FOSILE CARE PUTEAU SCHIMBA PREISTORIA OMENIRII

„Radiatorul” din Curbura Buzăului.

          Într-o străveche aşezare umană descoperită în anul 1979 lângă cătunul Găvane, situat pe raza comunei Bozioru, judeţul Buzău, au fost găsite tuburi ciudate realizate dintr-un material necunoscut, fixate în sol în poziţie verticală sub formă de radiator. Curiozitatea consta, în special, în faptul că „radiatorul” a fost reperat între un strat arheologic având ceramică grosieră şi unelte specifice paleoliticului şi un alt strat, situat la adâncime mai mare, în care existau unelte rudimentare din piatră şi fragmente de ceramică foarte grosieră, nivel ce părea a se încadra în paleoliticul timpuriu. Pe unele fragmente de vase existau impresiuni ale degetelor umane.

          Specialiştii prezenţi la faţa locului nu au observat în sondaj urme ale unor inversări de straturi geologice, fenomen ce ar fi condus la o modificare în timp a stratificării arheologice.

          Pentru clarificarea enigmei, tuburile au fost preluate de laboratoarele unor muzee din ţară, pentru analize chimice. În mod inexplicabil, nici unul dintre laboratoare nu furnizat detalii asupra rezultatelor analizelor. În particular se vehicula ideea că ar fi vorba de chihlimbar fosilizat, iar ceva mai târziu s-a spus că acele tuburi erau realizate dintr-un material imposibil de analizat cu mijloace de laborator actuale (?).

          Cea de a două concluzie la care au ajuns cercetătorii a avut darul să alimenteze presupunerea, lansată de câţiva jurnalişti, că „radiatorul” nu ar fi fost de natură terestră. În susţinerea acestei prezumţii era invocată şi existenţa în subsolul așezării a unui strat de arsură compactă de circa 0,70 metri grosime, prezentând aspectul unei combustii totale aparent rezultată în urma unor temperaturi foarte înalte (foto 1), ce acoperea un nivel de locuire caracterizat prin prezenţa masivă a ceramicii din epoca bronzului (foto 2).

 

foto 1	foto 2

          Pentru ca „radiatorul” să atingă punctul de fierbere, cercetători nonconformişti aruncară paie pe foc atrăgând atenţia asupra faptului că într-o grotă din apropiere existau incizii străvechi care redau destul de convingător o scenă  de „război cosmic”, în care o navetă spaţială atacă Pământul (foto 3). Ceea ce era întrucâtva adevărat.

 

foto 3

          Cum se cerea explicată existența acelor stranii obiecte, săpătorii trecutului omenirii au emis o ipoteză de lucru, căreia i-a dat glas un arheolog academician*. Potrivit opiniei sale, tuburile fosilizate descoperite ar putea fi conducte pentru drenarea apelor freatice din jurul unor stâlpi din lemn, ce susţineau probabil unele construcţii din acea aşezare. Aşezare de tip regal, a precizat academicianul. Conducte din chihlimbar fosilizat şi aşezare tip regal, în paleolitic? - ridicau din sprâncene alţi arheologi.

          În opoziţie cu opiniile savanţilor, profesorul care a descoperit împreună cu elevii săi acea aşezare şi misterioasele tuburi era de altă părere. El susţinea că erau tulpini fosilizate de plante şi că savanţii au scăpat din vedere un lucru esenţial. Că acele fosile existente în sol în poziţia lor naturală, se aflau deasupra unui nivel de locuire străveche, atestată de probe arheologice concludente. Prin urmare, dacă s-ar fi luat în calcul timpul necesar fosilizării acelor plante, ar rezulta o locuire umană în acel perimetru de câteva milioane de ani, ceea ce ar fi fost în măsură să mute centrul de greutate al antropogenezei în perimetrul carpatic.

          În febra disputelor academice pe această temă, nu s-a ţinut cont însă de părerea sa. În scurt timp, tuburile „radiatorului” din Curbura Buzăului au dispărut. Au rămas doar câteva imagini într-un film documentar de televiziune, în care mai pot fi văzute misterioasele artefacte în poziţia lor iniţială şi după ce au fost dislocate din sol. Rămân în suspensie două întrebări: ce erau de fapt acele tuburi şi cine avea interesul ca ele să dispară.

          Se pare că întâmplător sau nu, savanţii au trecut pe lângă o şansă extraordinară în ce priveşte localizarea atropogenezei în spaţiul carpatic.

------------------

          *Autorul nu are dezlegare să menţioneze numele academicianului implicat în acea anchetă arheologică. Fiul distinsului arhelog a urmat profesia tatălui său şi este membru în Comisia Naţională de Arheologie. 

Sursa: rudan.ro

Hartile Amiralului Piri Reis, hartile care nu puteau sa existe

 Concluziile savantilor – o harta facuta din avion sau alt aparat de zbor, o harta mai veche decat gheata care acopera Antarctica, o harta mai detaliata decat hartile tactice ale armatei americane, o harta pe care a folosit-o si Columb ca sa “descopere” America – o harta venita din adancurile istoriei umanitatii care ne poate schimba sistemele de valori sau istoria asa cum o stim.

Piri Reis a fost un faimos amiral turc din secolul saisprezece, care avea ca pasiune colectionarea de harti de navigatie vechi. Dupa o batalie pe mare, amiralul a capturat cativa marinari dusmani. Unul dintre ei, ca sa scape cu viata, s-a laudat ca a fost pilot in flota lui Columb pe parcursul celor trei voiaje ale acestuia in Lumea Noua. Piri Reis, intotdeauna in cautare de noi informatii, l-a intrebat pe om daca Columb a descoperit Lumea Noua din intamplare sau stia ca exista pamant peste ocean. Pilotul I-a raspuns ca acesta avea o harta, a carui copie o detine si el, si pe care I-a inmanat-o amiralului.

Acesta, folosindu-se de ea si de colectia lui de harti antice, a desenat o harta a lumii in 1513. Aceasta este povestea hartii lui Piri Reis, mai mult sau mai putin romantata. Surprizele si semnele de intrebare de-abia acum incep.
In 1929, un grup de istorici, cercetand sectiunea haremului Palatului Topkapi din Istambul, au gasit aceasta harta intr-o gramada de moloz. Istoricii au fost uimiti cand au descoperit ca harta prezinta clar coasta de nord si de sud a continentului american. Si mai uimiti au fost sa descopere pe vechea harta facuta la 1513, continentul Antarctica, care nu a fost descoperita pana in 1818.

In 1953, un ofiter al marinei turce a trimis harta lui Piri Reis Inginerului sef al Oficiului Hidrografic Naval al Statelor Unite. Pentru a o cerceta, acesta i-a cerut ajutorul capitanului Arlington T. Mallerey, cu care mai colaborase, o autoritate in materie de harti antice. Raportand harta la cele existente, aceasta nu numai ca s-a dovedit a fi perfecta, dar chiar a mai adus corecturi hartilor moderne. De exemplu, pe harta lui Piri Reis, Groenlanda e reprezentata prin doua insule separate.

Aceasta informatie a fost confirmata recent de un explorator polar francez, care a descoperit cu ajutorul sondelor ca sub stratul de gheata sunt intr-adevar doua insule. In Antarctica, prin acelasi procedeu s-a descoperit ca sub calota de gheata exista vaile si muntii descrisi de harta lui Piri Reis, deoarece harta reproduce nu numai conturul continentelor, ci da si indicatii topografice privind interiorul acestor continente. Lanturile muntoase, varfurile, insulele, fluviile si platourile sunt insemnate cu cea mai mare exactitate.

Confirmand toate acestea si multe alte lucruri, cartografii Marinei Americane au ajuns la urmatoarele concluzii:

1. Columb a avut o harta in calatoria sa spre America, care arata coastele Yucatanului, Guatemalei, Americii de Sud pana la Stramtoarea Magellan si o mare parte a coastei Antarcticii.

2. Harta originala are cel putin 5.000 de ani, iar unele date arata ca poate chiar mai mult. Unele parti de uscat care apar pe harta sunt acoperite de gheturi de mii de ani.

3. Doar cartografi foarte experimentati din zilele noastre ar putea desena o harta cu un grad de acuratete atat de mare, si numai dintr-un avion.

Ca sa adanceasca misterul acestei harti, studii ale unor profesori ca Charles H. Hapgood sau Richard W. Strachan au aratat ca originalul hartii dupa care s-a inspirat Piri Reis a fost o fotografie aeriana de la o foarte mare inaltime, deoarece harta seamana perfect cu o fotografie a pamantului realizata din satelit, unde, datorita formei sferice a Pamantului, continentele situate mai departe de centrul imaginii “aluneca in jos” , la fel ca pe harta lui Piri Reis.

Capitanul Mallery sustine de asemenea ca harta nu se putea realiza decat dintr-un aparat de zbor, fiind prinse pe ea piscuri muntoase din nordul Canadei si din Alaska care nu erau trecute nici pe hartile strategice ale Armatei americane. Pe langa asta, adauga el, “stiau sa calculeze longitudinea, lucru pe care noi inca nu il stiam acum doua sute de ani”.

Profesorul Charles H. Hapgood sustine ca deoarece calota glaciara a Antarcticii se presupune ca are 100 de milioane de ani, exista doua posibilitati asupra perioadei in care a fost facuta harta initiala: ori calota glaciara este de factura recenta, cateva mii sau zeci de mii de ani, ori originalul hartii a fost facut acum milioane de ani, cand inca omul nu exista.

Aceste doua prezumtii sunt respinse de comunitatea stiintifica, deoarece fiecare dintre ele ar da peste cap tot ceea ce credem noi ca reprezinta istoria umanitatii, de aceea harta lui Piri Reis este considerata doar o curiozitate, printre multe altele care ne-ar schimba poate sistemele de valori sau istoria.

Sursa: piatza.net

Carantina la Poiana Marului? Motivul ar putea fi incalcarea Testamentului Cuviosului Vasile?

Citez din articolul Carantină la Poiana Mărului?:
După incidentele provocate de hotărârea Episcopiei Buzăului şi Vrancei, de acum mai bine de un an, de a schimba obştea Mânăstirii de la Poiana Mărului, transformând-o în mănăstire de maici şi încălcând astfel cuvântul Testamentului Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului, când părea că lucrurile s-au încheiat, au apărut semne îngrijorătoare.
Dar, mai întâi, vă reamintim ce prevedea, în această chestiune, Testamentul Cuviosului Vasile:
“Dar dacă va îndrăzni cineva a strica după moartea mea, această legătură şi aşezamânt al smereniei mele, sau va îndrăzni să facă tulburări şi sminteli, unul ca acesta să fie anatema, şi partea lui, şi locul lui să-i fie în tartar împreună cu Iuda vânzătorul”,
Mănăstirea Poiana Mărului se confruntă, în această perioadă, cu o situaţie fără precedent: obştea mănăstirii este suspectă de tuberculoză.
Câteva măicuţe de la Mănăstirea Poiana Mărului sunt internate la Spitalul 23 August din Buzău, fiind diagnosticate cu tuberculoză.
În ultimii 22 de ani, cât a fost stareţ, Părintele Macarie Beşliu, la Mănăstirea Poiana Mărului nu a fost înregistrată nici o boală contagioasă. De fapt, în istoricul mănăstirii de la 1870 până în zilele noastre, nu se pomeneşte nici o situaţie asemănătoare.
La mai puţin de un an de la încălcarea Testamentului Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului, Episcopul Epifanie Norocel a plecat la Viena pentru un set de analize.
Maica stareţă a ieşit din Biserică în timpul săvârşirii Sfintei Liturghii, de Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli, fiindu-i rău.
Duhovnicul mănăstirii, Pr. Dionisie (care este prezent la mănăstire doar duminica) evită să vorbească despre această situaţie gravă, deşi la hramului mănăstirii, în Duminica Tuturor Sfinţilor, un grup de copii de la campusul din Bisoca acompaniaţi de câţiva enoriaşi au participat la slujbă, intrând în contact cu persoane suspecte de turberculoză.
Şi, dacă in mod cert Testamentul Cuviosului Vasile nu cuprinde vorbe goale, trebuie atrasă atenţia cu toată seriozitatea asupra consecinţelor care pot decurge din faptul că obştea este bolnavă de această boală contagioasă. Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru acest pericol revine tot Episcopului.
Noi ne rugăm pentru sănătatea măicuţelor bolnave de tuberculoză, şi ca acei care vin la mănăstire să nu se îmbolnăvească de această boală contagioasă.
Doamne ajută!

 
Sursa: Saccsiv’s Weblog

Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa

M-aş fi culcat sa mă odihnesc atunci când mă simţeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la post pentru o zi.
Aş fi ars luminarea roz sculptată ca un trandafir în loc să o las să se topească în camară.
Aş fi vorbit mai puţin şi aş fi ascultat mai mult.
Aş fi invitat prieteni la masă chiar dacă e o pată pe covor şi canapeaua trebuie ştearsă.
Aş fi mâncat pop-corn în camera "bună" şi nu mi-aş mai fi făcut atâtea griji din cauza prafului când cineva vroia să aprindă focul în şemineu
Mi-aş fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind din tinereţile lui.
N-aş fi insistat niciodată să mergem cu geamurile maşinii închise într-o zi frumoasa de vară doar pentru că părul meu a fost proaspăt coafat şi fixat.
Aş fi stat întinsă pe pajişte cu toate petele de iarba.
Aş fi plâns şi râs mai puţin privind televizorul şi mai mult privind viaţa.
Dar, cel mai mult, să am o a doua şansă la viaţă, aş preţui fiecare moment, l-as privi cu adevărat...l-aş trăi... Nu m-aş mai agita atât de mult pentru lucruri meschine şi mărunte.
Nu vă faceţi griji din cauza celor care nu vă simpatizează, sau mai mult, cine ce face. În schimb, să preţuim prietenii pe care îi avem şi oamenii care ne iubesc.
Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat şi la ceea ce facem în fiecare zi să ne îmbunătăţim mintea, trupul, sufletul, emoţiile.

 de Emma Bombeck (scrisa după ce a aflat că se stinge de cancer)
http://www.sfantacrucebacau.ro/spiritual/rugaciuni/386-din-nou-viata

O superfurtună ar putea lovi California: Un sfert din teritoriul statului american, sub ape

O superfurtună ar putea lovi statul american California, avertizează un grup de 100 de cercetători şi specialişti în meteorologie. Oamenii de ştiinţă spun că o pătrime din întregul stat american ar putea fi inundată şi estimează că pagubele materiale ar putea atinge impresionanta sumă de 400 de miliarde de dolari. Distrugerile provocate de această superfurtună ar fi de până la cinci ori mai mari decât cele provocate de un eventual cutremur.
Cercetătorii de la U.S. Geological Survey i-au avertizat oficialii americani în acest sens, aducând ca argumente istoria geologică a statului California, arată yahoonews.com. Astfel de „superfurtuni” au mai avut loc în trecut. Ultima furtună de proporţii atât de mari s-a petrecut între anii 1861-1862. Atunci, o treime din Valea Centrală (Central Valley) a fost inundată.
Inundaţiile au fost atât de mari, încât autorităţile americane au fost nevoite să mute capitala statului în San Francisco, iar guvernatorul Leland Stanford a fost nevoit să meargă într-o barcă pentru a-şi susţine discursul inaugural. Potrivit dovezilor descoperite de geologi, furtuni de asemenea amploare au mai avut loc de-a lungul istoriei în anii 1029, 1418 şi 1605.
Furtuna ar putea dura peste 40 de zile
Potrivit teoriei oamenilor de ştiinţă, o asemenea furtună ar putea dura mai mult de 40 de zile. Vântul ar putea atinge viteze de 125 de mile pe oră şi alunecările de teren ar produce şi ele pagube însemnate.
O asemena superfurtună este ipotetică, însă nu imposibilă, susţin oamenii de ştiinţă. „Considerăm că astfel de furtuni au loc o dată la 100 sau 200 de ani, la fel ca seismele din falia San Andreas”, a declarat cercetătoarea Lucy Jones, într-un comunicat de presă.
Oficialii din cadrul Departamentului de Situaţii de Urgenţă au convocat, săptămâna trecută, o conferinţă referitoare la pregătirile pentru o posibilă superfurtună.
Citiţi întregul raport al oamenilor de ştiinţă
Scenariu devenit realitate? Au început deja inundaţiile în SUA
Se pare că probleme provocate de inundaţii deja s-au făcut simţite în SUA. Sute de persoane au fost evacuate din statele Washington şi Oregon, din cauza precipitaţiilor abundente care au provocat inundaţii. Străzile au fost acoperite de un strat de apă, înalt de 30 de cm.
Mai multe clădiri au fost avariate iar o autostradă a fost închisă după ce apa a îngheţat pe carosabil, în timpul nopţii. Autorităţile au închis circulaţia pe şosea, din cauza riscului mare de accidente.
Meteorlogii avertizează că polile vor continua şi în zilele următoare şi ar putea provoca alunecări de teren.
Inundaţii devastatoare în Brazilia şi Australia
În Brazilia, ploile torenţiale şi alunecările de teren care au devastat regiunea muntoasă din apropiere de Rio au provocat moartea a peste 600 de oameni. Jurnaliştii brazilieni apreciază că inundaţiile din ultimele zile reprezintă “cea mai mare catastrofă naturală din istoria ţării”, depăşind-o pe cea de la Caraguatatuba, soldată cu 436 de morţi în 1967.
În Australia, autorităţile au început să evaluaze amploarea pagubelor, în cartierele acoperite de noroi din Brisbane, în timp ce locuitorii altor oraşe se pregătesc pentru inundaţii. Până în prezent, au fost înregistraţi 25 de morţi, însă zeci de persoane sunt date în continuare dispărute.

sursa

Sursa: Vuvuzela Ro

Cea mai frumoasa imagine cu aurora boreala! In 2012 am putea vedea asa ceva si in Romania!

Una dintre cele mai frumoase imagini ale aurorei boreale a fost realizata in urma cu doua luni de de fotograful francez Stephane Vetter, care a si castigat un concurs foto cu realizarea sa.

Imaginea este compusa de fapt din sase fotograme combinate, in care au fost suprinse nu doar doua aurore, ci si reflexiile lor verzi in apa lacului islandez Jökulsárlón, cel mai mare lac glacial al tarii. Pe fundal se poate observa nu doar calea Lactee, ci si Pleiadele si galaxia Andromeda.

Imaginea poarta numele A Starry Night Of Iceland (O noapte instelata in Islanda) si a castigat premiul la categoria “peisaj” (landscape) a  editiei 2011 a competitiei Earth and Sky Photo Contest. Imaginea este disponibila la http://www.twanight.org/

Aurora boreala este un fenomen care apare atunci cand particulele incarcate electric aruncate de Soare in spatiu ajung in contact cu campul magnetic al Terrei. In zona polara, liniile de camp magnetic permit particulelor sa ajunga mai aproape de atmosfera, astfel ca acestea ajung in straturile superioare ale atmosferei si dau nastere unui specatacol de lumini.

Specialistii NASA spun ca in 2012 vom avea parte de cele mai puternice si mai frumoase aurore din ultimii 50 de ani. Evenimentele sunt legate de perioada de activitate maxima a Soarelui (Solar Maximum), perioada in care campul magnetic al Soarelui din zona ecuatoriala a stelei se roteste ceva mai repede decat in zona polara. Un ciclu solar dureaza circa 11 ani (adica perioada de la un “Solar Maximum” la un altul).

Cea mai recenta perioada de activitata solara maxima a fost in 2000, iar expertii spun ca anul viitor va fi cea mai puternica activitate a soarelui din 1958 incoace, cand aurora a fost vizibila de trei ori chiar si in Mexic, uimindu-i pe localnici.

In 2012, aurora va fi vizibila chiar si in zone din sudul Europei, cum ar fi Italia, mai spun expertii.

Bogdan Enache

Sursa: Cristina