Motto: „A vorbi despre recunoştinţă este un lucru plăcut şi amabil,
a acţiona cu recunoştinţă este generos şi nobil,
dar a trăi în recunoştinţă înseamnă a atinge Paradisul.”
(Johannes A. Gaertner)
Recunoştinţa ar trebui să fie lentila prin care să privim întotdeauna lumea. Dacă vom privi prin această lentilă numai la planul material, vom aştepta întotdeauna ca lucrurile din exterior să ne spună cum trebuie să ne simţim în interior. Vom fi recunoscători numai atunci când totul va funcţiona potrivit dorinţelor, nevoilor şi aşteptărilor noastre. Vom împuţina astfel mulţumirile noastre către Dumnezeu, diminuând lumina propriei noastre treziri spirituale şi limitându-ne doar la ceea ce dorim să avem, în loc să fim atenţi la ceea ce suntem.
În zilele noastre, calităţi precum recunoştinţa par să aparţină unei alte ere – vremurilor mai simple, atunci când totul se desfăşura lin şi exista timp pentru a aprecia totul. În această calitate minunată – care este recunoştinţa -, ce ne evocă o stare de blândeţe şi blajinitate, se află ascunsă o forţă şi o putere colosală, care ne poate transforma radical modul în care privim viaţa.
Iată cum ne poate ajuta recunoştinţa:
Ne ajută să ne transformăm perspectiva asupra vieţii
Aproape toate fiinţele umane au tendinţa de a lăsa lucrurile rele care li se petrec în viaţă să le umple mintea, fără a mai lăsa loc şi pentru bine. Această tendinţă a omului modern este reflectată şi perpetuată din plin de televiziune, de ziare şi de toate mijloacele de manipulare în masă. Adeseori este suficient să ni se petreacă un singur lucru rău, pentru ca noi să ne lăsăm acaparaţi de el şi să devenim chiar disperaţi, indiferent de câte alte lucruri bune există sau apar în viaţa noastră la acel moment. Prin practicarea zilnică a recunoştinţei pentru tot ceea ce primim în fiecare zi de la viaţă, vom începe să inversăm acest proces nesănătos şi aducător de tensiune şi suferinţă şi să câştigăm o perspectivă nouă, mai optimistă şi mai fericită asupra vieţii.
Ne ridică deasupra suişurilor şi coborâşurilor vieţii
Cu cât ne vom dezvolta mai mult capacitatea de a fi recunoscători, cu atât mai mult vom începe să simţim recunoştinţă, chiar şi atunci când vom avea parte de situaţii neplăcute în viaţa noastră, deoarece vom ajunge să înţelegem că lucrurile bune, la fel ca şi cele rele, nu sunt altceva decât experienţe necesare transformării noastre, care, dacă nu ne doboară, ne fac întotdeauna mai puternici şi mai înţelepţi. Adoptând această atitudine, vom putea avea mai mereu o stare de pace interioară, de mulţumire şi de înţelegere, de calm şi de seninătate, indiferent de circumstanţele exterioare trecătoare şi mereu schimbătoare care vor apărea în viaţa noastră.
Ne scoate în afara egoului nostru limitat
În cadrul practicilor spirituale care ne conduc la cunoaşterea de sine, conştiinţa noastră se expansionează şi începem să simţim gradat că suntem o parte a ceva mult mai vast, care există dincolo de ego-ul nostru limitat. Ajungem să conştientizăm totodată cât de limitată este viziunea conform căreia noi suntem doar nişte fiinţe muritoare (adică suntem doar trupul şi mintea). În acelaşi mod, manifestarea constantă a stării de recunoştinţă ne ajută să ne depăşim egoismul şi egocentrismul şi să realizăm care ne este locul în univers, ca parte integrantă a Totului. Acest Tot este în realitate Dumnezeu Tatăl, care ne îmbrăţişează neîncetat şi care totodată există permanent în interiorul fiecăruia dintre noi, sub forma scânteii divine nemuritoare. Astfel, vom avea revelaţia faptului că tot ceea ce există este intercorelat, că de fapt nu suntem şi nu am fost niciodată separaţi de nimic din tot ceea ce există; că totul depinde de tot şi funcţionează într-o armonie perfectă, conform cu voinţa lui Dumnezeu.
În lumina acestor înţelegeri interioare pe care ni le poate aduce practicarea perseverentă a recunoştinţei, vom atinge o stare de mulţumire interioară profundă şi constantă, în care ni se va revela adevărata noastră natură, care este divină şi eternă.
Trezeşte o parte mai elevată din fiinţa noastră
Recunoştinţa este o stare ce izvorăşte din inimă, locul acela din mijlocul pieptului în care simţim vie esenţa fiinţei noastre. De aceea, atunci când practicăm în mod conştient recunoştinţa, simţim cum o parte tainică a fiinţei noastre se trezeşte, facilitându-ne accesul la profunzimile mai elevate şi mai nobile ale sufletului nostru, făcându-ne mai buni, mai iubitori, mai grijulii faţă de ceilalţi şi faţă de noi înşine. Ne deschide inima, ajutându-ne să ieşim din cochilia egoistă a intereselor proprii şi să îmbrăţişăm viaţa, trăind astfel în mod plenar tot ceeea ce ea ne dăruieşte.
Tehnici de cultivare a stării de recunoştinţă
Există multe modalităţi de a pune în practică recunoştinţa. Ceea ce este însă important este ca ele să fie practicate în fiecare zi, astfel încât aceasta să devină pentru noi un bun obicei. Dimineaţa, imediat după ce ne trezim, este momentul cel mai potrivit pentru practicarea recunoştinţei, deoarece atunci este cel mai puţin probabil să fim deranjaţi şi nu am apucat încă să ne umplem mintea cu toate treburile pe care le vom avea de făcut în ziua respectivă. Avantajul este că, procedând astfel, întreaga noastră zi va fi încărcată de energia minunată a stării de recunoştinţă pe care am evocat-o de dimineaţă. Iar recunoştinţa noastră va atrage la rândul ei recunoştinţa altora. Iată o modalitate practică extrem de simplă, minunată şi foarte eficientă de a face mai bună lumea în care trăim.
De asemenea, ne putem realiza momentul de practică a recunoştinţei şi seara, înainte de culcare, enumerând în minte toate fiinţele, situaţiile, lucrurile din ziua respectivă, pentru care putem fi recunoscători.
1. Scriem pe o foaie de hârtie toate lucrurile pentru care suntem recunoscători
Acest exerciţiu este un foarte bun preambul înainte de realizarea celorlalte tehnici de practicare a recunoştinţei. În fiecare zi este bine să notăm pe hârtie mai multe lucruri pentru care suntem cu adevărat recunoscători şi, pe măsură ce le scriem, să urmărim să simţim sentimentul inefabil al recunoştinţei cum se trezeşte şi creşte în inima noastră.
Când punem pe hârtie toate acestea, începem să realizăm cât de multe sunt de fapt lucrurile pentru care ar trebui să ne simţim recunoscători, începând cu lucrurile mari, precum darul vieţii sau prietenii pe care îi avem, până la micile evenimente care s-au petrecut ieri, cum a fost, de exemplu, zâmbetul pe care l-am primit de la cineva sau ocazia pe care am avut-o de a petrece câteva minute relaxante pe o bancă în parc.
2. Expansionăm floarea recunoştinţei în inima noastră
Un alt exerciţiu este acela de a rosti cât mai des cuvântul recunoştinţă în minte. De fiecare dată când repetăm acest cuvânt, vizualizăm şi simţim cum o floare a recunoştinţei creşte în inima noastră din ce în ce mai mult, expansionându-se, petală cu petală, şi cuprinzându-ne toată inima. În felul acesta minunat, inima noastră se va umple zilnic de recunoştinţă, ceea ce ne va face să ne simţim mai mereu fericiţi.
3. Ne cultivăm bucuria interioară
Bucuria aduce cu ea o stare de expansiune şi de conştienţă, care dau naştere recunoştinţei. Vom urmări să inspirăm şi să expirăm, păstrându-ne atenţia focalizată asupra fluxului tainic al respiraţiei, care intră şi iese din trupul nostru. Simţim cu putere că atunci când inspirăm, în inima noastră pătrunde bucuria pură, iar atunci când expirăm, grijile şi tensiunile noastre interioare sunt eliminate o dată cu aerul. Astfel ne vom elibera de toate tensiunile şi stresurile şi întreaga noastră fiinţă se va umple de o bucurie exuberantă. 4. Îi mulţumim, plini de recunoştinţă, lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne dăruieşte neîncetat
Angrenarea unei practici zilnice care implică să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce El ne dăruieşte după voia Sa divină, este o modalitate extraordinar de eficientă şi de rapidă de a ne îmbunătăţi viaţa şi de a fi cu adevărat fericiţi. Vom putea în felul acesta să Îl percepem pe Dumnezeu din ce în ce mai prezent în viaţa noastră, iar perspectiva asupra lucrurilor care ni se petrec – fie ele bune sau rele – se va modifica radical pentru noi, căci vom înţelege că, acceptând cu inima deschisă tot ce vine de la El, fără să opunem nicio rezistenţă, să ne împotrivim, vom fi scutiţi de orice suferinţă.
Pe de altă parte, gradat, vom înţelege că toate situaţiile pe care ni le trimite Dumnezeu sunt totodată pentru noi şanse să devenim mai buni, mai curajoşi, mai iubitori, modelându-ne treptat caracterul, până când vom ajunge să fim ceea ce suntem cu adevărat: copiii divini perfecţi ai lui Dumnezeu.
O melodie instrumentală inspirată, elevată ne poate ajuta să evocăm mai uşor această stare.
5. La fiecare eveniment important din viaţa noastră putem realiza un mic ritual al recunoştinţei
La fiecare eveniment important din viaţa noastră, cum este aniversarea zilei noastre de naştere, Anul Nou, Sărbătoarea Sfântă a Crăciunului sau Paştele, putem realiza un fel de ritual al recunoştinţei. Putem de exemplu aprinde o lumânare şi beţişoare parfumate sau putem aranja camera într-un anumit fel care să ne introducă mai uşor într-o atmosferă de sacru ori putem face tot ceea ce considerăm noi că este în ton cu ritualul de recunoştinţă pe care dorim să îl realizăm.
Putem atunci să începem prin a ne interioriza, a ne deschide sufletul faţa de energiile benefice din univers, faţă de inspiraţia îngerilor de lumină şi faţă de Dumnezeu, dupa care putem, de exemplu, face un bilanţ al vieţii noastre sau a unei perioade din viaţa noastră, pentru a vedea care sunt darurile cele mai extraordinare pe care le-am primit de la Dumnezeu. Putem conştientiza astfel, în ce măsură ne-au ajutat lucrurile care au fost aparent rele în viaţa noastră, care a fost darul lor pentru noi.
După aceasta, în final, vom manifesta din toată inima o stare de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, mulţumindu-I pentru toate darurile Sale.
Procedând periodic în acest mod, viaţa noastră se va spiritualiza din ce în ce mai mult şi vom începe să realizăm, cu din ce în ce mai multă luciditate, care este rostul nostru pe acest pământ.Vă oferim în continuare câteva citate inspirate despre recunoştinţă:
• „Recunoştinţa este calea directă spre Dumnezeu şi îngeri. Dacă avem răbdare, oricât de mânioşi şi supăraţi ne simţim, putem găsi ceva pentru care să fim recunoscători. Cu cât mai mult căutăm recunoştinţă, cu atât îngerii ne vor da mai multe motive să fim recunoscători şi fericiţi în viaţă.” (Terry Lynn Taylor)
• „Recunoştinţa este memoria inimii.” (Balzac)
• „Bucuria este cea mai simplă formă de recunoştinţă.” (Karl Barth)
• „Dacă ai dat, uită; dacă ai luat, pomeneşte.” (proverb)
• „Pentru cel mai mic lucru să fii recunoscător.” (proverb)
• „A spune mulţumesc înseamnă mai mult decât doar bune maniere. Înseamnă o bună spiritualitate.” (Alfred Painter)
• „Recunoștința este cheia unei vieți fericite pe care o ținem în mâinile noastre, pentru că, dacă nu suntem recunoscători, atunci indiferent cât de mult am avea, nu vom fi fericiți – deoarece întotdeauna vom dori să avem altceva sau ceva mai bun.” (David Steindl-Rast)
• „Să ne ridicăm și să fim recunoscători, pentru că, dacă nu am învățat multe lucruri astăzi, măcar am învățat puține, iar dacă nu am învățat nici puține, măcar nu ne-am îmbolnăvit, iar dacă ne-am îmbolnăvit, măcar nu am murit; așa că, haideți să fim cu toții recunoscători.” (Buddha)
• „Recunoștința nu numai că este cea mai mare dintre virtuți, dar este și sursa tuturor celorlalte. ” (Cicero)
• „Nu putem călători spre fericire, nu o putem poseda, câștiga, purta sau consuma. Fericirea este experiența spirituală de a trăi fiecare clipă cu iubire, grație și recunoștință.” (Denis Waitley)
• „Unii spun o mulțumire înainte de a mânca. Aceasta este foarte bine. Dar eu mulțumesc înainte de a audia un concert sau o operă; mulțumesc înainte de a viziona o piesă de teatru sau o pantomimă; mulțumesc înainte de a deschide o carte și înainte de a picta, de a înota, de a dansa, de a mă juca; și spun o mulțumire și înainte de a-mi înmuia pana în cerneală.” (G. K. Chesterton)
• „Recunoștința este cea mai delicată floare care răsare în sufletul nostru.” (Henry Ward Beecher)
• „Nu te ruga atunci când plouă, dacă nu te rogi și atunci când strălucește soarele.” (Leroy Paige)
• „Să le fim recunoscători celor care ne fac fericiți, căci ei sunt încântătorii grădinari care ne fac sufletele să înflorească.” (Marcel Proust)
• „Dacă singura rugăciune pe care ai spus-o în viață ta a fost „mulțumesc”, aceasta este suficient.” (Meister Eckhart)
• „Recunoștința dezvăluie plenitudinea vieții. Ne transformă percepția, făcându-ne să înțelegem că ceea ce avem este suficient sau mai mult decât ne este necesar. Transformă negarea în acceptare, haosul în ordine, confuzia în claritate… Ea transformă problemele în daruri, eșecurile în succese, momentele neașteptate în sincronizări perfecte, iar greșelile în evenimente importante. Recunoștința dă sens zilei de ieri, aduce pacea în ziua de azi și ne oferă o perspectivă pentru ziua de mâine.” (Melodie Beattie)
• „În Noul Testament religia este grația, iar etica este recunoștința.” (Thomas Erskine)
• „Recunoștința este semnul sufletelor nobile.” (Aesop)
• „Cea mai bună modalitate de a plăti pentru un moment minunat pe care ți-l oferă viața este acela de a te bucura de el.” (Richard Bach)
• „Reflectează asupra binecuvântărilor din prezent, din care oricine are destule; și nu asupra necazurilor din trecut, din care oricine are câteva.” (Charles Dickens)
• „Tată ceresc, Tu cel care mi-ai dăruit viața, dăruiește-mi, te rog, o inimă plină de recunoștință.” (William Shakespeare)
• „În viața noastră de zi cu zi trebuie să ne dăm seama că nu fericirea ne face recunoscători, ci recunoștința ne face fericiți.” (Albert Clarke)
• „Recunoștința este atunci când amintirile sunt păstrate în inimă și nu în minte.” (Sam N. Hampton)
• „Recunoștința este bogăție; nemulțumirea, sărăcie.” (Doris Day)
• „Nu există greșeli sau coincidențe. Toate evenimentele sunt binecuvântări ce ne-au fost dăruite pentru a învăța din ele.” (Elisabeth Kubler-Ross)
• „Dumnezeu ţi-a dăruit 86.400 de secunde azi. Ai folosit vreuna pentru a spune mulţumesc?” (William A. Ward)
• „Recunoştinţa nemărturisită nu este de folos nimănui.” (G.B. Stern)
• „Este un înţelept acela care nu tânjeşte după ce nu are, ci se bucură de ceea ce are.” (Epictetus)
• „Dacă vrei să-ţi transformi viaţa, încearcă să fii recunoscător mereu. Vei avea o viaţă complet nouă.” (Gerald Good)
• „Recunoştinţa este cea mai umilă dintre virturţi, iar nerecunoştina, cel mai rău viciu.” (Thomas Fuller)
• „Nu există diferenţă mai mare între oameni ca aceea dintre oamenii recunoscători şi cei nerecunoscători.” (R.H. Blyth)
• „Cine nu mulţumeşte pentru puţin, nu va mulţumi nici pentru mult.” (proverb estonian)
• „Să simţi recunoştinţă şi să nu o manifeşti este ca şi cum ai împacheta un cadou şi nu l-ai oferi în dar.” (William Arthur Ward)
• „O atitudine de gratitudine aduce numai binecuvântări.” (Sir John Marks Templeton)
