Citez din articolul Si daca rebelii libieni ne-au pacalit pe toti?:
Ipoteza a fost pusa pe tapet de Emilio (Pepe) Escobar, un ziarist de investigatii, nascut in Brazilia, care lucreaza pentru Asia Times. Cunoscut pentru relatarile sale impresionate, ce acopera lumile araba si musulmana din nordul Africii pana in Pakistan, trecand prin Orientul Mijlociu, Escobar a scris ca Al-Qaeda a confiscat revolta din Libia, inseland Franta, Marea Britanie, Statele Unite, Norvegia, Italia, Qatarul, Emiratele Arabe Unite si chiar NATO. Scenariul ca rebelii libieni sa ne fi tras pe sfoara pe toti, considerat absurd de unii, merita insa studiat cu atentie: e posibil ca jihadistii sa preia puterea in fosta Jamahiriya araba, dupa rasturnarea lui Muammar Gaddafi?
Ce spune in principiu Escobar? Ca personaje extrem de controversate, ce au legaturi stranse cu Al-Qaeda, se afla in fruntea rebelilor din Libia sau s-au infiltrat in randul actualelor forte guvernamentale si ca reteaua terorista isi instaleaza in aceste zile, cu sprijinul (in)voluntar al coalitiei internationale, un cap de pod in tara nord-africana.
Ideea ca fundamentalistii islamisti ar putea avea curand o influenta majora in Libia, dand peste cap aranjamentele geo-strategice din regiune, provoaca probabil dureri de cap in cancelariile occidentale. Mai ales ca ei i se adauga si alte informatii la fel de ingrijoratoare, intre care disparitia unor rachete din arsenalul militar libian, eliberarea unor fundamentalisti radicali din inchisori si avertismentele repetate ale unor grupari rebele ca urmaresc sa instaureze legea islamica Sharia in tara. Perspectivele nu sunt asadar deloc incurajatoare. Dimpotriva.
Ce stim:
* Intr-un material publicat pentru The Maldon Institute, Escobar descrie “povestea modului in care un agent operativ Al-Qaeda a devenit principalul comandant militar libian din orasul Tripoli, inca ravasit de razboi”, afirmand ca acest lucru risca “sa compromita pana in strafunduri propaganda construita cu grija a interventiei umanitare a NATO in Libia”. Ziaristul se refera la Abdel Hakim Belhadj, cunoscut si sub numele de Abu Abdullah al-Sadek, un luptator jihadist care s-a evidentiat in luptele duse de mujahedini in razboiul din Afghanistan impotriva sovieticilor, in anii ’80, precum si in confruntarile de gherile purtate de islamisti in Irak, dupa caderea lui Saddam Hussein. In timp ce se afla in Irak, Belhdaj s-a imprietenit cu temutul Abu Musab al-Zarqawi, inainte ca Al Qaeda in Irak sa-si declare supunerea fata de liderii de facto ai gruparii teroriste, Osama bin Laden si Ayman al-Zawahiri.
* Actualul om forte de la Tripoli este cel care a infiintat si condus in calitate de emir Grupul libian de Lupta Islamic (LIFG), o miscare declarata terorista de Departamentul de Stat de la Washington. Ajutat de adjunctii sai, Khaled Chrif si Sami Saadi, Belhdaj a creat mai multe tabere de antrenament in Afghanistan. Doua dintre ele au functionat si dupa ce Kabulul a fost capturat de talibani, in 1996. Una dintre baze, la doar cativa kilometri de capitala afgana, era condusa de Abu Yahya, o figura importanta in Al-Qaeda, fiind “strict rezervata jihadistilor afiliati la Al-Qaeda”.
* Gruparea, devenita acum Miscarea islamica libiana, a intrat in atentia CIA dupa atentatele din 11 septembrie 2001, iar Belhadj a fost arestat in 2003 in Malaezia si trimis apoi intr-o inchisoare secreta din Bangkok, unde sustine ca a fost torturat. Dupa un an de zile, CIA a decis sa-l trimita “cadou” serviciului secret din Libia. Belhdaj a fost eliberat de regimul lui Gaddafi in martie 2010, “impreuna cu 211 teroristi, intr-o miscare de PR prezentata cu mare fanfara” de conducerea din Tripoli, in schimbul denuntarii Al-Qaeda si a filozofiei razboiului sfant.
* In 2007, mana dreapta a lui bin Laden, Ayman al-Zawahiri, a anuntat oficial fuziunea dintre LIFG si Al-Qaeda din Magrebul islamic, cu Belhdaj in fruntea sa, in calitate de emir.
* Belhdaj si Tripoli Brigade, o militie formata din berberii ce locuiesc in muntii aflati la sud-vest de Tripoli, au fost cei care au cucerit fortareata lui Gaddafi din capitala, Bab-al-Aziziyah. Potrivit informatiilor, aceasta grupare militara a fost antrenata timp de doua luni de catre fortele speciale americane.
* Escobar e convins ca Belhdaj si oamenii sau din LIFG, care in 2007 faceau apel la jihad impotriva lui Gaddafi si a “necredinciosilor” americani si occidentali, sunt cei care vor detine cu adevarat controlul Libiei, in timp ce Consiliul National de Tranzitie va reprezenta doar imaginea cosmetizata a noii puteri de la Tripoli.
Vezi mai jos un material Al-Jazeera despre Abdel Hakim Belhadj:
Ce spune in principiu Escobar? Ca personaje extrem de controversate, ce au legaturi stranse cu Al-Qaeda, se afla in fruntea rebelilor din Libia sau s-au infiltrat in randul actualelor forte guvernamentale si ca reteaua terorista isi instaleaza in aceste zile, cu sprijinul (in)voluntar al coalitiei internationale, un cap de pod in tara nord-africana.
Ideea ca fundamentalistii islamisti ar putea avea curand o influenta majora in Libia, dand peste cap aranjamentele geo-strategice din regiune, provoaca probabil dureri de cap in cancelariile occidentale. Mai ales ca ei i se adauga si alte informatii la fel de ingrijoratoare, intre care disparitia unor rachete din arsenalul militar libian, eliberarea unor fundamentalisti radicali din inchisori si avertismentele repetate ale unor grupari rebele ca urmaresc sa instaureze legea islamica Sharia in tara. Perspectivele nu sunt asadar deloc incurajatoare. Dimpotriva.
Ce stim:
* Intr-un material publicat pentru The Maldon Institute, Escobar descrie “povestea modului in care un agent operativ Al-Qaeda a devenit principalul comandant militar libian din orasul Tripoli, inca ravasit de razboi”, afirmand ca acest lucru risca “sa compromita pana in strafunduri propaganda construita cu grija a interventiei umanitare a NATO in Libia”. Ziaristul se refera la Abdel Hakim Belhadj, cunoscut si sub numele de Abu Abdullah al-Sadek, un luptator jihadist care s-a evidentiat in luptele duse de mujahedini in razboiul din Afghanistan impotriva sovieticilor, in anii ’80, precum si in confruntarile de gherile purtate de islamisti in Irak, dupa caderea lui Saddam Hussein. In timp ce se afla in Irak, Belhdaj s-a imprietenit cu temutul Abu Musab al-Zarqawi, inainte ca Al Qaeda in Irak sa-si declare supunerea fata de liderii de facto ai gruparii teroriste, Osama bin Laden si Ayman al-Zawahiri.
* Actualul om forte de la Tripoli este cel care a infiintat si condus in calitate de emir Grupul libian de Lupta Islamic (LIFG), o miscare declarata terorista de Departamentul de Stat de la Washington. Ajutat de adjunctii sai, Khaled Chrif si Sami Saadi, Belhdaj a creat mai multe tabere de antrenament in Afghanistan. Doua dintre ele au functionat si dupa ce Kabulul a fost capturat de talibani, in 1996. Una dintre baze, la doar cativa kilometri de capitala afgana, era condusa de Abu Yahya, o figura importanta in Al-Qaeda, fiind “strict rezervata jihadistilor afiliati la Al-Qaeda”.
* Gruparea, devenita acum Miscarea islamica libiana, a intrat in atentia CIA dupa atentatele din 11 septembrie 2001, iar Belhadj a fost arestat in 2003 in Malaezia si trimis apoi intr-o inchisoare secreta din Bangkok, unde sustine ca a fost torturat. Dupa un an de zile, CIA a decis sa-l trimita “cadou” serviciului secret din Libia. Belhdaj a fost eliberat de regimul lui Gaddafi in martie 2010, “impreuna cu 211 teroristi, intr-o miscare de PR prezentata cu mare fanfara” de conducerea din Tripoli, in schimbul denuntarii Al-Qaeda si a filozofiei razboiului sfant.
* In 2007, mana dreapta a lui bin Laden, Ayman al-Zawahiri, a anuntat oficial fuziunea dintre LIFG si Al-Qaeda din Magrebul islamic, cu Belhdaj in fruntea sa, in calitate de emir.
* Belhdaj si Tripoli Brigade, o militie formata din berberii ce locuiesc in muntii aflati la sud-vest de Tripoli, au fost cei care au cucerit fortareata lui Gaddafi din capitala, Bab-al-Aziziyah. Potrivit informatiilor, aceasta grupare militara a fost antrenata timp de doua luni de catre fortele speciale americane.
* Escobar e convins ca Belhdaj si oamenii sau din LIFG, care in 2007 faceau apel la jihad impotriva lui Gaddafi si a “necredinciosilor” americani si occidentali, sunt cei care vor detine cu adevarat controlul Libiei, in timp ce Consiliul National de Tranzitie va reprezenta doar imaginea cosmetizata a noii puteri de la Tripoli.
Vezi mai jos un material Al-Jazeera despre Abdel Hakim Belhadj:
* CNN a relatat despre tensiunile intre fostii membri ai LIFG si luptatorii care s-au alaturat revoltei impotriva lui Gaddafi, iar acum sunt ingrijorati de faptul ca un lider islamist a castigat atat de multa putere, dar si de faptul ca islamistii insista ca legea Sharia sa fie implementata in tara. In plus, mai multe canale media au relatat despre disensiunile dintre policticienii din CNT si luptatorii rebeli, dar si de replica unui diplomat din Orientul Mijlociu care se plangea interlocutorului sau: “Oamenii astia sunt islamisti radicali. Am incercat sa avertizam Occidentul, insa nu ne-au ascultat, iar acum e prea tarziu”.
* Asasinarea “in circumstante neclare” a generalului Abdel Fattah Younis, unul dintre comandantii militari ai rebelilor, la 28 iulie, pare sa fi fost opera lui Belhdaj sau a cuiva din cercul sau apropiat. Younis, care a comandat fortele speciale libiene ce au luptat impotriva LIFG in Cirenaica, intre 1990 si 1995, a fost cel mai probabil victima extremistilor islamisti ce s-au razbunat astfel pe fostul lor inamic.
* Toti comandantii militari ai rebelilor ce coopereaza de cateva luni cu NATO fac parte din LIFG: Belhdaj (Tripoli), Ismael as-Salabi (Benghazi), Abdelhakim al-Assadi (Derna). E interesant de mentionat aici un fapt trecut cu vederea de presa: la doar cateva saptamani dupa izbucnirea revoltelor in Libia, Abdul-Hakim al-Hasadi si oamenii sai ar fi proclamat “un emirat islamic” in Derna.
* Los Angeles Times a descoperit in Libia “cel putin 20 de fosti lideri islamisti implicati pe campul de bataie”, in timp ce “sute de islamisti… fie participa la lupte, fie privesc de pe margine”. La randul sau, New York Times a scris de cel putin unul dintre liderii rebelilor, care este un fost detinut de la Guantanamo Bay.
* Mustafa Abdul Jalil, aflat in fruntea Consiliului National de Tranzitie, este un fost ministru al Justitiei sub regimul Gaddafi. Unii critici afirma ca el este un sustinator aproape fanatic al implementarii Legii islamice Sharia. Jalil este cel care, in 1998, a condamnat la moarte asistentele medicale bulgare acuzate ca ar fi infectat cu virusul HIV mai multi copii libieni. In plus, potrivit unor telegrame WikiLeaks, intr-o intalnire cu ambasadorul american Gene A. Cretz in 2010, Jalil si-ar fi exprimat dezacordul privind “sustinerea Israelului de catre guvernul american”.
* In randurile actualelor forte guvernamentale se afla nu doar un numar mare de luptatori Al-Qaeda, ci si membri ai Hezbollah si Hamas. Potrivit Washington Post, intre 50%-70% dintre luptatorii ce l-au inlaturat de la putere pe Gaddafi au origini islamiste.
* La inceputul lui septembrie, unul dintre comandantii militari islamisti care au jucat un rol cheie in apararea orasului Benghazi, Ismail al-Salabi, a cerut cabinetului interimar condus de Mahmoud Jibril sa demisioneze, acuzandu-i pe membrii acestuia ca sunt “ramasite ale fostului regim”. In discursul sau, care a dezvaluit disensiunile dintre factiunile libiene victorioase in confruntarea cu Gaddafi, comandantul Brigazii 17 februarie a atacat si grupurile seculare care incearca sa creeze o imagine proasta islamistilor si sa provoace certuri politice de care ar putea sa beneficieze fostul regim (“exista secularisti care au propiile lor agende private si care ar vrea sa ne prezinte ca extremisti, pentru a ne indeparta de comunitatea internationala si a provoca disensiiuni ce vor servi doar tiranului”). El a spus ca intentioneaza sa trimita o scrisoare CNT si aliatilor straini pentru a se asigura ca bunurile libiene, inghetate peste hotare, nu vor ajunge in mainile acelorasi oficiali de pe vremea lui Gaddafi. Le cerem comunitatii internationale si CNT sa fie foarte, foarte atenti”, a avertizat Salabi. Potrivit informatiilor, Salabi a luptat si el in Afghanistan, insa neaga orice legatura cu grupari islamiste din afara Libiei, precum talibanii si Al-Qaeda. El conduce o armata de circa 3.000 de luptatori (interviu realizat de Reuters).
* Cateva sute de jihadisti (600 dupa unele surse – The Blaze) au fost eliberati din inchisoarea Abu Salim din Tripoli, unde fusesera inchisi de regimul lui Muammar Gaddafi in anii care au coincis cu insurgenta violenta din Irak. Noman Benotman, un fost membru al LIFG care acum s-a alaturat celor din Quilliam Foundation, a declarat ca multi dintre prizonierii eliberati sunt pro Al-Qaeda si pot inflitra si chiar controla elemente din randul rebelilor ori chiar sa-si creeze propriile grupari militare (sursa CNN).
* Exista dovezi ca mai multe rachete libiene anti-aeriene SA-7, de provenienta sovietica, au ajuns pe piata neagra din Mali, unde Al-Qaeda din Magrebul islamic este activa. De asemenea, palestinienii din Gaza ar fi ajuns in posesia unor rachete anti-aeriene si anti-tanc provenite din Libia (sursa Haaretz). Nu e asadar de mirare ca, la 4 septembrie, consilierul special pentru Libia al secretarului general ONU, Ian Martin, si-a exprimat “ingrijorarea majora” legata de proliferarea armelor in tara nord-africana. El a cerut noii conduceri crearea rapida a unei singure forte de securitate si a unei armate nationale, precum si organizarea de alegeri rapide care sa demonstreze angajamentul aceesteia ca vor sa construiasca democratia. In plus, Statele Unite au trimis doi contractori in Libia cu misiunea de a gasi si a distruge circa 20.000 de rachete anti-aeriene, ramase de la regimul lui Gaddafi, inainte ca ele sa ajunga in mainile jihadistilor. Departamentul de Stat va trimite un specialist in controlul si distrugerea rachetelor portabile care sa supravegheze echipa de contractori.
* Oficiali NATO au admis in cadru privat ca problema armelor disparute din depozitele libiene este “uriasa, violatila si potential periculoasa pentru obiectivul Occidentului de a instala un guvern prietenos – si de preferinta democratic – in Tripoli”. Reprezentantii Aliantei par sa nu uite problemele similare aparute in Irak dupa invazia din 2003, cand haosul era la ordinea zilei, iar bandele inarmate faceau legea pe strazile din Bagdad, Ramadi sau Fallujah.
* Potrivit strategypage.com, interesul Al-Qaeda in Libia este legat si de comertul cu cocaina spre Europa. 80% din acesta ajunge pe batranul continent via Africa. Publicatia afirma ca “Al-Qaeda a devenit bratul inarmat al contrabandistilor de dorguri, care aduc cocaina (din America de Sud) si hasis (produs in Africa de vest) in nordul african, de unde este trimis in Europa”.
* Presa de la Belgrad a relatat saptamana trecuta de executarea, de catre fortele rebele, a catorva zeci de mercenari straini, intre care si 12 sarbi, in Misrata. In plus, fortele CNT au fost acuzate de crime de razboi: masacrarea mai multor soldati loiali lui Gaddafi, dar si a unor africani de culoare, multi dintre ei imigranti ce lucrau de ani de zile in Libia. Stirile despre executiile sumare la care au recurs rebelii au fost confirmate si de Amnesty International (AI). Organizatia pentru apararea drepturilor omului a spus ca nu doar soldatii lui Gaddafi au comis crime: “crimele comise de rebeli n-au fost nici ele putine”.
De ce ar trebui sa fim ingrijorati:
* Rolul major jucat de Abdel Hakim Belhadj si cei din LIFG in revolta din Libia ridica semne mari de intrebare, iar experti occidentali in contraterorism, citati de CNN, sunt alarmati din aceasta cauza. Iar temerile lor n-au scazut deloc in intensitate dupa ce Belhadj s-a grabit sa spuna ca, in ciuda trecutului sau jihadist, este astazi “un libian obisnuit”, “un musulman normal” ce lupta pentru o cauza comuna si nu face parte dintr-o “coloana a cincea islamista” ce se pregateste sa preia puterea in Libia. El a declarat intr-un interviu pentru AP ca nu are niciun fel de ranchiuna impotriva Occidentului si ca obiectivul lor comun e inlaturarea lui Gaddafi: “Nu sunt motivat personal de razbunare”.
* Desi Departamentul de Stat de la Washington a plasat LIFG pe lista organizatiilor teroriste, Belhadj continua si astazi sa sustina ca nu e vorba de asa ceva. “LIFG nu a fost o organizatie terorista”, iar “prezenta noastra in Afghanistan, cu sau fara Al Qaeda, nu inseamana ca suntem de acord cu ei. Prezenta noastra in Afghanistan a fost menita sa sustina cauza dreapta a luptei afgane impotriva sovieticilor (…) Am mers acolo sa sustinem oamenii si i-am ajutat in educatie si in domeniul umanitar… I-am ajutat de asemenea la apararea si la lupta, asa cum au facut-o si alte tari, inclusiv Statele Unite”. Cat de sincere sunt insa asigurarile pe care el le transmite spre Washington (“vreau sa-i asigur pe toti ca revolutionarii din Libia sunt uniti si nu exista nimic care sa provoace teama. Revolutia isi indeplineste obiectivele… Nu exista nimic mai important decat asigurarea securitatii natiunii”) sau laudand Occidentul pentru ca i-a sustinut pe rebeli (“Consiliul de Securitate al ONU si lumea intreaga a stat alaturi de noi in aceasta lupta si n-au ajutat sa scapam de Gaddafi”)?
* Influenta uriasa a lui Belhadj si a celor din LIFG vine in contextul intaririi puterii pentru Fratia Musulmana, Al Qaeda si Iran in urma “primaverii arabe” ce a cuprins in ultimele luni Tunisia, Iordania, Egiptul, Yemen, Bahrain, Libia, Maroc, Arabia Saudita si Siria. Unii analisti cred ca, desi au inceput ca niste proteste justificate ale unor oameni ce nu mai suportau tirania si exploatarea economica, revoltele par sa fi fost “confiscate” treptat de extremisti musulmani radicali, iar perspectivele instaurarii unor democratii libere, stabile si prospere, pe stilul celor occidentale, nu se vad nicaieri in viitorul apropiat.
* Asasinarea “in circumstante neclare” a generalului Abdel Fattah Younis, unul dintre comandantii militari ai rebelilor, la 28 iulie, pare sa fi fost opera lui Belhdaj sau a cuiva din cercul sau apropiat. Younis, care a comandat fortele speciale libiene ce au luptat impotriva LIFG in Cirenaica, intre 1990 si 1995, a fost cel mai probabil victima extremistilor islamisti ce s-au razbunat astfel pe fostul lor inamic.
* Toti comandantii militari ai rebelilor ce coopereaza de cateva luni cu NATO fac parte din LIFG: Belhdaj (Tripoli), Ismael as-Salabi (Benghazi), Abdelhakim al-Assadi (Derna). E interesant de mentionat aici un fapt trecut cu vederea de presa: la doar cateva saptamani dupa izbucnirea revoltelor in Libia, Abdul-Hakim al-Hasadi si oamenii sai ar fi proclamat “un emirat islamic” in Derna.
* Los Angeles Times a descoperit in Libia “cel putin 20 de fosti lideri islamisti implicati pe campul de bataie”, in timp ce “sute de islamisti… fie participa la lupte, fie privesc de pe margine”. La randul sau, New York Times a scris de cel putin unul dintre liderii rebelilor, care este un fost detinut de la Guantanamo Bay.
* Mustafa Abdul Jalil, aflat in fruntea Consiliului National de Tranzitie, este un fost ministru al Justitiei sub regimul Gaddafi. Unii critici afirma ca el este un sustinator aproape fanatic al implementarii Legii islamice Sharia. Jalil este cel care, in 1998, a condamnat la moarte asistentele medicale bulgare acuzate ca ar fi infectat cu virusul HIV mai multi copii libieni. In plus, potrivit unor telegrame WikiLeaks, intr-o intalnire cu ambasadorul american Gene A. Cretz in 2010, Jalil si-ar fi exprimat dezacordul privind “sustinerea Israelului de catre guvernul american”.
* In randurile actualelor forte guvernamentale se afla nu doar un numar mare de luptatori Al-Qaeda, ci si membri ai Hezbollah si Hamas. Potrivit Washington Post, intre 50%-70% dintre luptatorii ce l-au inlaturat de la putere pe Gaddafi au origini islamiste.
* La inceputul lui septembrie, unul dintre comandantii militari islamisti care au jucat un rol cheie in apararea orasului Benghazi, Ismail al-Salabi, a cerut cabinetului interimar condus de Mahmoud Jibril sa demisioneze, acuzandu-i pe membrii acestuia ca sunt “ramasite ale fostului regim”. In discursul sau, care a dezvaluit disensiunile dintre factiunile libiene victorioase in confruntarea cu Gaddafi, comandantul Brigazii 17 februarie a atacat si grupurile seculare care incearca sa creeze o imagine proasta islamistilor si sa provoace certuri politice de care ar putea sa beneficieze fostul regim (“exista secularisti care au propiile lor agende private si care ar vrea sa ne prezinte ca extremisti, pentru a ne indeparta de comunitatea internationala si a provoca disensiiuni ce vor servi doar tiranului”). El a spus ca intentioneaza sa trimita o scrisoare CNT si aliatilor straini pentru a se asigura ca bunurile libiene, inghetate peste hotare, nu vor ajunge in mainile acelorasi oficiali de pe vremea lui Gaddafi. Le cerem comunitatii internationale si CNT sa fie foarte, foarte atenti”, a avertizat Salabi. Potrivit informatiilor, Salabi a luptat si el in Afghanistan, insa neaga orice legatura cu grupari islamiste din afara Libiei, precum talibanii si Al-Qaeda. El conduce o armata de circa 3.000 de luptatori (interviu realizat de Reuters).
* Cateva sute de jihadisti (600 dupa unele surse – The Blaze) au fost eliberati din inchisoarea Abu Salim din Tripoli, unde fusesera inchisi de regimul lui Muammar Gaddafi in anii care au coincis cu insurgenta violenta din Irak. Noman Benotman, un fost membru al LIFG care acum s-a alaturat celor din Quilliam Foundation, a declarat ca multi dintre prizonierii eliberati sunt pro Al-Qaeda si pot inflitra si chiar controla elemente din randul rebelilor ori chiar sa-si creeze propriile grupari militare (sursa CNN).
* Exista dovezi ca mai multe rachete libiene anti-aeriene SA-7, de provenienta sovietica, au ajuns pe piata neagra din Mali, unde Al-Qaeda din Magrebul islamic este activa. De asemenea, palestinienii din Gaza ar fi ajuns in posesia unor rachete anti-aeriene si anti-tanc provenite din Libia (sursa Haaretz). Nu e asadar de mirare ca, la 4 septembrie, consilierul special pentru Libia al secretarului general ONU, Ian Martin, si-a exprimat “ingrijorarea majora” legata de proliferarea armelor in tara nord-africana. El a cerut noii conduceri crearea rapida a unei singure forte de securitate si a unei armate nationale, precum si organizarea de alegeri rapide care sa demonstreze angajamentul aceesteia ca vor sa construiasca democratia. In plus, Statele Unite au trimis doi contractori in Libia cu misiunea de a gasi si a distruge circa 20.000 de rachete anti-aeriene, ramase de la regimul lui Gaddafi, inainte ca ele sa ajunga in mainile jihadistilor. Departamentul de Stat va trimite un specialist in controlul si distrugerea rachetelor portabile care sa supravegheze echipa de contractori.
* Oficiali NATO au admis in cadru privat ca problema armelor disparute din depozitele libiene este “uriasa, violatila si potential periculoasa pentru obiectivul Occidentului de a instala un guvern prietenos – si de preferinta democratic – in Tripoli”. Reprezentantii Aliantei par sa nu uite problemele similare aparute in Irak dupa invazia din 2003, cand haosul era la ordinea zilei, iar bandele inarmate faceau legea pe strazile din Bagdad, Ramadi sau Fallujah.
* Potrivit strategypage.com, interesul Al-Qaeda in Libia este legat si de comertul cu cocaina spre Europa. 80% din acesta ajunge pe batranul continent via Africa. Publicatia afirma ca “Al-Qaeda a devenit bratul inarmat al contrabandistilor de dorguri, care aduc cocaina (din America de Sud) si hasis (produs in Africa de vest) in nordul african, de unde este trimis in Europa”.
* Presa de la Belgrad a relatat saptamana trecuta de executarea, de catre fortele rebele, a catorva zeci de mercenari straini, intre care si 12 sarbi, in Misrata. In plus, fortele CNT au fost acuzate de crime de razboi: masacrarea mai multor soldati loiali lui Gaddafi, dar si a unor africani de culoare, multi dintre ei imigranti ce lucrau de ani de zile in Libia. Stirile despre executiile sumare la care au recurs rebelii au fost confirmate si de Amnesty International (AI). Organizatia pentru apararea drepturilor omului a spus ca nu doar soldatii lui Gaddafi au comis crime: “crimele comise de rebeli n-au fost nici ele putine”.
De ce ar trebui sa fim ingrijorati:
* Rolul major jucat de Abdel Hakim Belhadj si cei din LIFG in revolta din Libia ridica semne mari de intrebare, iar experti occidentali in contraterorism, citati de CNN, sunt alarmati din aceasta cauza. Iar temerile lor n-au scazut deloc in intensitate dupa ce Belhadj s-a grabit sa spuna ca, in ciuda trecutului sau jihadist, este astazi “un libian obisnuit”, “un musulman normal” ce lupta pentru o cauza comuna si nu face parte dintr-o “coloana a cincea islamista” ce se pregateste sa preia puterea in Libia. El a declarat intr-un interviu pentru AP ca nu are niciun fel de ranchiuna impotriva Occidentului si ca obiectivul lor comun e inlaturarea lui Gaddafi: “Nu sunt motivat personal de razbunare”.
* Desi Departamentul de Stat de la Washington a plasat LIFG pe lista organizatiilor teroriste, Belhadj continua si astazi sa sustina ca nu e vorba de asa ceva. “LIFG nu a fost o organizatie terorista”, iar “prezenta noastra in Afghanistan, cu sau fara Al Qaeda, nu inseamana ca suntem de acord cu ei. Prezenta noastra in Afghanistan a fost menita sa sustina cauza dreapta a luptei afgane impotriva sovieticilor (…) Am mers acolo sa sustinem oamenii si i-am ajutat in educatie si in domeniul umanitar… I-am ajutat de asemenea la apararea si la lupta, asa cum au facut-o si alte tari, inclusiv Statele Unite”. Cat de sincere sunt insa asigurarile pe care el le transmite spre Washington (“vreau sa-i asigur pe toti ca revolutionarii din Libia sunt uniti si nu exista nimic care sa provoace teama. Revolutia isi indeplineste obiectivele… Nu exista nimic mai important decat asigurarea securitatii natiunii”) sau laudand Occidentul pentru ca i-a sustinut pe rebeli (“Consiliul de Securitate al ONU si lumea intreaga a stat alaturi de noi in aceasta lupta si n-au ajutat sa scapam de Gaddafi”)?
* Influenta uriasa a lui Belhadj si a celor din LIFG vine in contextul intaririi puterii pentru Fratia Musulmana, Al Qaeda si Iran in urma “primaverii arabe” ce a cuprins in ultimele luni Tunisia, Iordania, Egiptul, Yemen, Bahrain, Libia, Maroc, Arabia Saudita si Siria. Unii analisti cred ca, desi au inceput ca niste proteste justificate ale unor oameni ce nu mai suportau tirania si exploatarea economica, revoltele par sa fi fost “confiscate” treptat de extremisti musulmani radicali, iar perspectivele instaurarii unor democratii libere, stabile si prospere, pe stilul celor occidentale, nu se vad nicaieri in viitorul apropiat.
* Informatiile despre influenta LIFG vin in contextul in care expertii au afirmat de ani de zile ca Libia este un cuib al jihadului international. Un studiu realizat de Centrul pentru Combaterea Terorismului (CTC) din cadrul West Point a indicat faptul ca un numar foarte mare de tineri din Libia au mers in Irak sa se alatura jihadului impotriva fortelor internationale, dupa invazia din 2003 (85% dintre libienii aflati in Iral sustineau ca vor sa fie atacatori sinucigasi). In plus, Estul Libiei, acolo unde a inceput revolta impotriva lui Gaddafi, este regiunea asociata cel mai des cu radicalismul islamist, aici fiind centrul principal al curentelor islamiste de opozitie si celule de militanti islamisti tineri. “Tinand cont de faptul ca regimul din Libia se lupta pentru supravietuire si ca Libia pare sa nu se intoarca prea curand in normalitate, problema Islamismului intr-un scenariu libian viitor nu poate fi inlaturata”, a scris autorul studiului, Alison Pargeter.
* Revolta declansata impotriva lui Gaddafi a fost si una anti-occidentala. Ziua de 17 februarie 2011, cand au inceput revoltele, a coincis cu marcarea a cinci ani de la protestele violente din Benghazi, in cursul carora a fost atacat si consulatul italian. 11 oameni au murit atunci, iar personalul italian a fost evacuat dupa ce peste o mie de persoane au incercat sa atace cladirea si sa-i dea foc. Protestatarii erau furiosi din cauza aparitiei la televiziunea italiana, cu doua zile inainte, a ministrului Roberto Calderoli, imbracat cu un tricou decorat cu una dintre caricaturile profetului Mahommed aparute intr-o publicatia daneza.
* E de la sine inteles ca in discutie e pusa si soarta petrolului libian, precum si profiturile uriase care vor rezulta din reconstructia Libiei. Cele 46 de miliarde de barili de petrol, cat se banuieste ca totalizeaza rezervele Libiei, sunt cele mai mari din Africa. Implicarea NATO in revolta care a pus capat regimului lui Gaddafi echivaleaza cu ceea ce a spus extrem de simplu si plastic un oficial britanic pentru The Economist: “acum, noi o posedam (n.red. Libia)”. Dar ca firmele occidentale sa poata participa la exploatarea aurului negru si la reconstructia tarii, e nevoie ca Libia sa fie, daca nu democratica, cel putin stabila. E intersant de urmarit cum vor incerca partenerii din NATO sa mentina linistea in tara africana in cazul in care se va descoperi ca noua conducere de la Tripoli este nu doar anti-Gaddafi, ci si profund anti-occidentala.
* Alarmante sunt si informatiile legate de disparitia unor arme si rachete din depozitele militare ale lui Gaddafi. Daca se confirma ca Al-Qaeda a achizitionat rachete sol-aer pe care le-a transportat in sanctuarele sale traditionale (asa cum a declarat presedintele statului Ciad, Idriss Deby Itno), iar Hezbollah si Hamas ar fi pus mana pe mii de obuze cu incarcatura chimica (trimise in Gaza si Liban, via Sudan), inseamna ca vor fi oricand posibile actiuni de destabilizare atat a regiunii din nordul Africii, cat si a Orientului Mijlociu, aflat oricum pe un butoi cu pulbere. De altfel, ambasada americana din Algeria a lansat zilele trecute o avertizare privind intentia Al-Qaeda din regiune de a ataca cu rachete Sam 5 si Sam 7 avioanele companiilor petroliere, in special britanice si americane (rachetele sunt cele sustrase din Libia – sursa YahooNews). Un astfel de scenariu provoaca migrene in orice cancelarie occidentala.
* Alungarea de la putere a lui Gaddafi si posibila lui aducere in fata justitiei nu ar trebui regretate de nicio persoana cu bun-smit, scria recent Sheldon Richman, de la The Future of Freedom Foundation. “Scopul nu scuza insa mijloacele” in acest caz, e de parere expertul, care atrage atentia in legatura cu colectia ciudata de personaje care alcatuiesc fortele rebele din Libia.
* Incurajati de succesul din Irak si Libia, insurgenti Al-Qaeda au ajuns deja in Siria unde iau parte la actiunile ce vizeaza rasturnarea de la putere a lui Bashar al-Assad. Prezenta acestora ridfica semne de intrebare legate de care dintre gruparile siriene de opozitie va iesi triumfatoare in cazul in care liderul de la Damasc va fi inlaturat (ArabianBusiness.com). Extinderea influentei Al-Qaeda pare sa cuprinda tot mai multe tari arabe, iar similitudinea cu scenariul din Libia (insurgenti Al Qaeda amestecati cu rebeli) nu poate fi exclusa. E clar ca strategia Al- Qaeda e sa profite de instabilitatea politica care a urmat schimbarilor de regim nu doar din Libia, ci si din Egipt sau Tunisia.
* Reflectand ingrijorarea occidentala in legatura cu situatia din tara nord-africana, Anders Fogh Rasmussen, secretarul general al NATO, a avertizat la inceputul acestei saptamani ca “Libia ar putea sa cada in mainile extremistilor islamisti daca nu se instaleaza rapid un guvern stabil”. Intr-un interviu pentru The Daily Telegraph, Rasmussen a spus ca extremistii “vor incerca sa profite” de orice slabiciune aparuta in Libia. Afirmatiile sale au taiat parca din elanul euforic ce pluteste in Tripoli dupa caderea lui Gaddafi si au reprezentat cel mai serios comentariu facut de un oficial occidental in legatura cu pericolul islamist.
* Indiferent daca scenariul avansat de Pepe Escobar se va dovedi real sau nu, cresterea influentei Al Qaeda in regiune este o veste proasta. Atat pentru regimurile din zona si cele din Orientul Mijlociu, cat si pentru Statele Unite si aliatii lor. Tulburarile in regiune s-ar putea intensifica in perioada urmatoare, alimentate de jihadisti, dupa cum nu e exclus sa vedem si o crestere semnificativa a operatiunilor realizate de serviciile de informatii occidentale.
* In acest context, merita mentionat si cel mai prost scenariu care ar putea aparea in Libia, dezvaluit de UPI: 1. fortele lui Gaddafi vor continua sa hartuiasca un guvern slabit al CNT, fortand intrarea trupelor NATO in Libia. 2. LIFG si Al-Qaeda in Magrebul islamic vor porni jihadul impotriva NATO. E un scenariu care nu va face altceva decat sa multumeasca China, cred analistii.
Comentariu saccsiv:
* Revolta declansata impotriva lui Gaddafi a fost si una anti-occidentala. Ziua de 17 februarie 2011, cand au inceput revoltele, a coincis cu marcarea a cinci ani de la protestele violente din Benghazi, in cursul carora a fost atacat si consulatul italian. 11 oameni au murit atunci, iar personalul italian a fost evacuat dupa ce peste o mie de persoane au incercat sa atace cladirea si sa-i dea foc. Protestatarii erau furiosi din cauza aparitiei la televiziunea italiana, cu doua zile inainte, a ministrului Roberto Calderoli, imbracat cu un tricou decorat cu una dintre caricaturile profetului Mahommed aparute intr-o publicatia daneza.
* E de la sine inteles ca in discutie e pusa si soarta petrolului libian, precum si profiturile uriase care vor rezulta din reconstructia Libiei. Cele 46 de miliarde de barili de petrol, cat se banuieste ca totalizeaza rezervele Libiei, sunt cele mai mari din Africa. Implicarea NATO in revolta care a pus capat regimului lui Gaddafi echivaleaza cu ceea ce a spus extrem de simplu si plastic un oficial britanic pentru The Economist: “acum, noi o posedam (n.red. Libia)”. Dar ca firmele occidentale sa poata participa la exploatarea aurului negru si la reconstructia tarii, e nevoie ca Libia sa fie, daca nu democratica, cel putin stabila. E intersant de urmarit cum vor incerca partenerii din NATO sa mentina linistea in tara africana in cazul in care se va descoperi ca noua conducere de la Tripoli este nu doar anti-Gaddafi, ci si profund anti-occidentala.
* Alarmante sunt si informatiile legate de disparitia unor arme si rachete din depozitele militare ale lui Gaddafi. Daca se confirma ca Al-Qaeda a achizitionat rachete sol-aer pe care le-a transportat in sanctuarele sale traditionale (asa cum a declarat presedintele statului Ciad, Idriss Deby Itno), iar Hezbollah si Hamas ar fi pus mana pe mii de obuze cu incarcatura chimica (trimise in Gaza si Liban, via Sudan), inseamna ca vor fi oricand posibile actiuni de destabilizare atat a regiunii din nordul Africii, cat si a Orientului Mijlociu, aflat oricum pe un butoi cu pulbere. De altfel, ambasada americana din Algeria a lansat zilele trecute o avertizare privind intentia Al-Qaeda din regiune de a ataca cu rachete Sam 5 si Sam 7 avioanele companiilor petroliere, in special britanice si americane (rachetele sunt cele sustrase din Libia – sursa YahooNews). Un astfel de scenariu provoaca migrene in orice cancelarie occidentala.
* Alungarea de la putere a lui Gaddafi si posibila lui aducere in fata justitiei nu ar trebui regretate de nicio persoana cu bun-smit, scria recent Sheldon Richman, de la The Future of Freedom Foundation. “Scopul nu scuza insa mijloacele” in acest caz, e de parere expertul, care atrage atentia in legatura cu colectia ciudata de personaje care alcatuiesc fortele rebele din Libia.
* Incurajati de succesul din Irak si Libia, insurgenti Al-Qaeda au ajuns deja in Siria unde iau parte la actiunile ce vizeaza rasturnarea de la putere a lui Bashar al-Assad. Prezenta acestora ridfica semne de intrebare legate de care dintre gruparile siriene de opozitie va iesi triumfatoare in cazul in care liderul de la Damasc va fi inlaturat (ArabianBusiness.com). Extinderea influentei Al-Qaeda pare sa cuprinda tot mai multe tari arabe, iar similitudinea cu scenariul din Libia (insurgenti Al Qaeda amestecati cu rebeli) nu poate fi exclusa. E clar ca strategia Al- Qaeda e sa profite de instabilitatea politica care a urmat schimbarilor de regim nu doar din Libia, ci si din Egipt sau Tunisia.
* Reflectand ingrijorarea occidentala in legatura cu situatia din tara nord-africana, Anders Fogh Rasmussen, secretarul general al NATO, a avertizat la inceputul acestei saptamani ca “Libia ar putea sa cada in mainile extremistilor islamisti daca nu se instaleaza rapid un guvern stabil”. Intr-un interviu pentru The Daily Telegraph, Rasmussen a spus ca extremistii “vor incerca sa profite” de orice slabiciune aparuta in Libia. Afirmatiile sale au taiat parca din elanul euforic ce pluteste in Tripoli dupa caderea lui Gaddafi si au reprezentat cel mai serios comentariu facut de un oficial occidental in legatura cu pericolul islamist.
* Indiferent daca scenariul avansat de Pepe Escobar se va dovedi real sau nu, cresterea influentei Al Qaeda in regiune este o veste proasta. Atat pentru regimurile din zona si cele din Orientul Mijlociu, cat si pentru Statele Unite si aliatii lor. Tulburarile in regiune s-ar putea intensifica in perioada urmatoare, alimentate de jihadisti, dupa cum nu e exclus sa vedem si o crestere semnificativa a operatiunilor realizate de serviciile de informatii occidentale.
* In acest context, merita mentionat si cel mai prost scenariu care ar putea aparea in Libia, dezvaluit de UPI: 1. fortele lui Gaddafi vor continua sa hartuiasca un guvern slabit al CNT, fortand intrarea trupelor NATO in Libia. 2. LIFG si Al-Qaeda in Magrebul islamic vor porni jihadul impotriva NATO. E un scenariu care nu va face altceva decat sa multumeasca China, cred analistii.
Comentariu saccsiv:
Nu cumva mai degraba Al-Qaeda este o marioneta CIA?
Si nu cumva mai degraba stapanii reali ai occidentului nu doar ca stiau ca pe revolutiile primaverii arabe vor pune mana radicalii islamisti, dar de fapt chiar au incurajat acest lucru? De ce?
Deoarece ELITELE pregatesc un mare razboi in Orientul Apropiat si Mijlociu. Care razboi nu se poate extinde de la un conflict greco – turc, de exemplu, in intreaga zona, fara a fi pregatita in prealabil si lumea musulmana.
Sursa: Saccsiv’s Weblog 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu