MISTICUL TARAM STRAVECHI NUMIT SHAMBALA ..

Planeta noastra este guvernata in taina de un centru secret al puterii oculte, taramul misterios al inteleptilor cunoscut in traditia orientala sub numele de Shambala. Acest taram tainic nu se afla pe planeta noastra in planul fizic, ci intr-o lume paralela nevazuta, planul eteric al manifestarii. Din aceasta dimensiune subtila, fiintele din Shambala pot vedea ce se petrece in planul fizic si pot interveni prompt in anumite conjuncturi speciale, pentru a ajuta sau inspira orice fiinta umana care merita acest ajutor, sau chiar pentru a modifica in bine destinul planetar. Daca acesta este adevarul, se pot intreba scepticii, de ce merg lucrurile asa de rau pe Pamant?

Cum de exista razboaie, boli, secte satanice precum francmasoneria? In viziunea intelepciunii, nu este vorba de o contradictie, caci karma colectiva a umanitatii face ca toate suferintele si „plagile” umanitatii contemporane sa fie meritatele consecinte ale actiunilor negative anterioare ale oamenilor.

Totusi, nu intamplator, se spune ca Dumnezeu nu vrea pedepsirea pacatosului, ci indreptarea lui. 

Lumea inteleptilor, Shambala, exista tocmai pentru a ne ajuta, atat individual cat si colectiv sa ne „indreptam”, adica, mai bine zis, sa ne indreptam spre Dumnezeu

Cum este Shambala?

Shambala este un taram foarte vast, de o frumusete paradisiaca. Ea nu este doar un paradis, ci este scena unei activitati frenetice, si mare parte din aceasta activitate are ca scop sustinerea si ghidarea spirituala a fiintelor umane incarnate pe Pamant. Chiar si textele vechi care descriu Shambala ne indica faptul ca in aceasta lume exista un nivel tehnologic foarte avansat (locuitorii Shambalei folosesc de exemplu anumite vehicule de zbor foarte performante). Exista aici arhive vaste care tezaurizeaza istoria si spiritualitatea planetara, exista temple splendide si palate fastuoase.

Shambala, ne spune traditia tibetana, are forma unei flori de lotus cu opt petale, adica este impartita in opt regiuni principale, iar in centru se afla capitala, Kalapa, unde isi are resedinta Regele Lumii. Fiecare dintre cele opt regiuni principale este impartita in 12 domenii avand fiecare un guvernator. Practic, in Shambala exista 96 de provincii distincte, plus capitala, Kalapa, un oras vast si infloritor, in care se afla impresionantul palat al Regelui Shambalei. Descrierea traditionala a Shambalei mentioneaza si faptul ca ea este inconjurata de munti foarte inalti si imposibil de trecut, simbol evident al faptului ca acest taram exista intr-o dimensiune paralela subtila, dar si al protectiei care face imposibil accesul in Shambala pentru fiinte umane care nu merita acest lucru.

Shambala, ca taram spiritual care guverneaza si inspira umanitatea si planeta noastra, este in ultima instanta sursa tuturor invataturilor si cailor spirituale autentice. Fie ca noi stim sau nu aceste lucruri, fie ca le intelegem sau nu, fie ca le percepem direct sau nu, realitatea Shambalei este incontestabila. Putem spune chiar ca orice cale spirituala autentica „trece prin Shambala”. Fiecare scoala spirituala autentica este inspirata si sustinuta prin intermediul lumii tainice a Shambalei si fiecare aspirant spiritual sincer este sustinut si ghidat la randul sau de forta tainica a inteleptilor Shambalei si a Regelui Lumii din Shambala.

Shambala,cea plina de splendoare

Shambala nu este doar o legenda a trecutului, ci o realitate a prezentului. Nu doar misteriosii initiati tibetani ai secolelor trecute au reusit sa ajunga in Shambala. Un exemplu elocvent in acest sens este pictorul rus Nicholas Roerich (1874 – 1947), un personaj misterios si fascinant, despre care apropiatii sai spun ca a fost in Shambala si ale carui scrieri si picturi inspirate reveleaza cunoasterea sa profunda asupra Shambalei. Nicholas Roerich a calatorit si a trait timp de aproape 20 de ani in India, Himalaya, Asia Centrala, China, Mongolia si Tibet, studiind traditiile populare, explorand locuri misterioase si sacre si avand ocazia sa intalneasca initiati care l-au ghidat in cautarile sale.

Shambala este reala

De unde stim ca Shambala exista cu adevarat? In primul rand, pentru ca toate traditiile populare si spirituale ale planetei vorbesc despre ea. E drept ca sub nume diferite: Tula, Insula Alba, Taramul fericirii, Lumea inteleptilor, Tara apelor albe, Hiperboreea, Shangri La, Shambala… Dar toate afirma acelasi lucru: ca exista o lume tainica a inteleptilor care ghideaza si sustine umanitatea. Din aceasta lume au venit, probabil, marii eroi civilizatori, marii deschizatori de drumuri, marii intelepti. Putem crede ca este doar un mit, dar iata ca in ultima vreme marile mituri ale umanitatii se dovedesc a fi fost cat se poate de reale: certificarea stiintifica a potopului biblic (si descoperirea resturilor arcei lui Noe pe muntele Ararat) sau descoperirea Troiei sunt doar doua exemple elocvente. Fara indoiala ca nu este o simpla coincidenta faptul ca toate traditiile afirma acelasi lucru: existenta Shambalei este o realitate. Shambala este cu certitudine reala

. 

Alt argument hotarator: exista fiinte umane, personaje istorice mai mult sau mai putin cunoscute, care au fost in Shambala, atat pentru a primi anumite initieri de natura spirituala, cat si pentru a le fi incredintate anumite „misiuni”. Dintre acestia, cei mai cunoscuti sunt Apollonius din Tyana, contele de Saint Germain, Nicholas Roerich, Paracelsus, Lao Tse, marele reformator si rege al Tibetului Tsong-kha-pa, marele yoghin tibetan Tilopa 

. 

Exista alte fiinte umane, care au reusit sa comunice telepatic cu inteleptii din lumea Shambalei, precum Saint-Yves d’Alveydre si Helena Blavatsky. Intrucat si in cazul acestor fiinte umane, ca si in cazul traditiilor populare si esoterice, relatarile coincid, este evident ca Shambala – centrul spiritual al planetei – exista cu adevarat

Sursa: Secretele Sistemului

Cele sapte tarimuri ale infernului

Chiar dacă unele ființe umane sceptice și ignorante consideră că infernurile nu există, ne facem datoria să punctăm în cele ce urmează câteva elemente inițiatice referitoare la tărâmurile infernale.

Cele 7 tărâmuri infernale sunt niște sui generis locuri și spații distincte ce există în zonele inferioare ale Universului Astral. Cele 7 tărâmuri infernale prezintă anumite frecvențe specifice tainice, predominante de vibrație, și în interiorul lor, energia enigmatică a timpului se scurge și se manifestă din ce în ce mai lent, ceea ce face ca timpul petrecut acolo să fie simțit ca o veșnicie (vezi expresia: „chinurile veșnice ale Iadului”). În aceste lumi infernale apar trăiri bizare și chinuitoare ce sunt foarte asemănătoare cu ceea ce experimentăm cu groază în stările așa-zis clasice și ciudate de coșmar.

• Una dintre caracteristicile principale ale celor 7 tărâmuri infernale este absența completă și neîncetată a energiei iubirii, atât în ambianța acelor tărâmuri îngrozitoare, cât și în universul lăuntric al tuturor ființelor care ajung și apoi sunt obligate să rămână, fără încetare, numai acolo, pentru o anumită perioadă de timp, ce este întotdeauna (și fără nicio excepție) direct proporțională cu faptele lor rele, cu greșelile grave, cu gândurile malefice și cu intențiile rele sau, altfel spus, în strânsă legătură cu păcatele grave pe care le-au săvârșit în timpul existenței lor pământești (fizice). Datorită modului în care sunt structurate infernurile, energia iubirii nu poate fi invocată acolo și nici nu poate fi simțită vreodată.

• A doua caracteristică a celor 7 tărâmuri infernale este absența completă și neîncetată a energiei speranței, atât în ambianța acelor tărâmuri îngrozitoare, cât și în universul lăuntric al tuturor ființelor ce sunt obligate să rămână acolo. Aceasta explică de ce genialul Dante, a plasat în opera sa „Divina comedia”, drept deviză la poarta Infernului, celebrul său dicton: „Lăsați orice speranță voi, cei care intrați aici!”

• A treia caracteristică a celor 7 tărâmuri infernale este prezența constantă și chiar excesivă a energiilor subtile ale fricii iraționale, fără obiect, ale angoasei, ale groazei, ale unor suferințe puternice, constante și sfâșietoare ce provoacă fără încetare dureri, chinuri, regrete înfricoșătoare și tensiuni acute, insuportabile.

• A patra caracteristică a celor 7 tărâmuri infernale este absența luminii divine, iar aceasta face ca acolo să existe o semi-noapte fără de sfârșit, în care predomină culoarea maron-gălbui cu o nuanță infectă.

• A cincea caracteristică a celor 7 tărâmuri infernale este ambianța bizar-apăsătoare pregnant tensionantă în cadrul căreia predomină ceva preponderent ostil și, totodată, amenințător.

• A șasea caracteristică a celor 7 tărâmuri infernale este absența completă și neîncetată a energiilor bucuriei, fericirii, veseliei, plăcerii elevate, mulțumirii, păcii profunde, tihnei și odihnei. Toate acestea sunt înlocuite de prezența în exces a opusului lor.

• A șaptea caracteristică a celor 7 tărâmuri infernale – și care este cea mai cumplită – este imposibilitatea totală și neîncetată de a-L simți, fie chiar și pentru o fracțiune de secundă, pe DUMNEZEU. Aceasta atrage după sine imposibilitatea de a-I cere vreodată, în acele lumi teribile, sprijinul, ghidarea sau ajutorul.

Toate acestea se petrec deoarece în timpul existenței sale pământești ființa respectivă, care a ajuns în Infern, a provocat, a întreținut și apoi a făcut să crească anumite schimburi energetice rele sau foarte rele, distrugătoare ce s-au acumulat apoi în mod gradat în universul său lăuntric datorită acțiunilor rele sau foarte rele, a păcatelor și a greșelilor foarte grave pe care le-a săvârșit, fie cu voie, fie fără voie.

Este important să reținem că toate aceste păcate grave sau, altfel spus, greșelile mari pe care ființa umană le săvârșește sunt întotdeauna cumulative, iar atunci când ea ajunge în ceea ce am putea numi PUNCTUL CEL FĂRĂ DE ÎNTOARCERE, ea își primește apoi, în mod ineluctabil, în momentul morții, răsplata binemeritată a tuturor răutăților și păcatelor pe care le-a săvârșit, iar locul ei obligatoriu și inevitabil va fi, pentru o anumită perioadă de timp, acel Infern dintre cele 7 pe care îl merită. În Infernul respectiv ea va rămâne o perioadă de timp ce este direct proporțională cu numărul și gravitatea păcatelor mari și foarte mari pe care le-a acumulat în timpul existenței pământești.

Este necesar să știți că la ora actuală există o mulțime de mărturii concludente referitoare la ființe care au fost duse de îngeri pentru a experimenta pentru foarte scurte perioade de timp ceea ce se petrece în unele dintre aceste tărâmuri infernale. Experiențele respective sunt zguduitoare și trebuie să știți că atunci când ființa umană respectivă ajunge deja în Infern, nimeni și nimic nu o mai poate ajuta să scape de acolo. La întrebarea firească cum de este posibil să existe tărâmurile infernale, răspunsul ce poate fi oferit este că fiecare ființă umană, atunci când face greșeli grave sau foarte grave, atunci când săvârșește păcate mari, acumulează în felul acesta în universul ei lăuntric energii infernale care o vor face apoi să suporte consecințele răutății ei și astfel, acea sărmană ființă umană va avea apoi parte, pentru o anumită perioadă de timp, exact de răul pe care l-a săvârșit și pe care după moarte îl merită.

Fragment preluat din cartea „De la agonia încercărilor spirituale la extazul comuniunii cu Dumnezeu – Cum am trecut cu succes unele teste spirituale majore cu ajutorul lui DUMNEZEU și prin susținerea Ghidului spiritual” de Radu Ionescu Heroiu

Sursa: Surse.org Un Proiect Open Source