Un ucenic într-ale spiritalității merse la maestrul său cu o problemă:
- Maestre, mă simt o nulitate, nu am puterea de a reacționa la ceea ce mi se întâmplă. Toți spun că nu sunt bun de nimic, că sunt un idiot. Cum aș putea să mă schimb și să devin capabil să fac ceva durabil? Ce trebuie să fac pentru ca ceilalți să mă respecte mai mult?
Maestrul îl privi și spuse:
- Îmi pare rău dar acum nu te pot ajuta. Lasă-mă întâi să-mi rezolv o problemă. După o pauză îi spuse:
- Dacă mă ajuți să-mi rezolv problema, după aceea poate te ajut și pe tine…
- Sigur, răspunse ucenicul.
Maestrul scoase un inel cu diamant și-i spuse:
- Du-te la în târg cu acest inel și vinde-l! Dar să nu accepți pe el mai puțin de trei galbeni!
Tânărul luă cu grijă inelul și plecă.
Ajuns în târg, încercă să găsească cumpărători, dar nimeni nu-i oferea mai mult de un galben. Când el le spunea prețul pe care-l cerea, toți se puneau pe râs, un singur bătrânel i-a explicat că acel inel nu valorează mai mult de un galben.
Se întoarse întristat la maestrul învățat și-i spuse:
- Maestre, îmi pare rău, dar este imposibil să obțin prețul pe care l-ați cerut!
- Este important ce-mi spui, tinere, răspunse maestrul zâmbind. Trebuie întâi să aflam valoarea lui exactă, așa că, mai bine mergi la un bijutier, vezi cât îți ofera el, dar nu-l vinde, adu-l înapoi.
Tânarul merse la bijutier și-l întrebă cu cât îi poate cumpăra inelul cu diamant. Bijutierul îi spuse:
- Pot să-ti ofer cel mult 10 galbeni în acest moment, dar…, dacă nu se grabește maestrul tău să-l vândă, aș putea să-i dau și mai mult de atât.
Tănărul se întoarse la mentorul său și era nerăbdător să-i spună cât i-a oferit bijutierul.
- Ia loc, îi spuse maestrul. Vezi, tu ești precum acest inel cu diamant, unic și prețios, dar poți fi evaluat doar de un expert. Credeai că oricine îi poate ști adevarata valoare?
Spunând acestea , iși puse din nou inelul pe deget.
Noi toți suntem precum o bijuterie. Prețioși și unici, mergem prin viață pretinzând ca persoane necunoscătoare să ne aprecieze. Numai Divinitatea ne cunoaște adevărata valoare. De aceea, nu accepta ca viața să-ți nege asta…
- Maestre, mă simt o nulitate, nu am puterea de a reacționa la ceea ce mi se întâmplă. Toți spun că nu sunt bun de nimic, că sunt un idiot. Cum aș putea să mă schimb și să devin capabil să fac ceva durabil? Ce trebuie să fac pentru ca ceilalți să mă respecte mai mult?
Maestrul îl privi și spuse:
- Îmi pare rău dar acum nu te pot ajuta. Lasă-mă întâi să-mi rezolv o problemă. După o pauză îi spuse:
- Dacă mă ajuți să-mi rezolv problema, după aceea poate te ajut și pe tine…
- Sigur, răspunse ucenicul.
Maestrul scoase un inel cu diamant și-i spuse:
- Du-te la în târg cu acest inel și vinde-l! Dar să nu accepți pe el mai puțin de trei galbeni!
Tânărul luă cu grijă inelul și plecă.
Ajuns în târg, încercă să găsească cumpărători, dar nimeni nu-i oferea mai mult de un galben. Când el le spunea prețul pe care-l cerea, toți se puneau pe râs, un singur bătrânel i-a explicat că acel inel nu valorează mai mult de un galben.
Se întoarse întristat la maestrul învățat și-i spuse:
- Maestre, îmi pare rău, dar este imposibil să obțin prețul pe care l-ați cerut!
- Este important ce-mi spui, tinere, răspunse maestrul zâmbind. Trebuie întâi să aflam valoarea lui exactă, așa că, mai bine mergi la un bijutier, vezi cât îți ofera el, dar nu-l vinde, adu-l înapoi.
Tânarul merse la bijutier și-l întrebă cu cât îi poate cumpăra inelul cu diamant. Bijutierul îi spuse:
- Pot să-ti ofer cel mult 10 galbeni în acest moment, dar…, dacă nu se grabește maestrul tău să-l vândă, aș putea să-i dau și mai mult de atât.
Tănărul se întoarse la mentorul său și era nerăbdător să-i spună cât i-a oferit bijutierul.
- Ia loc, îi spuse maestrul. Vezi, tu ești precum acest inel cu diamant, unic și prețios, dar poți fi evaluat doar de un expert. Credeai că oricine îi poate ști adevarata valoare?
Spunând acestea , iși puse din nou inelul pe deget.
Noi toți suntem precum o bijuterie. Prețioși și unici, mergem prin viață pretinzând ca persoane necunoscătoare să ne aprecieze. Numai Divinitatea ne cunoaște adevărata valoare. De aceea, nu accepta ca viața să-ți nege asta…
Gândește-te la adevărata ta valoare!
Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…
F. interesant blogul tau, il citesc zilnic.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult de tot!
RăspundețiȘtergereMa straduiesc cat pot, sa ofer materiale cat mai interesante si care sa ne faca putina lumina, in intunericul in care, "incearca sa ne tina, cei ce vor sa ne conduca" si care sa ne pregateasca, pe fiecare din noi, pentru vremurile care vin.
Cu mult drag,
Sfatuitoarea