CODUL VOYNICH

Acest articol apartine blogului Secretele Sistemului 

Manuscrisul „Voynich” este cel mai misterios manuscris din lume: este o carte plină de desene şi înscrisuri pe care nimeni n-a reuşit să le descifreze până acum.

Se crede că lucrarea a fost realizată în secolul al XV-lea, dar autorul şi limbajul în care a fost redactată rămân necunoscute. De-a lungul anilor, manuscrisul vechi a fost studiat de o mulţime de criptografi profesionişti şi amatori, inclusiv de spărgători de coduri americani şi britanici.

Nimeni nu a reuşit, însă, să descifreze ce vrea să spună manuscrisul Voynich. În 2009, cercetătorii de la Universitatea din Arizona au datat hârtia manuscrisului cu Carbon 14, rezultatele arătând că lucrarea a fost creată între 1404 şi 1438.

În acest film documentar subtitrat, oameni de ştiinţă, dar şi experţi în coduri vorbesc despre misterul „Codului Voynich”.

Vizionare online film documentar subtitrat Codul lui Voynich

Sursa: Secretele Sistemului

CONTINENTUL MISTERIOS. Vulcanul din spatelele legendei Atlantidei a prins viaţă din nou

Vulcanul despre care se crede că a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru crearea legendei Atlantidei - miticul ţinut scufundat în mare - a prins viaţă din nou, scrie descopera.ro, citând msnbc.com.

Se pare că la baza legendei oraşului pierdut din Atlantida a stat erupţia catastrofală din insula grecească Santorini, care a avut loc acum aproape 3.600 de ani şi care a aruncat 15 kilometri cubi de lavă, distrugând civilizaţia minoică.

De-a lungul următoarelor patru milenii, caldera de la Santorini a suportat o serie de erupţii minore. În ultimii 600 de ani, aici s-au mai produs doar 5 astfel de erupţii, ce mai recentă având loc în 1950. După o perioadă de acalmie de 60 de ani, Santorini a dat semne de viaţă în ianuarie 2011, producând o serie de mişcări seismice cu magnitudinea de maximum 3,2 grade.

În 2006, oamenii de ştiinţă au instalat 22 de sisteme GPS pentru a monitoriza zona. În iunie 2011, au descoperit că sistemele au fost împinse cu 3,3 cm faţă de locul unde fuseseră în urmă cu 6 luni. În aceste condiţii, cercetătorii au îmbunătăţit staţiile GPS şi le-au suplimentat numărul cu încă două. Din septembrie 2011 până în ianuarie 2012, datele au arătat că terenul din apropierea vulcanului s-a înăţat în ritm alert, cu o rată de aproape 18 cm pe an.

Cercetările au demonstrat că înălţarea terenului s-a datorat unui aflux de cca. 14.000.000 metri cubi de magma aflată la o adâncime de 4 kilometri. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă cred că acest aflux nu va duce, neapărat, la o explozie iminentă.

Sursa: REALITATEA.NET

NASA a filmat un obiect misterios care "se alimenta" din Soare VIDEO

Astronomii NASA au suprins, cu ajutorul unui telescop spaţial, un obiect misterios de mărimea unei planete, aflat foarte aproape de soare, care părea să se "alimenteze" din coroana solară, scrie Daily Mail.

NASA a filmat un obiect misterios, care / FOTO: Youtube

Obiectul era asemănător celebrei staţii spaţiale Death Star din "Războiul stelelor" şi după câteva momente în care s-a scăldat în lumina Soarelui, a dispărut în spaţiu.

Un videoclip editat pe baza fotografiilor realizate de Solar Dynamics Observatory a generat un val uriaş de speculaţii în rândul internauţilor, după ce a fost postat pe YouTube de către un utilizator numir Sunflare. Acesta i-a contact pe experţii în astronomie, pentru a le cere să explice natura acestui obiect misterios.

Explicaţia NASA:

Potrivit NASA, obiectul straniu nu este un vizitator venit dintr-un alt sistem solar, nici o planetă care s-a născut din coroana solară, aşa cum au sugerat câţiva internauţi pe YouTube.

Savanţii au spus că este vorba de o "proeminenţă" solară, denumită "filament" - o extensie a coroanei solare, care se formează pe parcursul unei zile şi care poate să se întindă în spaţiu pe o lungime de câteva sute sau chiar mii de kilometri.

Zonele întunecate la culoare reprezintă o materie mai rece decât materia solară înconjurătoare. C. Alex Young, un specialist în astrofizică solară la Centrul Spaţial Goddard al NASA, a declarat:

"Filamentele solare par să fie întunecate, deoarece materia din care sunt alcătuite este mai rece decât mediul care le înconjoară. Atunci când le priveşti dinspre marginea discului solar, ceea ce vezi pare să fie un obiect sferic, dar, în realitate, priveşti de fapt într-un tunel".

Proeminenţele solare pot lua o varietate de forme, inclusiv forma unei erupţii uriaşe, precum cea captată de Solar Dynamics Observatory la începutul acestui an.

Sursa:  REALITATEA.NET

Două gemene au murit împreună în mod misterios. Povestea tristă a unor artiste

Patricia şi Joan Miller, două surori gemene din California, au murit la 73 de ani aşa cum au trăit, împreună şi neavând pe nimeni în preajmă.

Două gemene au murit împreună în mod misterios / FOTO: 7sur7.be

În tinereţe, cele două surori au cântat şi dansat cu Bing Crosby şi pentru soldaţii americani. Dar, după câţiva ani de glorie, Patricia şi Joan s-au retras încet-încet. Nu s-au căsătorit niciodată, n-au avut copii şi nici măcar un animal de companie. Au pierdut legătura cu puţinii lor prieteni şi ieşeau foarte rar din casă, relatează Agerpres.ro.

Poliţia le-a găsit pe amândouă, fără viaţă, pe 26 februarie: una într-o cameră de la parter şi cealaltă pe culoarul care dădea în acea cameră.

"Cred că una a murit şi cealaltă nu a putut suporta", a declarat AP inspectorul însărcinat cu ancheta.

"Morţile par a fi naturale, dar încercăm încă să înţelegem ce s-a întâmplat", a adăugat el. Ofiţerii n-au reuşit să identifice pe nimeni din familie sau nişte prieteni ca să le anunţe dublul deces, aşa că s-au hotărât să le dea numele pe canalele media.

"Împrejurările morţii lor constituie o enigmă", este de părere inspectorul Matt Harwood. "N-au avut pe nimeni în viaţă, ci numai una pe alta", spune el.

La domiciliul lor nu s-au găsit urme de sânge sau de luptă. Cele două surori nu păreau a avea probleme de sănătate sau mentale, iar casa era curată şi ordonată. Înainte de a se izola, Joan Miller a lucrat la contabilitatea unei şcoli. O fostă colegă îşi aminteşte: 'Nu mi-a vorbit de nimeni altcineva în afară de sora ei. Erau inseparabile şi semănau perfect."

Sursa:  REALITATEA.NET

Misteriosul Semnal primit de la extraterestri.

Foto (8)

15 August 1977. Ora 11:16 P.M. Pentru astronomul american Jerry Ehman, voluntar pe atunci in programul SETI al Universitatii din Ohio, timpul parea sa treaca asa cum se intampla in fiecare zi, adica fara evenimente deosebite. Linistea a fost, insa, intrerupta brusc de un semnal radio atat de puternic incat sistemul de dispozitivile de redare grafica a suntelor au sarit, practic, de pe ecran. Semnalul venit pe frecventa de 1420.456 MHz, frecventa la care atomii de hidrogen emit si absorb fotonii, era exact aceea pe care „cautatorii de extraterestrii” fusesera instruiti sa o urmareasca cu atentie. A fost vorba, oare, de primul semn venit de la o civilizatie extraterestra?

Entuziasmat la culme de descoperirea sa, Jerry Ehman avea sa noteze atunci un singur cuvant pe marginea foii de hartie pe care inregistrase evenimentul: “Wow!”, convins fiind ca este primul om care i-a auzit pe extraterestri. Nu mai trebuie sa spunem ca, in cateva minute, toate radiotelescoapele planetei erau orientate catre Constelatia Sagetatorului (Sagittarius), locul din care provenea misteriosul semnal radio. Dar semnalul nu s-a mai repetat. Ramanea o singura intrebare: Cine sau ce a dus la nasterea acelui fenomen?

In mod curios, semnalul a durat fix 72 de secunde, exact atat cat avea nevoie radiotelescopul Big Ear din Ohio pentru a fi orientat catre orice punct din spatiu. Datele ulterioare au aratat ca mesajul venea din afara sistemului nostru solar, dar misterul de abia acum avea sa inceapa.

Prima ipoteza a oamenilor de stiinta a fost aceea ca semnalul captat de ei fusese, pur si simplu, un semnal emis de pe Pamant si care fusese reflectat de vreo bucata de “gunoi spatial”. Alte ipoteze sustineau ca este vorba de o transmisie distorsionata pe o frecventa a armatei SUA, ca este posibil ca un asteroid sau satelit sa fi deviat un semnal terestru, ca este vorba de o emisie naturala a stelelor, un pulsar “galagios” sau, pur si simplu, un zgomot oarecare venit din Univers. Niciuna dintre aceste teorii nu a reusit, insa, sa explice pe de-a intregul fenomenul produs in acea seara. Studiile au aratat ca locul din care provenea semnalul este lipsit total de stele iar posibilitatea ca un fenomen, accident sau orice alta sursa naturala a fost eliminata din calcule. Cercetatorii au respins, insa, cu obstinatie, si eventualitatea ca o nava spatiala sa fie sursa puternicul semnal din 1977, desi majoritatea pasionatilor de ufologie cred cu tarie in aceasta varianta.

Pentru aproape 40 de ani, pana la inchiderea radiotelescopului din Ohio si transformarea acestuia in teren de golf, oamenii de stiinta s-au intors cu regularitate catre enigmatica destinatie din constelatia Sagetatorului. Cerul a ramas, insa, tacut. Interesant este faptul ca din cele doua detectoare de semnale radio ale defunctului radiotelescop, doar unul a reusit sa capteze semnalul din noaptea de 15 august 1977. Atunci cand cel de a-l doilea a scrutat aceeasi zona, trei minute mai tarziu, niciun semnal nu a mai fost inregistrat. Nu existau decat doua posibilitati: aceea ca primul detector sa se fi defectat, varianta exclusa la scurt timp dupa testarea acestuia, sau aceea ca semnalul sa fi fost intrerupt brusc, din cauze neexplicate inca, fenomen aproape inexistent in lumea naturala.

Paradoxal, cel mai infocat sustinator al originii extratereste a semnalului Wow, insusi Jerry Ehman, este astazi unul dintre cei mai aprigi contestatari ai variantei ca o civilizatie extraterestra sa ne fi contactat: “ Mi-as dori ca atunci cand sunt intervievat de catre jurnalisti, sa le pot spune mai mult. Mi-ar placea sa spun: Da, este un semnal emis de o inteligenta extraterestra. Sincer, insa, nu pot face acest lucru. Pot specula, dar nu exista nicio sustinere reala a unei asemenea ipoteze”, suna una dintre cele mai cunoscute declaratii ale sale.
Si totusi, scepticii sunt increzatori. “Chiar daca a fost trimis de catre o entitate inteligenta, semnalul ar fi fost emis de mult mai multe ori decat o data. Ar fi trebuit sa il captam macar o data in miile de tentive care au urmat momentului din 15 august 1977. Dar acest lucru nu s-a intamplat”, este declaratia dezarmanta a lui Jerry Ehman. Probabil, sustin cei care cred ca o civilizatie extraterestra se afla la originea semnalului. Dar sa nu uitam, suna argumentul acestora, ca atunci cand omenirea a folosit uriasul radiotelescop de la Arecibo pentru a trimite un mesaj radio in cosmos in 1974, a facut-o o singura data.

Wow s-a repetat!
S-a intamplat din nou in anul 2003, atunci cand, in luna martie, SETI a anuntat existenta unui al doilea semnal. Botezat SHGb02+14a, el a fost inregistrat de trei ori in aceeasi luna. Frecventa? Aceeasi 1420.456 MHz. Semnalul a venit, din nou, dintr-o zona lipsita total de stele (pe o distanta de cel putin 1.000 de ani lumina), din vecinatea constelatiilor pestilor (Pisces) si a berbecului (Aries). Si ceea ce este si mai interesant, este ca acesta, desi foarte slab, pare a proveni de pe o planeta cu o viteza de rotatie de 40 de ori mai mare decat a Pamantului. Sau, sustin oamenii de stiinta, este vorba doar de un pulsar. Asemanarile cu faimosul Wow sunt, insa, mult prea mari.

“Daca aceste civilizatii extraterestre se afla acolo – iar noi nu stim nimic de existenta lor – cei care locuiesc in sisteme solare aflate in apropierea sistemului nostru solar ar fi cei mai motivati sa trimita semnale radio catre Terra deoarece, daca vorbim de civilizatii avansate, cu siguranta ca ele au realizat deja ca Pamantul se afla in zona propice vietii si ca are apa lichida. Printr-o analiza spectroscopica, ar fi simplu ca ei sa detecteze apoi viata terestra”, afirma Richard Conn Henry, de la Universitatea Johns Hopkins.

Hopkins, alaturi de colegii sai de la Universitatea Johns Hopkins, este convins de existenta acestor civilizatii avansate si incearca sa le detecteze prezenta prin intermediul telescopului din Hat Creek, California. “In situatia in care entitati extraterestre inteligente locuiesc pe o planeta aflata la maxim 50 de ani lumina de Terra, nu este nevoie decat un un telescop spatial in infrarosu, cu o baza de 8 metri, pentru a detecta vaporii de apa din atmosfera planetei lor”, sustine si Greg Laughlin, astronom si un veritabil “vanator de extraterestri de la Universitatea din California, Santa Cruz.
Pana atunci, insa, va trebui sa asteptam ca tehnologia terestra sa ajunga in punctul in care ne va permite scrutarea altor galaxii sau, de ce nu, sa fim din nou contactati de catre aceeasi misterioasa sursa a semnalului WoW.

descopera.ro

Sursa: Misterele Lumii