NU NEGLIJAȚI EFECTUL CANCERIGEN AL FOCARELOR GEOPATOGENE

Neglijența omului în privința iradierii cu focare geopatogene la domiciliul său sau la locul în care își desfășoară activitățile profesionale diurne, este surprinzătoare. Semenii noștri se îmbolnăvesc de cancer în urma expunerii la radiații telurice și consideră lucrul acesta ca fiind ceva de neînlăturat. Focarele geopatogene iradiază, deopotrivă, pe săraci și bogați. Sunt iradiate locuințe modeste, vile sau palate guvernamentale. Nu există nici un mijloc material, să fie oprite aceste radiații patogene. Cei bogați au, în schimb, mijloace financiare să-și construiască locuințe în afara incidenței radioactive ale focarelor geopatogene. Cu o condiție: să dispună de specialiști în detecția și localizarea zonelor aflate temporar sau permanent sub influența radiațiilor telurice. Și să controleze ei dacă delimitarea zonelor cu radiații telurice, a fost stabilită corect.

        Nu este suficient să fie detectat doar nivelul radiațiilor gamma, ce se manifestă într-o locație dată. Focarele geopatogene sunt constituite, în deosebi, din radiații telurice cu paramentri fizici necunoscuți. De pildă, autorul a constatat la începutul anilor ’90, că și substanțele organice aflate în curs de descompunere în subsol, generează radiații patogene. Singura modalitate de a pune în evidență focarele geopatogene este biodetecția. Organismul omului reacționează la nivel celular sub impactul radiațiilor nocive, ceea ce permite localizarea și delimitarea zonelor cu focare geopatogene. Animalele au nealterată abilitatea biologică de detecție a radiațiilor telurice și evită să staționeze în zone aflate sub incidența acestor radiații.

        Pentru a veni în sprijinul cititorilor, în scopul discernerii adevărului de speculații în privința biodetecției, inserez definiția corectă a detecției  extrasenzoriale.

        Ca metodă de investigare, detecţia extrasenzorială – după alţi autori, biodetecţia – este definită drept ansamblul operaţiilor efectuate cu mijloace şi procedee specifice biosinergeticii, cu implicarea directă a biocâmpurilor vieţuitoarelor (vegetale, animale, umane) în scopul obţinerii de informaţii funcţionale, spaţiale şi/sau temporale asupra unui fenomen fizic, chimic, biologic, social. Enunţul, elaborat de omul de ştiinţă român, profesor universitar dr. Alexandru Măruţă, acoperă în mod satisfăcător plajele teoretică şi aplicativă ale detecţiei extrasenzoriale.         

        Ca pricipiu, biodetecția constă în reacţia organismului biologic la nivel celular, la impactul vibraţiilor materiei. Biodetecţia are la bază cele trei elemente fundamentale ale Naturii: materia, energia şi informaţia. Creierul uman captează prin terminalele sale senzoriale şi extrasenzoriale şi decodifică informaţia corpusculară, generată de materie în procesul de transformare fizică şi chimică. Oamenii de știință au stabilit că memoria corpusculară conţine informaţii despre materia din care provine. În procesul detecției extrasenzoriale, creierul uman transmite practic instantaneu rezultatul decodificării informaţiei corpusculare prin terminale nervoase specializate, care determină închiderea subconştientă a dispozitivelor tehnice de reacţie (biolocatoare).

        Focarele geopatogene depreciază sănătatea omului, după cum urmează (simptome): oboseală generalizată, în deosebi seara și dimineață la trezire. Dureri de cap. Greață. Palpitații. Aritmii și fibrilații cardiace.  După o staționare mai îndelungată deasupra unui focar geopatogen, apar tumori maligne letale.

        Potrivit observaţiilor făcute de autor pe parcusul anilor de cercetare experimentală a focarelor geopatogene, radiaţiile telurice au efecte negative şi asupra pshicului uman, ducând la dezorientare şi dezbinare în tiparele comportamentale, amnezii, stări alternative de anxietate şi depresie.

        Cum să ne ferim de influența nocivă a focarelor geopatogene? Întrucât efectelele dezastruoase în planul sănătății ale radiațiilor telurice nu pot fi contracarate prin niciun mijloc material cunoscut, nu ne rămâne decât să ne ferim din calea lor. Să deprindem tehnica detecției  extrasenzoriale – în fond, o abilitate existentă în subconștientul nostru în stare latentă din vremi ancestrale – și să controlăm periodic locuința noastră.

        Focarele geopatogene se manifestă sub formă unor zone radioactive, având contururi în plan orizontal relativ circulare sau eliptice, ce acoperă suprafețe de teren de la câțiva metri pătrați, până la zone de ordinul kilometrilor. Efectul nociv al focarelor geopatogene se manisfestă și la etajele superioare ale clădirilor. Dacă s–ar ține cont de iradierea produsă de focare geopatogene, s-ar reduce substanțial numărul îmbolnăvirilor de cancer și al deceselor cauzate de această boală.  Surprinzător rămâne faptul că și semenii noștri care au posibilități materiale să-și construiască o locuință în afara zonelor de influență ale  radiațiilor telurice, se complac să fie iradiați de focare geopatogene cu urmările ce se cunosc.

        Recomandăm cititorilor să lectureze și articole pe ceeași temă  apărute în Jurnal Paranormal: Atenție la focare geopatogene și Ce sunt focarele geopatogene.

 “Remediile” oferite spre vânzare de diverși speculanți pentru “contracararea” radiațiilor telurice, nu au nicio eficiență. 

Sursa: jurnalparanormal.ro

NERUŞINARE, sau Semne proaste anul are

Redare completa articol:

“S-a depăşit orice limită.” “S-a întâmplat inimaginabilul.” “Cam cât de tâmpiţi ne cred autorităţile/ guvernanţii?” Afirmaţii şi întrebări pe care fiecare dintre noi le-a făcut/ şi le-a pus de cel puţin câteva ori, în 2012. Un an care a dus România mult dincolo de obişnuita prostie şi nesimţire a celor care ne conduc – a dus-o în isterie, nebunie, absurd.

Cum a fost posibil aşa ceva? Răspunsul, cred eu, nu e foarte complex – el ar putea fi redus la trei factori principali: 1) izolarea politicienilor într-un joc ‘între ei’, în despărţire totală de orice agendă/ problemă reală a cetăţenilor; 2) transformarea presei, din mijloc de investigare alternativă şi corectă informare asupra faptelor, în agent de propagandă fie al partidelor şi alianţelor politice, fie al clienţilor corporatişti; 3) învrăjbirea fără precedent a populaţiei, făcută să creadă, pentru o vreme cel puţin, în faptul că o tabără politică reprezenta binele, alta răul.

Or, astăzi nu mai încape nici o îndoială că ambele părţi erau rele, într-atât de catastrofice încât mulţi oameni lucizi pur şi simplu n-au mai putut alege/ vota, îngroşând procentul, oricum atât de periculos, al nepăsătorilor, apaticilor, descurajaţilor.

Fără glumă, pentru noi 2012 a marcat, în oarecare măsură, sfârşitul lumii. Al bunelor intenţii şi corectitudinii, apoi al decenţei, apoi al normalităţii. Şi vă rog să mă credeţi că nu scriu cuvintele acestea cu deznădejde. Dimpotrivă, am optimismul paradoxal al celui ajuns la fundul prăpastiei.

Vă supun, aşadar, atenţiei, o ultimă enormitate a anului care tocmai a trecut.

——————————————————-

Pe 9 decembrie, Consiliul Judeţean Alba a organizat ceea ce trebuia să fie cea mai ruşinoasă acţiune de lobby din bani publici, pentru o corporaţie privată, din istoria post-’89 a României. Un aşa-zis ‘referendum’ în 35 de localităţi cu autorităţi locale demult corupte de către Roşia Montana Gold Corporation ar fi trebuit să confirme (măcar local, din moment ce opoziţia la nivel naţional era formidabilă) voinţa oamenilor de a se reîncepe mineritul în Apuseni – cu accent, fireşte, pe proiectul RMGC.

Rezultatele acestei ‘consultări’ au fost departe de aşteptările organizatorilor. Nu s-a întrunit cvorumul, ceea ce a dus, juridic vorbind, la invalidarea referendumului. Cu toată ambiguitatea şi perversitatea întrebării de pe buletinele de vot, cu toată mita ‘electorală’ oferită de companie, cu toate presiunile exercitate de “aleşii” locali, cu toate fraudele, Gold Corporation a înregistrat o înfrângere usturătoare. Au fost prezenţi la urne doar 43% dintre cetăţenii cu drept de vot, iar voturile pentru redemararea mineritului au atins de-abia 63 de procente. Asta în condiţiile în care propaganda RMGC vorbea la un moment dat de 81% susţinere la nivelui întregii Românii.

Civic vorbind, ceea ce s-a întâmplat pe 9 decembrie reprezintă, poate, cel mai pozitiv semnal din întreaga realitate românească a anului 2012.

Foarte pe scurt spunând lucrurile: moţii nu s-au lăsat păcăliţi. Cea mai amplă campanie de dezinformare/ manipulare pe care a văzut-o vreodată această ţară s-a încheiat cu un răsunător eşec.

Dar de la simplul adevăr la ceea ce ştie populaţia românească e o distanţă importantă. Fiindcă singura soluţie a companiei, ca şi a tuturor celor cumpăraţi de ea, a fost, după un moment de şoc şi stupoare, să continue minciuna şi să preseze şi mai tare asupra politicienilor. De altfel, încă de la închiderea urnelor, mass-media românească mainstream a dat rezultate (provenite din sondaje) false, afirmând că votul pozitiv a fost undeva în zona de 75% şi trecând sub tăcere nerealizarea cvorumului – deşi aceasta din urmă se putea constata fără probleme în chiar momentul respectiv şi era perfect cunoscută atât de autorităţi, cât şi de către RMGC. În zilele următoare, minciuna a continuat, şi doar datorită unor canale alternative – mai cu seamă web-site-uri, bloguri, reţele sociale – oamenii au putut afla care fusese situaţia reală.

Însă trebuie să recunoaştem că n-a fost nimic surprinzător în comportamenul obedient-cu-corporaţia şi mincinos-cu-spectatorii/ cititorii al televiziunilor şi ziarelor româneşti, care se hrănesc de ani de zile cu sume astronomice pentru publicitatea Gold-ului şi care cenzurează, de tot atâta timp, orice ştire despre multiplele motive de a stopa proiectul şi despre uriaşa opoziţie populară cu care, mai ales după căderea de popularitate a principalului ei lobby-ist, Traian Băsescu, se confruntă compania.

Nu. Surpriza a venit din altă parte.

————————————————-

Pentru toate ‘autorităţile’ româneşti de la nivel naţional sau local, ziua de 27 decembrie a fost, dacă nu chiar o sărbătoare legală, o zi lejeră în care oamenii, istoviţi de Crăciun, începeau să se dezmeticească şi să pregătească Revelionul.

Nu însă şi în Alba. Acolo, probabil din pur spirit cetăţenesc, aceiaşi 35 de primari de la care, cică, pornise ideea referendumului s-au întâlnit, în şedinţa Consiliului Judeţean, nu doar cu membrii acestui organism, ci şi cu parlamentarii ‘locali’. Primarii au prezentat un Memoriu, pe care consilierii ‘şi l-au asumat’, iar reprezentanţii judeţului în Senat şi Camera Deputaţilor au luat, pe rând, cuvântul ‘făcând frumos’ şi promiţând că vor cere în Legislativul României re-pornirea în Apuseni a mineritului, şi în primul rând a proiectului de la Roşia Montana.

Cu alte cuvinte, la comanda Gold-ului, toţi reprezentanţii autorităţilor ‘de Alba’, de la toate nivelurile, nu doar că au continuat să invoce rezultatele unui scrutin juridic invalidat, dar au şi inventat/ semnat o logică potrivit căreia, în realitate, acest plebiscit ar fi demonstrat SUSŢINEREA MASIVĂ a comunităţilor locale pentru Proiectul RMGC.

Nu doar o ilegalitate. Nu doar o minciună grosolană. Ci şi, dacă mai contează, o prostie (de asta am pus subtitlul ‘semne proaste’, nu ‘semne rele’) de o gravitate rar întâlnită, chiar şi în România. În ultimă instanţă, avem de-a face, pur şi simplu, cu afişarea (de un tupeu inadmisibil) a credinţei/ convingerii politicienilor că noi, cetăţenii, suntem proşti.

În data de 27 decembrie 2012, politicienii de Alba ne-au scuipat în faţă – pe mine, pe dumneata, pe dumneata, pe orice om cu o brumă de inteligenţă şi bun simţ din România.

Iată câteva fragmente referitoare la cvorum şi rezultatele votului, ca să înţelegeţi despre ce e vorba:

“Numărul real al votanţilor a fost cu circa 25% mai mic decât numărul de votanţi înscrişi pe listele electorale. Având în vedere faptul că oamenii duc lipsă de locuri de muncă în zonă, mulţi dintre ei au plecat în străinătate sau în alte localităţi din ţară, în căutarea unui trai mai bun /…/. Viscolul şi ninsoarea abundentă au îngreunat mult şi au influenţat semnificativ procesul electoral. /…/ Aceşti doi factori însumaţi fac ca participarea reală la referendum să depăşească 85% din totalul alegătorilor care locuiesc efectiv în zonele respective şi care în ziua votului nu au rămas înzăpeziţi. /…/ Estimăm că, în condiţii normale, participarea la referendum putea uşor ajunge la circa 60%, iar voturile cu DA ar fi reprezentat peste 70%.”

Vă credeţi ochilor?

Aveţi nevoie de o recapitulare? Prezenţa oficială la vot: 43%. Voturi în favoarea reînceperii mineritului (fără nici o menţiune, în întrebare, despre cianură): 63%. Decizia oficială, cu valoare juridică, a Biroului Electoral Judeţean Alba: INVALIDARE. Procentele invocate în memoriul asumat de politicienii ‘de la vârful’ judeţului: 85 la sută prezenţă; 70 la sută voturi pentru minerit.

Aceasta, dragi prieteni, nu e o glumă. Nu e vreo farsă sinistră pe care s-o fi inventat ca să vă testăm rezistenţa. Nu e nici măcar tipica dezinformare de presă ‘obedientă’. Nu. Este un act oficial al Consiliului Judeţean, adresat Preşedintelui României, Parlamentului şi Guvernului Ponta.

—————————————-

Puteţi citi, dacă aveţi nervii necesari, ceva mai jos tot memoriul. Eu, unul, aş putea comenta şi contraargumenta la fiecare din minciunile, exagerările sau simplele inepţii care îl compun de la un capăt la celălalt… şi poate că, într-o zi, mă voi calma îndeajuns ca să reiau dialogul cu cei pe care, personal, nu-i pot numi decât proştii-tupeişti-neruşinaţi-de-Alba. Deocamdată, însă, reacţia mea se reduce la atât:

Vă rog să daţi de veste. Să citiţi cu ochii proprii, să judecaţi cu mintea proprie şi să le spuneţi şi altora – fiindcă dincolo de subiectivismul meu (al unui om ajuns la capătul capătului răbdării), ceea ce contează e să fi văzut, înţeles, cântărit argumentele ambelor tabere şi să vă faceţi o părere. De luni de zile, ceea ce vi se arată, vi se comunică, vi se explică e doar versiunea promovată de Gold Corporation. E absolut necesar să existe o a doua sursă, tocmai fiindcă – sunt convins – nu vă veţi opri la ea, ci veţi căuta mai departe cu onestitatea omului care vrea, mai întâi, să îşi clarifice/ nuanţeze înţelegerea adevărului, şi apoi să facă, sau măcar să ajute ceea ce el crede că e binele.

Roşia Montana e, ‘în mic’, o oglindă a ‘marii’ Românii. Indiferent de direcţia în care o să vrem să o luăm, important este ca decizia să fie a noastră, a cetăţenilor.

Sursa si imagini memoriul complet: Active Watch

http://theworld-we-live-in.blogspot.ro

Fractalii – Elementul secret al Universului

  Îi puteți întâlni în pădurea tropicală, în cercetarea medicală, în filme și sunt peste tot în lumea comunicațiilor fără fir. Unul dintre cele mai mari secrete de ”proiectare” a naturii a fost într-un final revelat. Este o formă ciudată, despre care poate nu ai auzit niciodată, dar este peste tot în jurul tău, un zig-zag repetitiv: fractalii. 

        Colocvial, fractalul este “o figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin aproximativ) o copie miniaturală a întregului”. Acest film documentar, realizat de Nova, ne poartă, cu ajutorul unor matematicieni rebeli, într-o călătorie fascinantă în lumea geometriei fractalilor. Timp de secole, fractalii au fost considerați inaccesibili cunoștințelor matematice, fiind imaginați și studiați inițial de matematicieni precum Georg Cantor, Karl Weierstrass şi Felix Hausdorff. 

Vizionare online Elementul secret al Universului – Fractalii cu subtitrare *(aceasta este partea a doua a documentarului)

  

Sursa: ellenamihaela.blogspot.ro

Fructele Goji

Goji este un arbust din Familia Solanaceae, cu frunze căzătoare cu dimensiunile coroanei de aproximativ 2,5×2 m, cu viteza de creştere medie de 0.5m/an la maturitate, în condiţii de creştere optime. Goji înfloreşte începând din luna iunie şi fructifică începând cu luna august având perioade când are şi flori şi fructe. Florile sunt hermafrodite şi sunt polenizate de albine. Fructele sunt mici, de culoare portocalie, alungite, dulci.

Despre aceasta plantă se vorbeşte de peste 2000 de ani, din timpul dinastiei Tang. Medicina Tradiţională Chinezească o recomnada în boli cronice ale ficatului, rinichiului, în diabet zaharat, în hipertensiune, în echilibrul Yin-Yang, etc.

Fructele Goji au fost descoperite și folosite pentru menținerea sănății și încetinirea procesului de îmbătrânire în China, Tibet și India. Datorită efectelor antioxidanților pe care îi conțin fructele Goji, au circulat de-a lungul timpului mai multe legende despre acestea. Una dintre cele mai cunoscute este cea a călugărilor care la vârsta de 80 de ani trăiau sănătoși. Se spune că aceasta se datora fructelor Goji care cădeau în fântâna de unde își procurau apa de băut.










În 2002, David Wolfe prin Sunfood Nutrition (www.sunfood.com) introduce fructele Goji pe Internet, prin mâncarea vegană şi sănătoasă pe care o prepară şi promovează. De atunci, aceste fructe au devenit apreciate şi consumate pe întreg globul, fiind numite super-fruct, datorită conţinutului ridicat în nutrienţi.

Compoziţia fructelor Goji uscate (la 100g)

Element Valoare Pondere în norma zilnică
Energie 1461 kJ 17%
Proteine 12,1 g 24%
Carbohidraţi 57,82 g 60%
Grăsimi 0,73 g 1%
Fibre 7,78 g 43%

Ce conţine mai exact această plantă?
- 18 amino acizi care formează un bloc de proteine şi conţin 8 substanţe necesare vieţii, precum izoleucină şi tritofan.
- 21 de minerale, zinc, cupru, fosfor, calciu, seleniu, inclusiv germaniul, un element chimic foarte rar găsit în mâncare.
- Zeaxantină şi Betacaroten mai mult decât în morcovi, o excelentă sursă de medicament natural pentru vedere
- De 400 de ori mai multă vitamină C decât în portocale!
- Vitaminele B1, B2, B6, B12 şi vitamina E
- 8 polizaharide şi 6 monozaharide
- 5 acizi graşi nesaturaţi, include acid linoleic, acid alfa-linolenic, acid beta-sitosterol şi alţi fitosteroli.
- 5 carotenoide, include beta-carotenul, luteină, numeroşi pigmenţi fenolici cu acţiune antioxidantă.
- calciu, contine cc 10% (la 100 g fructe) din doza zilnică recomandată
- potasiu, fructele goji conţin 1,132 mg/100 g = 24% DZR.
- Iod, 9 mg/100g=100% DZR
- Zinc, 2 mg /100g=18%DZR
- Seleniu, 100 g de fructe conţine 50 micrograme=91%DZR
- Riboflavina. 100 g fructe conţine 13 mg=100% DZR
- vitamina C, de la un conţinut de 29 mg/100g=32% DZR la 148 mg/100g=163% DZR (în funcţie de specie).
- beta-caroten: 7 mg/100g
- zeaxantina, de la 25 mg/100g la 200mg/100g. Valoarea mare face din fructele goji, una dinte cele mai bogate plante în zeaxantină. Peste 77% din totalul de carotenoide prezente în fructele goji este zeaxantină.
- polizaharide sunt constituentul major din aceste fructe, reprezentând peste 33% din fruct.
O sinteză a efectelor demonstrate ştiinţific a fost publicată în anul 1992, în Jurnalul Universitaţii de Medicină din Beijing; ea pune în evidenţă multiplele roluri benefice ale fructelor Goji asupra organismului uman:
- au un efect energizant, ușor constatabil.
- îmbunătățesc acuitatea vizuală prin componentele beta-caroten și zeaxantină (Zeaxantina joacă un rol cheie în protejarea retinei. Aceasta reduce riscul pierderii vederii și degradării țesutului, apărute persoanelor cu vârsta peste 65 de ani)
- au un puternic efect antiinflamator(recomandate în artrită, psoriazis).
- au efect anticonstipant.
- întăresc sistemul imunitar datorită polizaharidelor conținute. Polizaharidele normalizează presiunea sangvină, reduc nivelul de colesterol, acționând ca și antiinflamator. Aceste zaharuri pot inhiba creșterea tumorilor.
- îmbunătățesc circulația sangvină.
- încetinesc procesul de îmbătrânire prin cantitățile mari de antioxidanți conținute (Se spune că fructele Goji ocupă primul loc în ierarhia alimentelor ca și concentrație de antioxidanți).
- antocianozidele sunt antioxidanţi puternici care contribuie la îmbunătăţirea circulaţiei capilare, la îmbunătăţirea structurii colagenului, acţionează împotriva inflamaţiilor, conferă imunitate bacteriană şi virală şi adaptarea sistemului imunitar şi reglarea regimului cardiovascular.
- conţin fitonutrienţi (numite polizaharide şi gliconutrienţi) care inhibă peroxidarea lipidelor.
- cresc nivelul de SOD (superoxid dismutaza), care este un antioxidant care distruge radicalii liberi.
- conţin componente bogate în glutation, printre cei mai eficace antioxidanţi, care ajută celulele corpului uman să funcţioneze optim. Glutationul este peptida care conţine aminoacizii glicina, acid glutamic şi cisteina. Glutationul previne îmbătrânirea precoce, prin efectul său de atenuare a toxinelor care invadează corpul. Nivelul de glutation scade odată cu înaintarea în vârstă, ducând la apariţia bolilor. Aceşti nutrienţi ajută la formarea ţesutului muscular, regenerarea ADN-ului şi contribuie semnificativ la starea noastră generală de bine.
Sursa: www.fructegoji.com

Povestea lui John Kiriakou. Primul ex-agent CIA condamnat pentru divulgare de informatii secrete

• 
  Povestea lui John Kiriakou. Primul ex-agent CIA condamnat pentru divulgare de informatii secrete

John C. Kiriakou este primul fost ofiter al C.I.A. care a fost condamnat la inchisoare pentru ca a divulgat informatii clasificate unui jurnalist.

Acum, cand se uita la ce a facut, John C. Kiriakou recunoaste ca a gresit. Insa in urma cu un an, atunci cand agentii F.B.I. l-au rugat sa treaca pe la ei sa ii "ajute" la un caz, el nu a ezitat. In perioada in care a lucrat ca ofiter al CIA, Kiriakou a colaborat indeaproape cu agentii FBI. Ba chiar, cu doar cateva luni inainte, el tocmai raportase FBI-ului o incercare de recrutare a sa de catre o persoana pe care o banuia ca ar fi fost spion al Asiei.

"Fac orice pentru FBI", a replicat Kiriakou, citat de MSNBC.

Dupa doar o ora de discutii cu cei doi agenti ai Federal Bureau of Investigation si-a dat seama care era adevarata tinta a anchetei. Intr-un final, cei doi agenti i-au spus fostului ofiter: "Ca sa nu existe nelamuriri, va anuntam ca exact in acest moment are loc o perchezitie la locuinta dumneavoastra, iar toata aparatura dumneavoastra electronica este verificata."

Pe 25 ianuarie 2013 John C. Kiriakou va incepe executarea pedepsei de 30 de luni de inchisoarein procesul in care a fost acuzat de incalcarea Legii privind protectia identitatii persoanelor prin transmiterea unui e-mail cu numele unui agent CIA aflat sub acoperire, unui jurnalist freelancer. Ziaristul nu a mai dat publicitatii numele descoperit, iar Kiriakou si-a recunoscut vina.

Legea respectiva de protectie a identitatii persoanelor a fost adoptata in 1982, avand drept tinta institutiile de presa radicale care incercau in mod deliberat sa deconspire agentii secreti, punand in pericol vietile acestora si munca desfasurata de ei. In cei 30 de ani de "lupta" intre C.I.A. si institutiile media, acesta este primul caz in care un fost ofiter este condamnat pentru divulgare de informatii clasificate.

In cei aproape 15 ani de munca la CIA, John C. Kiriakou a obtinut multe laude din partea superiorilor, unele dintre acestea datorandu-se muncii sub acoperire in actiunile de vanare a membrilor Al-Qaeda si a altor teroristi. El a condus echipa din 2002 care l-a gasit pe Abu Zubaydah, un terorist Al-Qaeda specializat in logistica, dar a capturat si alti militanti in Pakistan - fapte care au fost considerate de statul american drept victorii ale SUA dupa evenimentele din 11 septembrie.

Dupa ce a parasit CIA-ul in 2004 pentru o slujba de consultant, a primit caracterizari diferite. Unii l-au descris ca fiind o persoana cu abilitati deosebite, in primul rand ca analist si apoi ca organizator, in timp ce altii l-au considerat "a loose cannon" (o persoana care provoca pagube propriei echipe, n.trad.).

El sustine ca a dezvaluit acel nume doar pentru a ajuta un scriitor sa gaseasca o posibila sursa de inspiratie si nu s-a gandit nicio clipa ca agentul aflat sub acoperire ar putea ajunge in opinia publica, in vazul tuturor. "Nu trebuia sa dau acel nume. Regret ca am facut asta, nu o voi mai face niciodata", a spus el vineri, in ultimul dintr-o serie de interviuri pe care le-a acordat presei.

Sustinatorii sai sunt formati din vechi prieteni, fost spioni, critici de stanga ai actualei guvernari si crestini conservatori care se opun practicilor de tortura.

Regizorul Oliver Stone i-a trimis un mesaj de incurajare, la fel cum au procedat si cativa profesori de la Universitatea Liberty, unde a predat Kiriakou. Opinia acestora este ca fostul agent CIA este supus oprobriului, desi si-a riscat viata de multe ori pentru a-si apara tara.

Sursa: stirileprotv.ro

De ce rămân ANONIMI eroii de la Fukushima

• 
  Sursa: Getty Images

În martie 2011, în urma tsunami-ului provocat de un cutremur de 9 grade pe scara Richter, barele de combustibil de la mai multe reactoare ale centralei nucleare de la Fukushima (Japonia) s-au topit, eliminând radiații puternice în mediul înconjurător.

Însă fără muncitorii care au rămas în centrală pentru a stabiliza reactoarele, dezastrul ar fi putut fi mult mai mare. În ciuda acestui fapt, la aproape doi ani de la accidentul nuclear, cei numiți de presa internațională „eroii de la Fukushima” trăiesc în anonimat în Japonia.

Zona din jurul centralei este acum unul dintre cele mai contaminate locuri de pe planetă. În apropiere, la numai 15 kiloemtri distanță de uzină, se află micul sat Tatsuno. După dezastrul nuclear, satul a fost părăsit, însă un fermier în vârstă de 58 de ani, Masami Yoshizawa, nu a dorit să plece și a rămas la ferma sa unde continuă să aibă grijă de cele 400 de vaci ale sale.

„Nu voi mai putea niciodată să cultiv orez pe acest teren. Nici legume, nici fructe. Nu putem. să mâncăm nici măcar ciupercile care cresc în pădure. Sunt prea contaminate. Însă nu vreau să-mi omor vacile. Ele sunt un simbol al dezastrului nuclear care s-a petrecut aici”, a povestit el pentru BBC.

Un raport realizat de Parlamentul din Japonia, publicat în luna iulie 2012, a arătat clar că topirea miezului reactoarelor de la Fukushima nu a fost rezultatul de neevitat al unui dezastru natural excepțional, ci o catastrofă de care se fac responsabili oamenii, mai exact compania Tepco (Tokyo Electric Power Corporation), responsabilă de conducerea şi operarea centralei nucleare de la Fukushima.

Pe de altă parte, este la fel de limpede că dezastrul ar fi fost mult mai grav în lipsa acțiunilor celor câteva sute de angajați ai Tepco. În zilele de după dezastru, ei au fost elogiați în presa internațională, fiind numiți „Fukushima 50”. De fapt, nu erau 50 de oameni, ci mai mulți: sute de muncitori au stat în centrală, expuși unor niveluri uriașe de radiație, pentru a stabiliza reactoarele. Mulți dintre ei lucrează în continuare la centrala nucleară.

În ciuda acțiunilor lor, nu li s-au decernat premii, nu au apărut articole în presă despre ei, nu au fost invitați la televizor, iar numele lor nu sunt cunoscute. BBC a reușit să discute cu unul dintre angajați, sub protecția anonimatului. Bărbatul a povestit că a fost trimis alături de un grup de muncitori în interiorul uzinei după explozia primului reactor.

„Persoana care ne-a trimis înapoi nu ne-a oferit nicio explicație. Mă simțeam de parcă mă duceam la moarte”, a povestit el.

„După dezastru nu am avut nicio zi în care să mă simt împăcat cu mine însumi. Chiar și când ies în oraș cu prietenii, îmi este imposibil să mă simt fericit. Când oamenii vorbesc despre Fukushima, mă simt responsabil”, a mai spus el.

Psihiatrul Jun Shigemura de la Universitatea națională de apărare din Japonia i-a studiat pe muncitorii de la Fukushima care au rămas în centrală. Cercetarea lui sugerează că jumătate dintre ei suferă de depresie și de sindromul de stres posttraumatic.

„Ei au fost martori la explozia reactorului, la tsunami și poate au fost iradiați. De asemenea, sunt victime ale dezastrului și pentru că ei trăiesc în zonă și și-au pierdut case și membri ai familiei. Iar ultimul motiv este discriminarea”, arată el.

Nu doar că muncitorii nu sunt celebrați, ci chiar au de înfruntat reacții ostile din partea unor conaționali, scrie BBC. „Muncitorii au încercat să închirieze apartamente. Însă proprietarii îi refuză, unii au aruncat cu sticle de plastic în ei, altora le-au fost lipite afișe pe uși cu mesajul „Pleacă, Tepco””, a mai povestit psihiatrul.

În anii '60 și '70, comunitățile rurale japoneze au fost convinse cu mare greutate să accepte uzinele nucleare. În schimb, li s-au promis noi drumuri și terenuri de sport, locuri de muncă bine plătite la fabrică și li s-a spus că uzina este 100% sigură. Acum, foarte mulți dintre membrii acestor comunități se simt trădați.

Înainte de dezastrul de la Fukushima, Seiko Takahashi nu s-a gândit niciodată la activism civic. Acum, femeia din orașul Fukushima este o activistă entuziastă împotriva energiei nucleare. Ea a admis că muncitorii de la Fukushima nu sunt simpatizați.

„Ei nu sunt eroi pentru noi. Îmi pare rău pentru ei, dar eu nu îi consider eroi. Noi îi vedem ca pe un singur bloc: lucrau pentru Tepco, aveau salarii mari. Compania a câștigat foarte mulți bani de pe urma centralei nucleare și astfel au avut bani pentru viețile lor frumoase”, a declarat ea.

În Japonia, oamenii se identifică în mare măsură cu compania pentru care lucrează: adesea, atunci când se prezintă, ei folosesc mai întâi numele companiei, și abia apoi numele lor, mai notează BBC. Însă legăturile strânse dintre muncitorii de la Fukushima și Tepco pun o presiune psihologică teribilă pe bărbații care au salvat Japonia de la un dezastru nuclear mult mai grav.

Sursa: ro.stiri.yahoo.com

Comoara din Afganistan – adevaratul motiv al invaziei americane?

Un intelept proverb din vechime spune ca “Minciuna are picioare scurte”. O scurgere recenta de informatii privind zacamintele naturale care se ascund in subsolul afgan ne ofera o perspectiva diferita a campaniei internationale impotriva terorismului, initiata de administratia Bush dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 si concretizata in ocuparea Afganistanului. Banuielile diversilor analisti politici internationali care invinuiau Statele Unite ale Americii ca doresc, de fapt, cotropirea si insusirea bogatiilor naturale ale Afganistanului (despre care circulau cifre imense in cercuri restranse), sunt pe cale sa fie confirmate. Unii estimeaza ca valoarea bogatiilor subterane depaseste suma astronomica de 1 trilion de dolari. Se zice ca razboaiele si banii impart acelasi miros. Razboiul din Afganistan poarta cu sine aroma ametitoare a peste 1000 de miliarde...

Un simplu comunicat de presa Cate poate spune sau cate poate ascunde un simplu comunicat de presa? Mai ales atunci cand acesta este remis cu girul oficial al Pentagonului si preluat de marile agentii de presa ale lumii? Subiectul este extrem de sensibil si actual: razboiul impotriva terorismului, pacificarea Afganistanului, vanatoarea de talibani, distrugerea Al-Qaeda, normalizarea vietii dintr-o tara care nu a mai cunoscut pacea de peste 30 de ani si, nu in ultimul rand, goana dupa metale pretioase si gaze naturale, ambele aflate la mare pret in zilele noastre. Revenind la comunicatul in cauza, acesta a trecut aproape neobservat chiar si in presa internationala. A lasat in urma doar comentarii acide sau resemnate venite din partea analistilor specializati in politica internationala, economia mondiala si impartirea zonelor de influenta. In luna noiembrie a anului trecut, surse din interiorul Pentagonului declarau sub anonimat ca mai multe expeditii geologice americano-afgane sustineau ca rezultatele obtinute pana la acea data indica prezenta a mari depozite minerale in adancurile acestei tari din inima Asiei. 

Este ascunsa, oare, in muntii afgani una dintre cele mai mari comori ale lumii?

Cu toate acestea, goana dupa bogatiile unei tari sarace (!), a inceput mult mai devreme. In luna ianuarie a anului 1984, directorul Departamentului Afgan de Geologie publica un raport conform caruia subsolul tarii dispune de o mare varietate de resurse minerale, incluzand aici: fier, crom, aur, argint, sulf, talc, magneziu, marmura si lapis lazuli. Era doar o estimare superficiala, geologii afgani nedispunand la acea vreme de aparatura performanta cu ajutorul careia sa evalueze toate mineralele din subsol sau macar dimensiunea zacamintelor in cauza. Informatiile aduse de geologii afgani ajunsesera deja la urechile sovieticilor, care de la infiintarea lor in Afganistan, banuiau ca aceasta tara arida ascunde si alte bogatii in afara de uriasele depozite de gaze naturale, despre care Kremlinul avea cunostinta inca din anul 1957, cand geologii rusi investigau rezervele de gaze naturale din apropierea fluviului Amu Daria. 

Razboi impotriva terorismului sau pentru "securizarea" bogatiilor subterane?

Guvernul afgan din acea perioada era o marioneta sustinuta de Uniunea Sovietica: prin urmare, autoritatile de la Kabul se pregateau sa dezvolte si sa exploateze resursele minerale pe baza tehnologiei de extractie si prelucrare sovietica, alaturi de inginerii pregatiti la Moscova. Evident ca U.R.S.S-ul intentiona sa-si pastreze partea leului pentru sine. O alta comoara indelung cautata dupa care jinduiau ochii sovieticilor, consta in rezervele de uraniu afgane, foarte apreciate in intreaga lume deoarece furnizau materia prima pentru armele nucleare a caror dezvoltare era la apogeu spre mijlocul anilor '80. Peste planurile sovieto-afgane s-a asternut insa praful dupa infrangerea U.R.S.S-ului de catre mujahedini, eveniment incheiat cu fuga rusinoasa a rusilor din anul 1989.

Cum sa furi un Trilion? 

Pe data de 13 iunie 2010, cotidianul The New York Post titra pe prima pagina un eveniment de importanta majora pentru geo-politica mondiala. Cu putine zile in urma, cercetatori din cadrul U.S. Geological Survey (forul suprem al geologiei si mineritului american), aparati de soldatii U.S. Army si ghidati de agentii CIA, descoperisera cea mai mare parte din potentialul subsolului afgan. La o prima estimare a geologilor, zacamintele afgane valorau peste 1 trilion de dolari. Un trilion! Adica un tren de 25 vagoane incarcate ochi din podea pana la acoperis cu hartii de cate o suta de dolari!

In acest moment, Afganistanul se confrunta cu o saracie lucie

La Washington ochii sticleau lacom, iar mainile se strangeau cu bucurie

La Moscova, privirile impasibile ascundeau noi strategii. La Teheran, ingrijorarea si temerile erau pe noi culmi. La Beijing, strategii intrau in sedinta urgenta, pe cand la Bruxelles era pe deplin stapana surpriza si surorile ei - stupoarea si frustrarea. Doar capeteniile tribale din Afganistan nu aveau habar de ceea ce se intampla. Impasibili si aparent absenti, afganii isi vedeau de treburile si cutumele lor stravechi. Viata stapanilor de drept ai bogatiilor de sub pamantul stramosilor lor continua netulburata. De fapt, 99% dintre cetatenii afgani nu au aflat nici astazi despre descoperirea care le poate schimba vietile. Definitiv.

Kabul - o capitala a coruptiei si saraciei

Sumele de bani rezultate de aici ar putea schimba din temelii Afganistanul, daca bineinteles se vrea asta... ceea ce, conform majoritatii analistilor politici, este foarte putin probabil sa se intample vreodata. Chiar si un sfert din suma colosala de bani ar fi suficienta pentru construirea unei infrastucturi moderne de secol 21, asigurarea bazelor unor economii locale durabile, alaturi de punerea la punct a unor sisteme de invatamant si sanatate eficiente. Guvernul afgan si presedintele in exercitiu, Hamid Karzai, au fost anuntati printre ultimii de descoperire, un oficial american din Afgansitan comentand ironic ca mai era putin si Executivul afgan afla vestea de la CNN, in loc sa primeasca informatiile direct de la « prietenii » de la Washington. Intr-un sfarsit, oficialii afgani si americani au cazut de acord sa discute in privinta noii descoperiri care schimba total datele jocurilor geopolitice.

Hamid Karzai, un presedinte lipsit de putere

In ciuda exacerbarii conflictelor armate alimentate de ofensiva talibanilor si in ciuda suplimentarii cu trupe americane anuntata inca de anul trecut de catre Presedintele Barack Obama, ofensiva lansata de trupele americane la Marja, in sudul Afganistanului, bate pasul pe loc, cu toata superioritatea zdrobitoare a tehnicii de lupta americane. Colac peste pupaza, acuzatiile de coruptie si favoritism continua sa curga asupra capetelor membrilor guvernului Karzai. Data fiind situatia, oficialii americani se vad nevoiti sa ia in considerare faptul ca noua comoara este pe cale sa se transforme intr-o arma cu mai multe taisuri. In loc sa aduca mult sperata pace si prosperitate, noile bogatii naturale pot determina talibanii sa se angajeze cu si mai multa furie in lupta, avand inca un motiv sa faca tot posibilul pentru recastigarea controlului asupra Afganistanului. Coruptia, care se afla deja pe un trend ascendent in randul membrilor guvernului Karzai, risca sa fie alimentata din plin de tentatia uriasa a noilor bogatii. Cu atat mai mult cu cat o mana de oligarhi locali si actuale capetenii tribale razboinice sunt deja stapani peste pamanturile care ascund bogatiile fabuloase.

Povestea comorii 

Nu mai departe de anul trecut, ministrul afgan al minelor a fost acuzat de oficialii americani ca a acceptat o mita in valoare de 30 milioane de dolari, venita din partea unor afaceristi chinezi carora le acordase dreptul de a-si exploata propria mina de cupru. Ministrul a fost demis. Luptele nesfarsite dintre armata afgana si liderii tribali continua nestingherite de posibilitatea incheierii macar a unui acord de pace pe termen scurt. Afganistanul beneficiaza de o lege nationala a mineritului, intocmita cu ajutorul consilierilor Bancii Mondiale, cu observatia ca intr-o tara ca Afganistanul legea este pur si simplu inaplicabila in contextul actual. Observatia deputatului subsecretar pentru Aparare si Comert si lider al echipei Pentagonului care a descoperit zacamintele, Paul A. Brinkley, este mai mult decat elocventa: "Aici legile tarii nu conteaza, nimeni nu poate anticipa reactia populatiei in cazul unei confruntari intre guvernul afgan sprijinit de noi si capeteniile tribale care controleaza provinciile unde am facut descoperirile. Ministrul minelor nu este pregatit sa se ocupe de situatie. Este de datoria noastra sa-l ajutam in acesta privinta". 

In acest moment, afganii isi exploateaza bogatiile subterane in cel mai rudimentar mod

In anul 2004, geologi americani trimisi in Afganistan ca parte a unei echipe de reconstructie, au descoperit o serie de harti ciudate in depozitul Oficiului Geologic Afgan din Kabul. La o prima evaluare, hartile prezentau date noi asupra zacamintelor minerale ale tarii. Echipa americana a aflat, ulterior, ca datele au fost colectate de catre expertii minieri rusi detasati aici pe perioada ocupatiei sovietice a Afganistanului. In graba retragerii din 1989, toate hartile si materialele intocmite de rusi au fost abandonate. In timpul haosului anilor '90, cand Afganistanul a fost macinat de nesfarsite razboaie civile si de regimul de fier al talibanilor, un mic grup de geologi afgani a reusit sa protejeze hartile, ascunzandu-le in propriile case. Geologii afgani le-au returnat Oficiului Geologic Afgan doar dupa invazia americana si rasturnarea regimului taliban din anul 2001.

In harta geologica de mai sus se pot observa foarte clar bogatiile afgane: cu galben este marcat deserul si zonele aride. Restul culorilor reprezinta bogatiile subsolului care zac ingropate aici "

Hartile au fost realizate cu mult timp in urma, locurile erau stiute, dar dezvoltarea mineritului a fost inexistenta in cei 30-35 ani de razboaie continue", intareste Ahmad Hujabre, un inginer afgan care a lucrat in anii '79 in cadrul Ministerului Minelor. Inarmat cu vechile harti rusesti, U.S. Geological Survey a inceput inca din anul 2006 o serie de survolari la inaltime asupra Afganistanului. Specialistii americani s-au folosit de echipament de ultima ora bazat pe masuratori magnetice si gravitationale. Echipamentul a fost atasat pe un avion de tip Navy Orion P-3, care a survolat astfel peste 70% din suprafata tarii. Datele obtinute au fost intr-atat de producatoare de sperante pentru Wshington, incat, un an mai tarziu, echipa de geologi s-a reintors pentru un studiu si mai sofisticat, de data acesta la bordul unui avion britanic de bombardament echipat cu instrumente care ofereau imagini tridimensionale ale depozitelor minerale de mica si mare adancime. A fost cel mai detaliat si avansat studiu asupra subsolului afgan realizat vreodata.

Capitala miniera a lumii Rezultatele au fost - aparent - uitate, pentru ca in noiembrie 2009, o forta speciala delegata de Pentagon cu misiunea de a afla datele finale asupra bogatiilor afgane s-a infiintat de urgenta in "teatrul de operatiuni impotriva terorismului". Pana in prezent, conform datelor Pentagonului, cele mai mari depozite naturale investigate contin zacaminte majore de fier si cupru. Zacamintele sunt atat de voluminoase incat fac, teoretic, ca la ora actuala Afgansitanul sa detina cele mai mari rezerve de cupru si fier din lume. Alte descoperiri includ mari depozite de Niobiu, un metal usor, foarte rar, folosit in obtinerea de oteluri cu proprietati superconductoare. Rezervele de gaze naturale ale Afganistanului contin aproximativ 150 de miliarde de metri cubi. Zacamintele de carbuni din acesta tara insumeaza, de asemeni, cifra enorma de peste 400 milioane de tone. In anul 1983, in Muntii Khwaja Rawash situati la nord de Kabul, expertii sovietici erau in extaz: identificasera unul dintre cele mai mari zacaminte de uraniu din lume. In anul 2009, americanii gustau un extaz si mai mare: tocmia descoperisera ca Afganistanul mai detinea depozite similare de uraniu in Koh Mir Daoud, langa Herat si Kharkiz, in provincia Khandahar.

Muntii Khwaja Rawash care contin un imens zacamant de uraniu se afla chiar in proximitatea aeroportului international din Kabul.

De asemenea, saraca tara asiatica mai detine importante zacaminte de azbest natural, aur, argint, nichel, zinc, mercur, bauxita, potasiu, grafit, turmaline, smaralde, safire si rubine. Insa marea bogatie a subsolului afgan consta in depozitele sale de fier cu o puritate nemaintalnita. La o prima estimare, depozitele feroase contin circa 2 miliarde de tone de amestecuri din hematite si magnatite, amestecuri care contin circa 62% fier pur. Cel mai mare depozit de cupru din Afganistan se afla undeva la 50 km nord de capitala Kabul, in valea Aynak. Zacamintele contin peste 300 milioane tone de minereu cu o puritatea a cuprului de 0,7-1,5%. Nu mai putin de 80 % din rezervele mondiale de lapis-lazuli, o piatra semi-pretioasa, sunt inca neexploatate, fiind ascunse in subsolul afgan. Inainte de invazia sovietica din anul 1979, minerii afgani extrageau, anual, circa 6.000 tone de lapis-lazuli, o cantitate infima fata de grosul zacamintelor.

Litiul este un metal foarte pretios pentru ca este rar... mai putin in Afganistan Insa, probabil cea mai ravnita comoara din Afganistan consta in imensele zacaminte de litiu descoperite de americani in toamna anului trecut. Singure, doar rezervele de litiu ar putea scoate Afganistanul din saracia crunta din prezent si - teoretic - l-ar transforma intr-o tara mai bogata decat toate statele est-europene intrate in U.E. cu ocazia ultimului val de integrare. Litiul este materia prima pentru bateriile si unele componente din laptop-uri, telefoane mobile si alte echipamente, de la cele de buzunar la navetele cosmice! Pe plan mondial, cerinta pentru litiu este atat de mare incat Afganistanul ar putea ajunge in viitor « Arabia Saudita a litiului » dupa cum estimeaza expertii americani de la U.S. Geological Survey. Nici zacamintele de aur ale Afganistanului nu sunt modeste. Ba din contra, unii experti estimeaza ca daca se va trece la exploatarea tuturor zacamintelor aurifere afgane, piata mondiala a aurului va scadea cu peste 50% in doar prima luna de exploatare. Cu aceste noi date in fata, se pare ca scopurile americanilor in Afganistan sunt mai « nuantate » si nu-i vizeaza doar pe teroristi, fanaticii musulmani sau de negasitul Osama bin Laden.

Ok, Ce faceti cu chinezii si rusii? 

"Oh, Doamne, este un potential absolut urias aici. Practic aceasta tara sta pe comori", exclama recent, intr-un interviu, generalul David H. Petraeus, comandantul fortelor americane din Afganistan, uluit si el de grandoarea datelor prezentate in raportul geologilor americani. Cum saracacioasa economie afgana consta, de fapt, in agricultura si pastoritul de subzistenta, produsul intern brut de aici este printre cele mai scazute din lume. Pe baza ultimei descoperiri, o parte a oficialilor afgani, satui de razboi, viseaza cu ochii deschisi la reconstructia tarii. 

Generalul David H. Petraeus, omul care stie despre ce e vorba

"Acest moment, va deveni coloana vertebrala a proaspetei economii afgane. Va deveni piatra pe care ne vom reconstrui patria" declara emotionat Jalil Jumriany, un consilier al ministrului afgan al mineritului. Este, totusi, greu de crezut ca presupunerile senine ale afganilor se vor transforma prea curand in realitate. Statele Unite ale Americii au fost, deja, acuzate ca impun un monopol economic si financiar asupra firavului stat afgan. In plus, cei doi mari rivali ai Unchiului Sam, Rusia si China, nu s-au impacat deloc cu situatia si pandesc deja la orizont. Cu atat mai mult cu cat lumea nu mai este impartita in sfere clare de influenta, cum era in perioada Razboiului Rece, iar marile puteri se zbat pentru stabilirea de noi ierarhii. China si Rusia incearca sa profite din plin de criza care inca bantuie o America condusa de Barack Obama un presedinte (inca) popular dar - pana acum - slab.

Hu Jintao, presedintele Chinei, priveste cu interes spre Afganistan 

In ciuda masivelor investitii din regiune si a prezentei trupelor americane, o serie de oficiali americani se tem de China - singura tara din lume care nu a simtit criza economica mondiala, ba mai mult de atat: a prosperat mai mult ca oricand in ultimii doi ani. Noul colos economic al lumii nu se sinchiseste prea tare de sentimentele si interesele americanilor. Foamea economiei chineze este tot mai mare, iar bogatiile naturale ale Afganistanului si Iranului, state aflate in imediata apropiere a Chinei, sunt singurele care o pot astampara. Iar, in prezent, China nu mai are niciun motiv sa se teama de S.U.A. Astazi, S.U.A. au ajuns sa se imprumute in dolari la Banca Chinei, iar 90% din bunurile de larg consum de pe piata americana sunt fabricate in China. Influenta Marelui Dragon de la Rasarit este atat de mare, incat pana si unele componente ale armelor din dotarea armatei americane au ajuns sa fie fabricate in China. Beijingul nici nu a stat prea mult pe ganduri. La inceputul acestui an, chinezii au cumparat deja de la capeteniile tribale, valoroasa mina de cupru din Aynak, provincia Logar. Situatia este din ce ince mai tensionata, Beijingul nesfiindu-se sa aplice Washington-ului presiuni dintre cele mai diverse.

Rusii au spalat putina (sic!), in 1989, cand trupele sovietice s-au retras din Afganistan dupa un extenuant razboi de guerilla

Astazi, duo-ul de la Kremlin incearca sa recastige influenta fostului U.R.S.S. in Asia. In conditiile in care informatiile despre bogatiile subterane din Afganistan sunt adevarate, acesta devine pretendentul principal la titlul de perla coroanei tarului de la Moscova. Nici Moscova nu se limiteaza la rolul de observator. Stapana de odinioara a comorii cunoaste inca multe secrete. Recentele tulburari din Turkmenistan, Kazahstan, Tadjikistan si Kirghistan, concretizate in caderea regimurilor pro-americane, sugereaza o apropiere discreta, dar insistenta a Rusiei. In plus, apropierea fara precedent dintre Rusia si China, alaturi de posibilitatea tot mai clara de prefigurare a unei Eurasii unite, nu face decat sa puna bete in roata proiectellor americane in Afganistan. Din nefericire, dupa cum putem astazi sa prefiguram viitorul, sunt slabe sperante ca afganii, proprietarii de drept ai comorii, sa se bucure de mostenirea din subsolul patriei lor.

Sursa": adevar-sau-conspiratie.blogspot.ro