Noua prospetime a lui AN (n.t – energia polaritatilor feminina si masculina sau sacra uniune a lunii si a soarelui intr-o singura fiinta) aduce un taram total nou care se suprapune peste cel vechi.Aceasta schimbare dramatica a taramurilor nu se manifesta numai in schimbarea detaliilor fizice a ceea ce exista in jurul nostru.Acesta reprezinta o banda de frecventa total noua care contine o iubire foarte profunda. Este ca si cum am inceput intr- biblioteca si acum subtil, dar ferm, aceasta se schimba intr-o padure sclipitoare. In biblioteca eram ocupati, facand lucruri cum ar fi : cititul, adunarea informatiilor si planificarile. Am putut sta la computerele noastre zi si noapte, deoarece era mai usor sa avem o viata virtuala decat una fizica. In lumea padurii, nu mai exista carti sau birouri, doar copaci, flori, pasari si animale, acoperite de o bolta de stele sclipitoare. Noi avem de a face cu o intreaga noua mixtura de elemente apartinand unei realitati complet noi, care se suprapune acum peste cea veche. Pentru a ne descurca cu aceasta suprapunere a doua taramuri vaste si diferite este cu adevarat provocator. Noi nu mai locuim total in biblioteca si nu santem inca complet in padure. Acest lucru face imposibila continuarea acelorasi activitati si acelorasi metode de a face lucrurile ca inainte. Indiferent ce incercam sa facem in modurile vechi, nu mai curge cu usurinta. Energia de a face lucrurile conform vechilor metode a disparut. In acelasi timp, nu am sarit complet in noul nostru taram , deoarece nu este inca deplin format. In timp ce bibiloteca se transforma intr-o padure , nu putem sta cu picioarele in doua lumi, sarind inainte si inapoi intre acestea, pentru ca aceste lumi nu mai sant entitati separate. Nici una dintre ele nu este completa in sine : acestea se amesteca una in cealalta. In schimb, trebuie sa gasim noi cai de a trai si functiona in acest taram semi-fuzionat. Noi nu mai santem sinele noastre biblioteca, dar nici nu santem inca sinele noastre padure.Nu traim deplin in noua prospetime. Cum ne descurcam cu aceasta noua situatie perplexa? Am putea incerca sa continuam ca si cum am sta inca in biblioteca, cautand cartile noastre printre frunze. Dar aceste vechi elemente familiare nu mai exista acolo unde obisnuiau sa fie. Pentru a le gasi, trebuie sa cautam in locuri noi. Sau putem incerca sa ne restrictionam la o mica insula a cunoscutului. Noi ramanem la biroul nostru, tinand constiinciosi la orice obiect familiar pe care il gasim , in timp ce incercam sa ignoram semnalul pasarilor noii prospetimi care zboara in jurul nostru. Putem incerca sa traim deplin in padure, dar aceasta de asemenea nu functioneaza. Nu putem pretinde ca reziduurile bibliotecii – biroul, cartile si proiectele nerezolvate , nu sant inca ascunse printre copaci. Ceea ce se cere este sa traim in necunoscut pentru un timp, fiind total spontani , ramanand larg deschisi catre intrarea noului si adevarului si ramanand flexibili tot timpul. Aceasta ajuta ,cu siguranta, cand alegem o carte preferata, doar pentru a descoperi ca paginile sant acum goale. Sau cand realizam ca capitole intregi din memoria noastra din aceasta viata si din cele anterioare au disparut, deoarece acestea nu mai sant relevante. Sau cand culegem o floare din padure si descoperim ca petalele contin informatia pe care o cautam. Adevarata noastra Casa si Adevaratul Scop sant elementele cheie ale noului nostru taram. Nu ne putem conecta total cu acestea, pana cand nu fuzionam cu noua prospetime a lui AN. Asa cum incepem crescendo sa locuim in aceasta noua lume, vom fi capabili sa vedem multe oportunitati noi si posibilitati pe care nu le-am vazut inainte. Expandatul AICI si ACUM se vor deschide si vor revela lumi in momentul prezent al lui Acum , despre care nu am stiut niciodata ca exista. Va veni in curand un timp cand realizam ca, cartea la care ne uitam este de fapt o frunza si creionul nostru s-a schimbat intr-o ramurea. O intreaga noua viata, un intreg nou fel de a fi si de a face este aici. Asa cum intram intr-o stare amplificata a TIMPULUI POTRIVIT-LOCULUI POTRIVIT , totul intra pe pozitie in jurul nostru. Sursa :www.nvisible.com
Se afișează postările cu eticheta fragmente. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fragmente. Afișați toate postările
vineri, 22 iunie 2012
FRAGMENT DIN RAPORTUL SOLAREI PENTRU LUNA IUNIE 2012 IN MIJLOCUL REALITATILOR SCHIMBARII
Noua prospetime a lui AN (n.t – energia polaritatilor feminina si masculina sau sacra uniune a lunii si a soarelui intr-o singura fiinta) aduce un taram total nou care se suprapune peste cel vechi.Aceasta schimbare dramatica a taramurilor nu se manifesta numai in schimbarea detaliilor fizice a ceea ce exista in jurul nostru.Acesta reprezinta o banda de frecventa total noua care contine o iubire foarte profunda. Este ca si cum am inceput intr- biblioteca si acum subtil, dar ferm, aceasta se schimba intr-o padure sclipitoare. In biblioteca eram ocupati, facand lucruri cum ar fi : cititul, adunarea informatiilor si planificarile. Am putut sta la computerele noastre zi si noapte, deoarece era mai usor sa avem o viata virtuala decat una fizica. In lumea padurii, nu mai exista carti sau birouri, doar copaci, flori, pasari si animale, acoperite de o bolta de stele sclipitoare. Noi avem de a face cu o intreaga noua mixtura de elemente apartinand unei realitati complet noi, care se suprapune acum peste cea veche. Pentru a ne descurca cu aceasta suprapunere a doua taramuri vaste si diferite este cu adevarat provocator. Noi nu mai locuim total in biblioteca si nu santem inca complet in padure. Acest lucru face imposibila continuarea acelorasi activitati si acelorasi metode de a face lucrurile ca inainte. Indiferent ce incercam sa facem in modurile vechi, nu mai curge cu usurinta. Energia de a face lucrurile conform vechilor metode a disparut. In acelasi timp, nu am sarit complet in noul nostru taram , deoarece nu este inca deplin format. In timp ce bibiloteca se transforma intr-o padure , nu putem sta cu picioarele in doua lumi, sarind inainte si inapoi intre acestea, pentru ca aceste lumi nu mai sant entitati separate. Nici una dintre ele nu este completa in sine : acestea se amesteca una in cealalta. In schimb, trebuie sa gasim noi cai de a trai si functiona in acest taram semi-fuzionat. Noi nu mai santem sinele noastre biblioteca, dar nici nu santem inca sinele noastre padure.Nu traim deplin in noua prospetime. Cum ne descurcam cu aceasta noua situatie perplexa? Am putea incerca sa continuam ca si cum am sta inca in biblioteca, cautand cartile noastre printre frunze. Dar aceste vechi elemente familiare nu mai exista acolo unde obisnuiau sa fie. Pentru a le gasi, trebuie sa cautam in locuri noi. Sau putem incerca sa ne restrictionam la o mica insula a cunoscutului. Noi ramanem la biroul nostru, tinand constiinciosi la orice obiect familiar pe care il gasim , in timp ce incercam sa ignoram semnalul pasarilor noii prospetimi care zboara in jurul nostru. Putem incerca sa traim deplin in padure, dar aceasta de asemenea nu functioneaza. Nu putem pretinde ca reziduurile bibliotecii – biroul, cartile si proiectele nerezolvate , nu sant inca ascunse printre copaci. Ceea ce se cere este sa traim in necunoscut pentru un timp, fiind total spontani , ramanand larg deschisi catre intrarea noului si adevarului si ramanand flexibili tot timpul. Aceasta ajuta ,cu siguranta, cand alegem o carte preferata, doar pentru a descoperi ca paginile sant acum goale. Sau cand realizam ca capitole intregi din memoria noastra din aceasta viata si din cele anterioare au disparut, deoarece acestea nu mai sant relevante. Sau cand culegem o floare din padure si descoperim ca petalele contin informatia pe care o cautam. Adevarata noastra Casa si Adevaratul Scop sant elementele cheie ale noului nostru taram. Nu ne putem conecta total cu acestea, pana cand nu fuzionam cu noua prospetime a lui AN. Asa cum incepem crescendo sa locuim in aceasta noua lume, vom fi capabili sa vedem multe oportunitati noi si posibilitati pe care nu le-am vazut inainte. Expandatul AICI si ACUM se vor deschide si vor revela lumi in momentul prezent al lui Acum , despre care nu am stiut niciodata ca exista. Va veni in curand un timp cand realizam ca, cartea la care ne uitam este de fapt o frunza si creionul nostru s-a schimbat intr-o ramurea. O intreaga noua viata, un intreg nou fel de a fi si de a face este aici. Asa cum intram intr-o stare amplificata a TIMPULUI POTRIVIT-LOCULUI POTRIVIT , totul intra pe pozitie in jurul nostru. Sursa :www.nvisible.com
luni, 13 iunie 2011
APOCALIPSA LUI IOAN – fragmente
Pentru un om aşa cum a fost autorul Evangheliei lui Ioan tot ce ştia, tot ce putea afla prin puterea lui de clarvedere îl îndreptăţea să cunoască şi să înţeleagă cel mai mare eveniment din evoluţia Pământului. Despre tot ce el a putut să dobândească prin viziunea spirituală pe care a avut-o a spus: Tot ce ştiu trebuie să ducă la înţelegerea lui Christos şi a faptelor lui. A fost în intenţia autorului Apocalipsei ca toate cunoştinţele pe care i le da ştiinţa ocultă să le folosească pentru a explica evenimentul de pe Golgota. Tot ce a putut afla din această ştiinţă ocultă a fost pentru el doar cu scopul ca această înţelepciune să o pună în slujba unei profunde înţelegeri a acestui eveniment, pe care l-a prezentat în faţa sufletelor noastre într-un mod atât de grandios. Iar noi trebuie să înţelegem ce importanţă are acest eveniment pentru noi.Pământul nu este, fizic vorbind, decât un corp fizic şi că din el mai face parte şi un corp eteric şi chiar un corp astral, ca la orice fiinţă umană. Pământul are deci toate aceste trei corpuri.
Îl puteţi vedea înconjurat de o „aură“ şi veţi putea urmări de-a lungul mileniilor evoluţia acestei „aure“ terestre. Pământul va apărea înconjurat de tot felul de culori, la mijloc nucleul fizic şi de jur împrejur aura cu forme şi culori diferite scăldându-se în atmosfera spirituală a acestuia. Formele şi culorile sunt într-o permanentă agitaţie şi mişcare, modificându-se în decursul mileniilor. Dar vine un moment, un moment de o covârşitoare importanţă, când aura în întregime ia o altă formă şi alte culori. Pământul, văzut din exterior, apare într-o lumină nouă. Evenimentul s-a petrecut cu o rapiditate atât de mare, încât îţi spui: Din clipa aceasta, Pământul a trecut printr-o transformare fundamentală, aura terestră a fost complet modificată. Care este acel moment?
Este chiar clipa când pe Golgota sângele a curs din rănile Mântuitorului, este un moment de cea mai mare însemnătate, cel mai important din toată evoluţia Pământului. Momentul când sângele a curs din rănile Mântuitorului este acelaşi când aura Pământului a luat o formă nouă. Atunci intervine o forţă complet nouă care dă evolutiei terestre impulsul cel mai puternic; tot ce am urmărit că se petrecuse până atunci nu a fost decât o pregătire.Pentru un chimist, sângele care a curs pe Golgota este la fel cu oricare alt sânge uman. În realitate, este cu totul altceva. Evenimentul de pe Golgota a făcut ca sângele fizic să se răspândească şi spiritul care s-a degajat din el a impregnat aura Pământului cu impulsuri şi forţe noi deosebit de importante pentru evoluţia viitoare a omenirii. Acest spirit iradiază impulsuri care transformă Pământul, iar această iradiere străbate şi pe om. Numai o mică parte din ceea ce s-a inoculat atunci Pământului s-a realizat până în prezent. Oamenii vor înţelege abia de acum înainte din ce în ce mai bine ce a devenit Pământul graţie acelui moment de pe Golgota şi ce poate deveni omul în conştienţa de sine pe care a cucerit-o încă din perioada Atlantidei.
Ne întrebăm ce a dobândit omul pe Golgota. Două lucruri: conştienţa eului şi facultatea de a percepe lumea exterioară. În schimb, lumea spirituală deschisă altădată pentru el acum s-a închis. Oamenii din trecut vedeau cu adevărat fiinţele despre care ulterior au vorbit miturile şi legendele: Wotan, Mercur, Jupiter, Zeus. Noaptea, el vedea aceste entităţi, era printre ele. Dar acum, prin cele două achiziţii, poarta care ducea spre aceste entităţi spirituale s-a închis. În schimb, omul a cucerit lumea exterioară, care era în jurul lui. Spiritele şi tot ceea ce putea vedea altădată noaptea au dispărut din faţa vederii lui. Înainte, el vedea divinitatea, atunci când noaptea îşi părăsea cochilia de melc a corpului fizic; acum, pentru a o mai putea percepe, trebuia să o vadă fiind în corp, dacă îi apărea în faţă. Şi aceasta nu însemna nimic altceva decât necesitatea pentru om de a admite existenţa acestei divinităţi sub formă corporală, deoarece conştienţa umană era acum orientată spre percepţia fizică. Aceasta a creat necesitatea ca Fiinta divină să îmbrace ea însăsi o formă corporală şi să apară o singură dată în cursul evoluţiei terestre într-un corp omenese. Trebuia să apară aşa pentru că omul progresase până la această formă de percepţie şi divinitatea trebuia să se facă accesibilă aeestei percepţii, pentru ca omul să o poată cuprinde. Toate fenomenele care s-au produs de la început, în toate stadiile de evoluţie, trebuie să-şi aibă încoronarea prin acest eveniment central al întregii evoluţii terestre, eveniment care îşi va proiecta lumina asupra întregului viitor. Acest viitor se revelează în Apocalipsă, în acel eveniment care pe plan fizic se arăta prin picăturile de sânge care au curs pe Pământ, dar spiritual, prin clarvedere, apare ca ceva ce se înalţă şi transformă aura Pământului. Forţa care s-a deversat atunci s-a unit cu Pământul până în Ziua de Apoi. O dată cu această forţă, ceva cu totul nou s-a unit cu sufletul şi cu Spiritul Pământului. Ceea ce este şi numim principiul lui Christos s-a unit în acel moment, pe Golgota, cu sufletul şi Spiritul Pământului şi acesta a devenit corpul principiului lui Christos. De aceea sunt atât de adevărate, chiar în litera lor, aceste cuvinte: „Cine mănâncă pâinea mea mă calcă în picioare“*. Când omul mănâncă pâinea produsă de Pământ, el mănâncă însuşi corpul Pământului, iar acesta este corpul Spiritului Pământului care, ca Spirit al lui Christos, prin evenimentul de pe Golgota s-a unit cu Pământul. Omul merge pe acest corp al Pământului, îl calcă în picioare. Toate acestea trebuie să le luăm chiar în litera lor pentru a avea posibilitatea să înţelegem acest text în adevărul său.
* Evanghelia lui loan, cap. i 3, v. 18. Versiunea românească, traducerea Nicodim: „… dar plinească-se Scriptura, care zice: cel ce mănâncă pâne cu Mine, şi-a ridicat călcâiul asupra Mea“. Versiunea germană, traducerea Luther: „Scriptura trebuie să se împlinească: Cel ce mănâncă pâinea mea, acela mă calcă în picioare“ (N.’T.).
sursahttp://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA104/GA104_CF6.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)