COŞMARUL AMERICAN SE ADEVEREŞTE

Marşul Washingtonului spre o calamitate financiară autoindusă trage semnale de alarmă în întreaga lume pe măsură ce neliniştea generală se transformă în preocupări reale faţă de posibilul faliment al celei mai mari puteri economice a lumii.

China şi Japonia – care deţin împreună 2.400 mld. dolari din datoria externă a SUA – au cerut o soluţionare rapidă a crizei şi şi-au exprimat temerile privind consecinţele economice ale unui eventual faliment. 

În primul răspuns oficial venit din partea Chinei, viceministrul finanţelor Zhu Guangyao a declarat că trebuie găsită rapid o soluţie, pentru a „garanta siguranţa investiţiilor chineze“ şi stabilitate pentru economiile din întreaga lume. 

„Cerem ca Statele Unite să ia măsuri serioase pentru a rezolva în timp util problemele politice din jurul plafonului de îndatorare şi pentru a preveni incapacitatea de plată. Aceasta este responsabilitatea Statelor Unite“, a spus acesta. 

Economiştii prezic că falimentul SUA va afecta puternic economiile lumii. Investitorii vor renunţa cel mai probabil la dolar, eveniment care va bulversa alte valute. Pieţele de capital vor fi şi ele lovite, iar tranzacţiile raportate la valoarea de Trezorerie vor fi greu de executat. 

Plafonul de îndatorare este un capriciu de guvernare împărţit şi de alte ţări. Danemarca şi Japonia au sisteme similare, dar fără antecedente de amestecare a limitelor de împrumut cu politici conduse pe muchie de cuţit. 

Un oficial japonez, care a vorbit cu Financial Times, a declarat că Ministerul Finanţelor din Japonia este „foarte îngrijorat“ şi a făcut trimitere la turbulenţele de pe pieţele de capital şi „haosul“ creat de eşecul Camerei Reprezentanţilor în votarea autorizării fondurilor de salvare a băncilor în 2008. În acel caz, Camera Reprezentanţilor a respins un proiect de lege care ar fi dat oficialilor Trezoreriei fondurile necesare pentru a stabiliza sistemul bancar care se deteriora cu rapiditate. Indicele Dow a scăzut cu 777 de puncte – cel mai mare punct de declin pentru o singură zi – şi a şters mai mult de 1.000 mld. dolari în valoare. Camera Reprezentanţilor a autorizat mai târziu o versiune revizuită a proiectului legislativ. 

Prim-ministrul Lee Hsien Loong din Singapore a declarat că americanii „sunt incapabili să se coalizeze pentru acest act“ şi a descris încurcătura creată de blocajul instituţional şi plafonul de îndatorare drept „problemele pe care le-aţi creat pentru voi într-un joc al laşilor“. Comportamentul Washingtonului trimite un „semnal negativ care va dura mai mult decât starea de blocaj“, a spus acesta. 

SURSA: CNN Money

http://www.capital.ro

Vine o nouă criză? FMI a înrăutăţit prognozele pentru economia mondială

FMI a înrăutăţit prognozele de creştere economică pentru SUA şi economia mondială, sunt recomandate noi măsuri de austeritate.

Avertismentul FMI

FMI a înrăutăţit estimarea privind creşterea SUA în acest an de la 2% la 1,7%, iar pe cea pentru economia mondială de la 3,5% la 3,4%, în timp ce pentru zona euro a menţinut prognoza din ianuarie, privind o contracţie de 0,2%, arată versiunea preliminară a unui raport al Fondului, scrie Bloomberg. Documentul a fost prezentat board-ului FMI săptămâna trecută şi ar putea fi modificat înainte de publicarea prgramată marţi.

În Statele Unite, măsurile de austeritate fiscală intrate în vigoare în martie vor limita temporar consumul, se arată în raport. În zona euro, incertitudinile generate de impasul politic din Italia se adaugă dificultăţilor liderilor europeni în combaterea crizei datoriilor, afirmă Fondul. "Drumul recuperării din economiile avansate rămâne dificil. Trendul slab al economiei la sfârşitul anului trecut şi începutul lent din 2013 evidenţiază că persistă încă piedici majore", se arată în documentul FMI. Un purtător de cuvânt al Fondului a refuzat să comenteze.

Cele mai mare două ameninţări la adresa economiei mondiale - dezmembrarea zonei euro şi o reducere majoră a cheltuielilor în SUA - au fost "dezamorsate cu succes" în ultimele şase luni, se arată în raport. Pentru Japonia, FMI estimează un avans al PIB de 1,5%, în urcare de la 1,2% în ianuarie. Creşterea economiilor emergente mici a început să se accelereze. Evoluţia ar trebui să susţină creşterea la nivel global anul următor, estimată de FMI la 4,1%, la fel ca în ianuarie.

În timp ce majoritatea economiilor în dezvoltare, mai ales din Asia şi Africa Subsahariană, înregistrează creştere mai puternică, susţinută de cererea din ţările dezvoltate, unele economii din America Latină încep să "alunece spre situaţii similare crizei", avertizează Fondul.

Sursa: www.realitatea.net

Se naşte Republica Sovietică a Ciprului?

“Gestionarea confuză a dosarului cipriot a crescut presiunile asupra ţărilor din zona euro datorită ameninţărilor de retrogradare a ratingului suveran şi subliniază supraevaluarea capacitaţii liderilor din regiune de a stopa criza” consemna într-un raport agenţia de rating Moody’s.

 Dănuţ Dudu

Modalitatea de salvare a Ciprului a doborât tabuul protecţiei proprietăţii private(respectiv a depozitelor bancare) şi a relansat un nou model de acţiune în care victimele colaterale ale planurilor de salvare vor fi cei sacrificaţi pe altarului zeului euro.

Mai mult, acesta a legiferat ingerinţa politicului în zona economică sau, ca să fim mai precişi, ingerinţa conducerii Uniunii în problemele interne ale oricărui stat membru.Practic, “decidenţii politici s-au arătat extrem de încrezători că situaţia pieţelor este suficient de benignă şi că au la dispoziţie instrumentele care le permit evitarea unei contagiuni la nivelul altor economii periferice şi a sistemului lor bancar”, sublinia Bart Oosterveld, directorul diviziei de risc suveran al agenţiei Moody’s.

Numai că ceea ce se întâmplă acum în Cipru demonstrează contrariul. După 10 zile în care conturile le-au fost blocate, ciprioţii se pregătesc să-şi retragă din banii pe care îi mai au.

Fenomenul cunoscut sub denumirea de bank-run (retragere masivă şi rapidă a depunerilor bancare) este extrem de grav nu prin amploarea, ci prin consecinţele sale.

Aflată într-o astfel de situaţie, nici o bancă din lume nu rezistă şi intră rapid în falimentfără sprijinul băncii centrale. Cum banca centrală a Ciprului este într-o situaţie mai mult decât delicată, sprijinul nu poate veni şi…

În aceste condiţii, nu este exclus ca panica din sectorul bancar cipriot să se extindă rapid la nivel european cu atât mai mult cu cât Uniunea a pus ochii pe alte două minuscule insule fiscal europene: Luxemburg şi Malta.

Ţinând cont că deţinătorii de conturi cu valoare mai mare de 100.000 euro aflate la Laiki Banck (una dintre cele două bănci care vor restructurate – a se citi: falimentate)vor înregistra pierderi de minimum 80%, este de aşteptat ca mulţi dintre deponenţii care au conturi şi în alte paradise fiscale să se gândească serios să-şi salveze banii.

Asta ar însemna un bank-run european greu de controlat şi de stăvilit a cărui finalitate este imposibil de previzionat. Mai mult decât atât: instabilitatea politică generată în zonă este de rău augur pentru întreaga Europă.

Aşa după cum era de aşteptat, Rusia nu a acceptat prea uşor înfrângerea şi se pregăteşte de o bătălie decisivă care să le permită să transforme Cipru într-un satelit extrem de valoros în actuala conjunctură.

Prima reacţie, chiar dacă nu a fost asumată direct de Rusia, a venit din parteabisericii ortodoxe cipriote, al cărei mesaj a fost extrem de clar: “Fraţilor, pregătiţi-vă să revenim la lira cipriotă!”.

Un mesaj care este cu atât mai puternic cu cât biserica Ciprului este instituţia cu cea mai mare credibilitate şi forţă din Cipru. Mai mult, biserica şi-a pus la dispoziţie întreg patrimonial pentru a compensa criza financiară traversată de Cipru şi pentru a permite astfel retragerea din Uniunea Europeană fără prea multe costuri. Or, dacă ţinem cont de strânsa legătură dintre biserică ortodoxă cipriotă şi cea rusă, mesajul transmis este cu atât mai puternic.

Cea de a doua reacţie ţine de pregătirile pe care le fac intens cercurile politice şi financiare ale Moscovei pentru a-şi păstra banii pe care nu au reuşit încă să-i recupereze din conturile cipriote.

Chiar dacă liderul bisericii ortodoxe făcea apel la comunitatea rusă să nu devalizeze Ciprul, totul se rezumă, în ultimă instanţă, la afaceri. Suntem convinşi că pe anumite canale o mare parte dintre banii pe care oligarhii ruşi îi aveau în conturile cipriote se află în siguranţă (acesta să fie oare adevăratul motiv al demiterii directorului de la Laiki Banck?). Numai că au mai rămas destui şi mama Rusia nu este dispusă să facă Europei nici un cadou.

În consecinţă, se pregăteşte de un atac susţinut împrotiva deciziei comune ciprioto-europene de a naţionaliza depozitele ce depăşesc 100.000 de euro.

Cele două variante de atac vizează acţiuni juridice atât în Cipru, cât şi la nivel internaţional, menite a bloca demersul iniţiat de Cipru cu binecuvântarea Uniunii. Numai că şi în acest caz, există o mică problemă: varianta discutată de Cipru este nu de a taxa depozitele, ci de a oferi deponenţilor în contrapartida banilor naţionalizaţi,acţiuni la cele două bănci falimentare.

O naţionalizare mascată (greu de contracarat juridic), dar care are aceeaşi finalitate: falimentul băncilor respective va face că valoarea acţiunilor să fie infimă în raport cu depozitele iniţiale. (Asta în eventualitatea în care ruşii nu vor cumpăra la preţ de tarabă băncile respective folosindu-le, ca şi până acum, ca plăci turnante pentru albirea banilor).

Dincolo de aceste considerente, trebuie subliniat că actuala confruntare este mascată de ajutorul financiar “dezinteresat” oferit Ciprului de cele două forţe: UE şi Rusia. Dacă Rusia va câştiga războiul, o să putem vorbi de o nouă republică sovietică, chiar dacă aceasta nu se va numi, Republica Sovietică Cipru, fapt care va destabiliza definitiv echilibrul fragil al întregii zone.

Dănuţ Dudu

P.S. Oare este pură coincidenţă faptul că ţările membre BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud) au decis înfiinţarea unei noi bănci, găzduită în Africa de Sudşi care va avea un capital de pornire de 50 de miliarde de dolari? Aceasta ar trebui să permită finanţarea proiectelor de infrastructură, în special în Africa, un continent unde China este deja foarte prezentă. De asemenea, BRICS doresc să utilizeze o parte din fabuloasele rezerve de valută – 4.400 miliarde de dolari, potrivit Pretoria, din care două treimi sunt deţinute de Beijing – pentru a se ajuta în caz de şoc conjunctural. Cipru este oare un astfel de şoc conjectural?

Sursa: www.financiarul.ro

O „nouă criză” la orizont, prin prisma teoriei sistemelor dinamice complexe?

© Foto: SXC.hu

Criza – un avertisment clar? Asistăm la o criză generalizată, fără precedent la nivel global, sau este vorba de crize secvențiale, anumite impasuri prin care trec doar unele state și societățile lor?

Dacă prin termenul de “criză” înțelegem decalaje sau nepotriviri între rezultate proceselor, atât la nivel economic, politic și social, și aşteptările societăților în general, atunci toate aceste decalaje deja înregistrate, certifică și arată cât de profundă și de extinsă este „Criza actuală”. O nouă „Criză”, posibil generată de o criză a alimentelor, pe fondul unei crize de natură socio-politică în zona euro, va conduce cu certitudine, la presiuni cu mult mai mari decât în prezent, pe statele puternic dezvoltate și la posibile manifestări sociale de amploare într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat.

Crearea zonei euro, criza datoriilor suverane și o posibilă criză alimentară, care s-ar putea globaliza, pot genera per ansamblu, o NOUĂ criză financiară. Toate acestea nu sunt probabil decât posibilul produs al unor ambiții politice din partea unor state.

Situația actuală o stare de fapt

Viziunile principalilor lideri europeni, cu referire la criza datoriilor suverane, diferă la această oră în Europa. Cancelarul german, Angela Merkel, este de părere că “starea de alertă trebuie menținută în continuare”, în schimb Președintele Franței, Francois Hollande, este mai mult decât optimist și a declarat că „actuala criză a datoriilor a fost depășită”. Putem modela, din prisma sistemelor dinamice, diferitele momente și acțiuni pe care le putem descrie printr-un graf de evenimente temporizate. În plus, dacă plecăm de la ideea existenței unei liniarități, care ne va permite o abordare din perspectiva sistemelor liniare, aceasta ne va conduce la o analiză și la interpretări corecte. Evident toate acțiunile petrecute în ultimul an sunt de fapt evenimente discrete, astfel încă din vara anului trecut s-au intensificat atacurile împotriva Germaniei, când ratingul ei AAA, considerat unul dintre cele mai puternice, a fost interogat public de către un administrator al unui fond anglo-saxon. Trebuie remarcat faptul că la nivel global nu se are în vedere găsirea modalităților de stingere a acestor datorii, în cazul unor state care ar putea dispune de sumele necesare, prin venituri obținute pe seama unor acțiuni publice. Francezii, în general, consideră că publicațiile americane citate de investitorii și analiștii financiari, furnizează anunțuri false referitoare la o nouă criză. În opinia lor, se induce concluzia ca piața a devenit mai mult decât „speculativă" în cadrul unor „fonduri speculative”. Încă de anul trecut, la forumul de la Washington, Alan Grenspan, „oracol al piețelor internaționale" și fostul director al Băncii Centrale a SUA, a declarat că „Europa a fost responsabilă pentru încetinirea ritmului de creştere economică din Statele Unite, din cauza incertitudinii cauzate de criza datoriilor suverane; moneda euro intrând într-un adevărat proces de degradare"!. Indicația este mai mult decât clară, astfel statele din zona euro trebuie să reducă rapid cheltuielile lor pentru a elimina datoriile. Situația globală este alarmantă, multe state se găsesc într-o poziţie deteriorată din punct de vedere economic, iar altele chiar au trecut de linia de demarcație, din cauza datoriilor acumulate. Destabilizarea zonei euro a fost accentuată, determinând și o situație tensionată, atunci când China a preluat o parte din datoria Statelor Unite. Franța a fost prima țară europeană care a reacționat după scăderea ratingului SUA, în timp ce Londra a considerat că scăderea era complet previzibilă. Fără a demonstra un mecanism predefinit indus, piețele internaționale au reacționat și reacționează, la anumite zvonuri sensibile, însă mai mult decât este necesar.

Nu cred că putem vorbi de o conspirație la nivel internațional, referitor la o nouă criză care ar putea apărea. Mass-media americană previzionează sfârșitul zonei euro, afectate vor fi în special țări precum Spania, Italia și Franța, existând și zvonuri conform cărora inclusiv Germania s-ar afla în pragul unui colaps, conform ultimelor știri.

Realitatea este mai mult decât îngrijorătoare

Acumularea de datorii a statelor din zona euro este o realitate de netăgăduit. Aceste datorii ar trebui să fie absorbite rapid, odată cu realizarea unor bugete echilibrate. Conform unor analiști financiari, se pare că persistă „obsesia economiei americane" în Europa, iar europenii nu fac altceva decât să caute „țapi ispășitori" pentru situația creată pe piețele de capital, țările din zona euro fiind supuse unui „adevărat test de stres". În plus conform teoriilor sistemelor complexe, putem considera că „valurile de instabilitate politică", ar fi cauzate de „fenomene cuplate" între ele, de tip financiar, energetic, și chiar politic. Pornind de la graful propus orice drum posibil, corespunde unei ordonări asociate pentru o resursă, iar orice activitate întreprinsă în acest sens va preceda cu certitudine o alta, existând clar o restricție de precedență, impusă de procesul în cauză. CNBC a prezentat avertizarea analistului Nouriel Roubini, conform căruia, zona euro este confruntată cu o gravă fragmentare socio-politică, care poate conduce la destabilizarea blocului economic, precizând și faptul că situația politică din Germania, care reflectă problemele din întreaga zonă euro, „reprezintă un risc de tsunami”.

Criza alimentelor poate devine o problemă politică în Europa?

Dacă am studia relațiile și interdependențele complexe, ca și "sisteme ierarhice" în cazul producerii și comercializării produselor alimentare, pornind de la importul de produse și până la produsul finit obținut, putem concluziona că vom asista la un colaps în diferite țări. Cauzalitatea este determinată de criza alimentelor, atât datorită unor prețuri mari neținute sub control de către stat, cât și penuriei lor de pe piață, vezi cazul dispariției cărnii de vită de pe piața europeană. Încă de anul trecut, specialiștii de la Universitatea Waterloo din Ontario, Canada, prezentau situația crizei alimentelor ca fiind „un motiv real de îngrijorare" și avertizau referitor la faptul că "penuria de alimente și sărăcia pot provoca colapsul catastrofal în sistemele complexe moderne". Astfel o "criză a alimentelor" cumulată cu o criză a datoriilor financiare, în special în cazul țărilor emergente zonei euro, pot declanșa oricând revolte, vezi cazul recent din Bulgaria. Evident, astfel de scenarii se pot produce oricând în țări ale căror populații cheltuiesc mai mult de o treime din venituri pentru achiziționarea produselor alimentare. Vezi situația actuală, mai mult decât alarmantă, referitor la scandalurile pe piețele agro-alimentare internaționale, legate de carnea de vită substituită cu carne de cal, carnea de pui infectată cu salmonella, de ouă și mai recent de lapte. Teoria sistemelor complexe certifică faptul că „sistemele auto-critice organizate, pot colapsa oricând", acestea fiind sisteme vulnerabile care pot genera evenimente în cascadă și la intervale de timp mici. Riscurile sunt mari, astfel încât ne putem aștepta în viitorul apropiat la conflicte civile mai serioase decât ce am văzut până acum, în Europa. Criza, indiferent de natura ei este clar una statală, și posibil ar putea fi depășită printr-o reducere drastică a cheltuielilor. În plus această criză, poate duce chiar și la apariția unor reforme monetare, revenind la aur, etalon consacrat. Posibilitatea protejării monezii naționale de către statele care încă nu au adoptat moneda euro, se poate realiza printr-un refuz ferm la posibile noi împrumuturi acordate de FMI, Banca Mondială, clienții liberi de pe piețele de capital. Bruxelles-ul de fapt încearcă să profite, prin noul buget aprobat pentru 2013 și redistribuie banii doar către anumite state, care încă mai au creştere economică. Dacă în 2012 am asistat în Europa la numeroase manifestări, unele chiar violente, referitor la noua criză care se preconizează, cred că putem spune că aceasta, în cazul în care ar fi posibil indusă și chiar perpetuată, în 2013 riscurile vor fi destul de mari privind manifestări de amploare și chiar noi abordări a acestor probleme din partea unor state din zona euro și nu numai. În opinia mea, criza a trecut, starea de criză a unor state din zona euro este indusă posibil politic, neexistând mecanisme corecte de măsurare si reglare, referitor la posibile creșteri economice stabile, în plus aceste creșteri economice nu sunt susținute și de politicile financiare și fiscale ale statelor respective.

Cert este că formularea unor modele matematice, apelând la teoria sistemelor complexe, ar putea duce la anticiparea și chiar previzionarea corectă a instabilităților următoare pe scena politică internațională și a locului unde acestea pot apărea.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru

Mama tuturor bulelor poate exploda într-o catastrofă în 2-3 ani

În condiţiile în care mulţi economişti sunt speriaţi că o bulă a activelor stă să explodeze, reputatul economist Nouriel Roubini, cunoscut ca Dr. Doom pentru prezicerea precedentei crize financiare, spune că „mama tututor bulelor abia a început” şi ar putea izbucni în 2-3 ani într-o altă criză financiară şi eventual într-o prăbuşire.

Riscul de sfârşire a jocului pe partea relaxării cantitative (a se citi tipărire de bani) nu merge înspre inflaţii ridicate şi nu se îndreaptă către turbulenţe în piaţa bondurilor, a spune Roubini.

Întrebat de Yahoo Finance despre riscurile războiului valutar între naţiuni, Roubini a explicat că este vorba de un risc în lanţ.

„Avem o cerere domestică scăzută în multe din economiile avansate, deoarece se plăteşte dezintermedierea atât din sectorul privat şi acum din sectorul public, creşterea economică este slabă, iar ratele şomajului sunt ridicate. Cum ajungi să ai o creştere economică solidă, în fiecare economie, în care ai o cerere internă slabă şi o cerere externă mai mare? Prin îmbunătăţirea balanţei comerciale nete. Cum reuşeşti să faci asta? Prin slăbirea monedei. Cum faci asta? Prin mai multe runde de QE (Quantitative Easing – Relaxare cantitativă).

Deci avem un război al tipăririlor de bani care este un război de depreciere a monedelor”, spune Roubini.

Băncile centrale, responsabile pentru problemele din prezent

Pentru cele mai multe din problemele de azi, profesorul de la New York University şi preşedintele Roubini Global Economics spune că toate vin din cauza politicilor agresive ale Federal reserve şi a altor bănci centrale din lume, în special Japonia.

Spre exemplu, yenul japonez s-a depreciat în ultimul an cu mai mult de 16%, de la circa 80 yeni/dolar până al 93 yeni/dolar. Economistul spune că poţi să îşi depreciezi moneda prin politici agresive de tipărire de bani fără ca să vorbeşti de ele sau despre ţintele pe care le ai.

În fapt, Roubini prezice că următoarea bulă a activelor va fi mai mare decât cea din 2003-2006, care într-un fel a fost un şoc din cauza exceselor masive care s-au petrecut în această arie, în special în imobiliar/ipotecar şi sectorul financiar.

Raţionamentul lui Roubini pentru “mama tuturor bulelor de active” este că Federal Reserve devine mult mai ezitantă acum în privinţa retragerii decât în precedentul ciclu (bulă).

Între ciocan şi nicovală

Şi asta pentru că şomajul este mult mai înalt azi în cele mai multe economii dezvoltate şi există o îndatorare mai mare a sectorului public şi în bilanţurile sectorului privat. “Deci dacă ieşi foarte rapid vei omorî piaţa bondurilor şi vei omorî consumatorii în termeni de serviciu al datoriei”, spune guru finanţelor.

Roubini este Roubini şi nu prezice un sfârşit fericit pentru experimental Fed. “Am putea crea o bulă a activelor mai rea decât precedenta, care să ne conducă într-o altă criză financiară, nu anul acesta, nici anul viitor, dar în 2 sau 3 ani dacă vom continua cu aceste politici”, spune el.

„Tu construieşti un levier financiar (grad de multiplicare din ce în ce mai mare) care te va conduce către o altă bulă şi o eventuală prăbuşire”, spune Roubini.

Catastrofa pândeşte la orizont

În afara camerei, Roubini a concluzionat analiza sa: “creştere pe termen scurt, catastrofă pe termen lung”.

În timp ce alţi guru spun că “bula” din activele financiare stă să explodeze, Roubini sugerează că acesta e abia începutul.

“Vrea să subliniez în continuare că, în timp ce unii sunt speriaţi în legătură cu indiciile că Fed ar putea varia abordarea în privinţa achiziţionării de active, discuţia este ieftină şi Fed este departe de a lua vreo acţiune. La naiba, dacă economia globală continuă să slăbească, iar şomajul SUA să crească, următoarea mutare a Fed poate fi o acomodare suplimentară, cum ar fi QE5 )sau QE6? Le-am pierdut numărul)”. 

Sursa : capital.ro

2blackjack1.wordpress.com

Slujbaşii tăinuirii

O zicală strămoşească spune că “Tăcerea e ca mierea” - adevăr necontestat. Numai că se potriveşte mai mult în relaţiile dintre indivizi. Fiindcă, dacă ar fi să extindem proverbul la sfera unei comunităţi, a unui popor, a unei ţări, ne dăm seama că funcţionează mai multe tipuri de tăcere, cum ar fi: tăcerea supusă, cea a resemnării; tăcerea complice, una care ascunde o faptă reprobabilă, sau tăcerea programată, cea a instituţiilor statului - adoptată, afişată în momente în care este interzisă aflarea adevărului, într-o situaţie anume. Un fel de leac pentru adormirea simţului civic. Pe de altă parte, în toate timpurile, orice regim politic a mizat pe interdicţia cunoaşterii a ceea ce se cuvenea spus… supuşilor.   Comunismul a excelat în tăceri programate, vinovate de tăinuirea adevărului; tăceri glazurate în dulceţurile contrafăcute ale dictaturii minciunii.  Sau dezinformării. Impunându-le oamenilor, prin mecanismele dictaturii, să nu cârtească; să nu-şi arate nemulţumirile, să nu se plângă şi să nu protesteze în public. În democraţia capitalismului sălbatic, cetăţenii au dreptul să spună orice. Evident, fără a fi luaţi în seamă. De aceea s-au inventat reţelele “de socializare” pe Internet - de altminteri cu destule capcane. Una dintre ele, Facebook-ul, le permite celor înscrişi să facă schimb şi de bârfe, de informaţii din toate domeniile, inclusiv să-şi arate nemulţumirile faţă de măsurile economice, financiare, etc., pe care utilizatorii, sub nume propriu sau sub anonimat, nu le agreează.

O ameninţare pentru slujbaşii tăinuirii, cei care cultivă ascunderea adevărului?! Este posibil. Cu toate că abuzurile comise la adresa cetăţeanului - supus la nesfârşite privaţiuni, din cauza taxelor şi impozitelor peste puterea lor financiară -  sunt pe faţă. Şi-or fi închipuit acei slujbaşi că dictatura comunistă a operat mutaţii şi în ADN-ul oamenilor?! În zestrea lor genetică?! Sau că spaima a fost atât de mare încât nici urmaşii urmaşilor celor care au trăit în dictatura comunistă nu vor mai fi ispitiţi vreodată să afle ce se ascunde sub toga noii dictaturi capitaliste, a dezordinei, haosului, a distrugerii economiei şi industriei ţărilor din Est ?! Cert este că minţile celor de rând au început să vadă ce se ascunde după cortina promisiunii “tuturor drepturilor posibile”. Internetul a deschis ochii lumii, inclusiv prin reţelele de socializare, despre care s-o fi crezut, iniţial, că vor “vindeca” frustrările indivizilor sau că vor funcţiona precum un cabinet de psihoterapie. S-a dovedit însă că oamenii simpli din Est (ca de altfel şi cei din Vest !) sunt mai presus de previziunile “binefăcătorilor” temporari. Graţie aceloraşi reţele, vedem că nici românii nu sunt mai prejos. Dimpotrivă. Astfel au aflat că proiecte, chipurile de importanţă naţională pentru economia ţării, sunt “documente” de vânzare, pe şest, a bogăţiilor autohtone. Că sunt duşi cu zăhărelul, de două decenii, spre dezastru; că li se distribuie false modele, de împrumut, ca efect al politicii de mondializare; că mediul este compromis prin importurile tacite de reziduuri radioactive; că li se fură, pe căi ocolite şi nedezvăluite, simbolurile spirituale tradiţionale; că le sunt puse la zid arhetipurile culturale, de pildă că Eminescu nu e de-al lor, şi ca atare, trebuie dat jos de pe soclul românismului. Că austeritatea impusă de FMI a fost o “simplă eroare de calcul”, şi că - potrivit unor reputaţi specialişti în domeniul economiei mondiale, precum Olivier Blanchard, economistul-şef al FMI - Fondul Monetar Internaţional s-a înşelat amarnic atunci când “a evaluat starea de sănătate a economiei ţărilor cărora le-au fost impuse cunoscutele “planuri de salvare” de la faliment”.

De ce se află atât de târziu, după ce milioane de oameni din UE au fost aruncaţi în iadul şomajului ?! Cine ascunde cu intenţie toate aceste adevăruri ţinute sub obroc, atâta timp?! Sunt oare în stare aceste dezvăluiri să schimbe atitudinea mai-marilor UE şi ai lumii?! Adevărurile tăinuite şi minciunile dezvăluite vor putea să stingă patima războaielor pentru resursele naturale?! A distrugerii economiei statelor în scopul instaurării unei dominaţii mondiale?! Utilizatorii Internetului resping ideea Dominaţiei Mondiale - catastrofă pe care o numesc “singura apocalipsă posibilă, care nu va avea loc…”.

Autor: Veronica Marinescu

sursa: curierulnational.ro

         gandeste.org

Cum ne-a dat comerţul în cap cu creşterea economică

• 
  Cum ne-a dat comerţul în cap cu creşterea economică

Dom’le oricum încercăm să o întoarcem, când un continent întreg  (sau pe aproape) trece pe minus în ceea ce priveşte comerţul taman în luna decembrie, cu sărbători, cu vacanţe, cu piftie, sarmale sau curcani la cuptor, situaţia e neagră de albastră ce e. Procentual vorbind un -0,6% (UE) sau -0,8% (zona euro) par insignifiante. În bani, însă, aceste zero virgulă ceva înseamnă multe miliarde de euro.

Şi cum noi mereu trebuie să fim moţ, România a avut cea mai mare scădere din UE a volumului din retail, de 3,2%.

Însăşi puternica Germanie a ieşit pe minus, cu vânzări mai mici cu 1,7% în decembrie 2012, faţă de noiembrie 2012. Franţa şi Marea Britanie se înscriu în aceeaşi listă cu diminuări ale volumului comercial de 0,2% şi, respectiv 0,4%, în vreme ce Italia, Olanda, Ungaria şi Cehia şi-au păstrat procentele la seif, deci confidenţiale.

Pe partea cu creşterea nu joacă cine ştie cine. În afară de polonezi, care au crescut cu 2,2% şi care spre deosebire de noi au dat cu flit în multe cazuri Comisiei Europene, pentru că politicienii lor deşi la fel cu ai noştri nu au şefi la Bruxelles, ci colaboratori, şefii lor fiind acasă cu ştampila în mână, în gaşca celor care nu şi-au aruncat puterea de cumpărare pe apa sâmbetei cu o austeritate idiot înţeleasă şi, mai ales, idiot aplicată se mai află Suedia cu un plus de 1,1%.

Restul celor pe plus, chiar nu contează decât de amorul artei, aşa cum e cazul cu Estonia sau Luxemburg, ţări prea mici pentru a putea influenţa în vreun fel starea economică a Uniunii.

Raportat la decembrie 2011, situaţia e cam aceeaşi, dar apar ceva diferenţe care trebuie menţionate, şi anume că declinul se acutizează în Germania, cu minus 4,7%, în vreme ce englezii (1,9%) şi francezii (2,2%) trec pe plus, iar România nu e printre primele la scădere, cu un minus de doar 3,3%.

Cele mai mari scăderi anuale au apărut, de altfel, în Spania (12,3%), Portugalia (8,6%) şi Slovenia (7,5%).

Ceea ce e şi mai problematic este faptul că scăderea volumului din comerţ vine într-o Uniune cu inflaţie stabilă în jur de 2%. Asta spre deosebire de România care a terminat 2012 cu aproape 5% inflaţie şi cu o scumpire a alimentelor de 0,5% pe lună faţă de 2011, an în care inflaţia alimentară a fost de doar 0,1% pe lună.

În fapt, pe datele Eurostat, în Uniunea Europeană, între decembrie 2011 şi decembrie 2012 au scăzut cumpărăturile de alimente, băuturi şi tutun cu 1,8%, cele de haine, mobilă, medicamente, echipamente IT şi telecom sau electrocasnice cu 1,7%, şi, în fine, achiziţia de combustibili s-a diminuat şi ea cu 6,3%.

Iar această situaţie descrie, cel mai probabil, o Uniune Europeană cu creştere economică negativă în 2012, ceea ce s-ar putea întâmpla şi în România, a cărei estimare de plus 0,6% – 0,7% avans al PIB-ului s-ar putea transforma în stagnare sau scădere. Şi atunci se duce naibii şi bugetul lui Ponta şi mai strângem nişte curele anul acesta.

Sursa:  businesscover.ro 

              ro.stiri.yahoo.com

De unde vine sărăcia noastră?

E clar pentru fiecare dintre noi că e mai bine să fii prosper decât să fii sărac. E mai bine să ai bani decât să nu îi ai. La fel de important este însă și cum poți obține această prosperitate. Într-o piață liberă doar dacă ai ceva de vândut pieței. Doar dacă ceea ce ai promis este și ceea ce ai oferit. Nu este loc de minciună și nici de păcăleală. Dacă nu poți fi cel care își asumă riscurile pieței poți să te pui la adăpostul antreprenorului și să îți vinzi munca acestuia (evident în condițiile pe care doar acesta le poate impune pentru că doar el este cel conectat direct la piață). Prosperitatea nu trebuie însă obținută cu orice preț. Cu prețul unui război pe față cu antreprenorii (singurii care își asumă riscurile și care plătesc pentru necazurile din piață). O cale facilă de îmbogățire este să iei de la unii și să dai la alții. Dacă privim problema din punct de vedere politic, e important să iei de la cei puțini și să dai la cât mai mulți (după ce îți oprești și tu o halcă sănătoasă din pradă). Dacă privim problema din punct de vedere economic, e important să îi protejezi pe cei capabili să creeze valoare și care pot, prin acțiunile lor, da de muncă celor mulți. Dacă gândești pe termen scurt, vei aborda problema politic. Dacă gândești pe termen lung, vei aborda problema economic.
Românii sunt săraci. Nu e o noutate sau un lucru dificil de constatat. Mai greu e însă să explicăm de ce sunt românii săraci. Sunt ei săraci pentru că antreprenorii sunt lacomi și nu dau doi bani pe sclavii pe care îi angajează în firmele lor? Evident că nu. Dacă am avea suficient de mulți antreprenori care să se bată pentru forța de muncă existentă, probabil că mulți nu ar mai pleca în străinătate și ar rămâne aici. Cu afaceri care nu ar mai prididi să se deschidă forța de muncă ar deveni rară și antreprenorii ar fi mult mai grijulii în a o păstra și a o remunera corespunzător. Problema sărăciei noastre nu e deci ticăloșia și lăcomia antreprenorilor ci, mai degrabă, absența antreprenorilor într-un număr suficient de mare. 

De ce lipsesc antreprenorii în România? În primul rând pentru că sunt priviți cu o ostilitate vădită de antreprenorii politici care nu înțeleg modul natural de prosperitate prin mecanismele de piață și care mențin caldă ura claselor asuprite aducătoare de voturi negative (e suficient să se înfoaie puțin politicienii la ”ticăloșii” de antreprenori, ăia care mai există, și masele sunt în delir). În al doilea rând pentru că antreprenorii politici plimbă ostentativ prin fața ochilor schemele lor politice de prosperitate individuală (consilii de administrație, licitații dedicate, nepotismul din funcțiile publice, contracte oneroase), tăind orice elan de a deschide o afacere și de a prospera cinstit. Totul este conectat la tătuc prin fire nevăzute și nebănuite. Antreprenorii lipsesc și pentru că ne lipsește educația pieței. Vina e împărțită între școlile de economie din România (concentrate mai degrabă pe fiscalitate, monetarism, macroeconomie, politici publice, diplomație și mai puțin pe discipline pronunțat antreprenoriale) și indivizii cărora sistemul comunist le-a alterat orice inițiativă antreprenorială. În plus, disciplinele economice au fost populate de tot felul de teoreticieni cu serioase probleme de logică economică pentru care prețurile ar fi mai bine să fie fixate / rigide decât decât să rămână variabile, pentru care e bine ca dobânda să fie cât mai aproape de zero, pentru care impozitele sunt mai bine mai degrabă mari și progresive decât mai degrabă mici și în sumă fixă / individ pentru că altfel ar afecta spațiul fiscal sau pentru care statul e mai bun investitor decât privatul cel ticălos.

Există vreo cale e ieșire din impasul acesta al sărăciei în care ne afundăm tot mai tare pe zi ce trece? Evident că da. Ridicarea vălului de pe ochii noștri și renunțarea la credința în iluzii deșarte: investiții publice cât mai mari, bani europeni cât mai mulți, consum mai degrabă pe credit fără ca cineva să economisească în prealabil resursele, bani cât mai mulți produși din nimic și cu costuri zero. Întotdeauna să ne gândim de două ori atunci când cădem în plasa politicienilor care ne îmbie cu fonduri, subvenții și facilități. Ele vin întotdeauna la pachet și cu deficite, datorii și taxe mai multe și mai mari. E greu să explici oamenilor cât de otrăvite sunt cadourile politicienilor. La fel de greu este să reziști în piața publică explicând aceste lucruri. Cu cât sărăcia e mai mare și asistații sociali sunt mai numeroși, cu atât mai ciudat pare mesajul pe care vrei să îl transmiți. Diferența dintre politician și antreprenorii reali este clară: [1] Politicianul depinde de voturi și de liniștea electorală pe care le poate cumpăra cu promisiuni pentru cei cu carte (nefiind niciodată obligat să le respecte ulterior sau fiind foarte ușor să le stingă cu alte promisiuni sau cu justificări ale nerespectării lor) sau o poate cumpăra cu pungi de alimente pentru cei săraci; [2] Antreprenorul real depinde de clienții săi care nu pot fi amăgiți cu promisiuni ci doar cu surprize plăcute (reduceri de prețuri, oferte atractive, raport calitate – preț etc.). Antreprenorul real nu minte și nu înșeală așteptări, iar dacă o face își asumă costul integral al acestor fapte sau atitudini. Cu cât mai mulți antreprenori, cu atât mai multe surprize plăcute, locuri de muncă și prosperitate. Cu cât mai mulți politicieni, cu atât mai multă minciună, iluzie, promisiuni și sărăcie. Oare putem decide noi cu adevărat în ce lume am vrea să trăim? Cum altfel decât tot politic?

sursa: cristianpaun.finantare.ro

          gandeste.org

ÎNGRIJORARE: criza loveşte una dintre cele mai solide economii ale Europei

Fondul Monetar Internaţional (FMI) a anunţat vineri că a aprobat o nouă linie de credit de tip preventiv pentru Polonia cu scopul de a ajuta această ţară să facă faţă încetinirii economiei sale şi de a păstra încrederea investitorilor, transmite AFP.

Polonia

FMI a acordat Varşoviei o 'linie de credit modulabilă' (LCM) de 33,8 miliarde de dolari (la cursul de schimb actual) pentru o perioadă de doi ani, supusă reexaminării după un an. 

LCM reprezintă un tip de împrumut rezervat ţărilor considerate bine guvernate, ce le permite să obţină lichidităţi în momentul şi în cuantumul pe care îl doresc. Polonia a indicat că nu intenţionează să recurgă la acest credit decât în caz de nevoie. 

FMI apreciază într-un comunicat că economia poloneză, 'foarte solidă', începe 'să resimtă vânturile potrivnice venite din restul Europei, iar creşterea a încetinit de la începutul anului 2012'. 

'Activitatea economică va continua să se modereze în 2013, riscurile fiind legate de legăturile comerciale şi financiare importante ale Poloniei cu restul regiunii', adaugă FMI. LCM va permite Varşoviei să 'facă faţă şocurilor externe, va consolida încrederea investitorilor şi va continua să sprijine politica economică a autorităţilor', se mai afirmă în comunicatul Fondului Monetar Internaţional.

Sursa:  REALITATEA.NET

Profetul crizei, anunţ DUR despre România

Ungaria este din punct de vedere economic cea mai slabă verigă din regiune, din cauza îndatorării şi fundamentelor macro, cealaltă verigă slabă fiind România, cu diferenţa că guvernul de la Bucureşti pare serios în relaţia cu FMI, potrivit unui analist de la firma Roubini Global Economics (RGE).

Roubini atacă România şi Ungaria

"Ungaria este cea mai slabă verigă", din cauza îndatorării externe, cea mai ridicată din regiune, precum şi a fundamentelor macroeconomice mai slabe decât cele ale vecinilor, a declarat analistul RGE Jelena Vukotic, într-un interviu pentru un blog al Concorde Fund Management, preluat de publicaţia ungară Portfolio. De asemenea, băncile din Ungaria depind puternic de instituţiile de credit din zona euro şi de stabilitatea uniunii monetare, a adăugat Vukotic. Cealaltă verigă slabă este România, a spus analistul, notând că principala diferenţă constă în faptul că guvernul român este aparent serios în privinţa încheierii unui acord cu FMI şi probabil va reînnoi actuala înţelegere, care expiră în martie.

"În situaţii turbulente, (acordul cu FMI, n.r.) oferă cea mai puternică asigurare pentru investitorii care au în vizor şi România. Contrar acestei situaţii, executivul ungar nu are nicio intenţie notabilă de a ajunge la o înţelegere cu Fondul, asumându-şi astfel un risc major, întrucât într-un context în care încrederea la nivel global se poate deteriora rapid şi puternic, Ungaria ar putea să fie prima ţară din care capitalul străin se retrage", a spus analistul RGE. Firma RGE, condusă de reputatul economist Nouriel Roubini, a fost criticată la începutul săptămânii de Ministerul Economiei de la Budapesta pentru că ar fi cauzat deprecierea forintului printr-o recomandare de vânzare către clienţi. RGE s-a apărat afirmând că deprecierea mondei ungare, în jurul pragului psihologic de 300 de forinţi pentru un euro, ar fi fost cauzată de comentarii ale ministrului Economiei. Acesta a indicat, în comentarii apărute în presă, că ar prefera un forint mai slab. Matolcsy este considerat favorit pentru preluarea conducerii băncii centrale în martie.

În timpul crizei financiare din 2008, Ungaria a evitat un colaps financiar cu ajutorul unui împrumut de 20 de miliarde de euro de la FMI, UE şi Banca Mondială. Actualul guvern, condus de premierul Viktor Orban, a întrerupt, însă, acordul după instalarea în funcţie, în 2010. Orban a fost nevoit să înceapă în 2011 noi discuţii cu FMI şi UE pentru un acord preventiv, în urma deprecierii forintului, a situaţiei economice dificile şi a majorării costurilor de finanţare de pe piaţa internaţională. Discuţiile au fost tergiversate, după ce perioadele de temperare a crizei din zona euro au redus presiunea asupra Ungariei pe pieţele financiare internaţionale, iar ţara vecină nu are nici în prezent o înţelegere cu instituţiile financiare internaţionale.

Pe de altă parte, România are în derulare un acord stand-by cu FMI început în primăvara anului 2011, care urmează unei înţelegeri de finanţare cu FMI, Comisia Eeuropeană şi Banca Mondială, derulată între 2009 şi 2011, cu o valoare de aproape 20 de miliarde de euro. Actualul acord cu FMI şi CE, în valoare cumulată de 5 miliarde euro, este tratat de autorităţile de la Bucureşti ca o înţelegere de tip preventiv. Programat să se încheie în primăvara acestui an, acordul va fi prelungit, cel mai probabil, până în luna iulie, pentru ca partea română să poată recupera întârzierile în îndeplinirea condiţionalităţilor, cauzate în principal de alegerile parlamentare din decembrie.

FMI ar fi în principiu în favoarea unui nou acord de tip stand-by cu România, dacă Guvernul va reuşi să finalizeze actuala înţelegere cu succes, prin recuperarea obligaţiilor asumate, care privesc în principal reforme structurale, inclusiv privatizări sau lichidări ale unor companii de stat.

Rămâne însă în continuare deschisă problema acceptului din partea Comisiei Europene pentru o nouă înţelegere cu autorităţile de la Bucureşti, în condiţiile în care o serie de state din zona euro cer asistenţă de la instituţia europeană, iar România beneficiază de fonduri europene nerambursabile de miliarde de euro, pe care nu reuşeşete să le atragă. Iniţial, Executivul dorea închiderea în ianuarie a acordului actual şi perfectarea unei noi înţelegeri cu instituţiile financiare, în care să fie preluate şi din condiţionalităţile asumate deja şi neîndeplinite, dar experţii internaţionali au respins o astfel de propunere, cerând în primul rând respectarea obligaţiilor amânate.

Leul a început să se aprecieze de la jumătatea lunii decembrie, jucătorii mizând iniţial pe stabilitate politică şi încheierea unui nou acord cu FMI. De asemenea, au fost atraşi şi de randamente, având în vedere că pe valutele din regiune se aşteaptă tăieri de dobândă. Apetitul jucătorilor străini s-a accentuat după anunţul JP Morgan de marţi seară privind includerea obligaţiunilor României într-un indice al băncii. Astfel, leul s-a apreciat cu 1,8% de la începutul anului, în sesiunea de joi cursul de referinţă publicate de BNR, de 4,3351 lei/euro, atingând minimul ultimelor 12 luni.

Sursa:  REALITATEA.NET

Un miliardar prezice SUA dezastrul economic

© Foto: Flickr.com/mjzitek/cc-by-nc-sa 3.0

America se îndreaptă spre o catastrofă economică, căreia i se alătură şi ameninţarea de dependenţă politică. Această opinie aparţine miliardarului Ross Perot din Texas, fost candidat la preşedinţia SUA, care la alegerile din 1992 a acumulat 20% din voturi.

În interviul acordat ziarului USA Today, miliardarul a făcut apel la actualii candidaţi la preşedinţia SUA să pregătească programe de scoatere a ţării din criză.

Publicaţia menţionează că avertismentele anterioare ale lui Perot s-au adeverit, deşi el nu este bucuros de acest lucru.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Slovenia, in prag de criza – Urmeaza prabusirea?

Slovenia ar putea deveni cea de-a sasea tara europeana care are nevoie de un pachet de salvare de la creditorii externi, avertizeaza premierul Janez Jansa.

In iulie, cea mai mare banca din acest stat a avut nevoie de 380 milioane de euro de la Guvern.

In acest context, prim-ministrul sloven a atras atentia asupra unui scenariu similar cu al Greciei, daca reformele nu vor continua.

De altfel, agentiile de rating au retrogradat Slovenia, iar multi angajati din administratia publica s-au trezit cu salariile micsorate cu 7,5%, scrie The Economist.

Insa problemele fostului stat iugoslav nu se termina aici. Janez Jansa, un veteran in politica, este judecat pentru luare de mita de la o firma finlandeza de arme.

In plus, pe 5 septembrie, un fost director al unei companii mari a fost acuzat de frauda, iar biserica catolica din Slovenia este zguduita de scandaluri sexuale si de datorii.

Potrivit publicatiei citate, aceasta “atmosfera febrila” contribuie la adancirea starii de instabilitate, care afecteaza increderea investitorilor.

Pe 11 noiembrie, slovenii sunt chemati la vot pentru a-si alege un nou presedinte. Actualul sef al statului, Danilo Turk, ar putea castiga din nou, astfel ca, sub o conducere unitara, acest stat si-ar putea reveni din punct de vedere economic.

Insa Renata Salecl, un cunoscut om de cultura sloven, este mai pesimista, sustinand ca problemele cu care se confrunta tara sa sunt similare cu cele din alte state europene, astfel ca si Slovenia va ajunge “la ceasul mortii”.

Sursa: ziare.com

Sursa: 2blackjack1.wordpress.com

Uniunea Europeana – o structura anchilozata, cheltuitoare, egoista si ineficienta

“Uniunea Europeana este o structura din ce in ce mai anchilozata si mai putin competitiva. S-a transformat intr-o birocratie autosuficienta care lucreaza din ce in ce mai mult pentru ea insasi si pentru functionarii sai, deloc putini. Acestia par sa nu faca altceva decat sa genereze permanent noi si noi proceduri si reglementari, fara nicio utilitate concreta, blocand activitatea companiilor si cresterea economica. Este parerea ziaristului polonez Jaroslaw Mulewicz, care a lucrat timp de 6 ani in cadrul unui organism al Uniunii Europene.

Mulewicz da exemplul Comitetului Economic si Social European (CESE), un organism UE din care a facut parte in perioada 2004-2010 si care are rolul de a exprima pozitia societatii civile asupra legislatiei europene. Dar, concret, cum identifica acest organism pozitia societatii civile? Sau, altfel spus, ce activitati desfasoara functionarii angajati acolo si, pana la urma, pentru ce sunt platiti?

Relatarea ziaristului polonez arata ca membrii CESE sunt desemnati de organizatii nonguvernamentale, de sindicate si patronate si ca adesea nu au nicio legatura cu grupurile pe care le reprezinta. Astfel, in grupul patronatelor este greu sa gasesti un adevarat antreprenor, in grupul sindicatelor greu gasesti un muncitor demn de acest nume, iar in grupul ONG-urilor abia daca exista un activist social veritabil.

Se ajunge astfel la situatii bizare, cum ar fi cea in care un reprezentant al patronatelor, intrebat daca este om de afaceri, a raspuns ca nu, dar ca simte ca are spirit intreprinzator! Sau la cea in care un reprezentant sindical, intrebat in legatura cu profilul sau profesional, a spus ca nu a fost niciodata muncitor.

Si ca si cum n-ar fi fost de ajuns, acesti oameni – raspunzand la o alta intrebare – au apreciat ca n-ar fi nicio problema pentru ei sa se mute dintr-un grup in altul.

Iar partea deranjanta este ca aceste persoane sunt foarte bine platite pentru sarcina lor, deloc clara, de a reprezenta societatea civila. Uniunea Europeana le ofera o diurna de 233 de euro pentru participarea la tot felul de reuniuni, unde este suficient sa semnezi lista de prezenta, dupa care poti sa dispari (ceea ce a devenit un obicei pentru unii). Apoi, o data pe saptamana acesti membri primesc cca 1.150 de euro pentru costurile de transport si cazare si, in plus, exista numeroase alte avantaje (tichete pentru cantina, acces la sala de sport si la servicii medicale), astfel ca in final ei beneficiaza de pana la 8.000 de euro net lunar.

Persoanele care detin functii importante pot castiga chiar mai mult, cu conditia sa participe la cat mai multe sesiuni, unde nu trebuie decat sa evalueze sute de noi reglementari (adica sa-si dea cu parerea). Cu cat sunt mai multe dispozitii legislative, cu atat este mai bine, pentru ca se castiga mai mult. Nu e de mirare deci ca atunci cand presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a lansat ideea simplificarii legislatiei, in urma cu cativa ani, toata lumea a fost de acord, mai putin membrii CESE.

Iar aceasta situatie se regaseste in intreaga Uniune Europeana. Toata lumea lucreaza si castiga bani buni creand si evaluand legi noi, intr-un ritm de 10.000 de reglementari noi pe an. Este o adevarata cursa a inarmarilor legislative, complet ineficienta, care saboteaza premisele unei cresteri economice sanatoase si care, pe deasupra, induce si o idee nociva – aceea ca viitorul cetatenilor europeni nu depinde de activitatea pe care fiecare dintre ei o desfasoara efectiv, ci doar de “eforturile” unei armate de functionari.”

Autor: Mihai Balescu
sursa: lorylex.wordpress.com

sursa: gandeste.org