duminică, 25 septembrie 2011

Saradele lui Rudolf Hess

In istoria celui de-al Doilea Razboi Mondial, Rudolf Hess a jucat un rol de mana a doua, intrucat, in cea mai mare parte a conflagratiei, el a fost inchis in Anglia, fara posibilitatea de a interveni direct in conflict. Dar, in ciuda acestui fapt, tribunalul de la Nürenberg a decis sa-l condamne la inchisoare pe viata si Hess a ramas dupa gratii pana la sfarsitul zilelor sale, toate cererile de eliberare conditionata, inclusiv cele facute cand detinutul ajunsese la o varsta inaintata, fiind respinse. La aproape un sfert de veac de la moartea lui numeroase intrebari raman fara raspuns: ce l-a determinat pe Hess sa plece in Anglia? A fost o tradare, o ratacire de moment sau, mai curand, un plan ticluit cu abilitate? Si ce i-a determinat, apoi, pe Aliati, sa-i refuze gratierea? Era oare el detinatorul unor informatii pe care opinia publica nu trebuia sa le afle?
Avionul care nu trebuia doborat
Documente date recent publicitatii contrazic ipoteza ca fuga lui Hess in Anglia ar fi fost, mai curand, o evadare, si ca el ar fi incercat, pe cont propriu, sa ajunga la o intelegere cu britanicii. In cartea lui, „Hess: conspiratia britanica”, autorul John Harris releva stransele legaturi existente intre membrii familiei Haushofer, care au actionat ca trimisi neoficiali ai lui Hess in Marea Britanie si cei ai familiei Roberts din Cambridge. Gratie acestei prietenii, Hess a putut lega un dialog cu ducele de Hamilton, in toamna anului 1940. O harta britanica a Royal Observer Corps, din timpul razboiului, releva ca din intreg spatiul aerian britanic doar o ingusta „fanta” nu era aparata: intamplator sau nu, exact cea prin care s-a strecurat, cu avionul sau, Rudolf Hess.
Mai mult decat atat, in memoriile sale de razboi, un pilot de vanatoare ceh, care lupta sub drapelul britanic, a declarat ca interceptase avionul lui Hess si a cerut permisiunea de a-l dobori, dar superiorii i-au interzis sa faca acest lucru! Nu este clar nici de ce anume generalul Sikorski, seful guvernului polonez din exil, a aterizat pe aeroportul Prestwick, la doar 40 km de locul unde Hess aterizase fortat, imediat dupa acest incident. Generalul Sikorski fusese la New York, pe 9 mai, pentru discutii secrete cu americanii si la intoarcere venise la Prestwick, pe 11 mai, la douasprezece ore de la sosirea lui Hess. Informatia provine din jurnalul de razboi al generalului, de la Institutul Sikorski din Londra. Prima persoana care l-a interogat pe Hess in Scotia a fost tot un polonez, fost consul in Anglia, iar acest gest a infuriat guvernul britanic, care ar fi dorit sa afle primul intentiile neasteptatului vizitator.
Familia regala britanica, implicata in caz?
Istoricii sunt astazi de acord ca Hess, cel mai inversunat adept al Führerului, care ii dictase, in inchisoare, cartea lui de capatai, „Mein Kampf”, era la curent cu planurile lui Hitler de invadare a URSS. Operatiunea, numita Barbarossa, urma sa debuteze la inceputul verii, pentru a permite armatei germane trecerea de mlastinile Pripiet inainte de venirea ploilor autumnale. In ciuda victimelor si pagubelor materiale facute de razboiul fulger in cursul „bataliei Angliei”, britanicii rezistasera eroic si nu dadeau semne ca ar ceda, mai ales ca aveau suportul tacit al Statelor Unite. Hess, care luptase in Primul Razboi Mondial, era, poate, mai constient decat Hitler de dificultatile impuse de un conflict pe doua fronturi si de aceea a incercat sa-l convinga pe Führer asupra unei ultime incercari de intelegere cu puterile occidentale, inainte de a declara razboi rusilor.
In cartea mentionata, se arata ca Hitler era la curent cu acest plan si nu a fost deloc atat de surprins cat a dorit sa para, atunci cand a aflat ca Hess decolase, intr-o directie necunoscuta, de pe aeroportul din Augsburg, in dupa-amiaza zilei de 10 mai. Prin urmare, se poate afirma ca Hess a plecat spre Scotia sa obtina pacea, iar Sikorski a zburat dupa el sa obtina garantii ca, in eventualitatea unui armistitiu cu Marea Britanie, armata germana se va retrage din Polonia. Misiunea lui Hess urma sa se desfasoare in cea mai deplina discretie, dar defectiunea survenita la motorul avionului sau l-a determinat pe liderul nazist sa aterizeze fortat. El a fost capturat, arestarea lui a starnit valva, iar autoritatile de la Londra n-au mai putut sa faca un secret din ea. Un alt aspect controversat vizeaza rolul jucat de familia regala britanica in acest caz. Pentru ca fratele regelui, ducele de Kent, il astepta pe Hess la Dungavel, locul unde acesta n-a mai ajuns, din cauza accidentului survenit. Sa fi incercat Hess sa faca pace cu Anglia initiind discutii nu doar cu reprezentantii guvernului britanic, ci si cu membrii familiei regale? Ciudat e faptul ca doua dintre personajele principale ale acestei sarade, Sikorski si ducele de Kent, au murit, ulterior, in conditii neelucidate, in accidente aviatice – generalul in largul coastelor Gibraltarului, iar ducele de Kent in Scotia.
De ce nu a fost eliberat Hess?
O alta enigma privitoare la adjunctul lui Hitler se refera la detentia lui. Dintre toti cei condamnati la inchisoare, in urma procesului capeteniilor naziste, din 1946, Hess a avut parte de pedeapsa cea mai dura, desi, o recunosc chiar si specialistii in Drept International, gradul lui de vinovatie a fost, incomparabil, mai redus decat al altor lideri nazisti. Karl Dönitz a primit 10 ani de inchisoare, in ciuda faptului ca purtase un razboi naval total, ordonand distrugerea tuturor navelor aliate, indiferent ca erau militare sau civile (avocatii lui au demonstrat insa ca si americanii procedasera la fel!) Walter Funk, fost ministru al Economiei, a fost condamnat la inchisoare pe viata, fiind totusi eliberat in 1957, din motive medicale. De asemenea, Erich Raeder, comandantul Marinei de Razboi, pana in 1943, a fost condamnat pe viata, dar a fost eliberat, in 1955, tot din cauza starii precare de sanatate. Ce anume i-a determinat, asadar, pe Aliati, sa nu fie la fel de ingaduitori si cu Hess, nici macar atunci cand acesta devenise un nonagenar inofensiv, in anii 80 ai secolului trecut?
Istoriografia occidentala a afirmat ca singurii care s-au opus au fost sovieticii, care nu-i puteau ierta lui Hess incercarea de a alia Germania cu Marea Britanie, in dauna URSS. Dar numerosi cercetatori au demonstrat ca si Aliatii occidentali s-au opus, in egala masura, eliberarii detinutului cu numarul 7, cum a fost Hess cunoscut, din 1946, cand a fost intemnitat la inchisoarea Spandau si pana la moartea survenita in 1987. Totusi, dupa schimbarile petrecute in Uniunea Sovietica sub conducerea lui Gorbaciov, nimeni n-a mai putut afirma ca rusii s-ar opune eliberarii, din motive umanitare, a lui Hess. Doar ca, bizara coincidenta, chiar atunci cand existau semnale ca detinutul ar putea fi eliberat, acesta s-a sinucis, prin spanzurare, intr-o casuta de lemn din gradina inchisorii. Fiul lui avea sa conteste varianta sinuciderii, afirmand ca Hess fusese, de fapt, lichidat de teama ca, odata eliberat, avea sa faca marturisiri deranjante pentru guvernele occidentale, in privinta legaturilor dintre acestea si Hitler, in perioada premergatoare izbucnirii razboiului mondial. Nu vom sti niciodata daca Hess nu facuse deja asemenea dezvaluiri, deoarece toate scrisorile lui din inchisoare au fost drastic cenzurate.
GABRIEL TUDOR
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu