Postat Maria
Copiii mici pun o multime de intrebari, iar asta-i o mare, mare abilitate, pe care noi o pierdem prin vartejul experientelor vietii. Pentru un copil mic, ”de ce?” exprima tocmai frumusetea si abilitatea naturala a inocentei, care „stie” ca intrebarile primesc intotdeauna raspuns. Asta-i o cunoastere a sufletului, de care noi, adultii, ne indepartam, pe care o ignoram pentru ca ne inchipuim ca „stiutori”, din cauza plinatatii Egoului. El ne spune ca „stim”, dar ceea ce stim se poate sa fie doar experienta anterioara a Egoului. Stim ceea ce invatam, ceea ce memoram, ceea ce ne spun altii ca este, dar cele mai multe dintre raspunsurile din trecut sunt expresii ale experientelor intamplate acolo, in trecut. Azi si acum se poate sa avem nevoie de alte raspunsuri si, pentru ca sa le primim, avem nevoie sa ne redobandim calitatea inocentei interioare, calitatea fantastica a copilului – aceea de a intreba. De data asta, insa, nu ne mai intrebam parintii, prietenii, nu-i mai punem intrebari lumii exterioare, ci propriului nostru suflet. La varsta adulta, macar unii dintre noi inteleg ca raspunsurile pot veni prin intermediul lumii exterioare, ca lumea palpabila, materiala, este ca o structura prin care se manifesta raspunsul sufletului, dar nu-i ea cauza raspunsului. Propriul nostru suflet raspunde intotdeauna – cu o singura conditie; sa intrebam. Deepak Chopra, in cartea sa Putere, libertate si gratie divina (Editura For You), recomanda o reteta simpla pentru „accesarea campului de inteligenta” al vietii, care contine raspunsurile la toate intrebarile noastre. „In fiecare dimineata, inainte sa intrati intr-o perioada de tacere sau de meditatie, concentrati-va atentia asupra inimii si puneti intrebarea (....). Universul este un camp de posibilitati, obligat sa faca alegeri, in momentul in care ii puneti intrebari. In clipa in care puneti intrebari, raspunsurile incep sa apara.(....) Va aparea un indiciu, care raspunde la aceste intrebari. Raspunsurile pot veni sub forma unei intuitii, a unei inspiratii, a unei intalniri intamplatoare, a unui impuls creativ neasteptat. Raspunsurile pot veni prin intermediul sincronicitatii si al coincidentei, printr-o relatie, printr-o situatie, o circumstanta sau un eveniment”. Chopra adauga insistent: ”Nu cautati raspunsuri, ci puneti intrebari”. Insistenta sa vine, as zice, tocmai din intelegerea faptului ca existenta noastra este, in intregime, un taram al raspunsurilor – iar intrebarile, fara nici o exceptie, sunt adresate lumii sufletului. Lumea manifesta, miscarile din existenta, furtunile, linistea si seninatatea cerului, evenimentele vietii de zi cu zi, bune sau rele, frumoase sau urate nu sunt altceva decat raspunsuri la intrebarile pe care ni le punem, dar – in cea mai mare parte a timpului - inconstient. Nu doar ca nu avem constienta propriei intrebari – dar, iata, se poate ca nu intelegem existenta insasi, ca raspuns la intrebarile noastre. De aceea vorbim astazi, nu doar despre a ne redobandi abilitatea inocenta de a intreba, ci de a intreba in mod constient si a primi existenta, fiecare eveniment, fiecare traire, fiecare fiinta, ca pe un instrument prin care sufletul unic al vietii – propriul nostru suflet – ne arata raspunsul. Sa intrebam constient si apoi sa asteptam constient, in stare de perfecta trezie, manifestarea raspunsului; raspunsurile se manifesta fie in interior, fie in evenimentele vietii exterioare (in comportamente, in evenimente). Existenta insasi ar putea fi raspunsul la intrebarile pe care ni le-am pus, dar am uitat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu