La 90 de secunde de catastrofa

 22 septembrie 2012. Miezul noptii. Cerul de deasupra Germaniei este acoperit de o cortina scanteietoare de lumini colorate. Rareori aurora boreala a mai putut fi observata atat de adanc in sud fata de regiunea arctica. Dar, fascinatia fenomenului nu dureaza mult. In numai cateva secunde, becurile aprinse de pe strazi si din cladiri incep sa palpaie, devin neobisnuit de stralucitoare pentru un moment, dupa care toata tara se cufunda in intuneric. In numai 90 de secunde, intreaga Europa ramane fara electricitate. Dupa numai un an de zile de la acest fenomen, milioane de europeni sunt morti, iar infrastructura continentului zace in ruine. S.U.A., China si Japonia se zbat si ele sa isi revina in urma acestei catastrofe – o furtuna violenta, petrecuta la 150 de milioane de kilometri distanta de Terra: pe suprafata Soarelui.

Fata ucigasa a Soarelui 

Pare greu de crezut ca Soarele ar putea naste un dezastru deasemenea proportii pe Pamant; si totusi, un raport NASA, emis inluna ianuarie a acestui an de Academia Nationala de Stiinte (NAS)din SUA, vine sa sprijine intocmai aceasta teorie. De-alungul ultimelor decenii, civilizatiile occidentale au cultivatinconstient semintele propriei lor distrugeri. Stilulmodern de viata, in intregime dependent de tehnologie, ne expuneastazi unor pericole majore: emisiile plasmatice venite de pesuprafata Soarelui sunt de natura sa ne “prajeasca” centraleleenergetice, un eveniment cu consecinte catastrofale.
Previziunile sunt dintre cele mai sumbre, mai ales atunci candexperti in fenomene meteorologice spatiale, precum Daniel Baker dela Universitatea din Colorado, anunta ca ne apropiem din cein ce mai mult de un posibil dezastru cu o asemeneamagnitudine. Pare greu de crezut ca Soarele ar puteacompromite, in numai cateva secunde, mare parte din progresulnostru tehnologic: si totusi, acest lucru este posibil.

Suprafata Soarelui este o masa circulara deplasma – incarcata cu particule de mare energie; oparte a acestora evadeaza din stransoarea atmosferei astrului si sedeplaseaza prin spatiu sub forma vanturilor solare. Din timp intimp, acesti “curenti” transporta miliarde de tone de plasma subforma unei mingi de foc denumita “emanatiemasiva a coroanei solare“. Daca o astfel de emisie arlovi campul magnetic al Pamantului, rezultatul arputea fi cu adevarat devastator.
Patrunderea plasmei in atmosfera noastra ar cauzaschimbarea rapida a configuratiei campului magnetic alPamantului, eveniment care ar induce curenti incablurile de tensiune ale centralelor electrice. Aceste centrale nuau fost construite sa gestioneze un asemenea flux direct deelectricitate. Cel mai mare pericol la care se supun, in cazul unui”atac” de aceasta natura, este topirea circuitelor interne aletransformatoarelor, intrebuintate pentru transmiterea curentului lautilizatorul final. Un asemenea eveniment, de dimensiuni maireduse, a avut loc in provincia canadiana Quebec, in martie 1989,atunci cand 6 milioane de oameni au ramas faraelectricitate, vreme de 9 ore. Dar furtunile solare pot fi cu multmai aspre.

Progresul nostru, blestemul nostru 

Cel mai devastator eveniment meteorologic spatial dinistoria cunoscuta s-a intamplat in 1859 si este stiut drept”evenimenul Carrington”, dupa astronomul britanic RichardCarrington, primul care i-a inteles cauza: “doua formatiuni delumina alba intens stralucitoare”, emanate de un mare grup de petesolare. Evenimentul Carrington a constat in opt zile de conditiimeteo spatiale severe. Numerosi martori oculari au declarat caau observat aurore boreale impresionante chiar si la Ecuator. Intoata aceasta perioada, retelele telegrafice mondiale au fostintrerupte, iar magnetometrele s-au dereglat.

Prognozele furnizate de analizele Academiei Nationale de Stiintesugereaza ca, din pricina progresului tehnologic, in eventualitateareproducerii unui fenomen de o asemenea anvergura, astazi lucrurilear putea sta mult mai rau si multi oameni ar putea muri.
Doua mari probleme trebuie luate in calcul.

• Una o reprezinta centralele electrice moderne, proiectate saopereze la voltaje foarte mari pe suprafete foarte intinse. Desiaceasta metoda ofera o mai mare eficienta de gestionare a retelelorelectrice, minimizand pierderile de energie si risipa prinsupraproductie, ea a facut centralele mult mai vulnerabileconditiilor meteo spatiale. Centralele de mare putere se comportaca niste antene, canalizand curenti directi, de intensitati enorme,in transformatoarele electrice.
• A doua problema consta in interdependenta centralelor cusistemele care ne intretin viata: filtrarea apei de consum si acelei menajere, infrastructurile de transport al marfurilor,pietele financiare si multe altele relationate cuelectricitatea.

Combinand cele doua aspecte, devine limpede ca o repetare aevenimentului Carrington ar fi de natura sa produca o catastrofacum lumea moderna nu a mai cunoscut. Si se va manifestaintocmai contrar cu ceea ce suntem obisnuiti sa faca dezastrelenaturale; in general, regiunile cel mai putin dezvoltate ale lumiisunt cele mai vulnerabile, nu zonele tehnologizate si sofisticate,asa cum va fi cazul in aceasta situatie.

Sfarsitul vietii, asa cum o stim 

Potrivit rapoartelor NAS, un eveniment meteorologicspatial violent in zona S.U.A. ar putea induce curenti capabili sadistruga 300 de transformatoare-cheie in aproximativ 60 – 90 desecunde, oprind alimentarea cu electricitate pentru mai mult de 130milioane de oameni. Din acel moment, numaratoarea inversaar incepe pentru America.
Apocalipsa in 4 pasi:

1. Primul efect nefast – imediat, pentru unii – va fisistarea alimentarii cu apa potabila. Oricine valocui intr-un apartament aflat la inaltime, unde apa trebuiepompata pentru a ajunge, va fi imediat vaduvit de aceasta. Pentrurestul, apa potabila va mai veni prin conducte pentru inca, celmult, jumatate de zi.
2. De asemenea, va inceta orice forma de transport asistatelectric: trenurile, tramvaiele, metrourile sitroleibuzele nu vor mai circula. Nici restul mijloacelor detransport nu vor avea o viata prea lunga, deoarece combustibiluldin rezervoare se va termina si nu va mai exista energia electricanecesara pomparii benzinei din rezervoarele subterane in statiilede alimentare.
3. In acelasi timp, rafturile supermarketurilor se vor goliin foarte scurt timp si vor ramane goale, din acelasimotiv al imposibilitatii transportului.
4. Generatoarele de rezerva vor mai functiona inca in puncteleesentiale, dar numai atat cat le vor permite bateriile,acumulatorii si rezervele de combustibil care le pun in miscare.Pentru spitale, acest lucru ar insemna aproximativ 72 deore de functionare a aparaturii de orice fel. Dupa acest interval,va inceta orice forma de asistenta medicala moderna.

Cu adevarat socant este faptul ca aceasta stare alucrurilor va dura luni de zile, poate ani:transformatoarele topite nu pot fi reparate, ci doar inlocuite.Specialistii estimeaza ca exista cateva astfel de transformatoarede rezerva, dar instalarea unuia nou presupune munca de o saptamanasau mai bine pentru o echipa bine antrenata de lucratori; iaracestea nu se gasesc pe toate drumurile. Oricum, in aproximativ oluna, toate transformatoarele de rezerva ar fi deja puse infunctiune; insa numarul lor este insuficient si ar ramane incafoarte multe puncte nerevitalizate. Pentru acestea, va fi necesaraconstruirea unor transformatoare noi, proces care ar putea durapana la 12 luni.
Chiar si daca unele sisteme vor redeveni capabile sa primeascaenergie, nu exista nicio garantie ca vor avea ce primi.Aproape toate conductele de gaze naturale si petrol care existanecesita electricitate pentru a fi operationale. Centraleleelectrice alimentate pe carbuni pastreaza de obicei rezerve care sale ajunga pentru cel mult 30 de zile, dar in lipsasistemelor de transport care sa aduca mai multa materie prima,electricitatea de rezerva va fi sistata la doua luni de lacatastrofa. Nici centralele de energie nucleara nu arduce-o mult mai bine. Ele sunt programate sa se opreasca ineventualitatea unor probleme de alimentare si nu li se permiterepornirea inainte ca sistemele electrice sa fie functionale.

Fara energie pentru sistemele de incalzire, racire saurefrigerare, fara transport si asistenta medicala, oamenii arincepe sa moara in numai cateva zile. Pericolul va fiimediat pentru cei a caror sanatate depinde de o anumita medicatie.Daca se opreste alimentarea cu energie electrica in New Jersey spreexemplu, s-a pierdut un centru important de productie afarmaceuticelor pentru toata SUA. Medicamente perisabileprecum insulina vor fi de negasit, iar cei suferinzi dediabet sunt cu milioanele pe fiecare continent. Sistareaproductiei, a distribuirii si a stocarii acestei substante ii vacondamna pe cei mentionati la moarte. Iar ajutorul nu va fi preaaproape. Zonele afectate de furtuna solara s-ar putea afla la sutesi mii de kilometri de oricine ar putea interveni pentru a oferiajutor. Dintre acestia, putini ar fi dispusi sa o faca, iar aceia,la randul lor, vor fi probabil sarac echipati pentru a se ridica lanivelul unui asemenea dezastru.

Apocalipsa costa 2.000 de miliarde de euro! 

In bani, la o prima analiza, nenorocirea s-ar ridica lacosturi de peste doua mii de miliarde de euro. Aceastadoar in primul an dupa furtuna, iar NAS considera perioadade refacere undeva intre 4 si 10 ani. Este legitimaintrebarea daca natiunile aproape integral tehnologizate si-ar maireveni vreodata. Si se pare ca cele mai expuse regiuni sunt celeaflate in emisfera nordica. Tari aflate la latitudini ridicate,precum Suedia si Norvegia, spre exemplu, sunt constiente deja ca,in timp ce spectacolul regulat al aurorei boreale este placut deprivit, el reprezinta si un avertisment continuu la adresaretelelor electrice de aiCu toate acestea, tendinta instalarii unor retele de voltajfoarte ridicat inseamna ca si state aflate mai la sud suntvulnerabile in fata furtunilor electromagnetice. Spre exemplu,China este pe cale sa implementeze o retea electrica de 1.000 dekilovoti, de doua ori voltajul retelei Statelor Unite. Aceasta arinsemna o unealta perfecta pentru dezastrul indus de conditiilemeteorologice spatiale, deoarece eficienta retelei de a se comportaca o antena creste pe masura ce si voltajul dintre retea si soleste mai mare.
Nici Europa nu este pregatita suficient.Responsabilitatea pentru rezolvarea problemelor provocate de vremeaspatiala este foarte fragmentata aici, sunt de parere cercetatorii.Retelele electrice europene, in plus, sunt masivinterconectate si extrem de vulnerabile defectarii incascada. In 2006, sistarea controlata a alimentarii cuenergie electrica a unei portiuni a Germaniei – pentru a permitetrecerea in siguranta a unui vas pe sub cabluri de mare voltaj – acauzat o prabusire in cascada a alimentarii cu energie electrica intot vestul Europei. Numai in Franta, cinci milioane de oameni auramas fara electricitate timp de doua ore. Aceste sisteme sunt atatde complicate incat specialistii insisi par sa nu intelega pedeplin efectele modificarii conditiilor intr-un singur punct.

ACE, “dumnezeul” de pe orbita si 2012 

Vestea buna este aceea ca, existand un avertisment timpuriu,companiile electrice isi vor putea lua masuri de precautie, precumajustarea nivelurilor de voltaj si a cantitatilor de electricitate,restrictionand transferul de energie electrica astfel incat”ciocurile” subite de tensiune sa nu provoace un efect domino inrandul retelelor de alimentare. Totusi, vestile proaste nu seopresc in acest punct, caci sistemele noastre de avertizare dintimp devin tot mai putin de incredere pe zi ce trece.

De departe, cel mai important indicator al timpuluiprobabil la nivel spatial este dispozitivul NASA AdvancedComposition Explorer(ACE). Lansat in 1997, satelitul respecta opozitie pe orbita Soarelui ce il pastraza constant la jumatateadrumului dintre acesta si Pamant. Contactul sauneintrerupt cu suprafata solara inseamna ca furnizeaza continuurapoarte despre directia si viteza vanturilor solare si ale altorcurenti de particule incarcate care trec pe langa senzorii sai.ACE are capacitatea de a emite un avertisment cu 15 pana la45 minute inainte ca o furtuna geomagnetica sa loveascaPamantul. Iar companiilor electrice le trebuie aproximativun sfert de ora pentru a pregati sistemele in vederea unuieveniment critic.

Totusi, zic oamenii de stiinta, in cazul evenimentuluiCarrington, “emisia masiva din coroana solara” a calatorit atat derepede incat a ajuns la Terra in mai putin de 15 minute dela locul unde este pozitionat ACE. In plus, sistemul are deja 11ani si si-a depasit durata de viata planificata. Detectoarele de labordul sau si-au mai pierdut din sensibilitate si nu se stie candvor inceta sa mai functioneze, putand claca chiar in momentulurmatorului flux puternic de radiatie.
Din nefericire, viitorul apropiat nu anunta un inlocuitor pentruACE. Alti sateliti de observare solara, precum Observatorul Solarsi Heliosferic (SOHO) pot oferi un oarecare avertisment, dar cuinformatii mai putin detalitate si – crucial! – mult mai tarziu.Implicarea specialistilor si a politicienilor in aceasta chestiuneeste minima, in prezent neluandu-se prea in serios problema… panacand, probabil, dezastrul va lovi si va provoca zeci de milioane devictime.
Cel mai probabil, o furtuna solara ar putea lovi inprimavara sau in toamna anului 2012, odata cu urmatorul maximum alSoarelui.In perioada echinoctiilor, orientarea campului magnetic alPamantului catre Soare ne face, in mod particular, vulnerabili unuiasalt plasmatic. Mai mult, in aceasta perioada, consumul deelectricitate este relativ scazut, nefiind necesare, in modexcesiv, nici incalzirea, nici racirea. Cu numai o mana de reteleelectrice functionale, sistemul energetic se bazeaza pe algoritmicomputerizati pentru “gatuirea” cantitatilor mari de energie dincentrale, ceea ce le lasa foarte vulnerabile in calea “ciocurilor”bruste. Daca, pana atunci, ACE isi va da obstescul sfarsit sau ominge uriasa de plasma va lovi prea repede pentru ca dispozitivulsa o semnalizeze la timp, consecintele vor fi dintre cele mai sumbre, putand arunca o mareparte a planetei, sau chiar intregul Pamant, inhaos.
Ce este de facut? Nimeni nu stie inca, mai ales caguvernele sunt foarte greu de mobilizat in vederea uneicrize cum nu a mai fost pana acum. Factorii de decizie nuau obisnuinta de a lua in calcul evenimente cu frecventa scazuta,cum sunt cele de natura cosmica, ce foarte rar se intampla de douaori in rastimpul unei civilizatii.
Pe de alta parte, ar trebui sa ne fi invatat lectia dindezastre naturale precum uraganul Katrina, valul tsunami dinIndonezia sau cutremurul recent din Haiti si sa intelegem ca “putinprobabil” nu este totuna cu “imposibil”. Mai ales candmiza este atat de mare, iar probabilitatea ca o furtuna electricasa loveasca in urmatorii trei sau patru ani, si cu efectedevastatoare inca, nu este tocmai scazuta. Evenimentul Carringtons-a intamplat intr-un ciclu solar mediocru, deloc remarcabil;asadar, pur si simplu, nu avem garantia ca un astfel de evenimentnu se va relua intr-un ciclu solar neobisnuit, asa cum este cel incare ne aflam in prezent. Iar daca nu intelegem la timp riscurilela care ne supune declansarea unei furtuni solare de proportii,s-ar putea ca multi dintre noi sa nici nu mai aiba ocazia saregrete ignoranta de care guvernele mondiale au dat dovada.

Sursa: ……Astro……