Şi aminteşte-ţi, persoana care trăieşte din frică creează tot felul de situaţii în care ea trebuie să simtă tot mai multă frică. Frica ta crează situaţii, întocmai precum dragostea crează situaţii, dacă iubeşti vei găsi aşa de multe situaţii să fii iubitor, dacă esti speriat vei găsi aşa de multe situaţii să fi speriat. Dragoste va fi aroma noii conştientizări.
Fiindcă teama a fost aroma vechii conştientizări, a creat războaie. În trei mii de ani omul a luptat în cinci mii de războaie – ca şi când nu am fi făcut nimic altceva – luptând continuu într-o parte sau în alta.
Aceasta este o foarte nebunească stare de lucruri, trecutul umanităţii este nebun.
Noul Om va deveni discontinuu cu trecutul lui nebun. El va crede în dragoste, nu în război. El va crede în viaţă, nu în moarte. El va fi creativ, nu distructiv. Ştiinţa lui, arta lui – totul va servi creativităţii. El nu va crea bombe. El nu va fi politic, fiindcă politica provine din ură. Politica este înrădăcinată în teamă, ură, distrugere.
Noul Om nu va fi politic, Noul Om nu va fi naţional. Noul Om va fi global. El nu va avea nici o ambiţie politică, fiindcă este stupid să ai ambiţii politice. Noul Om va fi foarte inteligent. Primele semne de inteligenţă se ridică la orizont. Cei care au ochi, le pot vedea: copiii se răzvrătesc.
Este un măreţ moment de bucurie când tinerii de peste tot în lume se răzvrătesc împotriva tuturor felurilor de ortodoxii – că ortodoxia este cea a bisericii sau a statului, nu contează. Ei nu sunt gata să se supună – nu că ei s-au hotărât să nu se supună, ei nu au hotărât nici să se supună. Ei vor medita şi dacă simt că este bine să se supună, se vor supune, şi dacă simt că nu este bine să se supună, nu se vor supune. Nu au nici o ideologie fixă. „Ţara mea are sau nu dreptate” – astfel de afirmaţii stupide nu pot ei să le facă. Uneori este corect, alteori este greşit. Când este corect, Noul Om va sprijini, când este greşit, nu va conta dacă este ţara proprie a cuiva sau nu. Ar putea fi propria familie – propriul tată, propria mamă a cuiva – dar dacă greşeşte, greşeşte.
Noul Om nu va trăi din prejudecăţi, ci din responsabilitate spontană. Vechiul Om era un sclav, Noul Om va fi liber. Noul Om va avea libertatea chiar în miezul fiinţei lui.
Vechiul Om era foarte serios, era dependent de muncă. Noul Om va fi jucăuş – homo ludens. El va crede în faptul de a se bucura de viaţă. El va renunţa la cuvinte ca datorie, sacrificiu. El nu se va sacrifica pentru ninic. El nu va fi o victimă pe nici un altar – cel al statului sau al religiei, al preotului sau al politicianului. El nu va permite nimănui să îi exploateze viaţa cum că: „Du-te şi mori pentru că ţara ta este în război”. Angajamentul lui este faţă de viaţă, angajamentul lui nu este faţă de nimic altceva. El vrea să trăiască în bucurie, el vrea să se bucure de toate darurile lui Dumnezeu, el vrea să sărbătorească. Aleluia va fi mantra lui.
Iisus spune: „Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă. Vă spun vouă bucuraţi-vă.”
Omul încă nu s-a bucurat. Omul a trăit sub o mare povară de seriozitate. Munceşte pentru ţară, munceşte pentru familie, munceşte pentru nevastă, munceşte pentru copii, munceşte pentru tatăl şi mama ta – continuă să munceşti şi să munceşti, şi apoi într-o zi mori şi dispari în mormânt. Şi apoi alţii vor munci şi totul continuă şi continuă. Nimeni nu pare să aibă timp pentru a se bucura de viaţă.
Şi nu spun că Noul Om nu va munci. El va munci, dar asta nu va fi dependenţa lui, el nu va fi dependent de muncă. Aceasta nu va fi un drog. El va munci fiindcă are nevoie de câteva lucruri, dar el nu va munci permanent pentru tot mai mult. El nu va fi acumulativ. El nu va crede în a avea un cont gras în bancă şi el nu va crede în a fi într-un post înalt. Mai degrabă îi va plăcea să cânte un cântec, să cânte din flaut, la chitară, să danseze. Nu îi va plăcea să devină faimos. Îi va plăcea să trăiască, să trăiască autentic. El va fi gata să fie un nimeni.
Şi asta se întâmplă deja. Primele raze sunt deja disponibile. Este încă ascuns în ceaţa dimineţii, dar dacă tu cauţi vei găsi: copii noi, generaţii noi, sunt un fel total diferit de generaţie. De aici prăpastia între generaţii, este foarte real. Nu a fost niciodată aşa – niciodată mai înainte nu a fost vreo prăpastie între generaţii. Aceasta este prima oară în întreaga istorie umană când este o prăpastie. Copii vorbesc un limbaj diferit de părinţii lor. Părinţii nu pot înţelege fiindcă părinţii vor ca ei să îi urmeze. Şi copii spun: „Dar care este rostul succesului dacă nu poţi cânta un cântec şi nu poţi dansa şi nu te poţi bucura şi nu poţi iubi, care este rostul de a avea succes? De ce? Ce o să se întâmple prin succes? Chiar dacă întreaga lume îmi cunoaşte numele ce o să îmi ofere asta?”
Vechea genereaţie credea în bani. Şi vei fi surprins că credinţa în bani este aşa de profundă că până şi cei care renunţă la bani, şi ei cred în bani; altfel nu ar fi nici o nevoie să renunţe la asta. Şi cei ce laudă renunţarea, ei de asemenea cred în bani: cu cât renunţi la mai mulţi bani cu atât mai măreţ esti. Aşa că măsurătoarea este prin bani, banii rămân criteriul. În lume, dacă ai mai mulţi bani eşti măreţ. Şi chiar în lumea călugărilor: „La cât de mult ai renunţat?” Dacă ai renunţat la mai mulţi bani, atunci tu eşti mai important. Banii rămân importanţi chiar şi acolo.
Noua generaţie nu va fi maniacă după bani. Şi aminteşte-ţi, nu spun că vor fi împotriva banilor – vor utiliza bani. În trecut banii l-au utilizat pe om, în trecut omul a trăit într-un mod aşa se inconştient, că el gândea că posedă lucruri, dar lucrurile îl posedau pe el. Noul Om va fi capabil să utilizeze: Noul Om va utiliza bani, va utiliza tehnologie, dar Noul Om va rămâne stăpânul. El nu va deveni o victimă, un instrument. Acesta, după mine, este cel mai măreţ lucru care se va întâmpla. Câteva caracteristici...
Noua conştientizare va fi împotriva tuturor ortodoxiilor – oricărui fel de ortodoxie, catolică sau comunistă, hindusă sau jainistă. Orice fel de ortodoxie este un fel de paralizie a minţii – paralizează, te opreşte să trăieşti. Devine o rigiditate în jurul tău. Tu devii un fanatic, devii încăpăţânat, devii ca o piatrtă. Tu nu te comporţi ca o fiinţă umană lichidă, începi să te comporţi ca un catâr. De aceea pentru Morarji Desai am un alt nume: Mulishjibhai Desai (mulish – încăpăţânat ca un catâr, n.a.). Cineva începe să se comporte în felul catârului – încăpăţânat, pus morţiş, nici o posibilitate de schimbare, nici o flexibilitate, nici o fluiditate. Dar în trecut acest lucru a fost foarte mult lăudat: oamenii o numeau consecvenţă, siguranţă. Nu este. Nu este nici consecvenţă, nici siguranţă. Este doar mortalitate.
O persoană vie trebuie să rămână curgând. Ea trebuie să răspundă la situaţii provocatoare – şi situaţiile se schimbă continuu. Cum poţi să rămâi fixat în atitudinile tale când viaţa nu este fixă? Când viaţa este un râu, cum poţi să rămâi încăpăţânat? Şi dacă rămâi încăpăţânat, pierzi contactul cu viaţa, eşti deja în mormântul tău.
Noua conştientizare va fi non-ortodoxă, non-fanatică. Va fi fluidă. Nu va reacţiona, va răspunde. Şi diferenţa între aceste două cuvinte este mare.
Reacţia este întotdeauna rigidă: ai o idee fixă, reacţionezi pe baza ei; înainte să se ridice întrebarea, răspunsul este gata. Răspunsul este total diferit: tu asculţi întrebarea, absorbi întrebarea, vezi situaţia, simţi situaţia, trăieşti situaţia şi din însăşi acea trăire apare răspunsul. Un om responsabil nu poate fi încăpăţânat, nu poate fi sigur, nu poate fi rigid. El va trebui să trăiască clipă de clipă. El nu poate decide dinainte. El va trebui să decidă în fiecare zi, în fiecare clipă. Şi din cauză că el trebuie să se mişte continuu odată cu viaţa, cu provocările ei schimbătoare, el nu poate fi consecvent în vechiul sens. Consecvenţa lui va fi doar una: că el va fi întotdeauna armonizat cu viaţa. Aceasta va fi consecvenţa lui, nu aceea că el are o anumită idee şi rămâne consecvent cu acea idee, şi continuă să îşi sacrifice viaţa pentru ea.
A fost un caz împotriva lui Nastratin Hogea la tribunal şi magistratul l-a întrebat:
„Hogea, cât de bătrân eşti?”
El a spus: „ Patruzeci de ani”.
Magistratul a spus: „Dar asta este ciudat. Mă surprinzi, fiindcă acum cinci ani erai la tribunal şi atunci tot patruzeci ai spus.”
Hogea a spus: „ Da, sunt un om consecvent. Odată ce am spus ceva, poţi să mă crezi. Nu spun niciodată altceva.”
Acesta este un tip de consecvenţă. Noul Om va găsi asta ridicol. Dar Vechiul Om a fost consecvent astfel: în caracterul lui, în afirmaţiile lui, în ipocrizia lui. Vechiul Om obişnuia să decidă o dată pentru totdeauna.
Psihologii spun că aproape cincizeci la sută din viaţa ta este decisă la şapte ani – cincizeci la sută – şi apoi tu rămâi consecvent cu ea. Şi viaţa continuă să se schimbe – nu-i de mirare că tu eşti lăsat în urmă, că începi să te târăşti, că îţi pierzi bucuria, că pierzi acea calitate a dansului. Cum poţi dansa? – eşti aşa de în urma vieţii, tu eşti lemn mort, nu creşti. Un copac viu creşte, se schimbă; pe măsură ce se schimbă anotimpurile, se schimbă si copacul. O persoană vie creşte şi creşte continuu. Până în chiar clipa morţii ea continuă să crească. Ea nu cunoaşte nici un sfârşit al creşterii sale.
Psihologii spun că media vârstei mentale a omului este de treisprezece ani. Aceasta este situaţia, aşa a trăit Vechiul Om până acum. O vârstă mentală medie de treisprezece ani înseamnă că la vârsta de treisprezece ani oamenii s-au oprit din creştere. Da, ei continuă să îmbătrânească, dar ei nu se maturizează. A îmbătrâni este un lucru, a se maturiza este total diferit. A îmbătrâni este un fenomen fiziologic, a creşte mare înseamnă maturitate, înţelepciune. Şi doar cei care continuă să curgă cu viaţa se maturizează. Noul Om nu va fi supus ideilor stupide care au fost date din trecut – şi ele s-ar putea să nu fi fost stupide când s-au născut, s-ar putea ca ele să fi fost relevante în acele circumstanţe. Dar pe măsură ce circumstanţele se schimbă, lucrurile devin stupide. Dacă le cari, dacă continui persistând în vechile tale rutine fixe, începi să te comporţi într-un mod absurd.
Acuma, uite: unele religii sunt vechi de cinci mii de ani – asta înseamnă că acum cinci mii de ani s-au născut ritualurile lor şi de atunci ele au rămas fixe. Cât de periculos este, cât de paralizant! Cum poate omul să fie viu dacă aceste ritualuri vechi de cinci mii de ani îi înconjoară sufletul?
Noul Om va fi creativ. În fiecare moment el îşi va găsi religia lui, în fiecare moment îşi va găsi filozofie lui şi totul va rămâne crescând. El nu va fi supus trecutului, el nu poate fi. A fi supus trecutului înseamnă a fi supus morţii, fiindcă trecutul este mort. El va fi supus prezentului, şi prin a fi supus prezentului el va fi rebel împotriva trecutului.
A fi rebel o să fie una dintre caracteristicile lui cele mai proeminente. Şi din cauză că el va fi rebel, el nu se va potrivi într-o societate moartă, el nu se va potrivi într-o biserică moartă, el nu se va potrivi într-o armată moartă. El nu se va potrivi nicăieri unde supunerea este o cerinţă de bază. Noul Om obligatoriu va crea o nouă societate în jurul lui.
Mai întâi conştientizarea devine nouă, apoi societatea devine nouă.
Va fi o lungă perioadă în care vechiul va rezista noului, va lupta cu noul, va încerca să distrugă noul. Dar vechiul nu poate reuşi. Timpul, spiritul timpului nu va fi în favoarea lui – vechiul trebuie să moară. În tocmai precum vechiul corp moare şi face loc pentru copii noi, aşa vechile societăţi, vechile ortodoxii trebuie să moară. Ele deja au trăit peste timpul lor, ele au trăit prea mult.
Noua conştientizare nu va fi moralistă, nu va fi puritană – nu că nu va avea nici o moralitate. Dar va avea un fel diferit de moralitate – o moralitate care răsare din proprie simţire a vieţii de către cineva, din propria sensibilitate, din proprile experienţe – nu o moralitate învăţată de la alţii, împrumutată. Noul Om nu va fi un om de caracter în vechiul sens, fiindcă orice caracter obligă. Crează o armură în jurul tău. Noul Om va fi fără caracter în sensul că el nu va avea o celulă de închisoare în jurul lui. Nu că el nu va avea caracter, dar el va da o nouă definiţie caracterului. El nu va fi un ipocrit.
Vechiul puritanism, vechile atitudini moralizatoare au creat ipocrizie în lume. Ele au făcut omul schizofrenic: la suprafaţă un lucru, în adânc altceva, aproape opusul.
Vechiul Om trăia o viaţă dublă.
Noul Om va trăi într-un fel unitar. El va trăi o singură viaţă. Orice este înlăuntrul lui va fi de asemenea şi pe dinafară. El va fi autentic. Aminteşte-ţi acest cuvânt, autenticitate – aceasta va fi religia Noului Om. Asta va fi adevărul Noului Om, templul său, Dumnezeul său: autenticitatea. Şi cu autenticitatea dispare nevroza.
Vechiul Om era nevrotic fiindcă era constant în conflict: el vroia să facă un lucru şi făcea întotdeauna altceva, fiindcă altceva îi era impus. El a fost învăţat să facă ceva împotriva lui însuşi, el a fost represiv. Propria lui autenticitate a fost reprimată, şi peste toate acestea, a fost impus un fals caracter.
Prea mult timp am lăudat aceşti oameni falşi. Acum a venit timpul când falsitatea lor ar trebui expusă. Am lăudat aceşti mahatmas şi sfinţi prea mult timp. Acum trebuie să le vedem nevroza: ei erau bolnavi psihologic, erau patologici.
O persoană sănătoasă este o persoană întreagă. Interiorul și exteriorul ei sunt acelaşi. Dacă ea iubeşte, iubeşte cu pasiune, dacă este furioasă, este furioasă cu pasiune. Furia ei are adevăr în ea la fel de mult pe cât dragostea ei are adevăr în ea.
Vechiul Om fierbe pe dinăuntru şi zâmbeşte pe dinafară, el trăieşte fără pasiune, fără energie. El trăieşte fără vreo flacără. Întreaga lui viaţă este un exerciţiu de falsitate şi este natural că suferă. Viața lui este o lungă poveste inutilă „o poveste spusă de un idiot, plină de sunet şi furie, nesemnificând nimic”.
Noul Om nu va fi o poveste spusă de un idiot, ci va fi o poezie cântată din deplinătate, va fi un dans de o imensă bucurie pentru darul lui Dumnezeu, al vieţii şi al fiinţei – pentru florile şi copacii şi păsările şi soarele şi nisipul şi marea. Noul Om nu va căuta undeva departe după Dumnezeu. Acum va fi doar timpul lui, aici va fi doar spaţiul lui.
Noul Om va fi pământesc, şi prin „pământesc” nu vreau să spun materialist. Noul Om va fi un realist, el va iubi acest pământ.
Fiindcă nu am iubit acest pământ, iar aşa-numitele noastre religii ne-au învăţat să urâm acest pământ, noi l-am distrus. Este o frumoasă planetă, una dintre cele mai frumoase, fiindcă este una dintre cele mai vii. Această planetă trebuie să fie iubită, ea trebuie să fie motiv de bucurie – este un dar. Acest corp are atât de multe mistere în el, că până şi un Buddha este posibil doar din cauza acestui corp. Acest corp devine templul măreţiei posibilităţi: buddhaitatea, nirvana. Acest corp trebuie iubit, acest pământ trebuie iubit.
.jpg)
