RUGAMINTEA SFATUITOAREI - ANUNT UMANITAR

Dragii mei ,

Dupa cum cei mai multi dintre voi stiti sau ati inteles,  ma aflu intr-o situatie nu tocmai " stralucita" din punct de vedere al sanatatii. De ceva vreme, ma lupt cu o boala grea, care ma obliga sa merg periodic la spital si sa urmez un tratament foarte scump. Intrucat boala mea face parte din categoria bolilor cu handicap, ma aflu in imposibilitatea de a mai lucra. 

Acest blog a ajuns sa reprezinte pentru mine punctul meu de echilibru si esenta a tot ceea ce eu fac, bineinteles, in afara de dragele mele fete, pe care le cresc cu ajutorul Bunului Dumnezeu.

Cum veniturile mele au scazut din acest motiv si intrucat Asociatia Ladies Circle  nr.1 Brasov a dorit sa ma ajute, sunt nevoita sa va rog, pe cei care doriti sa ma ajutati, sa imi donati cei 2% din venitul anual, conform Declaratiei 230. 

Mai jos, gasiti link-ul de unde o puteti descarca si instructiunile de completare.

http://www.globalyouthpower.org/230.pdf

Iata si datele de completat:

Asociatia Ladies Circle nr.1 Brasov

CUI 11668430

CONT RO68RNCB0053048583040001 

BCR BRASOV

Declaratia 230 in original se depune la:

- organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul are adresa unde îşi are domiciliul, potrivit legii sau adresa unde locuieşte efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu, pentru persoanele fizice care au domiciliul fiscal în România;

Termenul de depunere este 25.05.2012.

Aveti si instructiunile in formularul atasat.

Acest cont poate fi folosit si pentru alte donatii.

Cei care au neclaritati, imi pot scrie pe adresa mea de mail 

sfatuitoarea@gmail.com

Imi cer scuze pentru indrazneala mea , dar va rog sa intelegeti situatia in care ma aflu.

Multumesc pentru intelegere tuturor si mai ales celor care vor alege sa ma ajute.

Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va rasplateasca pentru gandurile voastre bune!

Cu mult drag,

Sfatuitoarea

PRECUM CEI DIN NINIVE, sa ne pocaim si sa ne rugam, de la ierahi si pana la poporul credincios, SA NU FIE MARE VARSARE DE SANGE si nici mare macel in orase, asa cum S-A PROFETIT PENTRU ROMANIA ANULUI 2011

Iata doua comentarii postate acum cateva zile la articolul Pustnicul Zosima: „O să fie MARE MACEL IN ORASE. O să fie mai rău decăt ti-a spus părintele Pustnic N.” Completare la articolul „PROFETIE: „MARE VARSARE DE SANGE” in 2011 in Romania?”:
Iulian:
Fratilor, sa nu intram in panica ,chiar daca trebuie sa se intimple prin rugaciune fierbinte la Dumnezeu si Maica Domnului toate relele se pot indeparta de neamul nostru.
Sa nu uitam cum bunul Dumnezeu ,sa indurat de cetatea Ninive, desi spuse ca o va pierde ,dar pentru cainta lor ,Dumnezeu sa milostivit de ei.
Iona cap3 vs:
3.Şi s-a sculat Iona şi a mers în Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era cetate mare înaintea lui Dumnezeu; îţi trebuia trei zile ca s-o străbaţi.
4. Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: “Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!”
5. Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici.
…………………………………………………………………………..
9. Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim!”
10. Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.
Fratilor,daca ne vom cai de pacate si vom cauta din inima pe Dumnezeru nu se va intimpla nimic .
Rgogu:
Iubite frate!
Sa dea Domnul sa ne pocaim si noi ca si ninivitenii! Daca citeste vreun Preot acest mesaj, sa faca el acest demers si nevointa duhovniceasca si sa inainteze la mai-marii nostri bisericesti o dorinta calda a noastra a poporului in acest sens. Sa se exprime dorul nostru cald si fierbinte inspre pace si bunaintelegere frateasca cu toti din Biserica si din lume. Ca noi vrem si ne rugam pentru pace si buna vietuire. In acest sens m-am gandit, ca de vreme ce Ierarhii nostrii pot hotari posturi pentru vremurile de incercare si nevoie, cand sa posteasca tot poprul romanesc de la mic la mare, atata vreme cat vor credea Sfintitii nostrii Ierarhi, pentru izbavire din aceste greutati ce ne apasa si pentru usurarea sufletelor noastre, sa numeasca o vreme de postire si de plangere.
Numai o atitudine generala mai poate schimba raul ce ni l-am agonisit prin pacatele noastre ale tuturor. Nu e vorba de o vina particulara ci de o vina generala, caci toti cu bunastiinta ne-am indepartat de Dumnezeu. Toti suntem de vina. Si cei bisericesti si cei nebisericesti; aceia din nestiinta , noi din nepasare caci nu ne-am rugat pentru toti si nu i-am invatat pe aceia(asta daca cumva noi “cei bisericesti” ne-am facut macar “datoria” noastra particulara)
Doamne ajuta!
Comentariu saccsiv:

   Reiau cateva fragmente din acel articol.
Pustnici cu vieţuire îngerească din Munţii Rarău şi Giumalău – jud. Suceava
Munţii Rarău şi Giumalău (vârful Muntelui Rarău are o înălţime de 1651m, iar vârful Muntelui Giumalăul, de I857m) au fost, din străvechi timpuri, aleşi de pustnici, pentru sihăstrie şi desăvârşire, fiind mai îndepărtaţi de lume.
    Pustnicul N.
Pustnicul N. se nevoia mai mult pe Muntele Giumalău. Avea darul lui Dumnezeu, de a se face nevăzut. În anul 2001, i-a spus fratelui I.:
Peste două săptămâni, o să fie un eveniment important [Este vorba de  11 septembrie 2001] într-o ţară îndepărtată. Efectul dăunător în România va fi în anul 2011. Ai să fii în Iaşi, să nu te sperii…  Roagă-te lui Dumnezeu să nu te prindă anul 2011 în oraş, pentru că va fi mare vărsare de sânge. O să rânduiască Dumnezeu şi o să stai pe Muntele Rarău, în 2011.
Fratele I. avea 60 de ani şi a întrebat:
– Mai este mult până în 2011. O să trăiesc până atunci?
– O să trăieşti. O să mă rog, ca să locuieşti pe Muntele Rarău.
Cu un an mai înainte de a se muta la viaţa cea veşnică (Pustnicul N. s-a mutat la viaţa cea veşnică in anul 2002, fiind in vârstă de 105 ani), pustnicul N. i-a spus fratelui I. ziua în care să vină şi cum să-l înmormânteze. În ziua pe care o prorocise, a fost găsit adormit întru Domnul şi îngropat de fratele I. şi maica T., după obiceiul pustnicesc, pe Muntele Giumalău, în locaşul pe care şi l-a săpat singur. Pustnicul N. nu a vrut să i să pună cruce pe mormânt, ca să nu ştie nimeni locul unde este îngropat şi i-a dat canon fratelui I., să nu-i spună nimănui numele.
   Pustnicul Zosima
Pustnicul Zosima a fost monah la Mănăstirea Rarău. L-a cunoscut pe părintele Daniil Tudor – Stareţ la Mănăstirea Rarău, între anii 1954 – 1958. A plecat pe Muntele Rarău, fiind prigonit de autorităţile comuniste.
Fratele I. l-a întrebat în anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
– Părinte, ce o să fie în România în anul 2011?
– O să fie mare măcel în oraşe*. O să fie mai rău decăt ti-a spus părintele Pustnic N. Roagă-te să te păzească Dumnezeu, că este greu de scăpat de ce o să fie.
Fratele I. a insistat să afle mai mult:
– Ce o să fie, revoltă, război sau cutremur?
Zosima i-a răspuns:
– O să trăieşti şi o să vezi. Să te rogi lui Dumnezeu neîncetat.
   Sihastrul Zosima a spus să nu luăm documentele biometrice şi că este foarte bine că la mănăstirile de pe Muntele Rarău se slujeşte zilnic Sfânta Liturghie.
Cititi va rog si:
SUNTEM IN 2011. Sa ne rugam Domnului nostru Iisus Hristos sa nu fie mare varsare de sange in Romania si nici mare macel in orase
Se aproprie fratilor … Bine ar fi sa luam exemplu de la cei din Ninive:
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=40&cap=1
Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici.
Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă.
Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă;
Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui;
Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim!”
Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.
Dar cum in Romania sunt multi cei care il urasc pe bunul Dumnezeu, ca de exemplu:
Slugoii diavolului de la ASUR turbeaza deoarece copii invata la scoala despre pacat, draci, iad, odanda vesnica …
E limpede ca nu se va ajunge ca de la Basescu si pana la maidanezi, nimeni sa nu bea si sa nu manance. Si nici nu se va ruga intreaga populatie, de la Patriarh si pana la ultima babuta din varful muntelui. Si nici nu se vor pocai cu totii, de la marele maestru al lojei si pana la ultimul ateu habauc.
Si iar e aproape sigur ca Basescu nu va lansa un apel similar poruncii regelui din Ninive. Si nici patriarhul si probabil nici macar vreun ierarh.
Dar pe cat ii sta in putere fiecaruia care mai pricepe cat de cat pe ce lume se afla, trebuie sa ne rugam, caci altfel …
Bunul Dumnezeu stie prea bine in ce hal au adus umanitatea slugoii satanei si poate se va milostivi de romani chiar daca nu toti vor proceda precum ninivitenii. Sau poate napasta va fi oleaca mai blanda. Sau macar sa trecem nevatamati peste ea si sa nu cadem.
E drept ca sunt sau vor fi preoti, calugari, pustnici ce se roaga sau se vor ruga cu lacrimi fierbinti. Dar nici noi sa nu stam precum spectatorii si sa asteptam sa vedem ce va fi. Ca nu va fi precum acum, cand privim la televizor cele ce se petrec in tarile arabe. Ci vom fi in mijlocul evenimentelor … Asadar, sa nu ne comportam precum natangii.
Si daca pentru rugaciunile putinilor bunul Dumnezeu va scapa Romania, cei multi sa nu se apuce precum serpii sa zica: „vedeti ma ca n-a fost nimic?”. Ci sa-i dea slava bunului Dumnezeu.
Doamne ajuta!
 
Sursa: Saccsiv’s Weblog

CUM SA NE RUGAM

(autor necunoscut)
L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.

”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las Sfantul Duh sa curga prin mine. Nu intreb niciodata omul de ce a venit la mine, ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog. Atat fac- ma rog impreuna cu el. Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi. Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei. Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om patrunzand in chilie.

La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin. Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea. Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului. Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.”

L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :

“Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta. Cauza nu sunt cei din jur ci cum il privesti tu pe Dumnezeu. Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu. Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti linistea. Acolo te asteapta Dumnezeu. Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica. Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura. Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer.”

L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:

”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste, o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu. Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat. Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine. Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie. Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni, aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.”

L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi. Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.

“Oboseala vine din lupta fiintei cu viata. Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentru ca mergi contra curentului. Iubirea, este curgerea vietii. Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.

Si m-a intrebat: ”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai? Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta. Atunci te deschideai prin inima. Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata. Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea.

Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”

L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:

“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau. Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie. Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se exprime prin tine”.

L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu sufletul. Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant. Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii.

I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de credinciosi, a pierdut legatura, si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.

“Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni. Si omul s-a indepartat de aproapele sau. Si aceasta din teama. Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate, din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important- cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale. Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume. Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.

Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentru ca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar sunete goale. Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este fapta, prin gand si prin traire. Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte. Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”

Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.

”Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele, asculta-l pe Dumnezeu in tacerea mea.”

Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.

Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:

“Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el. Sa fii lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de respect in fata tronului lui Dumnezeu. Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l aici.

Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti. Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume. Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi. Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”

La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez. Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si mi-a explicat:
”cand faci ceva cu toata inima lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa toti suntem egali.”

Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra.

(primita pe mail, nu stiu sursa)

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Sursa: cybershamans-politia karmica a falsilor guru