Puterea minţii – un leac împotriva bolilor

ZÂMBEŞTE DES CELOR PE CARE ÎI IUBEŞTI !!!

Gândurile negre influenţează adesea starea de spirit. Cei care se supără des suferă de inimă, nervoşii – de stomac, cei impulsivi se plâng de ficat… Care ar fi soluţia? Să învăţăm să ne bucurăm de orice moment din viaţă, astfel încât să ne construim un sistem imunitar puternic.

Durere sau iluzie?

Etiologia este o ramură a medicinii care studiază cauzele diverselor boli. Îmbolnăvirea de gripă, de exemplu, se explică prin răspândirea virusului, iar cancerul se formează în cea mai mare parte în urma slăbirii sistemului imunitar. Acesta distruge celulele care conţin o anumită cantitate de informaţie genetică. Însă, chiar şi în perioada răspândirii epidemiei, mulţi reuşesc să-şi păstreze sănătatea, iar bolile cancerigene, din fericire, sunt ocolite de multă lume.

Oamenii de ştiinţă şi-au pus întrebarea: oare boala ne alege pe noi sau chiar noi o alegem pe ea? S-a ajuns la concluzia că totuşi, de cele mai multe ori alegerea este de partea oamenilor. Apariţia bolilor este influenţată de mai mulţi factori: structura caracterului, temperamentului, calităţile personale şi gândurile fiecăruia.

Filozoful şi vindecatorul rus Vitalie Caravaev, recunoscut pentru balsamurile concepute de el, consideră că o persoană egoistă are mai multe şanse să se îmbolnăvească de alergie sau de cancer decât o persoană altruistă. Dacă nu aveţi grijă de cei care vă înconjoară, aveţi o atitudine negativă faţă de ei, iar celulele corpului acţionează la fel – prelucrează anticorpi împotriva sinelui, care se dezvoltă şi se răspândesc pentru a deteriora celulele sănătoase din corp, cum se întâmplă şi în cazul formării unei tumori.

Însă agresorii microscopici pot fi puşi la punct cu ajutorul efortului mental – această ipoteză poate fi confirmată de cazul americanului Ben Dacsin, în vârstă de 9 ani, care şi-a direcţionat mintea către un joc pe calculator pentru a înfrunta o boală teribilă – leucemia.

Tratarea virtuală

Subiectul jocului elaborat la comanda era următorul: băiatul distrugea celulele cancerigene elaborate de către un web-designer, care erau plasate în venele virtuale. Astfel, leucocitele anormale dispăreau nu numai virtual, ci şi din sângele baiatului care încerca să le distrugă. Nu în zadar, oamenii de ştiinţă aseamănă creierul uman cu un computer biologic, iar subconştientul – cu lumea virtuală dintr-un joc electronic. În cazul în care jucătorul se dedică în totalitate procesului, deconectându-se de la lumea reală, acesta apelează automat la o formă ciudată de autocodificare mentală. Această metodă de tratament a fost luată drept o soluţie reală pentru aproximativ 35 de mii de bolnavi de leucemie.

Gândurile, alimente pentru corp

Uneori se spune că drumul către inimă trece prin stomac. Plecând de la această ipoteză, poate fi considerată adevarată şi următoarea situaţie: atunci când inima simte o greutate apasătoare, o digestie bună n-o va salva de la această povară. Corpul resimte o stare de rău care se exteriorizează. “Mi-e greaţă de aceste gânduri!” – veţi exclama, fără să vă daţi seama câtă dreptate aveţi. Corpul trage semnalul de alarmă!

Psihicul si digestia

Şi intestinele se pot irita de la diverse situatii neplăcute. Intestinele încep să lenevească sau din contra, să lucreze prea repede, dacă vă gândiţi la ceva neplăcut. Predilecţia unei persoane pentru gânduri sarcastice poate reprezenta calea cea mai sigură către ulcerul stomacal şi duodenal, iar gândurile pesimiste cauzează diverse probleme la ficat şi la vezica biliară.

Sângerările

Persoanele mai sensibile, fiind supuse unor emoţii puternice, reacţionează adesea cu sângerari nazale. Viteza cu care se poate forma un cheag care ar astupa vasele sangvine depinde de starea psihologică. Într-o stare de nervozitate, sângele se coagulează mai încet. Este nevoie doar de puţin calm, şi coagularea va reveni la normal, iar organismul alimentat cu o doză de optimism îşi restabileşte funcţiile.

O greutate pe suflet

“Toate greutăţile mă apasă pe piept!” Disconfortul psihologic duce la dereglarea hormonală în organismul unei femei, de la care au de suferit glandele mamare şi nu numai. Sânii se întăresc, provocând durere – astfel “durerea sufletească” se transformă în una fizică.

Depresia postnatală

Aceasta stare este cunoscută de multe femei care au născut. În cazul în care nu alungaţi gândurile rele şi nu încercaţi să constientizaţi bucuria de a fi mamă, ea poate cauza dereglăriilor functiilor ovarelor, iar în timp poate duce chiar la infertilitate.

Despre psihosomatică

Ştiinţa străveche, psihosomatica studiază influenţa stării de spirit asupra fizicului de mai bine de 200 de ani. Fondatorul acestei ştiinte, doctorul german Johann Christian Heynrot, a fost primul doctor care a vorbit despre tulburările psihosomatice – renumitele boli de nervi, pe bază cărora preferă să facă glume umoriştii.

“Cele mai multe boli pe care le avem sunt cele de care avem frică” – afirma umoristul ceh, Leszek Kumor. Dacă vă este frică de faptul că o să vă tăiaţi în timp ce curăţaţi legume sau că vă veţi contorsiona piciorul, plimbandu-vă pe trotuar, exact aşa se va şi întâmpla – dar nu din ghinion, ci din cauza influenţei unor gânduri care practic preconizează.

Daca vă induceţi o stare de spaimă şi vi se face frică de întuneric, de înălţime sau de faptul ca v-aţi putea infecta cu un anumit virus, este foarte uşor să ajungeţi la starea de atac de panică, care este foarte asemănătoare cu atacul de cord sau cu atacul cerebral.

Cu ajutorul autosugestiei însă, vă puteţi şi trata la fel de bine de ulcer, de astm sau migrenă, prin înlăturarea gândurilor negative din subconştient, care pot menţine prezenţa acestora în organism. Merită încercarea, deoarece în cea mai mare parte, evoluţia bolii este construiă chiar de persoana care deţine boala.

Oamenii de ştiinţă din Marea Britanie vorbesc despre un caz exceptional. O femeie obeză care nu reuşea deloc să slăbească, şi-a imaginat cum alearga pe o pistă, înainte de culcare, ceea ce a şi ajutat-o să scape de kilogramele în plus. Dimineaţa s-a trezit transpirată, iar batăile inimii erau foarte dese – scăpase de 5 kilograme !

Nu vă certaţi!

Cea mai dură lovitură pentru sistemul imunitar este adusă nu de conflictele de la birou, ci de certurile iscate acasă.

Doctorii americani de la Spitalul Universitar din statul Ohio au testat 50 de cupluri care convieţuiau de mult timp. Testele imunologice repetate ale sângelui au demonstrat că soţii care se certau de câteva ori pe săptămână aveau rezistenţa organismului destul de slăbită. Certurile şi stresul măresc riscul organismului de a se supune unei infecţii, de a se îmbolnavi de cancer şi în acelaşi timp contribuie la scăderea duratei vieţii. În mod deosebit, femeile suferă cel mai mult în urma certurilor, sistemul lor imunitar fiind mult mai sensibil decât al bărbaţilor.

Cum să acţionăm

Să ne gândim la persoanele apropiate cu dragoste şi să nu evităm cuvintele dulci şi alinturile. Acestea contribuie la creşterea hormonului numit oxitocină, care provoacă sentimentul de fericire şi întăreşte rezistenţa organismului. Studiile oamenilor de ştiinţă au demonstrat: tandreţea este singurul medicament care poate fi furnizat cu supradoză.

Să plângem când ne doare

Omul de ştiinţă William Frey, care a studiat compoziţia chimică a lacrimilor, afirma: “lacrimile fac bine durerii. Lacrimile neplânse se adună în interiorul nostru, inhibând sistemul imunitar.”

Nu ignoraţi neplăcerile

Mulţi încearcă să nu se gândească la neplăceri, închizând ochii la diverse probleme. Creierul încearcă să şteargă mai repede informaţia care ne alarmează, alungând-o de la nivelul conştient către cel inconştient.

Dar se pare că tot ce este considerat uitat, dar care revine ca amintire la un moment dat, agraveaza starea de sănătate.

ZÂMBEŞTE TUTUROR!

sursa: holisterapi.wordpress.com

AMIGDALINA (VITAMINA B17), UN LEAC PENTRU CANCER, BLOCAT DE MAGNAŢII DIN INDUSTRIA FARMACEUTICĂ

Acest articol apartine blogului Secretele Sistemului

Cancerul şi-ar putea găsi leacul în consumarea unor alimente care conţin amigdalină. Vitamina B17 nu doar că previne apariţia bolii, ci chiar ajută la tratarea pacienţilor suferinzi. Cu toate acestea, industria farmaceutică, direct interesată să-şi vândă produsele, continuă să nege calităţile vindecătoare ale amigdalinei Un documentar realizat în urmă cu aproape 40 de ani prezintă o ipoteză uluitoare, potrivit căreia cancerul ar putea fi tratat extrem de uşor, cu ajutorul vitaminei B17. Conform dezvăluirilor prezentate în material, crunta boală, pe care nimeni şi nimic nu reuşeşte să o combată de zeci de ani, nu ar reprezenta decât “o boală a deficienţei”, ce apare la persoanele al căror organism suferă de o lipsă a amigdalinei (vitamina B17). Deşi o asemena descoperire ar duce la salvarea a milioane de vieţi anual, realizatorii filmului susţin că asociaţiile medicale şi companiile farmaceutice ţin secret acest lucru şi resping cu orice preţ promovarea acestui leac, care le-ar atrage, practic, falimentul. Pentru a dovedi această ipoteză, documentarul realizat de către americanul G. Edward Griffin, în 1974, prezintă mai multe cazuri de persoane bolnave de cancer care s-au vindecat după ce au urmat un tratament cu amigdalină, precum şi mărturii ale unor medici care au folosit această metodă pentru tratarea bolnavilor.

Companiile farmaceutice au blocat “elixirul” 

Instituţiile medicale şi farmaceutice au numit filmul drept o fraudă şi o şarlatanie, dar, în ciuda acestui fapt, medicii au continuat să utilizeze noul “elixir”, dovedind utilitatea medicamentului. S-a trecut imediat la intimidarea curanţilor, s-au confiscat filme şi cărţi ce promovau noul leac şi chiar au fost arestate persoanele care organizau manifestaţii publice pentru promovarea miraculosului medicament. Acest tip de tratament a fost astfel abandonat de către majoritatea medicilor. Cu toate acestea, deşi în multe locuri este considerată o metodă neconvenţională, vindecarea cancerului cu vitamina B17 este posibilă în prezent în clinici din ţări precum Marea Britanie, Germania, Mexic sau Elveţia.

Descoperire veche de 5000 de ani 

Potrivit documentarului, cancerul apare la persoanele cu deficit de amigdalină (vitamina B17), fiind asemănător, din acest punct de vedere, bolilor precum scorbutul (deficit de vitamia C), sau pellagra (deficit de vitamina B3). Vitamina B17 este o vitamină mai puţin cunoscută la ora actuală, însă ea a fost descoperită cu mai bine de 5000 de ani în urmă, fiind folosită de către egipteni şi de către locuitorii Chinei Antice, care au numit-o amigdalină deoarece era extrasă din migdalele amare. Elixirurile făcute pe baza amigdalinei erau consumate în special pentru menţinerea sănătăţii, fiind cunoscute efectele detoxifiante ale acesteia. Amigdalina a fost folosită ulterior de greci şi romani în scopuri terapeutice, iar în zilele noastre, unele triburi de indieni îşi prepară diverse băuturi din sâmburi de fructe care conţin amigdalină. Ca structură chimică, vitamina B17 este o combinaţie a două molecule de glucoză, una de benzaldehidă şi una de acid cianhidric, iar în reţetele medicale amigdalina e cunoscută sub numele de nitrilozidă. Vitamina poate fi folosită şi în scop terapeutic, nu doar profilactic.

Cum poate ajuta vitamina B17

Potrivit medicilor, carenţa de vitamină B17 poate cauza depresie şi insomnie, anorexie, oboseală şi uscarea pielii. De asemenea, excesul de vitamina B17 poate duce la intoxicaţii. Astfel, se recomandă folosirea acesteia în doze optime, de 50-100 de mg pe zi în cazul copiilor, 50-200 mg pentru adulţi şi între 1 şi 2 grame zilnic în cazul bolnavilor de cancer. În natură, vitamina B17 se găseşte în sâmburii de caise, cireşe, migdale, piersici, prune, în seminţele merelor, perelor şi gutuilor, în legume precum mazărea, fasolea, conopida, varza, broccoli, spanac, ceapă sau vinete. De asemenea, vitamina mai poate fi găsită în stare naturală în cereale, în scoarţa de mălin sau în frunze de gutui, prun, cais, cireş, vişin sau piersic. Sâmburii de caise conţin cea mai mare cantitate de amigdalină. Doza recomandată este de doar 8-9 sâmburi pe zi, deoarece, în cantitate mai mare pot deveni toxici pentru organism. Pe de altă parte, consumul de antibiotice, alcoolul şi cafeaua, reduc foarte mult acţiunile amigdalinei în organism.

Comtentariul Secretele Sistemului: “Dati mai departe tuturor cunoscutilor! Ca simplu om va spun ca am pierdut pe cineva drag de curand din cauza cancerului,si regret ca nu am citit articol acum cateva luni ,macar sa fi incercat aceasta reteta.Dati mai departe,nu stiti cate vieti salvati !”

Sursa: Secretele Sistemului

Laptele de capră, leac străvechi

Autor: Camelia Onciu, data: 04.03.2008, 70443 accesări

• Cura cu lapte de capră are efecte imediate: redă vioiciunea şi optimismul, sănătatea generală, capacitatea de a lupta cu bolile, inclusiv cu cancerul

Ştiaţi că laptele de capră este mai sănătos decît cel de vacă? Încă din vechime a fost cunoscut acest leac cu acţiune lentă, dar sigură pentru multe suferinţe. Este întăritor şi hrănitor. Prin compoziţia lui, mai bogată în substanţe benefice decît cel de vacă, laptele de capră are şi rolul de a preveni multe boli grave. Pe deasupra, opreşte evoluţia cancerului. Se găseşte greu, e adevărat, dar dacă aveţi ocazia să vă aprovizionaţi cu acest lapte, nu ezitaţi. În numai cîteva zile, o să-i simţiţi efectele terapeutice. Veţi fi mai fortifiaţi, mai cu poftă de viaţă. Întocmai ca locuitorii de pe înălţimile Caucazului, cei mai longevivi oameni de pe planetă.

Ideal pentru oase 

Chiar dacă sînt mai puţin agreate de crescătorii de animale, pentru că sînt neastîmpărate şi stricătoare, caprele sînt cele care dau cel mai sănătos lapte.Acest lapte fortifică organismul şi întăreşte imunitatea naturală în TBC (în special cu localizare pulmonară), anemii, dezechilibre hormonale cu pierdere în greutate, cancere în forme incipiente, convalescenţe, afecţiuni paratiroidiene care generează spasmofilii rebele la tratamente clasice, atrofii musculare, astenie de primăvară. Specialiştii spun că laptele de capră previne, prin aportul de minerale, anemia şi demineralizarea osoasă. Acţionează ca un medicament, înlăturînd slăbiciunea, redînd vigoarea şi optimismul şi ajutînd organismul să lupte cu boala. Administrarea preventivă îi face pe cei bolnăvicioşi din fire să devină mai rezistenţi la virozele de sezon sau să suporte mai uşor eventualele îmbolnăviri contagioase, îi fereşte pe adolescenţi de epuizare fizică şi îi ajută pe copiii distrofici să se dezvolte normal.

Speranţă în tratarea cancerului

Laptele de capră, spre deosebire de laptele de vacă, conţine un acid organic puternic care s-a demonstrat că opreşte evoluţia cancerului aflat în stadiul incipient, dar are efecte benefice şi în unele cazuri terminale, cu metastaza osoasă. În tratamentul bolnavilor de cancer, laptele de capră se poate consuma în reprize scurte de 2-3 zile. Pentru astm, se fierbe lapte de capră cu flori şi frunze de păstîrnac, timp de 10-15 minute, la foc mic. Se ia de pe foc şi după 30 de minute se beau cîte 100-200 ml, de 3-5 ori/zi. Laptele de capră se apropie mult de cel uman şi se poate consuma fără riscul îmbolnăvirii pe care îl prezintă deseori laptele de vacă. Medicina naturistă recomandă laptele de capră roşie, deoarece capra neagră atrage soarele, iar cea albă îl respinge. Contra sterilităţii, se foloseşte o reţetă cu lapte de capră. Vreme de 49 de zile, se bea dimineaţă, la răsăritul soarelui, şi seara, la apusul soarelui, cîte o cană de lapte de capră proaspăt muls, în care se adaugă două linguri de suc obţinut prin stoarcerea tulpinilor proaspete de năprasnic.

Cîteva contraindicaţii

Pentru că are un conţinut ridicat de grăsimi, laptele de capră nu se administrează fără avizul medicului persoanelor cărora alimentele grase le dăunează (obezi, hipertensivi, persoane cu probleme hepatice). Persoanele cu afecţiuni pulmonare sau cei care au renunţat la fumat, dacă nu au astfel de restricţii, pot consuma un litru zilnic, nediluat, timp de minim 14 zile. În scop curativ şi preventiv, cura cu lapte de capră fiert durează între 14-90 zile, cîte 2-3 căni zilnic. Pentru copii, laptele de capră se diluează cu lapte de vacă, iar pentru adulţii predispuşi la diaree sau cu ficat sensibil, în prima săptămînă din cură se administrează amestecat în părţi egale cu lapte de vacă. Gustul specific, care nu este pe placul oricui, poate fi îmbunătăţit cu miere de albine. După primele 14 zile, rezultatele sînt vizibile: reapare culoarea în obraji, dispar oboseala şi depresia, creşte rezistenţa la efort, apare creşterea în greutate şi o stare generală mai bună.

Laptele preferat în UE

Includerea laptelui de capră, normal sau îmbunătăţit în calciu, în dietă favorizează utilizarea digestivă şi metabolică a fierului, calciului, magneziului şi fosforului şi depozitele lor în organele ţintă. Alături de laptele şi brînza de capră, are proprietatea de a trata afecţiuni pulmonare, cardio-vasculare şi intestinale, şi laptele de măgăriţă. Iar în Asia şi în Caucaz, laptele de zebu. Produsele din lapte de capră sînt foarte apreciate în Uniunea Europeană şi în special în Franţa, unde a fost înregistrat brevetul cu numărul 2530952, care indică faptul că laptele de capră este şi un bun stimulator de creştere a părului. Dar mai este folosit şi în hrănirea bebeluşilor.

Reţeta longevităţii din Caucaz

Cei mai bătrîni oameni de pe planetă trăiesc în munţii Caucaz. Conform Guiness Book, cel mai faimos a fost azerul Shirali Muslimov, care a murit pe 2 septembrie 1973 la incredibila vîrstă de 168 ani. Acest lucru a atras atenţia cercetătorilor ruşi încă din 1940. S-a descoperit că localnicii consumă zilnic kefir din lapte de capră, după o reţetă ţinută secret generaţii la rînd. Kefirul este util în insomnii, nevroze şi alte afecţiuni la nivelul sistemului nervos, infecţii cronice de tip herpes. Mulţi specialişti recomandă kefirul în dieta bolnavilor de SIDA. De asemena, în cantităţi impresionante, se mănîncă usturoi, nuci, stafide, miere şi polen. Legumele şi fructele sînt foarte preţuite, iar din secretul longevităţii azerilor face parte şi Bahmaz, un suc natural din dude albe. Conţine mai mult de 30 de vitamine, minerale şi aminoacizi care luptă cu colesterolul. Medicii au descoperit cu stupoare că femeile continuă să aibă activitate menstruală mult după 55 ani, iar bărbaţii devin taţi la 80. Aşadar, laptele de capră face minuni.

Lactatele, cu bune şi rele

• - Laptele de vacă integral, neprelucrat, e bogat în grăsimi, majoritatea saturate. Un pahar de lapte conţine aceeaşi cantitate de colesterol ca o friptură de 100 g.
• - Laptele degresat conţine mai puţine grăsimi, dar şi lactoză şi proteine greu digerabile.
• - Laptele matern e bogat în acid omega 3, ingredient care lipseşte total din laptele de vacă.
• - Brînza dulce este cea mai bogată sursă de proteine.
• - Laptele bătut conţine bacterii lactice necesare pentru menţinerea florei bacteriene normale în intestin. Este mai uşor digerabil decît laptele crud.
• - Iaurtul preparat biologic (în casă) este mai dulce şi mai sănătos decît cel din comerţ. Este digerabil, asimilabil şi reface flora intestinală. Un iaurt bun, proaspăt, aduce aport de calciu şi scade colesterolul.
• - Zerul s-a dovedit extrem de valoros în tratarea sclerozei multiple. Acidul orotic (vitamina B13) fixează magneziul la nivel celular şi creşte valoarea energetică a celulelor muşchiului inimii, mărind astfel rezistenţa la efort şi stres. Proteinele din zer scad colesterolul, stimulează creşterea numărului de celule imunitare tip T, distrug bacteriile, stopează evoluţia tumorilor benigne şi maligne, SIDA , favorizează creşterea masei musculare, reglează greutatea, combat anemia şi vindecă guta.

Frumuseţe de legendă

• Capra Amalteea, cea care l-a hrănit pe micul Jupiter, a fost răsplătită, zeul zeilor transformînd-o dintr-o biată capră într-o mare constelaţie. Se spune că regina Egiptului, Cleopatra, era atît de frumoasă datorită băilor pe care le făcea în lapte de capră, cunoscut pentru calităţile antiinflamatorii la tenurile cu probleme, sensibile ori îmbătrînite. În reţete vechi, se recomandă utilizarea brînzeturilor în cosmetică, mai ales brînza de capră, pentru eliminarea pistruilor. Brînza se amestecă cu ulei de floarea-soarelui, şi se aplică imediat după baie. În combinaţie cu mierea de albine, elimină vînătăile. În aplicaţii exerne sub formă de comprese, zerul din lapte de capră ajută la vindecarea eczemelor şi degerăturilor.

Sursa: www.monitorulexpres.ro

AMIGDALINA, UN LEAC PENTRU CANCER BLOCAT DE MAGNAŢII DIN INDUSTRIA FARMACEUTICĂ

Un documentar realizat în urmă cu aproape 40 de ani prezintă o ipoteză uluitoare, potrivit căreia cancerul ar putea fi tratat foarte uşor, cu ajutorul vitaminei B17. Conform dezvăluirilor prezentate în material, crunta boală, pe care nimeni şi nimic nu reuşeşte să o combată de zeci de ani, nu ar reprezenta decât „o boală a deficienţei”, care apare la persoanele al căror organism suferă de o lipsă a amigdalinei (vitamina B17). Deşi o asemenea descoperire ar duce la salvarea a milioane de vieţi anual, realizatorii filmului susţin că asociaţiile medicale şi companiile farmaceutice ţin secret acest lucru şi resping cu orice preţ promovarea acestui leac, deoarece le-ar atrage, practic, falimentul. Pentru a dovedi această ipoteză, documentarul realizat în 1974 de americanul G. Edward Griffin (scriitor, analist politic, producător de film și jurnalist) prezintă mai multe cazuri de persoane bolnave de cancer care s-au vindecat după ce au urmat un tratament cu amigdalină, precum şi mărturii ale unor medici care au folosit această metodă pentru tratarea bolnavilor lor.

Instituţiile medicale şi farmaceutice au etichetat filmul drept o fraudă şi o şarlatanie dar, în ciuda acestui fapt, unii medici au continuat să utilizeze noul medicament, dovedindu-i utilitatea. S-a trecut imediat la intimidarea curanţilor, s-au confiscat filme şi cărţi ce promovau noul leac şi chiar au fost arestate persoanele care organizau manifestaţii publice pentru promovarea miraculosului leac. Acest tip de tratament a fost astfel abandonat de către majoritatea medicilor. Cu toate acestea, deşi în multe locuri este considerată o metodă neconvenţională, vindecarea cancerului cu vitamina B17 este posibilă în prezent în clinici din ţări precum Marea Britanie, Germania, Mexic sau Elveţia.

Potrivit documentarului, cancerul apare la persoanele cu deficit de amigdalină  sau letril (vitamina B17), fiind asemănător, din acest punct de vedere, bolilor precum scorbutul (deficit de vitamina C), sau pelagra (deficit de vitamina B3). Vitamina B17 este o vitamină mai puţin cunoscută la ora actuală, însă ea a fost descoperită cu mai bine de 5.000 de ani în urmă, fiind folosită de egipteni şi de locuitorii Chinei Antice, care au numit-o amigdalină deoarece era extrasă din migdalele amare. Elixirurile făcute pe baza amigdalinei erau consumate în special pentru menţinerea sănătăţii, fiind cunoscute efectele ei detoxifiante. Amigdalina a fost folosită ulterior de greci şi romani în scopuri terapeutice, iar în zilele noastre, unele triburi de indieni îşi prepară diverse băuturi din sâmburi de fructe care conţin amigdalină. Ca structură chimică, vitamina B17 este o combinaţie de două molecule de glucoză, una de benzaldehidă şi una de acid cianhidric, iar în reţetele medicale, amigdalina este cunoscută sub numele de nitrilozidă. Vitamina poate fi folosită şi în scop terapeutic, nu doar profilactic.

Cum poate ajuta vitamina B17? Potrivit medicilor, carenţa de vitamină B17 poate duce la depresie şi insomnie, anorexie, oboseală şi uscarea pielii. În schimb, excesul de vitamina B17 poate duce la intoxicaţii. Astfel, se recomandă folosirea acesteia în doze optime de 50-100 mg pe zi în cazul copiilor, 50-200 mg pentru adulţi şi 1-2 grame zilnic în cazul bolnavilor de cancer. În natură, vitamina B17 se găseşte în sâmburii de caise, cireşe, migdale, piersici, prune, în seminţele merelor, perelor şi gutuilor, în legume precum mazărea, fasolea, conopida, varza, broccoli, spanac, ceapă sau vinete. De asemenea, vitamina mai poate fi găsită în stare naturală în cereale, în scoarţa de mălin sau în frunzele de gutui, prun, cais, cireş, vişin sau piersic. Sâmburii de caise conţin cea mai mare cantitate de amigdalină. Doza recomandată este de doar 8-9 sâmburi pe zi, deoarece, în cantitate mai mare pot deveni toxici pentru organism. Și o ultimă precizare: consumul de antibiotice, alcoolul,cafeaua, precum și alimentele nesănătoase reduc foarte mult acţiunea amigdalinei în organism.

Sursa: http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/amigdalina-un-leac-pentru-cancer-blocat-de-magnatii-din-industria-farmaceutica-16951

Vă propun să vizionați atât documentarul „O lume fără cancer”, realizat de G. Edward Griffin în 1974 (care beneficiază de subtitrare), cât și alte două filme excepționale ale sale, mai recente, pe aceeași temă a terapiilor ascunse publicului sau interzise. De ce? Pentru că un om informat, e pe jumătate salvat...

Puteti urmari documentarul aici:

http://sfatuitoarea.blogspot.ro/2012/06/lumea-fara-cancer-povestea-vitaminei.html

The Science and Politics of Cancer - G. E. Griffin

Monopoly Medicine - G. E. Griffin interviews Mike Adams 

Sursa: http://frumoasaverde.blogspot.ro

Crucea de leac si povestile Dadei Anica

Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si Dunare, asa cum facea in tinerete:
“Pe vremea mea, injunghiam campurile, nu alta!” – spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.
Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor. De cand s-a pomenit copila, DadaAnica isi aminteste ca in fiecare an, de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului.
Mai tarziu, Dada Anica s-a maritat, a facut copii si in cele din urma a parasit satul aflat intre Campia Baraganului si duhul apelor Dunarii, si a plecat (dupa ce comunistii au luat pamanturile taranilor) sa-si caute de lucru tocmai in nordul tarii, in Bucovina.
Unul din fratii sai, tractorist la Ias-ul din sat, a fost pus de activistii comunisti sa scoata Crucea de leac din locul ei. Au legat-o cu lanturi si au tras-o, si dintr-o parte, si din alta, dar n-au reusit, oricat s-a opintit masina.
Cand a vazut asa, fratele Dadei Anica s-a dat jos de pe tractor, si-a scos basca, si-a facut cruce si a zis ca el nu poate sa faca asa un pacat. Si crucea a ramas mai departe acolo, singura, pe marginea drumului.

Crucea de leac e unul din reperele existentei Dadei Anica, dar, in mintea sa, ca in a oricarui om de la tara, datele calendarului religios se amesteca cu cele ale calendarului popular, astfel ca orice poveste despre cele sfinte spusa de Dada Anica contine, invariabil, si un descantec sau o practica magica pagana.

Deasupra cotlonului era un cos urias, ca o hota, care se ingusta pe masura ce urca spre acoperis. Asa ca mama, ascunsa acolo, vedea pe horn cerul cu stelele. Si, cum sta ea acolo si se uita, a auzit un cantec subtirel si neasemuit de frumos. Cand, ce crezi? Pe marnea hornului a vazut trei zane mici, ca niste papusi, asa, de-un cot de inalte, care cantau si se roteau intr-o hora, plutind, fara sa atinga cosul.

“Era crucea in camp liber, pe un damb, pe marginea drumului. Din vechime, se pomeneste crucea acolo. La inceput, lumea nu stia de puterea ei lecuitoare. Babele din sat povesteau ca pe un drumet l-a prins noaptea pe camp si a dormit la adapostul crucii.

Si in vis i-a aparut un om imbracat in straie albe si cu o lumina mare in jurul lui, de buna seama vreun sfant, si i-a spus ca cine va avea credinta si se va ruga la crucea aceea si se va unge cu mirul care izvoraste din piatra crucii, se va tamadui de orice boala, trupeasca sau sufleteasca.

Si omul acela era bolnav si cand s-a sculat, dimineata, nici o durere nu mai avea. Si pe urma s-a aflat de puterea crucii si a inceput lumea sa vie. Ne duceam acolo, si copii, si oameni mari, in fiecare an, de Izvorul Tamaduirii, in prima vineri de dupa Pasti.

Mama ne dadea camasi albe, curate, din borangic, flori si lumanari si mergeam acolo de cu seara si stateam toata noaptea si vegheam si ne rugam langa cruce. Si venea lumea, cu cardurile, din toata tara si toata noaptea, spre ziua de Izvorul Tamaduirii, statea lumea acolo in rugaciune, toata noaptea.

Si care avea vreo boala in trup sau avea pe Necuratul, om sau animal, sau care avea farmece facute, dimineata se ungea cu mirul de pe cruce – ca izvora de pe ea ca niste brobonele mici de roua, iar oamenii puneau pe bratele crucii candele si pahare cu ulei, care ardeau toata noaptea – si se ungeau si cu uleiul acela, ca se facea mir sfant peste noapte.

Si am vazut odata o fata, ca de 16 ani: trei femei se cazneau sa o lipeasca de cruce si ea amarnic se mai zbatea si tipa si racnea asa cu glas gros, parca grohaia, zicea ca nu vrea la cruce. Aceea avea pe Necuratul in ea! Altadata, am vazut un baiat ca de 20 de ani, am aflat ca era venit tocmai de prin partile Craiovei, si noi, deh, ca si copiii, ne zgaiam la el, ca era tare frumos si ne intrebam de ce-o fi venit el acolo.

Si la 12 noaptea, cand au cantat cocosii de miezul noptii, baiatul acela a cazut din picioare, ca bolovanul, si a inceput sa se zbata si sa faca spume la gura. Si toata lumea s-a rugat pentru el, si parintii lui l-au uns cu mir, si dimineata a plecat pe picioarele lui, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Am aflat apoi ca parintii au venit si au facut danii drept multumire pentru vindecarea baiatului.

Multi veneau sa multumeasca pentru vindecarea bolilor ce le-avusesera. Spunea mama mea, care a fost doftoroaia satului, cum se face, de Izvorul Tamaduirii, un mestesug pentru dezlegarea farmecelor si a bolilor, cu rotitele de la “carucioara ielelor”.

Mama mea a vazut carucioara ielelor. Intr-o seara, tarziu, de frica tatei, care venise beat acasa, mama s-a ascuns in cotlon, ca era rece, de-acuma, pana ce tata s-ar fi astamparat si ar fi adormit. Cotlonul era o vatra de caramizi puse in mijlocul tindei, peste care se punea ceaunul in care fierbea mancarea.

Femeile batrane din sat spuneau ca acelea sunt ielele si vin in noptile cu luna plina si se rotesc pe deasupra acoperisurilor caselor, cantand asa de frumos, ca un cor de ingeri. Si cine le aude, primeste un dar lecuitor: o rotita de la carucioara ielelor.

Si cand mama s-a dezmeticit din cantecele acelea ce-o fermecasera, s-a pomenit ca ii cade in poala, pe horn, o rotita de lemn, ceva mai mare ca o moneda de 100 de lei, bombata pe ambele parti. Aceea era o rotita de la carucioara ielelor si cine mai avea in sat asemenea rotite, puneau patru la un loc, intr-un vas cu apa neinceputa, si le lasau noaptea la lumina stelelor, in noaptea dinspre ziua Izvorului Tamaduirii.

Si a doua zi dimineata, scoteau rotitele, isi lua fiecare inapoi rotita lui, si se spalau animalele si oamenii bolnavi, sau care aveau farmece, cu apa aceea, si ei se vindecau. Iar mama mea a zis ca n-a mai auzit niciodata asa cantece frumoase cum cantau ielele acelea.”

In mod ciudat, pe masura ce imbatraneste si mai mult, Dadei Anica amintirile din copilarie ii vin mai navalnic si cu tot mai multa claritate, mai clare chiar decat cele ce s-au intamplat cu doar 20 sau 30 de ani in urma.

Daca ai avea timp s-o asculti, ti-ar povesti ore intregi, fara sa se opreasca, despre nazbatiile ei din copilarie, despre lumea fascinanta dintre baltile Dunarii si Baragan, despre oamenii din satul sau.

Chiar daca trupul slab si uscat n-o mai asculta ca in tinerete, cu ochii albastri si iscoditori tot cata sa prinda firul vremii, convinsa fiind ca va trece de suta de ani, asa cum au facut si bunicele si strabunicele sale.

Corina Pavel
Sursa: politia karmica