Absolut nicio boala nu poate fi considerata blânda, agreabila ori „frumoasa”, dar cu atât mai mult cea despre care vorbim include laturi dintre cele mai neplacute si mai periculoase, mai ales ca nu i se cunosc exact cauzele. Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos care produce descarcari bruste si intense de activitate electrica în creier, activitate anormala ce se manifesta prin convulsii care afecteaza controlul miscarii, al vorbirii, al vederii sau chiar al starii de constienta.
Riscuri sociale sporite
În general vorbind, epilepsia este situatia în care convulsiile se repeta în timp, fara a se putea prevedea anterior declansarea crizei. În acest sens, exista mai multe forme de manifestare:
* pierderea temporara a anumitor simturi, cum ar fi mirosul sau gustul; * pierderea controlului musculaturii; * pierderi de scurta durata ale contactului cu mediul înconjurator; * caderea într-o stare de inconstienta cu pastrarea functiilor vitale. Epilepsia nu este o forma de retardare mentala sau o boala mentala. Desi câteva forme de epilepsie infantila sunt asociate cu inteligenta submedie si probleme de dezvoltare fizica si mentala, epilepsia nu cauzeaza aceste probleme. Convulsiile pot parea ciudate si pot speria, dar ele nu fac o persoana nebuna, violenta sau periculoasa. Astfel, chiar daca înca exista tendinta de a izola persoanele bolnave de epilepsie, ele sunt considerate persoane normale, care necesita tratament doar în perioadele de criza. Cu toate acestea, persoanele epileptice pot fi confruntate cu discriminarea în scoala, la serviciu si în ce priveste viata sociala, din cauza conceptiilor gresite si a fricii fata de aceasta maladie.
Elemente favorizante
Trebuie stiut ca nu toti cei care au convulsii au si epilepsie. Uneori, accesele sunt rezultatul unui traumatism, al unei agresiuni sau a altor boli, fara legatura cu boala în sine. În aceste cazuri, persoana nu mai are crize odata ce a disparut cauza care le provoca. Epilepsia începe adeseori în copilarie sau dupa vârsta de 60 de ani, dar se poate dezvolta la orice vârsta. Factorii care cresc riscul de îmbolnavire sunt urmatorii: – existenta unor cazuri de epilepsie în familie (predispozitie genetica); – o rana serioasa la cap (o fractura a unui os al craniului sau o leziune în profunzimea creierului) cu pierderea cunostintei sau amnezie pentru mai mult de 24 de ore; – o lovitura sau boli care au afectat vasele de sânge din creier; – tumorile cerebrale; – infectii ale sistemului nervos central, cum ar fi encefalita sau meningita; – intoxicatii voluntare sau involuntare cu plumb, cu alte substante toxice sau fum; – probleme de dezvoltare a creierului înainte de nastere; – consumul de alcool sau de droguri pe o perioada îndelungata; – convulsiile febrile în copilarie; – boala Alzheimer. Epilepsia se poate dezvolta totusi chiar daca o persoana nu prezinta niciunul dintre factorii de risc enumerati mai sus. Aceasta situatie este întâlnita mai ales în formele de epilepsie infantila.
Tratamentul bolii
Corect administrat, tratamentul existent le permite celor mai multi bolnavi sa îsi controleze convulsiile si sa faca fata bolii. Daca medicamentele nu au reusit sa controleze convulsiile, deseori este din cauza faptului ca tratamentul nu a fost respectat. În plus, efectele secundare ale medicamentelor antiepileptice pot crea tentatia de a sari peste o doza, însa lipsa unei doze poate da peste cap tot sistemul. Pe lânga tratament, e bine sa se încerce identificarea si evitarea elementelor care pot determina un episod convulsiv: – somnul insuficient; – consumul de alcool; – stresul emotional; – hrana nesanatoasa.
În general vorbind, epilepsia este situatia în care convulsiile se repeta în timp, fara a se putea prevedea anterior declansarea crizei. În acest sens, exista mai multe forme de manifestare:
* pierderea temporara a anumitor simturi, cum ar fi mirosul sau gustul; * pierderea controlului musculaturii; * pierderi de scurta durata ale contactului cu mediul înconjurator; * caderea într-o stare de inconstienta cu pastrarea functiilor vitale. Epilepsia nu este o forma de retardare mentala sau o boala mentala. Desi câteva forme de epilepsie infantila sunt asociate cu inteligenta submedie si probleme de dezvoltare fizica si mentala, epilepsia nu cauzeaza aceste probleme. Convulsiile pot parea ciudate si pot speria, dar ele nu fac o persoana nebuna, violenta sau periculoasa. Astfel, chiar daca înca exista tendinta de a izola persoanele bolnave de epilepsie, ele sunt considerate persoane normale, care necesita tratament doar în perioadele de criza. Cu toate acestea, persoanele epileptice pot fi confruntate cu discriminarea în scoala, la serviciu si în ce priveste viata sociala, din cauza conceptiilor gresite si a fricii fata de aceasta maladie.
Elemente favorizante
Trebuie stiut ca nu toti cei care au convulsii au si epilepsie. Uneori, accesele sunt rezultatul unui traumatism, al unei agresiuni sau a altor boli, fara legatura cu boala în sine. În aceste cazuri, persoana nu mai are crize odata ce a disparut cauza care le provoca. Epilepsia începe adeseori în copilarie sau dupa vârsta de 60 de ani, dar se poate dezvolta la orice vârsta. Factorii care cresc riscul de îmbolnavire sunt urmatorii: – existenta unor cazuri de epilepsie în familie (predispozitie genetica); – o rana serioasa la cap (o fractura a unui os al craniului sau o leziune în profunzimea creierului) cu pierderea cunostintei sau amnezie pentru mai mult de 24 de ore; – o lovitura sau boli care au afectat vasele de sânge din creier; – tumorile cerebrale; – infectii ale sistemului nervos central, cum ar fi encefalita sau meningita; – intoxicatii voluntare sau involuntare cu plumb, cu alte substante toxice sau fum; – probleme de dezvoltare a creierului înainte de nastere; – consumul de alcool sau de droguri pe o perioada îndelungata; – convulsiile febrile în copilarie; – boala Alzheimer. Epilepsia se poate dezvolta totusi chiar daca o persoana nu prezinta niciunul dintre factorii de risc enumerati mai sus. Aceasta situatie este întâlnita mai ales în formele de epilepsie infantila.
Tratamentul bolii
Corect administrat, tratamentul existent le permite celor mai multi bolnavi sa îsi controleze convulsiile si sa faca fata bolii. Daca medicamentele nu au reusit sa controleze convulsiile, deseori este din cauza faptului ca tratamentul nu a fost respectat. În plus, efectele secundare ale medicamentelor antiepileptice pot crea tentatia de a sari peste o doza, însa lipsa unei doze poate da peste cap tot sistemul. Pe lânga tratament, e bine sa se încerce identificarea si evitarea elementelor care pot determina un episod convulsiv: – somnul insuficient; – consumul de alcool; – stresul emotional; – hrana nesanatoasa.
Daca totusi convulsiile continua în ciuda respectarii cu strictete a tratamentului, se recomanda sa se tina o evidenta a convulsiilor (data, ora si orice alte detalii). Aceste informatii pot ajuta medicul la modificarea tratamentului. În situatii refractare la tratamentul medicamentos, se poate interveni chirurgical, în scopul extirparii acelei zone din creier care genereaza convulsiile. Chirurgia, o dieta speciala (dieta ketogenica), un dispozitiv de stimulare nervoasa (numit stimulator al nervului vag) sau o combinare a acestora trebuie încercata atunci când medicatia simpla nu controleaza accesele convulsive ale unei persoane bolnave de epilepsie.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu