert Planck (Premiul Nobel in 1918). Dezvoltarea bazelor fizicii cuantice s-a realizat de Albert Einstein, incepand cu teoriile privind relativitatea speciala si cea generala (premiul Nobel in 1921, dar nu pentru aceasta teorie, ci pentru lucrarile privind efectul fotovoltaic).

Punctul culminant al Fizicii Cuantice moderne a fost structurarea celor doua electrodinamici: "electrodinamica cuantica" - pentru care Julian Schwinger, Shinichiro Tomonaga si Richard Feynman au luat premiul Nobel in 1965 si "cromodinamica cuantica" - noua teorie a interactiunilor tari.

Cele doua teorii au condus la cea mai impresionanta constructie a fizicii din toate timpurile - modelul standard, al carui subiect "fierbinte" l-a constituit unificarea fortelor fundamentale din natura. Concluzia cercetarilor a fost foarte clara: toate cele patru forte sunt de fapt "fatete", forme ale unei singure forte! 

Iar de aici pana la relationarea fizicii cuantice cu experientele misticilor orientali si occidentali nu a mai fost decat un pas.

Teoria cuantica porneste de la cateva idei esentiale, pe care le vom prezenta pe scurt:

1. In primul rand, Fizica Cuantica considera ca toate sistemele materiale poseda o caracteristica principala: dualitatea unda-particula. Astfel, electronii - care in fizica clasica, newtoniana actionau ca particule, pot in conditii speciale sa se comporte ca unde, respectand legile electromagneticii si nu cele ale mecanicii.

2. Toate actiunile care au loc in fizica pot fi masurate, iar cele mai mici unitati energetice, care nu mai pot fi subdivizate sunt "cuantele" (de aici si denumirea de fizica cuantica). De exemplu, un atom poate face un salt de la o stare la alta, fara a trece prin stadiile intermediare, cu emisia unei cantitati cuantice de energie luminoasa. Cand particulele interactioneaza, este ca si cum ele ar fi conectate prin legaturi invizibile la un intreg. Pe scara larga, aceste conexiuni invizibile sunt atat de multe incat analiza lor devine probabilista.

3. In al treilea rand, exista o proprietate stranie de "ne-localizare" cuantica. Aceasta inseamna ca particule aflate la distante microscopice unele de altele (de ex. mii de kilometri) pot sa interactioneze unele cu altele intr-un mod ciudat, ca si cum ar fi inter-conectate, insa legatura dintre ele este necunoscuta.

Este ca si cum ar exista un"intreg" care coordoneaza prin metode necunoscute fiecare particica din Univers. Bohr si Heisenberg au dezvoltat aceasta idee, demonstrand ca nu se pot face observatii obiective, intrucat Observatorul, prin actiunea sa de observare, modifica starea cuantica a sistemului observat.

Aplicata la un caz concret, inseamna ca simpla indreptare a atentiei catre o floare modifica la nivel cuantic starea acelei flori!.

In Fizica Cuantica, nu intensitatea unui Camp Energetic Cuantic conteaza, ci forma, structura sa. Astfel, chiar si cel mai infinitezimal Camp Cuantic poate afecta o particula, modificandu-i starea. Nu intensitatea conteaza in noua fizica, ci existenta sau inexistenta acelui camp cuantic. O forta nu trebuie neaparat sa fie activa, ea poate exista si ca potential, acest potential fiind esential pentru fizica cuantica. 

O alta descoperire importanta, apartinand lui Einstein este de-acum cunoscuta lege E=mc2, aceasta lege arata ca Masa nu este decat Energie aflata in Repaus.

Teoria Relativitatii demonstreaza ca masa unei particule, a unui obiect sau fiinte nu are nimic de a face cu substanta (precum era in fizica clasica),masa nefiind altceva decat o forma de energie. Si cum energia este o marime dinamica asociata activitatii si proceselor de transformare, aceasta dovedeste ca particula nu poate fi gandita ca un obiect static, ci ca o entitate dinamica, deci ca un proces care implica energie.

Crearea particulelor din energie pura reprezinta fara indoiala un rezultat spectaculos al fizicii relativiste. Ulterior, teoria cuantica a demolat conceptele clasice de corp solid si lege strict determinista, la nivel subatomic corpurile materiale solide ale fizicii clasice newtoniene prezentandu-se ca unde de probabilitate, iar acestea se refera la probabilitatea interactiunilor.

In urma dialogurilor cu maestrul spiritual Jiddu Krishnamurti, David Bohm si-a indreptat atentia spre realizarea unei intalniri intre spiritualitate si fizica. Astfel a luat nastere notiunea de "ordine implicita" (in engl. implicate order), care sta la baza Teoriei Cuantice lui Bohm.

Trasatura esentiala a acestei idei este ca intreg Universul este intr-un anume fel"invelit", continut in fiecare particica a sa si ca fiecare parte este de fapt o condensare a intregului Univers.

Ordinea universala se dezvaluie, devine"explicita", insa pana acum cercetatorii nu au reusit sa descopere decat o mica parte din legile acestei ordinii implicite a universului.

Bohm este unul dintre primii fizicieni cuantici care au sugerat si ulterior demonstrat existenta unor dimensiuni multiple, dincolo de planul fizic sau energetic.

El clasifica aceste planuri/dimensiuni ale Universului in functie de "subtilitatea"lor: planul fizic este un plan mai grosier, mai"dens", pe cand planul Mintii este mult mai subtil, dincolo de Minte, planul Constiintei are caracteristici care abia acum se dezvaluie, "chiar si planul Mental devine un plan fizic daca ne indreptam spre o directie mai subtila".

Realitatea Multidimensionala este descrisa de Bohm prin analogia cu fotografia holografica: Universul Holografic este compus dintr-o infinitate de Dimensiuni, care exista simultan, aceste Dimensiuni sunt structuri similare cu Intregul, cu Universul.

Daca am putea privi separat o Dimensiune, ea ar arata exact ca Intregul, este ca si cum am rupe o bucata dintr-o holograma, ea ar contine toata imaginea continuta de holograma initiala. La fel este si Universul Holografic, orice Dimensiune a sa are aceleasi caracteristici ca intregul, ca Universul.

Autor Ovidiu Brazdau

va urma…

Sursa: dezvatatorul.blogspot.com

Cum să treci prin pereţi, fără a folosi uşa – o nouă descoperire a fizicii cuantice

- Trecerea prin materie solidă, cum ar fi trecerea prin pereţi, fără a folosi uşa – pare un concept de filme SF, însă acum cercetătorii dezvoltă bazele ştiinţifice pentru a putea face acest lucru posibil, deşi, deocamdată, doar la scară atomică, prezintă beforeitsnews.com.

Oamenii de ştiinţă au proiectat un sistem simplu pentru a putea studia modul în care electronii trec prin barierele de energie în loc să le depăşească prin ocolire.

Acest comportament neobişnuit, numit tunelar, este echivalentul la nivelul particulelor al capacităţii unei persoane de a trece direct printr-un munte, în loc să îl parcurgă pe deasupra.

Un astfel de comportament al particulelor  este reflectat în următorul grafic, care prezintă modul în care un electron trece printr-o barieră de energie (peretele portocaliu):

Fizicianul Gleb Finkelstein şi colaboratorii lui manipulau electronii tunelari folosind fire electrice şi nanotuburi de carbon, până când au descoperit în mod neaşteptat că pot crea o fază de tranziţie cuantică, o schimbare abruptă în starea cuantică a sistemului.

“Există foarte puţine exemple unde puteţi observa tranziţii de faze cuantice într-un mod direct, controlabil. Asta este interesant aici”, a declarat fizicianul Harold Baranger.

Fazele cuantice sunt asemănătoare fazelor prin care trece materia zi de zi, cum ar fi gheaţa – o fază a apei. Însă, fazele cuantice se produc la o temperatură aproape de zero grade, şi de obicei se întâmplă atunci când grupuri mari de electroni şi alte particule îşi schimba caracteristicile în mod colectiv.

Tranziţiile de fază cuantice sunt omniprezente în fizica modernă, dar sunt greu de studiat. Unul din cele mai recunoscute exemple, poate fi observat la materialele superconductoare, unde electronii îşi depăşesc repulsia negativă faţă de celălalt şi plutesc, opunând puţină rezistenţă.

“Tunelarea este ca şi când ai sări peste un râu”, au adăugat cercetătorii, adăugând că tunelarea de rezonanţă apare acolo unde “ai o insulă mică, nivelul de rezonanţă din interiorul nanotubului, pe care să îţi aşezi un pic piciorul”.

Echipa a creat un mediu de drenare a energiei în fire, şi apoi a masurat cât de uşor se mişcă electronii prin nivelul de rezonanţă al nanotuburilor la o temperatură extrem de joasă. La fire, “este ca şi cum malurile râului sunt mlăştinoase, aşa că este nevoie de energie pentru a reuşi să efectuezi o săritură”, a spus profesorul Finkelstein, care a condus studiul.

Dacă “insula” de rezonanţă este poziţionată corect între cele două “maluri”, atunci electronii pot sări cu uşurinţă între acestea. Dar, dacă insula este mai aproape de unul din maluri, electronii vor sta legaţi de unul din cele două ţărmuri. Această diferenţă de comportament, care a fost neaşteptată, semnalează o tranziţie de fază cuantică.

Descoperirea poate nu va ajunge prea curând în tehnologie, dar cercetătorul şef, fizicianul Henok Mebrahtu realizează acum experimente la Intel. Rezultatele vor putea oferi celorlalţi cercetători un sistem simplu pentru a putea începe testarea anumitor medii în care se pot produce tranziţii de fază cuantică.

Sursa: www.financiarul.ro

Fizica cuantica demonstreaza existenta universurilor paralele, precum si posibilitatea de a calatori in timp

Strania descoperire de catre fizicienii de la Universitatea California din Santa Barbara semnifica, pe intelesul tuturor, ca un obiect pe care-l puteti vedea in fata, poate exista simultan intr-un univers paralel; astfel calatoria in timp ar fi mai mult decat posibila si n-ar fi doar o secventa dintr-un film SF, anunta site-ul FoxNews.

Totul a pornit de la o foarte subtire bucata de metal, o “paleta” avand grosimea parului uman, incredibil de mica, dar ce poate fi vazuta cu ochiul liber. Cercetatorul Andrew Cleland de la Universitatea din California mai sus mentionata, a racit aceasta paleta intr-un frigider, a micsorat lumile, si, sub un recipient special, a scos tot aerul pentru a elimina vibratiile. Apoi, a apucat-o ca un diapazon, dar a remarcat ca paleta se misca, dar si ramanea nemisca in acelasi timp!

Acest lucru pare contradictoriu, si e aproape imposibil de inteles daca nu v-ar chema Einstein. Dar chiar asta s-a intamplat. Si e un lucru foarte ciudat.

Cum a fost posibil acest lucru?

Pentru a incerca sa intelegeti, trebuie sa ganditi in termeni mici. Mai mici decat un atom. Electronii, care se invart in nucleul unui atom, se rotesc cu viteze diferite in acelasi timp; de aceea, ei sunt greu in a fi “prinsi”. Acest lucru se poate intampla, doar cand masuram pozitia unui electron pe care il fortam sa aiba o anumita pozitie specifica. Fizicianul Andrew Cleland a avut aceasta idee stralucita de a aplica acelasi principiu al electronului unui atom si in cazul unui obiect vizibil cu ochiul liber.

Ce inseamna toate aceste lucruri mai pe inteles? Sa spunem ca in Oklahoma iti vei vizita matusa. Dar, in alt univers paralel, acolo unde particulele atomice nu se pot mentine, tu te vei uita la serialul de desene animate “The Simpsons”. Acest lucru pare ceva SF, dar se bazeaza pe stiinta reala.

“Atunci cand observi ceva intr-o anumita stare, aceasta teorie imparte Universul in doua parti”, a declarat Cleland site-ului FoxNews.com, incercand sa explice cum de sunt mai multe Universuri si cum putem vedea doar unul dintre ele.

Teoria multiversului spune ca intreg Universul “ingheata” in timpul observatiei si putem vedea doar o realitate. Astfel, la un moment dat, putem vedea doar o minge de fotbal in aer, dar, in alt Univers, mingea de fotbal deja a cazut pe teren.

Sean Carroll, fizician la California Institute of Technology, accepta bazele stiintifice ale teoriei multiversurilor, chiar daca aceasta nu poate fi dovedita. “Doar daca ne-am putea imagina o super-avansata civilizatie extraterestra care ar fi rezolvat acest lucru, noi nu suntem afectati de existenta mai multor universuri”, afirma Carroll. “Dar, cineva ar putea inventa o masinarie prin care sa se poata face comunicarea intre ele”.

Felul ciudat in care percepem timpul

Carroll mai sugereaza faptul ca noi nu simtim timpul, ci il percepem cum trece. De exemplu, timpul trece mai repede cand ne aflam pe un rollercoaster si trece foarte incet atunci cand ne aflam intr-o sala de lectura. Ultimele minute inainte de incheia vor parea ca orele.

Inapoi in Viitor

“Timpul ne pare ca o strada cu unic sens, in care se circula de la trecut la prezent”, afirma Fred Alan Wolf, fizician si autorul a numeroase carti in domeniul fizicii cuantice. “Dar exista teorii care urmaresc nivelurile anumitor campuri cuantice, particule ce traverseaza atat inapoi, cat si inainte in timp”.

Wolf ne spune ca timpul – cel putin in mecanica cuantica – nu se misca inainte ca o sageata. Se misca in zig-zag, iar fizicianul crede ca este posibil in a construi o masina care sa faca posibila calatoria in timp.

Sa luam exemplul lui Sergei Krikalev, un astronaut rus care a zburat in sase misiuni spatiale. Richard Gott, un fizician de la Universitatea Princeton, afirma ca Krikalev are o varsta mai mica cu 1/48 dintr-o secunda decat noi restul, intrucat a zburat la viteze foarte mari. Si a avea mai putini ani decat cineva inseamna ca ai calatorit in viitor, pentru ca nu mai experimentezi acelasi prezent ca ceilalti. Intr-un sens se poate spune ca Krikalev a calatorit in viitor!

“Newton a spus ca timpul e universal, si ca toate ceasurile bat la fel. Cu teoria relativitatii a lui Einstein stim ca e posibila calatoria in viitor. Cu teoria gravitatii a lui Einstein, legile fizicii asa cum le percepem astazi ne arata ca e posibila chiar si calatoria in trecut. Dar, pentru a vedea daca aceasta se poate realiza, trebuie sa invatam noile legi ale fizicii de la nivelul cuantic”, a afirmat Gott. Si pentru asta incepem c-o paleta pusa sub un recipient special. Urmatorul pas ar fi acela de a invata sa folosim si obiecte si mai mari. Astfel, am putea trece in universuri paralele, manipuland doar cativa electroni. Ben Bova, autor SF conclude: “Poate ca cineva a inventat deja masina timpului, iar istoria noastra este constant schimbata, dar noi nu putem sesiza ciudateniile de-a lungul timpului”.

Sursa: www.almeea.com