Pretul total ce ar trebui platit de omenire pentru a iesi la liman este de 100 trilioane de dolari, in urmatorii ani, o suma foarte greu de imaginat. Adica aproximativ 150.000 de dolari pe cap de locuitor al planetei, indiferent de varsta. Daca se ia in considerare numai populatia activa atunci suma trece de triplul ei, devenind o medie de 500.000 de dolari pe cap de locuitor care contribuie la situatia economica, ceea ce ar insemna ca pentru ca acest deziderat sa se realizeze in urmatorii 5 ani, ar trebui ca fiecare din cei activi din punct de vedere economic sa produca cate 100.000 de doari pe an, in afara de cheltuie. Ceea ce este, practic, imposibil, s-a subliniat in analiza de la Davos.
Rezultatele politicilor monetare de acaparare a economiilor planetei au dus la acest dezastru. Globalizarea este principala cauza a crizei economice. Expertii spun ca daca statele ar fi ramas productive prin ele insele in loc de transnationale pietele de desfacere ar fi fost mai complexe, nu ar fi fost o vanatoare dupa forta de munca ieftina, iar echilibrarea pietei economice planetare s-ar fi facut mult mai rapid, “din aproape in aproape, dupa un principiu asemanator cu vasele comunicante, in care fiecare vas ar fi fost o economie nationala si nu o multinationala”, se exprima analistii economici care au participat la Forumul Economic de la Davos (WEF).
Cercetarea a mai scos la iveala si o alta problema, in afara necesitatii sumei de bani in cazul iesirii omenirii din criza: exista o oferta suficienta de creditare, proportionala cu cererea? Raspunsul gasit de analisti a fost unul destul de rezervat, deoarece in urma crizei economice de pe Wall Street, care a fost ca un bulgare de zapada pentru economia mondiala, in mai multe state au intrat in vigoare masuri protectioniste, ceea ce ofera raspunsul la intrebare: cererea si oferta nu vor fi niciodata in balanta, astfel vor exista dezechilibre intre cererea prea mare si oferta limitata, insa cu siguranta totul depinde si de zonele de dezvoltare ale tarilor care solicita imprumuturile.
Asadar, in Asia va creste nevoia de imprumuturi pentru a finanta economia care este in dezvoltare cu pana la 40% din cererea globala de credite. In UE, vor fi necesare imprumuturi de 13.000 miliarde USD. Pentru a raspunde cererii, bancile europene vor avea nevoie de o crestere a capitalului si tot vor ramane cu un deficit de aproape 2.000 miliarde dolari fata de cerere.
Expertii WEF si McKinsey & Co. au intocmit o harta cu “puncte fierbinti” (hotspots) si “puncte reci” (coldspots) in privinta nevoii de creditare in urmatoarea decada. Primele sunt zone unde nevoia de bani va creste, iar excesul va fi nesustenabil. In urmatorii 10 ani, aceste “puncte fierbinti” s-ar putea extinde in sectorul creditarii retail (pentru persoane fizice si companii) in tari care vor reprezenta 50% din PIB-ul global.
Peste aceste calcule strict economice, s-a nascut ideea ca numai un razboi de mare amploare ar putea rezolva, dar pentru scurta vreme, situatia economica, niveland economiile mondiale si reducand creditele, dar bineinteles, o solutie care “nu este recomandata”, analistii vorbind “doar de un exercitiu, ce s-ar intampla cu economiile in cazul unui razboi mondial”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu