Viitorul copiilor nostri suntem noi!

Natia romana traieste astazi din amintirile a ceea ce a fost. A fost odata o scoala romaneasca performanta, astazi aproape distrusa.

De 20 de ani asistam indiferenti sau / si neputinciosi la degradarea sistemului romanesc de invatamant, la o deriva institutional-functionala. Asistam la tot felul de reforme initiate de personajele trecatoare care se perinda pe scaunele din varful ierarhiei ministerului Educatiei.

Pentru ca educatia este bugetata in proportie covarsitor de mare de la bugetul de stat, adica din bani publici, ne ducem firesc la ideea ca doar cine nu vrea nu invata, ba mai mult decat atat, daca nu vrea, legislatia in vigoare il obliga. Nu ca nu ar trebui sa fie asa. Dimpotriva, invatatmant de 10 clase obligatoriu si gratuit asa dupa cum sustine legislatia romaneasca in vigoare. Mai mult decat atat, ar fi necesara continuarea educatiei pana la finalizarea studiilor ori cu examenul de bacalaureat (care sa fie UNIC!) ori cu scoala profesionala. Problema consta in cine si ce ii invata pe copii Romaniei.

De mai bine de 20 de ani optam mereu pentru schimbare de dragul schimbarii, fara sa avem coerenta si strategie. Manuale alternative, bacalaureat diferentiat, clasa pregatitoare(clasa 0), Aceasta incoerenta are ca si consecinta generatii de copii dezorientati si fara orizont, generatii de adulti fara perspectiva si ce e mai grav decat lipsa de perspectiva este si lipsa de radacini. Este una din cauzele fundamentale a ceea ce suntem astazi ca natie, ca popor.

Conform datelor furnizate de Institutul National de Statistica (INSSE), referitor la cifrele inregistrate in sistemul de invatamant, am fi tentati sa concluzionam cam asa: In conditiile in care numarul cadrelor didactice a ramas aproximativ constant de-a lungul anilor (cu fluctuatii de la -5% la +3% de la an la an), Romania inregistreaza o scadere cu 15% a populatiei scolare comparativ cu anul 1990, procent pe care il regasim si in cadrul analizei pe nivele de educatie, insa remarcam o crestere infioratoare a numarului de studenti. (79% - peste 700 000 de studenti diferenta dintre care peste 200 000 de student la invatamant la distanta). O stim deja, o observam zi de zi in jurul nostrum, insa cifrele parca ma strang in spate! Goana dupa studii superioare, goana dupa diplome si foamea de bani a universitatilor a transformat educatia intr-un comert cu diplome si a dus la scaderea calitatii actului educational, la furnizarea de generatii slab pregatite profesional, dovada sta incapacitatea de integrare pe piata muncii a absolventilor de studii superioare si procentul mare de someri cu studii superioare. De mentionat si faptul ca domeniile de scolarizare / specializare nu corespunde decat in mica masura cu domeniile de absortie a fortei de munca. Studentii, in cazul in care reusesc sa isi gaseasca loc de munca, nu profeseaza in domeniul in care au fost pregatiti. Intuim, fara a mai avea curajul de a face calcule financiare, risipa de resurse alocate pe parcursul procesului de educatie. La acelasi capitol (risipa resurselor) intra si alungarea oamenilor gata scolarizati, educati, competitive deci, peste granitele Romaniei. Acesti bani ar trebui imputati cuiva. Dar cui, caci responsabilitatea actului de educatie o poarta Nimeni, diverse echipe ministeriale apartinand diferitelor guvernari de diferite culori politice. Si nici una dintre ele nu a platit pentru dezastrul pe care il inregistram acum in procesul educational. Exodul creierelor naste pustiul din sufletul tarii. Asa ne-au indemnat carmuitorii natiei in ultimii ani. Daca nu reusim sa ne realizam profesional si personal intre granitele Romaniei, pe pamantul natal, sa plecam. Numai ca, plecand, am pustiit poporul de valoarea lui, l-am lasat o masa amorfa fara identitate nationala. „Partir, c’ est mourir un peu.” (Edmond Haraucourt).

Intr-o lume competitiva se impune in invatamantul de stat, deci, reintroducerea admiterii la liceu, treapta a II-a pentru eventuala reorientare profesionala, existenta bacalaureatului UNIC si obligativitatea admiterii la universitate.

Revenirea la normalitate are sanse reale de reusita, mai ales daca luam in considerare ca una din masurile ce consideram ca se impun – reinfiintarea scolilor profesionale – se implementeaza incepand cu anul scolar 2012.

Asa dupa cum remarca acad. Dinu C. Giurescu “Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei generatii fara identitate nationala.”

Cerem, deci public reprezentantilor clasei politice actuale, proaspat instalatilor pe fotoliile de parlamentari liderilor de opinie, conducatori ai destinelor acestei natii sa se exprime cu privire la aceasta propunere a noastra: revenirea la sistemul de invatamant dinainte de ’89!

Autor: gandeste.org / gandeste.org

Prăbuşirea economică a României. Prognoză pentru 2013

Reprezentanţii guvernului Ponta II nu ratează nici o ocazie pentru a înfiera cu mânie proletară erorile făcute de guvernele Boc şi Ungureanu. Din păcate pentru USL această strategie de comunicare nu mai poate ascunde erorile pe care deja a reuşit să le facă guvernarea social-liberală.

Au trecut mai bine de şase luni de când USL a preluat o parte din puterea executivă, dar până acum nu s-a reuşit contabilizarea exactă a furturilor, delapidărilor şi scamatoriilor statistice din anii precedenţi. Guvernul Ponta II nici acum nu ştie exact câţi şomeri sunt în România, câte hectare de terenuri agricole şi chiar valoarea PIB-ului ţării este contestabilă. Pentru orice economist a fost cât se poate de limpede că PIB-ul pe anul 2011 a fost „făcut din pix” la INS, probabil, la comandă politică. Şmenul statistic a fost atât de evident încât chiar şi jurnaliştii (de ex: Radu Soviani) au sesizat problema, dar în locul unei investigaţii oneste cei care şi-au permis să conteste datele INS au fost supuşi unui linşaj mediatic şi instituţional. Nici acum, guvernul Ponta II nu are curajul să iasă în public şi să vorbească onest despre valoarea reală a PIB, starea reală a economiei şi faptul că vreo 7-8 miliarde de euro din PIB au fost „scoase din joben”. Metaforele timide care mai apar prin declaraţiile primului ministru nu ajută cu nimic. Probabil, guvernanţii se gândesc la consecinţele devoalării adevărului, inclusiv pentru cursul leului şi posibilităţile finanţării pe pieţele externe, dar o problemă amânată nu devine o problemă rezolvată. Adevărul oricum va ieşi la iveală cu costuri politice care vor fi decontate de guvernarea USL.

Analistul Bogdan Chirieac întreprinde un efort nobil, dar care nu va avea succes. Domnul Chrieac îndeamnă guvernul să ceară urgent acordarea unui ajutor financiar nerambursabil din partea Uniunii Europene pentru a evita falimentul naţional în 2013. În ultimele zile, editorialistul de la DC News a devenit un fel de Don Quixote al platourilor televizate, fiind neînţeles de colegii de breaslă deşi riscul falimentului este cât se poate de real. În 2013, guvernul Ponta va trebui să înceapă rambursarea creditelor către FMI, să plătească pentru programele de „energie verde” ale Uniunii Europene, să achite datoriile statului către furnizorii privaţi şi despăgubirile pentru retrocedări. În cazul cel mai bun, suma de care va trebui să facă rost guvernul Ponta se ridică la 27-28 de miliarde de euro. Statul român nu are aceşti bani şi fără finanţare externă falimentul naţional va marca sfârşitul subit şi tragic al guvernului USL.

Uniunea Europeană nu va fi interesată să ofere un „ajutor nerambursabil” pentru România a cărei prăbuşire nu va afecta cu nimic zona euro, iar supravieţuirea acestei uniuni monetare este unicul lucru pentru care Berlinul este dispus să pornească tiparniţa Băncii Centrale Europene. Răspunsul care va veni de la Bruxelles, atunci când România va fi forţată să ceară ajutor, va fi unul banal: cereţi bani de la FMI. Pe şleau: România va trebui să ceară bani de la organizaţia a cărei „experţi” au recunoscut că au forţat România să treacă prin reduceri salariale şi bugetare din cauza „unei regretabile erori de calcul”. Reţeta FMI pentru „salvarea” ţărilor aflate în dificultate este simplă şi se reduce la tăierea programelor sociale şi vânzarea cât mai rapidă a tuturor activelor statului. Rezultatele aplicării acestor reţete s-au văzut clar în Argentina anului 2002 şi Grecia anului 2012. În România se va repeta acelaşi dezastru, dar susţinătorii unui nou acord cu FMI vor avea un argument „imbatabil”, cel al necesităţii salvării ţării de la faliment, indiferent de preţul plătit pentru această salvare.

Prognoză pentru 2013: criză bugetară, un nou împrumut de la FMI, tăieri bugetare şi un masiv program de privatizare forţată. Serghei Markov, politolog şi prorector al Universităţii Economice Plehanov a prognozat că nivelul de trai al românilor va scădea cu 50%, procesul de scădere urmând să înceapă în acest an. Guvernul Ponta II încă mai are o şansă să evite acest scenariu, dar nu dă semne că ar vrea să profite de această şansă.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Premierul Victor Ponta: „România are o datorie de 2.400 de euro pentru fiecare cetăţean”

Premierul Victor Ponta a prezentat joi seară, la Guvern, un raport despre starea naţiunii. Datoria publică a României s-a dublat din 2008, iar pentru asistenţa socială Guvernul plăteşte 4,4 miliarde de euro, acelaşi buget ca şi cel pentru educaţie.

Principalele declaraţii ale premierului:

Nu pretind şi nu mi-am dorit să pretind că adresez un adevărat discurs asupra stării naţiunii ca în America. Acolo preşedintele este şi şeful Executivului. La noi este diferit. Voi prezenta o situaţie a resurselor bugetare a ceea ce orice cetăţean din România cunoaşte sub numele de bani publici. Vreau să fac două precizări. Am folosit termneul despre starea bugetară a naţiunii.Nu pretind să dau un mesaj despre starea naţiunii.   Responsabilitatea şefului de Guvern este de a prezenta cetăţenilor cum stăm cu banul public. Nu doresc să-mi însuşesc o calitate pe care nu o deţin.  În urmă cu un an cei care au ieşit în stradă au transmit un mesaj: mai multă transparenţă,mai multă onestitate, mai multă responsabilitate şi sentimentul clar că acest bani nu sunt ai Guvernului. Noi suntem nişte administratori a ceea ce înseamnă resursele şi veniturilor cetăţenilor României.

Este o prezentare în care am folosit rotunjirea cifrelor, deoarece vreau să mă adresez unui public cât mai larg. Nu îmi propun să fac un atac la ceea ce a fost Guvernul de dinainte.  Mă voi referi laperioada începută în 2000 cu Isărescu şi înschisă în 2008 odată cu criza economică. Ne dorim să aducem România într-o creştere pozitivă.  Propunem disciplină bugetară şi financiară. Vreau să oprim fetişizarea termenului de investiţie pentru că nu toate investiţiile sunt bune, nu toate sunt profitabile. Investiţiile publice trebuie, deci, prioritizate şi trebuie să aibă un sens astfel încât societatea sp beneficieze în urma acestor investiţii.  Oamenii politici vorbesc despre PIB, deficit şi alţi termeni care nu înseamnă nimic pentru cetăţeni.  În 2013, România va avea un PIB de 140 de miliarde de euro, ceea ce echivalează cu 7.000 euro anual. După 2008, România a pierdut în mod consistent acest PIB. Efortul in 2013 va avea ca scop întoarcerea la 2008. Trebuie deci închişi patru ani de subdezvoltare. Patru ani extrem de dificili.

În 2013, veniturile statului vor ajunge la 46 de miliarde de euro. Cheltuielilele vor fi mai mari decât veniturile, adică cu 3 miliarde în plus. La sfârşitul anului fiecare dintre noi va fi dator cu 350 de euro. Vreau să remarcaţi că în urmă cu patru ani, România avea 1.400 de euro datorie pentru fiecare cetăţean iar acum avem 2.400. Asta se reflectă în dobânzile pe care le plătim la bănci. E important de ştiu că datoria publică s-a dublat aproape. În acest an, am văzut o întrebare tehnică din partea presei: “Câţi bani avem de rambursat anul acesta?”. Anul acesta Guvernul are 1.2 milioane de euro de rambursat anul acesta. Cei 49 de miliarde de euro, 46 venituri şi 3 miliarde împrumuturi. Avem de plătit 10,2 milioane de euro pentru tot ce înseamnă salariu pentru bugetari, adică medici, profesori, poliţişti, pompieri, funcţionari publici, parlament, judecători. Avem 4,5 milioane de angajaţi şi peste 6 milioane de pensionari.

România are de plătit o datorie publică de 51 de miliarde de euro, datorii din 1989, 2.500 de euro pentru fiecare român, de la nou născuţi şi până la pensionari. În urmă cu patru ani, datoria publică era de 28 de miliarde de euro, adică 1.400 de euro pentru fiecare cetăţean. În acest an, România are datorii scadente de 14,4 miliarde de euro. Guvernul are de rambursat 1,2 miliarde de euro din împrumutul de la FMI. România are o datorie publică de 34,7% din POB. În Uniunea Europeană, doar trei ţări au o datorie mai mică, Estonia, Bulgaria, Luxemburg, iar 23 de ţări au o datorie mai mare.

Cheltuielile Guvernului României:

Pensii: 11,1 miliarde de euro Investiţii:  7,5 miliarde de euro.O treime din ele se realizează din fonduri europene. Sunt peste 5.000 de proiecte nefinalizate. Funcţionari a statului: 7,6 miliarde euro Dobânzile: 2,5 miliarde de euro Cheltuieli cu bunuri şi servicii: 7,4 miliarde de euro Asistenţa socială: 4,4 miliarde de euro Subvenţii: 1,1 miliarde de euro Contribuţia la bugetul UE: 1,4 miliarde de euro Sănătate: 6,2 miliarde de euro Transporturi: 4,9 miliarde, Educaţie: 4,4 miliarde, Agricultură: 3,8 miliarde de euro Administraţia publică: 2 miliarde de euro, Apărare: 1 miliard de euro

În 2012, am adoptat măsuri de prestabilire socială a unor drepturi care în perioada crizei au fost afectate. Creşterea absorbţiei de fonduri europene a presupus sume suplimentare de cofinanţare.  În anul 2012, România este pe primul loc în ceea ce priveşte efortul de scădere procentuală a deficitului bugetar. Nu este o fericire să fii pe primul loc la ajustări. Pentru prima oară din 2007 ne-am încadrat într-o limită de deficit de 3% din PIB, aşa cum prevăd tratatele europene. Astfel s-au creat premiesele de ieşire a României din deficit excesiv. În anul 2012, nu am mai accesat niciun euro şi niciun dolar de la FMI sau de la Comisia Europeană. Nu a trebuit să mai tragem din banii care erau la dispoziţia statului, pentru că ne-am împrumutat de pe pieţele private cu costuri din ce în ce mai mici.

Măsurile din 2012 au efect în 2013. Plata indexării pensiilor presupune o alocare suplimentară pe care o vom face în noul buget de 500 de milioane de euro. Va trebui să confinanţăm fondurile europene cu un miliard în plus faţă de anul trecut. Plata facturilor restante la medicamente va fi de 800 de milioane de euro. Ideea de reducere de cheltuieli are la bază un concept în care nu poţi să ceri întotdeauna celui care are mai puţin. Decizia de ieri de a reduce personalul din cabinetele ministeriale este mai ales un semnal că schimbările nu încep întotdeauna de la bază. Uneori începe şi de la vârf. Vreau să anunţ decizia Guvernului ca în anul 2013 Parlamentul să rămână la nivelul de buget din anul 2013, chiar dacă numărul parlamentarilor a crescut. La Guvern, vom trece până la 2013 la reducerea numărului de angajaţi. Eliminarea privilegiilor la nivel de companii de stat. Dincolo de salariu, de venit, dincolo de ce acordăm (şi aici vreau să fac o paranteză cât pot de scurtă – sunt la fel de convins că acolo unde vorbim de probleme precum aceea a revoluţionarilor, soluţia este corectitudine). Există practica de anagaja cheltuieli fără să ai bani. Am aflat bugetul festivalului George Enescu. este un festival important, dar trebuioe să ai bani Trebuie să ai bani şi apoi să faci contractele.

Am luat decizia de a nu aproba nicio investiţie pentru care există posibilitatea de a accesa bani europeni. Am hotărât să nu mai finanţăm nicio astfel de investiţie. Am decis, de asemenea, stoparea alocării pe criterii politice. Nu voi aproba din fondul de rezervă alocări pe primării care duc la ideea că dăm mai mult la un partid. Vreau să vorbesc despre datoriile istorice. Nu există responsabilităţi individuale, ci colective În primul rând, despăgubirile pentru terenuri naţionalizate. România a plătit 5 miliarde de euro – patru miliarde în fondul proprietate şi un miliard în numerar. Mai sunt solicitări care sunt evaluate la 8 miliarde de euro. Iar Guvernul trebuie să adopte o decizie. Trebuie să restitutim în natură ceea ce se mai poate restitui. Trebuie să facem o distincţie clară între moştenitorii direcţi şi cei care au cumpărat dreptul de a solicita de la statul român restituiri. Pentru taxa auto încasată în baza legilor anterioare, avem de restituit un miliard de euro.

Totalul este de 14 miliarde de euro datorii istorice. Guvernul trebuie să le plătească în perioada imediat următoare.

În perioada 2013-2016, România îşi propune să respecte angajamente avute cu partenerii externi. Avem banii pentru salarii şi pensii, dar vreau sa spun adevărul: anul 2013 nu permite noi creşteri de salarii. Ar fi neserios să vorbim de creşteri suplimentare de salarii şi de pensii. Sunt zone în care avem prea puţini angajaţi, de exemplu sănătate, şi zone cu prea mulţi angajaţi.  Avem angajaţi prin birouri care câştigă de cinci ori mai mari decât un medic sau un poliţist. Dorim o reorganizare şi o restructurare a ceea ce înseamnă Garda financiară, controlul vamal şi a celor care sunt încasatori de biruri. Acum trăim pe mentalitatea veche în care spunem de câţi bani avem nevoie şi apoi ne ducem la buget să vedem dacă avem bani. Trebuie să fie invers. Se va face inventarierea tuturor proiectelor începute din 2007 şi până în prezent. Cele cu adevărat imprortante le prioritizăm. În ceea ce priveşte modul de cheltuire a banului public vom lansa ghidul cetăţeanului despre buget.  Bugetul României este unul sărac luat dintr-un PIB sărac. Acest prim demers perfectibil să fie regula la care Guvernul se raporteză. Aş vrea să fie o regulă care să denote o transparenţă şi responsabilitate în care se cheltuie banul public. Sursa : Adevarul.ro / 2blackjack1.wordpress.com

Suedezii folosesc căldura umană pentru încălzirea clădirilor

Foto: RIA Novosti

În clădirea Gării Centrale din Stockholm s-a instalat un sistem de ventilaţie ingenios, care permite captarea excesului de căldură corporală şi transformarea sa în energie prin încălzirea apei. Apa este pompată în sistemul de încălzire al unei clădiri de birouri din apropiere, fapt care îi reduce emisiile de CO2 şi îi scade consumul energetic cu 20-25%.

Dacă ţinem cont de faptul că în fiecare zi de Gara Centrală se folosesc aproximativ 250 de mii de pasageri, atunci cantitatea de energie acumulată de la ei este destul de mare, oricum suficientă pentru a încălzi gara şi birourile din apropiere.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Dependenţa de tehnologie în era digitală: Progres sau sclavie globală?

Oriunde te uiţi vezi oameni captivaţi de dispozitivele lor de înaltă tehnologie: în timp ce se află la volan, când sunt la plimbare, la cumpărături, la o întâlnire cu prietenii, la restaurant, atunci când aşteaptă la cabinetul doctorului, la toaletă, peste tot. Deşi sunt conectaţi din punct de vedere electronic, oamenii sunt neatenţi şi deconectaţi de realitatea fizică, relatează Joel S. Hirschhorn pentru Globalresearch.ca.

Oamenii au fost constant manipulaţi să devină dependenţi de tehnologie. Tehnologia este opiul maselor.

 Acest lucru degenerează într-o sclavie faţă de tehnologie. Ma refer la o pierdere a libertăţii personale şi a independenţei, din cauza consumului necontrolat a mai multor tipuri de dispozitive care ne mănâncă timp şi bani. Majoritatea oamenilor nu îşi folosesc capacităţile mentale critice şi independente pentru a se întreba dacăutilizarea continuă a acestor produse tehnologice, care sunt promovate mai agresiv decât orice altceva, chiar le îmbunătăţeşte viaţa.

Eu unul, spune Hirschhorn, am reuşit cu succes să limitez foarte mult utilizarea inovaţiilor tehnologice, să rămân cât mai deconectat de dispozitivele electronice şi să îmi maximizez independenţa şi confidenţialitatea. Nu am un smartphone, nu folosesc reţelele sociale, nu am niciun produs Apple, cum ar fi iPod, iPad sau alte produse similare. Nu am folosit niciodată Twitter sau Facebook, şi nu am trimis niciodată un SMS. În schimb, folosesc în mod raţional Internetul cu ajutorul unui laptop vechi.Pentru mine, email-ul este foarte bun şi mai mult decât suficient. Foarte rar folosesc un telefon mobil vechi, de obicei în situaţii de urgenţă.

Aşadar, ce am câştigat? Timp, confidenţialitate (intimitate) şi faptul că nu sunt obsedat să fiu în permanenţă în contact, disponibil şi informat despre ceilalţi. Puteţi să îmi spuneţi că sunt de modă veche, dar simt că am mult mai mult control asupra vieţii mele decât majoritatea persoanelor pe care le văd folosindu-şi constant dispozitivele moderne. Aceştia şi-au pierdut libertatea şi nu par să fie foarte afectaţi de acest lucru.

Atunci când îmi fac plimbarea zilnică nu am niciun dispozitiv deschis, nicio dorinţă de a comunica sau de a asculta muzică. Vreau să trăiesc momentul, să simt lumea din jurul meu, într-un mod nefiltrat şi neîntrerupt de vreun tip de tehnologie.

Nu sunt dependent de progresele tehnologice, nu sunt legat de dispozitivele care se îmbunătăţesc în mod constant, nu sunt curios în legătură cu următoarea generaţie de produse foarte scumpe, dar inutile, nu sunt în permanenţă online. Nu am niciun fel de aplicaţii sau jocuri.

Cei care cred că interacţiunile cu oamenii, prin intermediul dispozitivelor tehnologice, sunt un lucru real, şi-au pierdut minţile. Tehnologia distorsionează şi limitează interacţiunile social-umane. Mai grav este faptul că oamenii şi-au pierdut abilitatea şi talentul de a purta o conversaţie faţă în faţă.

•  Realitatea crudă, oglindită în date statistice

 Cercetătorii de la Universitatea din Glasgow au descoperit că jumătate dintre participanţii la studiu îşi verifică email-ul o dată pe oră, în timp ce unii fac acest lucru de 30-40 de ori pe oră.  Un studiu AOL a dezvăluit că 59% dintre utilizatorii de agende electronice îşi verifică mesajele de fiecare dată când primesc un email, iar 83% fac acest lucru cel puţin o dată pe zi atunci când se află în vacanţă.

Un sondaj realizat în 2010 a descoperit că 61% dintre persoanele participante la studiu (procent care este mai mare în rândul persoanelor tinere) sunt dependente de Internet. O altă analiză a identificat faptul că “dependent” este cuvântul folosit cel mai des de oameni pentru a descrie relaţia pe care o au cu tehnologia. O altă cercetare în acest domeniu a descoperit că oamenii au rezistat mai greu la farmecul reţelelor sociale, decât la sex, somn, ţigări şi alcool.

Un studiu recent realizat de Centrul de Cercetare Pew a identificat faptul că 44% dintre proprietarii de telefoane mobile dorm cu dispozitivul asezat lângă pat. Mai rău, 67% dintre aceştia au experimentat “apeluri fantomă”, verificându-şi telefonul chiar şi atunci când acesta nu a sunat şi nici nu a vibrat.

Există şi ceva veşti bune: procentul proprietarilor de telefoane mobile care au spus că“ar putea trăi fără aceste dispozitive” a crescut de la 29% în 2006, până la 37%.

• Care este preţul cu care ne vindem libertatea?

Principalul obiectiv al companiilor tehnologice este acela de a te determina să cheltui mai mulţi bani şi să petreci mai mult timp cu produsele lor, nu să îţi îmbunătăţească calitatea vieţii. Aceste corporaţii au creat cu succes o boală culturală care a devenit virală. Consumatorii renunţă de bunăvoie la libertatea, la banii şi la timpul lor pentru a obţine ce? Pentru a părea modern şi sofisticat? Pentru a nu rata ultimele informaţii? Pentru a sta conectat în permanenţă? Eu pur şi simplu nu pot să înţeleg acest concept.

Eu văd oamenii ca şi cum ar fi prinşi într-o relaţie patologică cu tehnologia, care le fură tot mai mult timp şi în care aceştia slujesc tehnologia mai mult decât îi slujeşte tehnologia pe ei. Această situaţie poate fi privită ca o sclavie faţă de tehnologie.

Richard Fernandez, un antrenor executiv la Google, a conştientizat faptul că “putem fi copleşiţi de tehnologiile noastre”. Bun venit într-o viaţă virtuală. Pentru a distruge această iluzie digitală măreaţă, trebuie să luăm în considerare modul în care, în trecut, vieţile noastre erau minunate fără toate aceste însemne tehnologice, care sunt promovate continuu şi peste tot.

Ce înseamnă o utilizare sănătoasă a dispozitivelor tehnologice? Aceasta este întrebarea esenţială. Cine îmi conduce viaţa? Aceasta este întrebarea la care oamenii trebuie să răspundă, dacă vor să aibă vreo şansă în ceea ce priveşte distrugerea acestei iluzii privind gradul lor de utilizare a tehnologiei. Atunci când oamenii pot trăi fericiţi fără a folosi atât de multă tehnologie într-o zi sau într-o săptămână, se poate spune că aceştia încep să îşi recapete controlul asupra vieţii şi libertatea personală, devenind astfel stăpânii tehnologiei.

Descoperă lucrurile de care te poţi bucura în această viaţă fără a fi nevoie de tehnologie. Mae West a rostit următoarea zicală: “prea mult dintr-un lucru bun este ceva minunat”. Este momentul să realizezi faptul că aceste cuvinte nu se potrivesc şi în cazul tehnologiei.

Iar în ceea ce priveşte globalizarea sclaviei faţă de tehnologie: este acest progres mondial lucrul cel mai bun care se poate întâmpla pentru umanitate? Eu cred că a venit momentul pentru o dietă digitală globală.  

Sursa : financiarul.ro / 2blackjack1.wordpress.com

A uimit lumea ȘTIINȚEI. Femeia care mișca obiecte cu FORȚA MINȚII

A fost intens studiată de cercetătorii sovietici în a doua parte a deceniului şase. Sub control atent, reuşea să deplaseze, fără vreun contact vizibil, beţe de chibrituri, pahare goale şi orice alte obiecte care nu depăşeau o anumită greutate.

Nina Kulaghina a demonstrat că putea mișca obiecte cu ajutorul forței minții

”Femeia întinse degetele orizontal la circa 15 cm deasupra busolei, iar mâinile începuseră să execute o mişcare circulară. Efortul îi scobea adânc obrajii. Trecură 20 de minute. Pulsul tinerei ajunsese la 250 bătăi pe minut. Înclina capul dintr-o parte în alta fixând intens acul busolei. Atunci, ca şi cum atomii ce compuneau acul busolei s-ar fi acordat cu ea, indicatorul tremură. Încet, el începu o rotaţie în sens invers acelor ceasornicului. Apoi, obiectul în întregime, busola în cutia sa de plastic şi cureaua sa de piele porniră să se răsucească”, scrie evz.ro. 

Așa relata presa vremii uimitorul caz al Ninei Kulaghina, femeia care pierduse un kilogram în greutate în timpul ”exercițiului” menționat mai sus, și care se desfășurase în prezența unor cercetători sovietici.

Doctorul Terlețki, specialist în fizică la Universitatea din Moscova, nota într-un număr al ziarului Pravda, din 1968: ”Demonstraţiile de telechinezie făcute de Nina mi se par naturale. Există oare forţe care nu sunt nici electromagnetice nicigravitaţionale şi care pot deplasa obiecta ca şi în cazul Kulagina? În calitatea mea de fizician cred că eventualitatea este posibilă. Cum sunt legate numitele forţe de creierul uman? Cercetările noastre nu sunt încă suficient de avansate pentru a răspunde la această întrebare”...

Capacitățile ieșite din comun ale Ninei nu au trecut neobservate de către serviciile secrete sovietice, care au investit în cercetarea telechineziei sperând să poată găsi aplicații militare. Desigur, Nina nu a fost singurul ”subiect” cu asemenea capacități ieșite din comun studiat de specialiști. Dar, mai mult decât  constatarea și înregistrarea unor parametri biologici nu s-au putut formula explicații care să ajute la înțelegerea acestui fenomen.

Sursa:  REALITATEA.NET

Asteroidul Apophis, care s-ar putea ciocni cu Terra, e mai mare decât estimaseră cercetătorii

Asteroidul Apophis, despre care oamenii de ştiinţă cred că s-ar putea ciocni cu Pământul în cursul acestui secol, este cu 20% mai mare decât se credea până acum. Descoperirea a fost anunţată de reprezentanţii Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).

Asteroidul Apophis s-ar putea ciocni cu Terra în 2036

Reprezentanţii ESA au anunţat că telescopul Herschel a scanat roca intitulată 99942 Apophis în cursul ultimelor zile pe măsură ce se îndrepta spre vizita pe care a făcut-o prin apropiere de Pământ în noaptea de miercuri, 9 ianuarie spre joi, 10 ianuarie, scrie descopera.ro. 

Telescopul a dezvăluit că diametrul acestui asteroid nu este aşa cum se credea, de 250 metri (cu o eroare de măsurare de 60 de metri), oferind o măsurătoare mai exactă: 325 de metri, cu o eroare maximă de măsurare de 15 metri.

„Creşterea în diametru cu 20%, de la 270 la 325 de metri, înseamnă, conform estimărilor noastre, că are un volum sau o masă cu 75% mai mare decât credeam până acum”, a explicat Thomas Mueller de Institutul Max Planck dedicat Fizicii Extraterestre.

Cercetătorii afirmă că există un risc de 1 la 250.000 ca acest asteroid să se ciocnească cu Terra în data de 13 aprilie 2036.

Vizita de astăzi este la o distanţă mare, de 14,5 milioane de kilometri. Chiar şi aşa, graţie acestei treceri oamenii de ştiinţă vor putea să calculeze mai bine traiectoria asteroidului cu ocazia următoarelor vizite, în 2029 şi 2036.

De asemenea, cercetătorii au folosit senzori termici pentru a afla că Apophis este ceva mai închis la culoare decât se credea. Doar 23% din lumina care cade pe asteroid este reflectată, restul fiind absorbită. Această descoperire este importantă, pentru că permite oamenilor de ştiinţă să calculeze efectul Yarkovsky, care provoacă accelerarea asteroidului.

Sursa:  REALITATEA.NET