Cum ne-a dat comerţul în cap cu creşterea economică

• 
  Cum ne-a dat comerţul în cap cu creşterea economică

Dom’le oricum încercăm să o întoarcem, când un continent întreg  (sau pe aproape) trece pe minus în ceea ce priveşte comerţul taman în luna decembrie, cu sărbători, cu vacanţe, cu piftie, sarmale sau curcani la cuptor, situaţia e neagră de albastră ce e. Procentual vorbind un -0,6% (UE) sau -0,8% (zona euro) par insignifiante. În bani, însă, aceste zero virgulă ceva înseamnă multe miliarde de euro.

Şi cum noi mereu trebuie să fim moţ, România a avut cea mai mare scădere din UE a volumului din retail, de 3,2%.

Însăşi puternica Germanie a ieşit pe minus, cu vânzări mai mici cu 1,7% în decembrie 2012, faţă de noiembrie 2012. Franţa şi Marea Britanie se înscriu în aceeaşi listă cu diminuări ale volumului comercial de 0,2% şi, respectiv 0,4%, în vreme ce Italia, Olanda, Ungaria şi Cehia şi-au păstrat procentele la seif, deci confidenţiale.

Pe partea cu creşterea nu joacă cine ştie cine. În afară de polonezi, care au crescut cu 2,2% şi care spre deosebire de noi au dat cu flit în multe cazuri Comisiei Europene, pentru că politicienii lor deşi la fel cu ai noştri nu au şefi la Bruxelles, ci colaboratori, şefii lor fiind acasă cu ştampila în mână, în gaşca celor care nu şi-au aruncat puterea de cumpărare pe apa sâmbetei cu o austeritate idiot înţeleasă şi, mai ales, idiot aplicată se mai află Suedia cu un plus de 1,1%.

Restul celor pe plus, chiar nu contează decât de amorul artei, aşa cum e cazul cu Estonia sau Luxemburg, ţări prea mici pentru a putea influenţa în vreun fel starea economică a Uniunii.

Raportat la decembrie 2011, situaţia e cam aceeaşi, dar apar ceva diferenţe care trebuie menţionate, şi anume că declinul se acutizează în Germania, cu minus 4,7%, în vreme ce englezii (1,9%) şi francezii (2,2%) trec pe plus, iar România nu e printre primele la scădere, cu un minus de doar 3,3%.

Cele mai mari scăderi anuale au apărut, de altfel, în Spania (12,3%), Portugalia (8,6%) şi Slovenia (7,5%).

Ceea ce e şi mai problematic este faptul că scăderea volumului din comerţ vine într-o Uniune cu inflaţie stabilă în jur de 2%. Asta spre deosebire de România care a terminat 2012 cu aproape 5% inflaţie şi cu o scumpire a alimentelor de 0,5% pe lună faţă de 2011, an în care inflaţia alimentară a fost de doar 0,1% pe lună.

În fapt, pe datele Eurostat, în Uniunea Europeană, între decembrie 2011 şi decembrie 2012 au scăzut cumpărăturile de alimente, băuturi şi tutun cu 1,8%, cele de haine, mobilă, medicamente, echipamente IT şi telecom sau electrocasnice cu 1,7%, şi, în fine, achiziţia de combustibili s-a diminuat şi ea cu 6,3%.

Iar această situaţie descrie, cel mai probabil, o Uniune Europeană cu creştere economică negativă în 2012, ceea ce s-ar putea întâmpla şi în România, a cărei estimare de plus 0,6% – 0,7% avans al PIB-ului s-ar putea transforma în stagnare sau scădere. Şi atunci se duce naibii şi bugetul lui Ponta şi mai strângem nişte curele anul acesta.

Sursa:  businesscover.ro 

              ro.stiri.yahoo.com

Premierul Victor Ponta: „România are o datorie de 2.400 de euro pentru fiecare cetăţean”

Premierul Victor Ponta a prezentat joi seară, la Guvern, un raport despre starea naţiunii. Datoria publică a României s-a dublat din 2008, iar pentru asistenţa socială Guvernul plăteşte 4,4 miliarde de euro, acelaşi buget ca şi cel pentru educaţie.

Principalele declaraţii ale premierului:

Nu pretind şi nu mi-am dorit să pretind că adresez un adevărat discurs asupra stării naţiunii ca în America. Acolo preşedintele este şi şeful Executivului. La noi este diferit. Voi prezenta o situaţie a resurselor bugetare a ceea ce orice cetăţean din România cunoaşte sub numele de bani publici. Vreau să fac două precizări. Am folosit termneul despre starea bugetară a naţiunii.Nu pretind să dau un mesaj despre starea naţiunii.   Responsabilitatea şefului de Guvern este de a prezenta cetăţenilor cum stăm cu banul public. Nu doresc să-mi însuşesc o calitate pe care nu o deţin.  În urmă cu un an cei care au ieşit în stradă au transmit un mesaj: mai multă transparenţă,mai multă onestitate, mai multă responsabilitate şi sentimentul clar că acest bani nu sunt ai Guvernului. Noi suntem nişte administratori a ceea ce înseamnă resursele şi veniturilor cetăţenilor României.

Este o prezentare în care am folosit rotunjirea cifrelor, deoarece vreau să mă adresez unui public cât mai larg. Nu îmi propun să fac un atac la ceea ce a fost Guvernul de dinainte.  Mă voi referi laperioada începută în 2000 cu Isărescu şi înschisă în 2008 odată cu criza economică. Ne dorim să aducem România într-o creştere pozitivă.  Propunem disciplină bugetară şi financiară. Vreau să oprim fetişizarea termenului de investiţie pentru că nu toate investiţiile sunt bune, nu toate sunt profitabile. Investiţiile publice trebuie, deci, prioritizate şi trebuie să aibă un sens astfel încât societatea sp beneficieze în urma acestor investiţii.  Oamenii politici vorbesc despre PIB, deficit şi alţi termeni care nu înseamnă nimic pentru cetăţeni.  În 2013, România va avea un PIB de 140 de miliarde de euro, ceea ce echivalează cu 7.000 euro anual. După 2008, România a pierdut în mod consistent acest PIB. Efortul in 2013 va avea ca scop întoarcerea la 2008. Trebuie deci închişi patru ani de subdezvoltare. Patru ani extrem de dificili.

În 2013, veniturile statului vor ajunge la 46 de miliarde de euro. Cheltuielilele vor fi mai mari decât veniturile, adică cu 3 miliarde în plus. La sfârşitul anului fiecare dintre noi va fi dator cu 350 de euro. Vreau să remarcaţi că în urmă cu patru ani, România avea 1.400 de euro datorie pentru fiecare cetăţean iar acum avem 2.400. Asta se reflectă în dobânzile pe care le plătim la bănci. E important de ştiu că datoria publică s-a dublat aproape. În acest an, am văzut o întrebare tehnică din partea presei: “Câţi bani avem de rambursat anul acesta?”. Anul acesta Guvernul are 1.2 milioane de euro de rambursat anul acesta. Cei 49 de miliarde de euro, 46 venituri şi 3 miliarde împrumuturi. Avem de plătit 10,2 milioane de euro pentru tot ce înseamnă salariu pentru bugetari, adică medici, profesori, poliţişti, pompieri, funcţionari publici, parlament, judecători. Avem 4,5 milioane de angajaţi şi peste 6 milioane de pensionari.

România are de plătit o datorie publică de 51 de miliarde de euro, datorii din 1989, 2.500 de euro pentru fiecare român, de la nou născuţi şi până la pensionari. În urmă cu patru ani, datoria publică era de 28 de miliarde de euro, adică 1.400 de euro pentru fiecare cetăţean. În acest an, România are datorii scadente de 14,4 miliarde de euro. Guvernul are de rambursat 1,2 miliarde de euro din împrumutul de la FMI. România are o datorie publică de 34,7% din POB. În Uniunea Europeană, doar trei ţări au o datorie mai mică, Estonia, Bulgaria, Luxemburg, iar 23 de ţări au o datorie mai mare.

Cheltuielile Guvernului României:

Pensii: 11,1 miliarde de euro Investiţii:  7,5 miliarde de euro.O treime din ele se realizează din fonduri europene. Sunt peste 5.000 de proiecte nefinalizate. Funcţionari a statului: 7,6 miliarde euro Dobânzile: 2,5 miliarde de euro Cheltuieli cu bunuri şi servicii: 7,4 miliarde de euro Asistenţa socială: 4,4 miliarde de euro Subvenţii: 1,1 miliarde de euro Contribuţia la bugetul UE: 1,4 miliarde de euro Sănătate: 6,2 miliarde de euro Transporturi: 4,9 miliarde, Educaţie: 4,4 miliarde, Agricultură: 3,8 miliarde de euro Administraţia publică: 2 miliarde de euro, Apărare: 1 miliard de euro

În 2012, am adoptat măsuri de prestabilire socială a unor drepturi care în perioada crizei au fost afectate. Creşterea absorbţiei de fonduri europene a presupus sume suplimentare de cofinanţare.  În anul 2012, România este pe primul loc în ceea ce priveşte efortul de scădere procentuală a deficitului bugetar. Nu este o fericire să fii pe primul loc la ajustări. Pentru prima oară din 2007 ne-am încadrat într-o limită de deficit de 3% din PIB, aşa cum prevăd tratatele europene. Astfel s-au creat premiesele de ieşire a României din deficit excesiv. În anul 2012, nu am mai accesat niciun euro şi niciun dolar de la FMI sau de la Comisia Europeană. Nu a trebuit să mai tragem din banii care erau la dispoziţia statului, pentru că ne-am împrumutat de pe pieţele private cu costuri din ce în ce mai mici.

Măsurile din 2012 au efect în 2013. Plata indexării pensiilor presupune o alocare suplimentară pe care o vom face în noul buget de 500 de milioane de euro. Va trebui să confinanţăm fondurile europene cu un miliard în plus faţă de anul trecut. Plata facturilor restante la medicamente va fi de 800 de milioane de euro. Ideea de reducere de cheltuieli are la bază un concept în care nu poţi să ceri întotdeauna celui care are mai puţin. Decizia de ieri de a reduce personalul din cabinetele ministeriale este mai ales un semnal că schimbările nu încep întotdeauna de la bază. Uneori începe şi de la vârf. Vreau să anunţ decizia Guvernului ca în anul 2013 Parlamentul să rămână la nivelul de buget din anul 2013, chiar dacă numărul parlamentarilor a crescut. La Guvern, vom trece până la 2013 la reducerea numărului de angajaţi. Eliminarea privilegiilor la nivel de companii de stat. Dincolo de salariu, de venit, dincolo de ce acordăm (şi aici vreau să fac o paranteză cât pot de scurtă – sunt la fel de convins că acolo unde vorbim de probleme precum aceea a revoluţionarilor, soluţia este corectitudine). Există practica de anagaja cheltuieli fără să ai bani. Am aflat bugetul festivalului George Enescu. este un festival important, dar trebuioe să ai bani Trebuie să ai bani şi apoi să faci contractele.

Am luat decizia de a nu aproba nicio investiţie pentru care există posibilitatea de a accesa bani europeni. Am hotărât să nu mai finanţăm nicio astfel de investiţie. Am decis, de asemenea, stoparea alocării pe criterii politice. Nu voi aproba din fondul de rezervă alocări pe primării care duc la ideea că dăm mai mult la un partid. Vreau să vorbesc despre datoriile istorice. Nu există responsabilităţi individuale, ci colective În primul rând, despăgubirile pentru terenuri naţionalizate. România a plătit 5 miliarde de euro – patru miliarde în fondul proprietate şi un miliard în numerar. Mai sunt solicitări care sunt evaluate la 8 miliarde de euro. Iar Guvernul trebuie să adopte o decizie. Trebuie să restitutim în natură ceea ce se mai poate restitui. Trebuie să facem o distincţie clară între moştenitorii direcţi şi cei care au cumpărat dreptul de a solicita de la statul român restituiri. Pentru taxa auto încasată în baza legilor anterioare, avem de restituit un miliard de euro.

Totalul este de 14 miliarde de euro datorii istorice. Guvernul trebuie să le plătească în perioada imediat următoare.

În perioada 2013-2016, România îşi propune să respecte angajamente avute cu partenerii externi. Avem banii pentru salarii şi pensii, dar vreau sa spun adevărul: anul 2013 nu permite noi creşteri de salarii. Ar fi neserios să vorbim de creşteri suplimentare de salarii şi de pensii. Sunt zone în care avem prea puţini angajaţi, de exemplu sănătate, şi zone cu prea mulţi angajaţi.  Avem angajaţi prin birouri care câştigă de cinci ori mai mari decât un medic sau un poliţist. Dorim o reorganizare şi o restructurare a ceea ce înseamnă Garda financiară, controlul vamal şi a celor care sunt încasatori de biruri. Acum trăim pe mentalitatea veche în care spunem de câţi bani avem nevoie şi apoi ne ducem la buget să vedem dacă avem bani. Trebuie să fie invers. Se va face inventarierea tuturor proiectelor începute din 2007 şi până în prezent. Cele cu adevărat imprortante le prioritizăm. În ceea ce priveşte modul de cheltuire a banului public vom lansa ghidul cetăţeanului despre buget.  Bugetul României este unul sărac luat dintr-un PIB sărac. Acest prim demers perfectibil să fie regula la care Guvernul se raporteză. Aş vrea să fie o regulă care să denote o transparenţă şi responsabilitate în care se cheltuie banul public. Sursa : Adevarul.ro / 2blackjack1.wordpress.com

Normalitatea anormala a unei Romanii sucite

Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com

CNP-ul nu e obligatoriu. La recensamant. Ba e! Ba nu e! Ba e, si pentru confirmare va spun ca purtatorul de cuvant al INS a fost destituit. Decizia de astazi a autoritatilor este ca nefurnizarea CNP-ului la recensamant va atrage dupa sine penalizari. Ce se intampla insa cu persoanele care nu si-au declinat aceste date in cele 2 zile de gratie, respectiv luni si marti? Nimic. In sensul ca recenzorii vor trebui sa se intoarca la locurile vizitate si sa culeaga si aceste informatii. Ca statul sa stea linistit. Nu inteleg obstinatia autoritatilor de a cere aceste date personale, mai ales ca le detin deja, prin seriviciul de evidenta a populatiei. Sau prin o multitudine de alte organe, private sau de stat, pentru ca se stie : in Romania daca vrei sa tragi un vant in casa ta trebuie inainte sa dai o semnatura, o stampila, ceva. Pentru ca altfel esti pasibil de amenda- ai creat o ceata poluanta in care statul roman a ratacit marii infractori economici. Deci din cauza ta nu-i prinde. Important e ca cineva si-a asumat responsabilitatea pentru bataia de joc careia ii suntem supusi, si l-a demis pe purtatorul de cuvant. Care ma indoiesc profund ca vorbea in nume propriu, dar in fine. Romania este tara care l-a dat pe acarul Paun, colt cu tapul ispasitor si ciuca batailor. Modelul continua cu succes, devenind politica oficiala.
Prefectul din Suceava a cerut in 2009 dizolvarea consiliului local din Slatina. Pe motiv ca timp de 3 luni nu s-a luat nici o decizie. Asa ca rolul de a decide a revenit instantei, care tocmai a hotarat. Consiliul local Slatina a fost dizolvat. Urmeaza alegeri. In teorie cel putin, pentru ca stiti ca nu avem fonduri. Dincolo de faptul ca instanta a decis cu celeritate (suntem tara in care un judecator a fost demis sau schimbat de la caz, nu mai stiu exact, pentru ca a judecat prea repede cauzele), luandu-i doar 2 ani, demiterea consiliului local al unei localitati echivaleaza cu dizolvarea parlamentului. Pentru ca in mic despre asta e vorba. Cum si la anul tot alegeri ar trebui sa fie… exista 2 posibilitati: ori se organizeaza acum alegeri si nu se mai fac la anul, din lipsa de fonduri, ori nu se mai fac nici acum iar primarul va putea decide pe cont propriu ce sa faca cu comuna din dotare cat timp nu are nici un consiliu local in spate. Oricum, e superb. Suntem tara in care alegerile facute de cetateni sunt invalidate de o instanta, la cererea unui personaj numit politic, si nu ales in urma votului. Cine credeti ca reprezinta cel mai tare vointa cetatenilor? In Romania??? Nimeni.Bugetul Camerei Deputatilor creste in 2012. Cu 5%. Ce sa faca si el, in conditii de criza? Sa creasca. Pentru alesii nostri este permisa indexarea cu inflatia a sumelor alocate, pentru cetatenii Romaniei nu numai ca e imposibil, dar mai nou e si interzis. Cat timp alesii de bucura de jobul lor… noi tremuram de frig si foame in case. Si de boala, sa nu uitam, pentru ca nici asistenta medicala nu ne-o permitem.
Un om de afaceri de o vaga origine romana (tata sas) cu cetatenie germana ce se ocupa cu afacerile prin Transilvania a declarat ca romanii ar trebui indemnati prin spoturi radio sa munceasca 8 ore pe zi. De unde deducem ca omul are afaceri aici, care ii merg foarte bine, din moment ce ramane, dar e nemultumit. Ca romanii nu muncesc. Asa este, nu muncim 8 ore pe zi. Ci intre 14 si 16 (daca gasim). Neoficial, fireste, pentru ca la romani, chiar daca legea nu se respecta, exista o ipocrizie care permite ca orele suplimentare sa nici nu fie consemnate. E drept ca multi dintre noi se ocupa cu socializarea la serviciu. Cu amorul, deseori fizic. Dar aia la care se refera omul de afaceri sunt muncitorii. Care poate nu muncesc ei pana la moarte, dar nici nu pot da rasol 8 ore din 8. Pentru ca altfel, nu-i asa?, omul de afaceri nu ar mai fi avut aici afaceri si motiv sa scoata prostii pe gura. Sau poate are dreptate, daca se uita la televizor si habar n-are care e realitatea. Pentru ca in realitate si in prezent exista 2 Romanii:
Una a elitelor, formata din oameni de varf din zona afacerilor, in general conectati prin legaturi de rudenie sau de iubire (oficiala sau adulterina) intre ei… si o Romanie a detinutilor politici. In care acestia nu sunt cei la care obisnuiam sa ne referim, ci alde Bercea. Tocmai a declarat pentru presa, la judecatorie, ca e arestat politic. Pentru ca e cumatrul cui trebuie. Asa e cand educatia ti-e fragmentata. Nu intelegi ca insusi conceptul de “detinut politic” se refera la cei arestati de putere pentru ca sunt impotriva regimului. Si nu invers. In nici o forma de guvernamant din lume oamenii nu-s arestati pentru ca sunt de partea regimului, pentru simplu fapt ca opozitia, prin definitie, nu detine aceste parghii. Oricum, fara cuvinte. Sa se compare un asemenea exemplar de cetatean cu un Corneliu Coposu, sau cu alti detinuti politici mai putin cunoscuti marelui public… te face sa vomiti. De scarba!
Si acum, ca de stirile interne sunt satula, sa trecem la cele externe. Sau oarecum externe. Ambasadorul SUA la Bucuresti a spus ca trebuie sa liberalizam complet piata de energie, adica s-o privatizam. In conditiile in care, daca imi amintesc corect, compania de electricitate americana, dupa ce a fost cativa ani privata, a fost nationalizata. Pentru ca modelul privat de companie nu merge in toate domeniile. Mai ales daca acestea sunt de importanta strategica pentru o tara. Tot ceea ce am privatizat pana acum in Romania a dovedit urmatoarele: cresterea economica vine o data cu trecerea in patrimoniul privat. Nu ca s-ar investi in companii. Sau s-ar restructura. Nu. Folosind aceeasi muncitori si aceleasi utilaje brusc apare performata. Doar pentru ca in consiliul de administratie sunt niste privati. A, la secretul succesului companiilor privatizate ar trebui sa adaugam faptul ca nici una nu-si plateste angaralele la stat. Sau sumele pentru care s-a angajat. Deci, sa privatizam. Ce ne opreste?
Protestatari din Califonia si Altlanta, din cadrul miscarii “Occupy Wall-Street”, au fost arestati si agresati cu gaze lacrimogene. Simultan in Londa un organ de presa facea o verificare termica noaptea si vedea, culmea, ca in corturile cu pricina nu statea nimeni. Adica aia ar fi fost doar protestatari de zi. Nu aveau schimb de noapte. Daca astea nu sunt incercari de delegitimare a protestelor nu stiu cum altfel se pot numi. Oricum, liderul democratiei de pe glob, America, s-a saturat sa isi piarda timpul cu drepturile omului si libertatea. Si a trecut la fapte. Dispersarea prin violenta.Un sondaj facut pe 1.000 de unguri a relevat un aspect ingrijorator. Circa 30% din respondenti, indiferent de opiniile politice, au declarat ca ar agrea un sistem autoritarist in schimbul prosperitatii. Dramatic. 21 de ani de la revolutii si cetatenii ar accepta orice, numai sa stie ca au un minim necesar. Pentru ca prosperitatea inseamna lucruri diferite pentru categorii sociale diferite: un bogat nu se va considera niciodata bogat, unui sarac ce nu avea unde sa stea ii va ajunge o baraca in plin camp ca sa se considere prosper. Daca acest sondaj s-ar face pe romani rezultatele ar fi mult mai proaste. In sensul ca (sunt ferm convinsa!) peste 50% din populatie, maine daca ar fi alegeri, ar vota un lider autoritarist, alegand sa se intoarca la dictatura. Dar stai, ca peste 50% dintre votanti au ales. Problema e ca ne-am ales doar cu liderul, nu si cu prosperitatea. Cat de curand lui Ceausescu I se vor face statui care se vor vinde pe post de icoane la colt de strada. La care romanii sa se roage pentru mai bine. Dramatic! Si n-au trecut decat 21 de ani. Poate ca unele popoare sunt menite sa fie chinuite. Daca e asa, Romania constituie cel mai bun exemplu.

Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.

Sursa: Digerate

Cum a jefuit statul român populaţia în plină criză

Dacă te întrebi de ce nu-ţi mai ajung banii care-ţi ajungeau anii trecuţi. Sau dacă te întrebi de ce nu mai ai clienţi. Răspunsul comun e că partea care lipseşte a fost luată de stat. Majorarea TVA a mutat o parte însemnată din resursele populaţiei în mâinile guvernanţilor, care doar mimează austeritatea bugetară

Guvernul s-a decis foarte rapid anul trecut să majoreze TVA de la 19% la 24%. Premierul Emil Boc promitea solemn că, în contrapartidă, cota unică nu va fi majorată şi nu se va umbla la niciun alt impozit.

Şi nici nu avea de ce să umble. Veniturile statului din TVA la nivelul lunii iunie anul acesta sunt cu nu mai puţin de 31,5% peste cele din iunie 2010. Este ultima lună care dă pe faţă dimensiunea câştigurilor pe care guvernul le-a avut pe urma acestei decizii – TVA s-a majorat la 1 iulie 2010, iar din cauza efectului de bază, dinamica anuală a încasărilor din TVA va dispărea din prim plan.

Astfel, statul a luat din buzunarul populaţiei, dintr-o mişcare, 1,23 miliarde euro în plus. Atenţie, doar până la jumătatea anului.

Pentru o imagine de ansamblu a ce înseamnă contribuţia populaţiei, prin TVA, la finanţele publice ale ţării, veniturile statului din această taxă reprezentau la 30 iunie un sfert din încasările bugetului general consolidat al României. TVA este astfel, de departe, principala sursă de venit a statului.

Ce ar putea face statul cu suma aceasta

Un guvern ar putea face cu aceşti bani 300 de kilometri de autostradă, la actualul standard de cost, de aproximativ 4 milioane de euro pe kilometru la şes.  Or, într-un scenariu optimist, în 2011 s-ar putea construi încă 42 de kilometri de autostradă, ceea ce ar duce “reţeaua de autostrăzi” folosită de contribuabilii români la incredibila lungime de 350 de kilometri.

Mai există o variantă pentru aceşti bani “recuperaţi” de la populaţie, care vrând, nevrând, a fost cuprinsă în bugetul semnat de fruntea guvernului şi adoptat de reprezentanţii alegătorilor, în parlament.

De pildă, plata pe un an a pensiilor specialeluate de foştii angajaţi ai statului din apărare, poliţie şi servicii speciale.

Statul îţi ia prin TVA o vacanţă în Grecia

Aşadar, majorarea TVA a avut efectul scontat – a adus foarte mulți bani la buget. Ca fapt divers, fiecare român de peste 15 ani, exclusiv cei aproximativ două milioane care au plecat afară, deci dau TVA altui stat, a plătit pe această taxă 320 de euro în doar jumătate de an. Adică fiecare dintre cei aproximativ 16 milioane de români plătitori s-ar putea duce într-un sejur în Grecia cu banii daţi într-un an pe TVA. Din majorare, statul a câştigat 77 de euro de persoană, în jumătate de an. Deci din majorarea TVA s-ar asigura transportul.

Acest cost exorbitant al TVA-ului de 24% l-a făcut până și pe ministrul Finanțelor care a semnat decizia, Sebastian Vlădescu, să declare că a fost o măsură haotică, greșită.

Dar nu doar încasările din TVA s-au mărit consistent. Sumele încasate din accizele majorate, care ocupă 10% din veniturile statului, au crescut şi ele cu 27,1%, în acelaşi interval. Per total, veniturile statului au crescut cu 9,6%. De ce atât de puţin la total? Pentru că, potrivit execuţiei bugetare, Finanţele n-ar mai fi făcut bani din (!) donaţii (-71%), venituri nefiscale şi autorizaţii. Mai e o serie de minusuri, dar de impact foarte mic.

Populaţia şi-a făcut datoria, dacă avea vreuna, faţă din criza de bani prin care a trecut statul român. De cealaltă parte, modul în care a înţeles guvernul României  austeritatea la care s-a angajat în fața instituțiilor creditoare este cel puţin dubios.

Austeritatea la stat

Banii strânşi din taxele mărite ajută guvernul să-şi plătească angajaţii. Pe unii dintre ei, sfidător de bine. Tăierile de salarii de 25% în sectorul bugetar din luna iulie a anului trecut au rămas în mintea tuturor. Dar o abilitate de comunicare a ascuns publicului larg că a fost vorba de o tăierea salariului brut de bază. Or, în administrație grosul câștigului îl aduc premiile și sporurile, nu salariul.

Ce au reușit să ascundă cu multă grijă guvernanţii este că în administraţia publică veniturile s-au întors la un nivel foarte apropiat de valoarea de dinaintea tăierilor. Mai precis, în administraţia publică, venitul salarial mediu net din mai anul acesta este cu doar 6% mai mic decât cel din iunie 2010.

Cel mai important este că datorită echilibrării bugetului cu ajutorul majorării TVA, dinamica salariilor de la stat a fost mult superioară celei a salariilor din economie. În intervalul iulie 2010 – mai 2011, câştigul funcţionarului s-a mărit cu 9,6%, în timp ce venitul mediu pe economie a crescut cu doar 7,6%.

Aşa s-a ajuns că venitul net din administraţie este (net) superior celui mediu pe economie 1.813 lei, faţă de 1.458 lei.

Peste toate acestea, uimeşte creşterea puternică a cheltuielilor statului cubunuri şi servicii. Altă dată, scăderea lor era folosită de guvern ca o dovadă că-i pasă de cheltuielile din banii publici. Că statul nu risipeşte taxele plătite de contribuabili pe birouri şi maşini noi. Acum, în plină austeritate bugetară, cheltuielile cu bunuri şi servicii au crescut cu 14,6% în prima jumătate de an faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Aşadar 20% din cheltuielile totale sunt ocupate de personal, iar 15% de cele cu bunuri şi servicii. Asta înseamnă că peste o treime din banii, tot mai mulți, plătiţi la stat de cetăţenii României se duc pe propria lui funcţionare.

Autor: Ionuţ Tudorică

 Sursa: Money.ro