Teoria Conspiraţiei : OZN-urile din Franţa

Guvernul francez dorea o apărare nucleară cu avioanele sale, cu submarine şi rachete sol-aer. Pentru asta, avea nevoie de a găsi un sit strategic unde să implanteze aceste rachete. În calcul intrau două criterii: zona să aibă o densitate umană slabă şi solul să fie capabil de a permite o bună ancorare a hangarelor care vor conţine rachete dar şi de a fi capabile de a amortiza unda de şoc în caz de agresiune nucleară. La începutul anului 1960, au fost făcute cercetări în Corsica, în Vosgi, în Asivul central şi la Dromee. Peste trei ani, au rămas în vedere două platouri: Valensole şi Albion.

Platoul de la Valensole este evitat căci reţeaua sa hidrografică este incomparabilă cu constituţia hangarelor. Dar subsolul de la Albion este ideal: calcar uşor de lucrat şi suficient de rezistent pentru a rezista la şocuri şi în afară de zona seismică de la Durance. La suprafaţă, este aproape deşertic. Are 785 de hectare şi 288 de proprietari. Satul cel mai apropiat este Saint-Christol (Vaucluse) în partea sudică, cu 1600 de locuitori. Oraşul cel mai apropiat este Apt, la 30 km. La 2 mai 1963, Consiliul de Apărare decide construcţia bazei de rachete sol-aer pe platoul de la Albion.

În 1965, după vizita lui Pierre Messmer, este luată decizia de a implanta 27 de rachete. Toate instalaţiile trebuie să reziste la o explozie nucleară. Adică tonele de beton, de fierărie şi de blindaj care vor fi puse în şi pe platou. Săparea hangarelor a început în august 1966 şi uneori s-a dat peste imense avene, ceea ce a îngreunat munca. Au fost extrase 5500 m3 de rocă pentru fiecare hangar şi adăpostul său auxiliar. Deşi impresionante, aceste lucrări nu au schimbat faţa sitului deoarece ele au fost efectuate în interior, iar militarii au avut grijă de a le camufla la maxim. În total, sistemul se întindea pe 800 km2 şi înglobează instalaţiile de transmisiuni de la Mont Ventoux, de la muntele Lure şi de la Luberon, inima sa fiind pe platoul de la Albion.

În 1967, doar 18 hangare sunt de fapt construite. Fiecare din acestea are adăpostul său auxiliar şi se află la o distanţă de 3 km de vecinul său în scopul ca un singur atac să nu distrugă mai multe situri dar ca loviturile nucleare simultane să le anuleze efectele (2 explozii nucleare simultane anulează o mare parte din efectele lor mecanice). Un agresor vă trebuie deci să distrugă un prim hangar, apoi pe al doilea etc., ceea ce lasă timp de ripostă.

Rachetele sunt supravegheate zi şi noapte şi comandate de două posturi, construite sub pământ, la distanţă. Fiecare post are în sarcină 9 zone de lansare. Unul se găseşte în Drome în apropiere de Reilhannette şi altul în Vaucluse în apropiere de Rustrel, la 35 km unul de altul. Adevărate bunkăre disimulate sub mai multe sute de metri de rocă, aceste posturi sub construite pentru a rezista la orice atac nuclear, însă şi pentru a se evita orice intruziune: la ele duc 2 km de galerii. A trebuit de asemenea de a se construi Baza Aeriană (BA) 200, ai cărei militari să menţină operaţionale rachetele şi materialele periferice. Pe 406 hectare, această bază regrupează construcţiile comandamentului, serviciile administrative, un restaurant, un hotel, o zonă tehnică şi alta specializată pentru menţinerea hangarelor, un depozit de muniţii speciale unde se asamblează capetele nucleare ale rachetelor şi o zonă de instrucţie a personalului.

De pe munte nu se văd din cele 2 posturi de tir decât o platformă şi un fronton de beton de 2 m grosime. Pe acolo pot pătrunde doar ofiţerii de tir însărcinaţi  de a activa rachetele. Zidurile electrificate, baraje, detectoare, plăci blindate contra tirurilor, gărzi armate, detectoare de atac chimic, uşii blindate, geamuri blindate, fereastră de tir permiţând lansarea de grenadă asupra vizitatorilor nepoftiţi, dispozitivele sunt absolut impresionante.

Accesul în interior, la 400 m, este permis de ofiţerii de acolo care acţionează porţile de acces în galerie. Apoi, se face îmbarcarea într-un mic tractor electric. Galeria are un diametru de 4 m şi este permanent luminată. Ea prezintă coturi în unghi drept destinate să amortizeze o undă de şoc consecutivă a unei explozii nucleare. Acelaşi rol pentru o galerie de rocă numită galerie anti-suflu. În caz de prăbuşire a galeriei, un ingenios dar terifiant sistem de puţuri descoperit de egipteni permite de a te salva spre exterior. În mod clar, s-au avut în vedere toate scenariile catastrofice. Clapele de aer, care se pot închide, permit supravieţuirea pe termen lung a doi ofiţeri care se află acolo în  permanenţă. În capsula de tir, există două locuri protejate de o grosime de 3 m de beton armat, montate pe cricuri hidraulice pentru a rezista la socuri.

La începutul anului 1970, într-o seară, după terminarea zilei de lucru, un profesor pensionar se plimba pe lângă şantier când a dat nas în nas cu o fiinţă de mărime mică, cu cap voluminos şi pielea gri, care l-a fixat cu ochii săi mari oblici înainte de a dispărea. Speriat, fără a-şi disimula teama, pensionarul şi-a povestit păţania unei alte persoane.

Altă mărturie: “Îmi efectuam serviciul militar pe platoul de la Albion în 1981. Eram în comandourile aeriene în a 3-a companie. În acea perioadă, misiunea noastră era bineînţeles apărarea bazei de la St. Christol din care făceam parte. Platoul de la Albion dispunea înainte de dezamarea sa de 18 zone de lansare de rachete atomice, 2 (PCT) posturi de comandă de tiruri şi unul în construcţie pe atunci. Aceste posturi erau situate la aproximativ 500 m sub diferiţi munţi plecând de la înălţimea Vaucluse până la limita inferioară.

Comandanţii erau însărcinaţi de a efectua patrulări regulate pe diferite zone, a cărei destinaţie ne era dată în ultimul moment prin radio în mesaj codat atunci când părăseam baza. Trebuia să efectuăm aceste patrulări aproximativ din 2 în 2 ore. Patrula care revenea trebuia să o trezească pe următoarea care prelua o misiune către alte zone.

Într-o dimineaţă, m-am trezit către ora 6 şi am crezut că mi-am ratat patrula care era prevăzută pentru ora 2 şi că adormisem. După ce m-am informat la subofiţerul de serviciu, am aflat că nu se întâmplase nimic. Patrula precedentă declanşase alerta în noapte, semnalând un obiect neidentificat staţionând deasupra ZL (n. red.- este o zonă secretă). De atunci, jandarmeria mobilă a bazei şi echipa de intervenţie, comandourile cât şi generalul bazei s-au dus la faţa locului. Alerta fusese dată normal, în mod ierarhic.

Peste două zile, un foarte mic articol în ziarul Provencal preciza în câteva linii acest eveniment dar nimic în plus. A fost subiect de discuţii la bază timp de câteva zile apoi nimic. Nimeni nu avea alte elemente. Asta a rămas deci o enigmă.

Zece ani mai târziu, în 1991, pe când priveam o emisiune televizată privind fenomenele extraterestre, am aflat că în această faimoasă zi din 1981, controlorii aerieni au reperat prin radar un OZN venind din Spania şi care se îndrepta spre ţările din Est. Două Mirage 2000 au decolat de la baza din Istres pentru a vâna obiectul atunci când a intrat în spaţiul aerian francez. Acest OZN a fost deci reperat şi observat de mai multe zeci de persoane. Controlori aerieni, comandouri, jandarmi mobili, staţie meteo şi anumiţi gradaţi de la BA, printre care generalul.

OZN-ul a dispărut, nelăsându-i aviaţiei nici o şansă de a-l putea ajunge. Toate astea a priori, s-au desfăşuraat foarte rapid. Din păcate, am avut informaţii reale despre ceea ce s-a întâmplat după 10 ani de la eveniment. Cred că toate astea nu reprezintă ceva nou şi sunt sigur că guvernele fac tot ceea ce pot pentru a-şi dezinforma oamenii, explicând că acestea sau alte observaţii emană fenomene naturale.

În plus, în această perioadă, locuiam într-un sat din Vaicluse, unde mi s-a întâmplat, împreună cu tatăl meu, de a putea observa în două rânduri forme luminoase trecând în foarte mare viteză pe cer şi la distanţe scurte, dar n-am vorbit niciodată cu nimeni… În plus, nu aveam nici o probă despre toate astea. Cred că platoul de la Vaucluse este o intersecţie unde aceste observaţii vor fi regulat constatate şi într-o zi vom avea proba formală a prezenţei vieţii

extraterestre”.

Iată mărturia unei persoane care nu a vrut să-şi decline identitatea, dar care a ţinut să prezinte ce i s-a întâmplat la sfârşitul anului 1980: “Îmi efectuam serviciul militar care stăpân de câini pe platoul de la Albion. Am fost martorul unor fapte tulburătoare în timpul şederii mele pe această bază. Pot să vă afirm că din timp în timp comandouri total străine de bază preluau controlul acesteia timp de mai mult sau mai puţin de 48 de ore. Sosesc în convoi special, camioane şi maşini de culoare neagră, sunt foarte mari cu o piele de culoare foarte albă şi poartă în permanenţă ochelari negri. Aceşti oameni nu se amestecă niciodată cu ceilalţi militari ai bazei şi preiau controlul total al acesteia, şi primesc hrana prin camioane speciale şi nu pot fi zăriţi decât noaptea.

Într-o seară eram de gardă cu câinele meu şi am trecut în apropiere de o sală mare în subsol care nu poseda decât câteva ferestre mici în partea de sus. Trecând prin faţa acestor ferestre câinele meu a devenit foarte nervos. Atunci am privit prin una dintre aceste ferestre şi i-am văzut pe aceşti oameni adunaţi. Noaptea era totală şi nimeni nu mă putea zări. În acest timp, după câteva minute, unul dintre aceşti oameni s-a întors în direcţia acestei ferestre – cum a ştiut că eram acolo, nu ştiu – şi în acel moment am fost cuprins de o teamă de neînţeles. El s-a îndreptat spre mine şi câinele meu a devenit complet nebun. Mi-am tras câinele şi am plecat foarte repede continuându-mi turul de gardă.

Într-o altă seară fiind încă de gardă, am zărit prin fereastra unui local puternic securizat fascicule de lanterne ca şi cum cineva căuta ceva. Baza era, de la sosirea acestor comadouri, în stadiu maxim de alertă. Mi-am avertizat prin radio ofiţerul de gardă de această anomalie însă acesta m-a făcut să înţeleg de a părăsi locul cu câinele meu şi că nu am văzut nimic. Nu ştiu de ce dar la sfârşitul turului meu de gardă am consemnat această observaţie pe un carnet.

A doua zi dimineaţă m-a chemat un ofiţer pentru a-mi spune că ceea ce văzusem noaptea precedentă era cu singuranţă o galucinaţie. Ca urmare, reintrând în camera mea, dulapul meu personal fusese spart şi carnetul meu de note rupt, iar aparatul meu foto dispăruse.

Un prieten, de asemenea stăpân de câine putuse să facă fotografii a sute de lucruri anormale şi de asemenea a desenat un portret al unuia dintre aceşti oameni. Mi-am găsit prietenul grav lovit în exteriorul bazei şi desigur dulapul său fusese golit complet. Cum putuse ieşi din bază, în timp ce aceasta se găsea în alertă maximă, şi nimeni nu putea ieşi? Rănile sale erau atât de grave încât a venit un elicopter să-l caute pentru a-l duce la spitalul militar din Marseille.

Când aceste comandouri erau la bază, s-au interzis stăpânilor câinilor anumite zone, explicaţia ofiţerilor fiind că <câinii sunt prea sensibili>. Câinii aveau o teamă teribilă de aceşti oameni. Când comandourile erau la bază în toate serile eu urlau lăsând bale anormal şi se loveau cu capetele de grilajele cuştilor lor. Această situaţie era inevitabilă. În zori, totul revenea la normal. Veterinarul era foarte mirat de reacţia de neînţeles a câinilor. A vrut să ştie mai mult şi a făcut prelevări de salivă şi de sânge de la câţiva câini, dar un ofiţer i-a ordonat de a renunţa la aceste analize. Câteva zile mai târziu, câinele meu s-a îmbolnăvit şi un alt veterinar total străin de bază a venit să-l caute. Am protestat puternic căci am crezut că l-ar fi putut îngriji pe loc. Atunci a venit un căpitan către mine şi mi-a spus: <Este o afacere strict secretă>. Ca urmare am ştiut că câinele meu era mort şi că a suportat o autopsie”.

În 1991, a depus mărturie un alt martor, care lucra la bază. El a confirmat că a sosit efectiv atunci când comandourile investigau platoul de la Albion (descrierea uniformelor şi a oamenilor concordă cu celelalte surse de informaţii). Aceşti oameni nu se deplasau efectiv decât noaptea şi mâncau independent de alţi militari raţiile care le erau expediate. Un ofiţer de rezervă care a fost pe platoul de la Albion afirmă că piloţii elicopterelor de la această bază au văzut de mai multe ori OZN-uri pe sit şi că există de asemenea un dosar strict secret OZN cu fotografiile acestor maşinării, observate chiar la sol! Speologii au decis să exploreze o prăpastie aflată în apropiere de platoul de la Albion. Ei au intrat în diverse galerii şi puţuri. Ajunşi la un al treilea puţ, s-au decis să facă pauză. Unul dintre speologi, Domnul X, s-a decis să continue şi a coborât în puţ. Ajuns pe fundul acestuia a zărit o lumină leizară, a avansat şi a realizat că această galerie este de fapt o deschidere arfiticială care dă într-o sală imensă cu solul alb, netedă ca o oglindă şi luminată de o lumină portocalie fără o sursă aparentă. În această sală se găsesc 5 sau 6 fotolii albe şi forme bizare. Neliniştit, el decide de a urca spre camarazii săi pentru a le spune de descoperirea sa. Speologii se decid de a ieşi la suprafaţă şi de a reveni cu aparate de fotografiat şi cameră video. Puţin mai târziu, Domnul X s-a decis să revină pentru a explora acest hău, dar ajuns la al 3-lea puţ, acesta a fost total astupat de o dală de beton.

Au avut loc mutilări de animale, nu doar pe platoul de la Albion cât şi în departamentele limitrofe. În departamentul 83, în apropiere de câmpul de la Canjuers, au avut loc două seri de mutilări de oi. O cireadă de oi a fost total decimată în regiunea Javie în departamentul 04. În apropiere de observatorul din Provence, în 1989, vânătorii au găsit căprioare mutilate. Iar în aceelaşi an, în departamentul 83, în satul Rians, au fost găsite mutilate oi.

În septembrie 1996, preşedintele Chirac a anunţat închiderea primului GMS şi dărâmarea sitului de pe platoul de la Albion. În decembrie, Ministerul Apărării franceze a anunţat că un regiment profesionalizat al armatei terestre de cel puţin 1000 de oameni va succeda GMS-ului, care va fi completat printr-o unitate de contra-spionaj şi un escadron Cinofil.

În 1997, a început depoluarea siturilor, convervarea zonelor de lansare 1.4 şi 2.6 şi implantarea de antene (oficial, este vorba de o staţie de ascultare). În zonele de la Lancement, hangarele au fost abandonate şi servesc acum drept parc pentru oi, altele sunt folosite pentru diferite activităţi neidentificate (cutii numerotate discret instalate pe un sit, racorduri electrice) şi sunt regulat supravegheate (la Zl, în special). Oficial, este interzis de a se fotografia.

sursa : mariminunisimistere.blogspot.com

http://www.2012en.ro

După Cipru, urmează Franţa

Foto: EPA

Conform datelor recentului sondaj organizat de Ifop pentru publicaţia Sud Ouest Dimanche, în cazul înrăutăţirii situaţiei economice, patru din zece francezi vor sprijini introducerea unei taxe asupra conturilor bancare. Se pare că eforturile Comisiei Europene de a pregăti opinia publică pentru acceptarea exproprierilor proprietăţii private în numele stabilităţii economice au început să dea roade.

În presa europeană se vehiculează ideea că următoarele ţări care se vor confrunta cu o criză bancară ar putea fi Spania, Italia sau Grecia. Toate aceste ţări sunt vulnerabile şi se află în situaţii dificile atât din punct de vedere economic cât şi politic. Grecia va fi afectată puternic de falimentul deja inevitabil al băncilor cipriote. Spania este într-o criză politică, corelată cu tendinţe separatiste a câtorva regiuni importante. Guvernul spaniol deja pregăteşte legiferarea dreptului statului de a taxa depozitele bancare în vederea compensării banilor pe care guvernul central le-a cheltuit pentru salvarea bugetelor regionale. În Italia, majoritatea deputaţilor şi senatorilor aparţin unor partide anti-euro (partidul lui Berlusconi şi partidul lui Beppe Grillo) şi orice încercare a Burxellului de a impune Romei o nouă „cură de austeritate” va provoca o criză politică care se va solda cu o tentativă de a ieşi din zona euro.

În aceste condiţii, Franţa pare o insulă de stabilitate însă această impresie este greşită. În realitate, faptul că Franţa încă nu a intrat în faliment naţional se datorează aproape exclusiv bunăvoinţei autorităţilor ruse. Cifrele vorbesc de la sine: Banca Centrală a Rusiei a renunţat total la investiţii în obligaţiunile Italiei şi Belgiei, a redus la jumătate portofoliile de obligaţiuni emise de Suedia, Finlanda şi Olanda. În schimb, investiţiile în obligaţiunile emise de statul francez au ajuns la 117,9 miliarde de dolari.

Luând în consideraţie faptul că majoritatea investiţiilor ruse în obligaţiunile franceze au fost făcute începând din 2008, se poate observa că Rusia a fost o importantă sursă de finanţare pentru economia franceză. În perioada următoare, Franţa riscă să rămână fără această sursă de finanţare. În cadrul summit-ului BRICS din Durban, va fi demarat procesul înfiinţării Băncii BRICS care va funcţiona ca un concurent al FMI şi va deveni instrumentul de bază al promovării intereselor BRICS în spaţiul economic global. Pentru a fi eficientă, o asemenea structură are nevoie de finanţare şi acum se discută despre o contribuţie de 100 de miliarde de dolari de la fiecare ţară-membră. Pentru a obţine aceşti bani, ţările BRICS vor vinde părţi importante din portofoliile de obligaţiuni emise de ţările europene. Rămase fără finanţare, ţările cu sisteme bancare supradimensionate vor suferi cel mai mult şi vor fi nevoite să exproprieze banii aflaţi în conturile bancare. În Franţa dimensiunea pasivelor sistemului financiar este de patru ori mai mare decât PIB-ul ţării. Ajuns într-o situaţie disperată, guvernul lui Hollande va trebui să adopte strategia clasică a socialiştilor europeni: exproprierea banilor din conturi, cuplată cu un program de propagandă menit să demonstreze că „greaua moştenire” a regimului Sarkozy este cauza principală a problemelor economice. Investigaţiile penale în cazul lui Sarkozy şi Lagarde sunt doar un prim pas în această direcţie.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru

Poșta din Franța “recunoaște” România Mare!

Poşta din Franţa a emis o serie de timbre cu statele membre ale Uniunii Europene. Nimic special. Dar la o privire mai atentă, se poate observa o Românie cu graniţele lărgite, asemenea hărţii din perioada interbelică. Astfel, Republica Moldova, Bucovina de Nord, Basarabia de Sud şi Cadrilaterul sunt încorporate în teritoriul unei Românii reîntregite.

Nu este vorba despre o ficțiune geopolitică, ci despre o imagine tipărită pe sute de mii de timbre emise de Poșta Franceză, răspândite în toată lumea, odată cu corespondențele plecate din Hexagon către cele patru puncte cardinale, dar și în albumele colecționarilor de mărci poștale, scrie ziarul Timpul. Timbrul, tipărit în cadrul unei colecții intitulate generic, „Lumea 2011”, fixează cu fidelitate maximă hărțile tuturor celor 27 de state membre ale Uniunii Europene, reproducând fără greșeală hotarele țărilor, cu excepția României, care figurează cu conturul consacrat în perioada dintre cele două războaie mondiale. Textul din partea stângă superioară nu lasă loc de îndoieli și explică: „Uniunea Europeană, 27 de state membre de la 1 ianuarie 2007”. 

 sursa: FrontPress.ro
          www.basarabia91.net

Franța: declin economic și cultural inevitabil, politicienii corupți, presa aservită

Sondajul care trebuie să dea fiori și în România

Stiam ca francezii sunt pesimisti, ingrijorati de cel aduce viitorul si convinsi de declinul tarii. Stiam de judecatile fara mila aduse sistemului politic, de reticenta crescanda fata de UE si teama de mondializare, insa sondajul Ipsos ’’Franta 2013: noile fracturi’’ nu doar confirma aceste tendinte dure. Criza economica si sociala a ultimilor ani le-a consolidat alarmant, scrie Le Monde in prezentarea sondajului care a dat fiori reci clasei politice franceze.

Politicieni corupți

Nu mai putin de 82% dintre francezi considera ca ’’oamenii politici actioneaza in principal in interesul lor personal’’. 62% cred ca ’’majoritatea politicienilor’’ sunt corupti. Iar 72 arata ca ’’sisitemul democratic functioneaza prost in Franta.’’

Presă aservită

Nici cei care ar trebui sa reflecte activitatea politica si problemele societatii nu scapa de iritarea populatiei. 58% dintre francezi estimeaza ca jurnalistii isi fac prost treaba, iar 72% arata ca jurnalistii nu vorbesc despre adevaratele probleme ale populatiei. 73% dintre cei intervievati arat ca jurnalistii nu sunt deloc independenti, ci cedeaza la presiunile puterii politice.

Si nici simpli cetateni nu au scapat iritarii francezilor. Circa doua treimi dintre vad in comunitate un factor de izolare, iar 78% considera ca ’’niciodata nu suntem prea pridenti atunci cand avem de-a face cu altii.’’ O imensa majoritate a francezilor condamna ca ’’foarte grave’’ fapte precum furtul, agresiunea fizica, neplata impozitelor sau a calatoriei cu transportul in comun.

Declin inevitabil

Un francez din doi consider ca ’’declinul Frantei este inevitabil’’, atat din punct de vedere economic, cat si cultural. 90% dintre francezi considera ca economia franceza a regresart in ultimii ani (55% dintre ei arata ca regresul a fost unul puternic). 63% dintre francezi arata ca a regresat cultura franceza, iar 23% dintre ei considera ca este vorba despre o adevarat prabusire.

Trei francezi din cinci vad in mondializare ’’o amenintare pentru Franta’’ si cred ca ’’Franta trebuie sa se protejeze de acum incolo in fata lumii exterioare’’.
Cat priveste Europa, doar 28% dintre francezi isi doresc iesirea din zona euro, insa in scgimb doi francezi din trei doresc ’’intarirea puterii de decizie a tarii noastre, chiar daca aceasta inseamna reducerea puterilor europene’’.

Soluția autoritară și xenofobă

Care este solutia pe care o intrevad francezii la aceasta situatie dificila. Raspunsul, considera la unison presa din Hexagon, este unul care iti da fiori reci. 87% dintre Francezi considera ca tara are nevoie de un sef de stat puternic, care sa reinstaureze ordinea. Si cand spun aceasta, cei intervievati chiar o cred: 86% dintre ei arata ca ’’autoritatea este o valoare mult prea des criticata astazi.’’ Intrebarile sunt brutale, raspunsurile la fel.

Si aceasta mai ales daca se pot intrevedea modalitatile de reistaurare ale unei asemenea autoritati. 70% dintre francezi considera ca in tara sunt prea multi straini, iar 62% dintre ai ’’nu se mai simt la fel de acasa cum se seimteau inainte’’. Procentele urca la peste 83% printre simpatizantii dreptei moderate. Mai mult, 74% dintre francezi considera ca Islamul este o religie netoleranta, care nu se potriveste cu valorile societatii franceze.

Extremele își dau mâna

Dreapta moderata si extrema dreapta au aceleasi viziuni cand vine vorba despre imigranti si conducerea cu mana de fier. Candvine vorba de spaima mondializarii si de critica dura adusa presei si politicienilor, extrema dreapta primeste sprijinul celei stangi.

Aceasta este fotografia unei societati in care principalele preocupari ale cetatenilor sunt: somajul (56%), puterea de cumparare (41%), viitorul sistemului de pensii (27%), taxele si impozitele (27%), calitatea serviciilor medicale (24%), inegalitatile sociale (19%). Mediul preocupa 9% din populatie. Este o societate pe care sociologii de la Ipsos o impart in cinci categorii: ’’burghezi’’, ’’anarhisti’’, ’’ambivalenti’’, ’’crispati’’ si ’’populisti’’.

autor: Călin Marchievici
sursa: cotidianul.ro

          gandeste.org

Rusia şi Franţa vor contribui la unificarea Europei

Foto: RIA Novosti

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, speră că ruşii şi francezii pot să facă mai mult pentru a unifica Europa în baza valorilor morale comune.

Duminică, Vladimir Putin a discutat cu ex-preşedintele Franţei, Valéry Giscard d'Estaing, care a participat la festivităţile consacrate împlinirii a 200 de ani de la Bătălia de la Borodino, luptă decisivă în Războiul pentru Apărarea Patriei din 1812, purtat cu Napoleon.

În pofida faptului că pe câmpul de la Borodino ruşii şi francezii au luptat unui împotriva celorlalţi, soldaţii din ambele armate au dat dovadă de curaj şi eroism, a spus preşedintele rus. El şi-a amintit că a participat la inaugurarea monumentului ridicat în cinstea soldaţilor ruşi care au luptat în Franţa şi a subliniat că Rusia dă o înaltă apreciere atenţiei pe care poporul francez o acordă paginilor de istorie.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Franţa va aplica o lovitură asupra Siriei dacă Assad va folosi arma chimică

Laurent Fabius. Foto: EPA

Franţa va recurge imediat la forţa militară dacă preşedintele Siriei, Bashar al-Assad, foloseşte arma chimică, a declarat astăzi ministrul francez de Externe, Laurent Fabius.

Menţionând că „arma biologică şi chimică este o armă deosebită”, Fabius a dat de înţeles că în acest caz Parisul nu va aştepta o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU, care să aprobe desfăşurarea unei operaţiuni în Siria.

Fabius a refuzat să spună cine se va implica prima în situaţia din Siria: Franţa sau SUA. „Păstrez secretul”, a spus el.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Preşedintele Franţei: Cea mai gravă incertitudine ţine de proliferarea nucleară

Preşedintele francez François Hollande a apreciat luni că "cea mai gravă incertitudine ţine de riscul proliferării" nucleare, în faţa Conferinţei ambasadorilor, reunită la Palatul Elysée, relatează AFP, citat de Mediafax.

Aceste incertitudini sunt legate, "de asemenea, de temeri legitime pe care o asemenea proliferare le pot inspira, dar şi de reacţiile legitime preventive pe care le pot provoca, ameninţând pacea în mod direct", a continuat şeful statului francez.

Israelul şi aliatul său, Statele Unite, acuză Iranul că încearcă să dezvolte bomba atomică, însă Teheranul dă asigurări că programul său nuclear are un scop pur civil.

Singura putere nucleară - neoficial - din regiune, Israelul consideră că existenţa sa ar fi ameninţată în cazul în care Teheranul ar dispune de bomba atomică. Astfel, Israelul a ameninţat că va ataca instalaţiile nucleare din Iran, în caz de nevoie.

Sursa: www.incomemagazine.ro

Dezastru pentru Europa. Franța este atrasă în vârtejul crizei

Economia Franţei, a doua ca mărime din zona euro, va intra probabil în recesiune în trimestrul al treilea, cu o contracţie de 0,1%, la fel ca în perioada aprilie-iunie, un nou semn că perspectivele Europei se înrăutăţesc în continuare, a avertizat, miercuri, Banca Franţei, citată de CNBC, potrivit Mediafax.

Banca Franţei: A doua mare economie a zonei euro va intra probabil în recesiune în trimestrul trei

Prognoza pentru o contracţie de 0,1% în trimestrul al treilea urmează unei estimări anterioare a băncii centrale privind un declin de 0,1% pentru trimestrul al doilea.

Datele băncii sugerează că economia de 2.000 de miliarde de euro a Franţei ar putea avea probleme în a atinge obiectivul guvernului, vizând o creştere de 0,3% în acest an.

Confruntate cu o criză a datoriilor şi austeritate bugetară devastatoare pentru ţările din Sud, cele mai mari economii din Europa dau semne de stagnare şi chiar recesiune, notează CNBC.

Franţa va publica marţi date preliminare oficiale pentru trimestrul al doilea.

Guvernul socialist al preşedintelui Francois Hollande a estimat că economia, care a stagnat în primul trimestru, va reveni pe creştere în a doua jumătate a anului.

Sursa:  REALITATEA.NET

Le Figaro: România, noua oaie neagră a Europei

Romania da dureri de cap Uniunii Europene, care nu poate decat sa constante dificultatea unor tari fost comuniste, inclusiv Ungaria, de a se alinia la valorile sale democratice, noteaza publicatia franceza Le Figaro, citată de Ziare.com.

Le Figaro

Ungaria este de dreapta, Romania, in prezent, de stanga, insa amandoua demonstreaza fragilitatea constructiei europene si dificultatea in a aduce unele state fost comuniste la valori fondatoare ale uniunii, scrie Le Figaro.

Discursurile nationaliste sustinute de Crin Antonescu sau Victor Ponta, cum ar fi "Doamna Merkel (Angela Merkel, cancelarul Germaniei - n.red.) nu voteaza in Romania", ilustreaza aceasta problema, determinand publicatia franceza sa numeasca Romania "noua oaie neagra a Europei".

Indiferent care va fi epilogul acestei crize, scrie Le Figaro, daunele sunt profunde. UE pare slabita, iar imaginea clasei politice romanesti este mai patata decat oricand.

Sursa: REALITATEA.NET

François Hollande: Încă mai este timp pentru a se evita un război civil în Siria

Preşedintele francez François Hollande a declarat sâmbătă că încă mai este timp pentu a se evita războiul civil în Siria, apreciind că acesta este "cel mai rău" scenariu.

Rusia şi China "blochează orice rezoluţie a Consiliului de Securitate" al ONU care încearcă să găsească o soluţie la violenţele din Siria, a deplâns preşedintele în cadrul interviului său televizat din 14 iulie, Ziua Naţională a Franţei.

"I-am spus acest lucru lui Putin, care vrea ca Siria să rămână apropiată de ţara sa. Există relaţii comerciale, istorice, iar eu le respect", a explicat el.

"I-am spus că cel mai rău este să avem un război civil în Siria. Prin urmare, să facem în aşa fel încât să găsim o poziţie politică pentru a evita războiul civil. Mai este încă timp", a continuat el.

Hollande şi Putin s-au întâlnit la 1 iunie la Paris.

Potrivit preşedintelui francez, conferinţa Prietenii Siriei din 6 iulie de la Paris a "permis să se reunească jumătate din ţările de pe planetă şi să se afirme că trebuie continuate presiunile pentru ca Bashar al-Assad să plece şi să aibă loc o tranziţie politică".

Comunitatea internaţională a cerut vineri ONU să acţioneze împotriva escaladării violenţelor din Siria, după moartea a cel puţin 150 de persoane în centrul ţării, opoziţia denunţând un masacru, în timp ce regimul susţine că a fost o operaţiune antiteroristă.

Sursa: www.mediafax.ro

Dezastru pentru Europa. Va fi Franța următoarea victimă?

Franța, cea de-a doua economie a zonei euro, are un deficit public imens, iar datoriile sale au ajuns la un nivel record. Franța vrea să se asigure că nu este atrasă în vârtejul crizei în masă cu care se confruntă țări precum Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania sau Italia.

Franța este unul din cei mai înverșunați susținători ai uniunii bancare și ai recapitalizării imediate a băncilor, folosind fonduri de urgență alocate de zona euro.

"Cred că francezii insistă asupra acestui lucru dintr-un motiv simplu: știu foarte bine că ei sunt cei care urmează. Le va veni rândul după Italia", spune Nicholas Spiro, consultant șef la Spiro Sovereign Strategy, conform cnbc.com.

Criza datoriilor s-a răspândit deja în Grecia, Irlanda și Portugalia, care au făcut toate împrumuturi internaționale. Spania a cerut ajutor pentru băncile sale, iar Cipru este foarte probabil să ceară și el un împrumut.

Dornic să oprească rostogolirea acestui bulgăre de zăpadă, noul președinte francez Francois Hollande a promovat rapid câteva idei de combatere a contagierii, unele dintre ele venind în directă opoziție cu cele ale Germaniei.

Momentan, investitorii acordă Franței prezumția de nevinovăție. Cu toate astea, finanțele Franței nu se compară cu cele ale Germaniei, iar băncile sale sunt puternic expuse Greciei și Italiei. "Este clar că presiunea crizei datoriilor va ajunge și la Franța dacă nu se va face ceva în privința împărțirii echitabile a riscurilor", spune Michel Martinez, directorul economist al Societe Generale Franța.

Guvernul socialist al lui Hollande își arată sprijinul propunând să se creeze o uniune bancară europeană care să aibă o autoritate centrală, garanții de depozit comune și un fond alocat pentru administrarea băncilor falimentare.

Însă Franța caută și soluții mai rapide care să protejeze băncile de riscurile pe care le aduc datoriile din sudul Europei, fiind pe deplin conștientă că situația ar putea să se înrăutățească cât ai bate din palme din cauza crizei.

Parisul a susținut în mod evident folosirea banilor europeni pentru a capitaliza băncile, deși opoziția Germaniei în acest sens rămâne un obstacol greu de depășit.

Agențiile de rating au repetat că, dacă Parisul va fi nevoit să își finanțeze băncile, acest factor va atârna greu în privința stabilirii ratingului Franței. În ianuarie, țara a fost deja retrogradată cu o treaptă, de la AAA, de către Standard & Poor.

Egan-Jones, o agenție de rating mai mică ce și-a făcut deja un renume din cauza retrogradărilor mai agresive pe care le aplică în comparație cu rivalii săi mai mari, a clasat Franța la BBB+ luna aceasta, decizie bazată pe faptul că statul va avea nevoie, probabil, de sprijin pentru a-și finanța băncile.

Mai mult, Moody's a retrogradat băncile franceze BNP Paribas, Societe Generale și Credit Agricole, împreună cu alte bănci mari, susținând că nu este clar cât de pregătit ar fi guvernul să își sprijine propriile bănci.

Pe lângă stresul financiar prin care trece Franța – datoria internă este de circa 90% din PIB și se așteaptă să mai crească -, băncile sale sunt expuse economiilor celor mai fragile din întreaga zonă euro.

Deși odată se aflau printre creditorii de top ai Greciei, acum băncile franceze s-au retras pe tăcute din țară. Cu toate astea, Credit Lyonnais și Societe Generale încă rămân prezente în Grecia prin intermediul subsidiarelor lor.

Între timp, Italia datorează 32.5 miliarde de euro băncilor franceze BNP Paribas, BPCE, Credit Agricole, Societe Generale și Dexia.

Acțiunile băncilor franceze și costul asigurărilor datoriilor bancare au făcut ca răspândirea datoriilor Italiei să oscileze, indicând faptul că investitorii văd soarta băncilor ca fiind strâns legată de soarta Italiei.

Dexia este cea mai expusă la datoriile italienilor, având 11.7 miliarde de euro trecute în registre. Chiar și dacă Italia nu va fi înghițită de criză, problemele acesteia ar putea afecta mult și finanțele publice franceze.

Cu toate astea, creditorul a cerut ca suma să fie ridicată la 90 de miliarde de euro, sumă apropiată de cele 100 de miliarde de euro pe care Spania le-a cerut de la zona euro pentru a-și finanța întregul sector bancar.

"Franța nu e departe de situația asta, pe termen lung", a mai spus consultantul Spiro.

Sursa: Money.ro

Noua ordine europeana se pune la cale in aceasta noapte. Ce bas

Liderii europeni se reunesc in scurt timp la Bruxelles pentru ceea ce presa a numit ''Summitul cresterii economice''.

Daca pana acum austeritatea era cuvantul de baza la astfel de intalniri, de aceasta data se va discuta despre stimularea economiei. Este si primul summit european al lui Francois Hollande, iar analistii spun ca presedintele francez a schimbat balanta puterii in Uniune. Se contureaza deja o tabara care se opune masurilor de austeritate promovate in ultimii 2 ani de cancelarul german.

''O confruntare a strategiilor'' si ''Merkel tot mai izolata in UE''. In acesti termeni descrie presa europeana summitul informal de miercuri seara, la care participa si Traian Basescu.

Austeritatea propovaduita de Merkel e tot mai contestata de lideri care spun ca economia nu poate sa creasca, daca nu cresc si cheltuielile. Dupa summitul G8 de zilele trecute, a fost clar ca la varful Europei bate vantul schimbarii.

''Sunt optimist pentru ca am vazut ce gen de raporturi se pot stabili intre liderii Zonei Euro, in special odata cu intrarea in joc a presedintelui Hollande'', spune premierul Italiei, Mario Monti.

Asa ca la dineul de lucru se vor discuta propuneri pentru stimularea dezvoltarii economice in Europa. Merkel insista pentru folosirea instrumentelor deja disponibile, precum fondurile structurale, din care se pot finanta investitii generatoare de crestere economica.

E prea putin, considera Franta si Italia, care aduc din nou in discutie euro-obligatiunile. Gratie lor, poate fi ajutata Grecia, dar se poate finanta si un fel de plan Marshall european, cu investitii in infrastructura europeana.

''In pachet vor fi euro-obligatiunile si nu sunt singurul care sustine ideea, am avut confirmarea aici, la G8'', spunea Francois Hollande, presedintele Frantei.

Germania ramane cam singura care se opune ideii, insa in Consiliul European, deciziile nu se pot lua fara acordul sau.

Alte propuneri pentru stimularea economiei sunt majorarea capitalului Bancii Europene de Investitii si taxa pe tranzactiile financiare. Si presedintele Basescu a plecat la summit cu propuneri foarte precise pentru stimularea cresterii economice: ridicarea completa a restrictiilor de munca pentru cetatenii noilor tari membre.

''Nu am nicio retinere ca in discutia de diseara, atunci cand se va aborda piata unica, sa discutam si despre piata unica a fortei de munca. Nu putem sa vorbim numai de bani, sunt convins ca o liberalizare completa a pietei fortei de munca in Uniunea Europeana este un element de crestere economica'', a declarat Traian Basescu la plecarea spre Bruxelles.

Analistii au asteptari mari, dar sperante putine de la reuniunea informala.

''Speranta mea este sa se puna la punct un plan economic major cu efectul unei lovituri de tun, pe care sa-l lanseze in iunie. Iar temerea mea e ca ne vor prezenta o supa reincalzita cu lucruri pe care ni le-au mai spus altadata si nimic convingator'', a marturisit Hans Martens, directorul centrului de Politici Europene.

In privinta Greciei, mare lucru nu se poate face inainte de alegerile din 17 iunie.

Sursa: Pro TV

PÂI, TOCMAI DE-AIA !

Acest articol apartine blogului Prioritate de dreapta 

Pâi, tocmai de-aia deficitele “nu mai pot fi finanţate prin credit”, că se respectă eurodiktatul fiscal !

Deutsche Welle

Stânga şi dreapta în contextul austerităţii

Cu ani în urmă, imediat după 1990, când o dezbatere publică pe aceste teme era dificilă nu numai din cauza lipsei informaţiilor relevante, dar şi din cauza structurii economiei româneşti care nu putea fi considerată o economie de piaţă, dezbaterile din plenul parlamentului erau singurele surse de informare. Or, încă de pe atunci opoziţia liberală (mai ales tinerii liberali desprinşi din PNL) criticau dur bugetele lui Nicolae Văcăroiu şi Florin Georgescu, cerând deficite mari orientate către dezvoltare. E adevărat că esenţa politicii duse de opoziţie pe vremea aceea consta în demantelarea economiei comuniste, retragerea subvenţiilor pentru industriile neprofitabile şi privatizarea pe scară largă, dar, în expunerea ideilor generale cu valoare mai curând teoretică, reveneau mereu propunerile legate de deficit şi dezvoltare. Cu siguranţă lumea era alta şi modelul occidental, aflat pe atunci la apogeul său, funcţiona irezistibil.

Aşadar ar trebui ca discuţia despre deficite şi gradul de îndatorare să fie mai bine încadrată căci altfel se perpetuează o mulţime de confuzii de care pot profita malonest ambele tabere. Preşedintele Franţei, bunăoară, susţine, continuând un discurs din campania electorală, că nu poate accepta pactul fiscal câtă vreme nu prevede măsuri de creştere economică. Francois Hollande sugerează astfel că interlocutorii săi de dreapta s-ar împotrivi creşterii, ceea ce este cu siguranţă greşit. Este o tactică de delegitimare care a avut succes în campanie, dar care se va lovi cu siguranţă de altă replică pe plan european.

În România există tentaţia inversă. Partizanii PDL sugereau, până nu demult, că stânga ar face din creşterea îndatorării o doctrină proprie şi avertizau că venirea la putere a opoziţiei ar fi un dezastru inimaginabil.

Stânga şi dreapta a trebui în orice caz să-şi regândească politicile şi chiar să se redefinească pe sine în noul context în care deficitele nu mai pot fi finanţate prin credit.

Sursa: Prioritate de dreapta

Sfârşitul Europei fără frontiere?

O altă potenţială victimă a alegerilor prezidenţiale din Franţa ar putea fi Europa fără frontiere, marcându-se astfel sfârşitul acesteia, notează Wall Street Journal (WSJ) într-un editorial din ediţia de luni.

Campania prezidenţială din Franţa a fost o paradă a părţii neplăcute a politicii - de la atacuri asupra independenţei Băncii Centrale Europene la apeluri pentru rate de impozitare de 75% - şi aceasta doar în primul tur de scrutin. Există acum dovezi că una dintre cele mai grave idei de campanie ar putea obţine acceptarea publică şi în altă parte în Europa.

Ziarul ''Süddeutsche Zeitung'' a relatat vineri, 20 aprilie, că ministrul german de interne, Hans-Peter Friedrich, şi omologul său francez, Claude Guéant, au cerut Uniunii Europene să autorizeze controale la frontierele interne de 30 de zile atunci când frontierele externe ale UE sunt considerate a fi insuficient controlate. Tratatul Schengen din 1985 permite în prezent controale numai atunci când 'politica publică sau securitatea naţională' o cer, cum ar fi în timpul evenimentelor sportive majore sau după atentatele cu bombă de la Londra din 2005.

Tratatul Schengen este una dintre cele mai bune caracteristici ale Europei moderne. Elimină complicaţiile legate de frontiere, facilitează comerţul şi turismul şi generează sentimentul palpabil că Europa este mai mare decât suma părţilor sale componente. Dar ce este un lucru bun atunci când un politician vrea să-l strice?, se întreabă WSJ, citat de Agerpres. 

Acest politician este Nicolas Sarkozy, precizează cotidianul. În încercarea de a câştiga votul anti-imigranţi, preşedintele francez a ameninţat luna trecută cu retragerea Franţei din spaţiul Schengen, dacă tratatul nu este renegociat pentru a împiedica în mai mare măsură imigraţia ilegală. Demersul a survenit după decizia Franţei din aprilie anul trecut de a întoarce trenuri din Italia, după ce aproximativ 25.000 de refugiaţi au traversat marea pentru a fugi de tulburările din Africa de Nord.

Ce este nou e faptul că Germania pare să-i calce pe urme. Anul trecut, Friedrich a denunţat propunerea franceză iar ulterior s-a opus deciziei Danemarcei de a restabili controalele în punctele de frontieră ale sale. Acum, ministrul german spune: 'Avem nevoie de controale la frontiera internă nu doar în timpul unor evenimente de anvergură, cum ar fi meciurile de fotbal sau adunările mari, ci şi atunci când state membre nu îşi îndeplinesc îndatoririle ce le revin'.

În Europa, ca peste tot în lumea dezvoltată, imigraţia ridică întrebări importante atât pentru guvernele care găzduiesc şi sprijină imigranţi, cât şi pentru societăţile care acţionează pentru a-i integra. Puţine regimuri de frontieră sau în materie de imigraţie sunt simplu de manevrat, iar cele care 'funcţionează' - a se avea în vedere Zona Demilitarizată Coreeană (DMZ) - nu sunt întotdeauna demne de urmat, este de părere WSJ.

Este greu de crezut însă că astfel de controale temporare vor face mult pentru a stopa fluxul imigraţiei ilegale. Ele vor redirecţiona pur şi simplu fluxul spre canale subterane, expunând imigranţii unui risc mai mare şi generând oportunităţi de infracţionalitate. În ceea ce priveşte argumentul că controalele la frontieră pot opri terorismul, este de remarcat faptul că cele mai recente acte de terorism de notorietate din Europa au fost comise de persoane care au intrat legal pe continent, dacă nu chiar, mai important, aveau cetăţenia ţării respective.

Nu ar trebui să fie o surpriză faptul că politicieni care nu au nici curajul şi nici idei pentru a rezolva problemele economice ale ţării lor iau drept ţapi ispăşitori străini, chiar şi atunci când sunt vecini, conchide WSJ.

Sursa: http://www.money.ro