In anul 5067 I.C. soarele rasare in constelatia Gemenilor, iar influenta doctrinelor atlante, care pana atunci se raspandisera spre Orient, prin India, iata ca ajung, mai aproape de Vest, poposind pentru a-si atinge apogeul in noua realitatea a lumii, in Persia, unde proorocii vestisera nasterea unui mare conducator, capabil sa-si conduca poporul spre Lumina. Asa apare Zarathustra. Speriat de puterea acestui baiat de a tulbura constructiile Intunericului in aceasta lume, sistemul de atunci, prin mintea Imparatului si prin vocile vrajitorilor de la Curte il condamna la moarte.Insa, protejat fiind de Lumina Tatalui Ceresc, Zarathustra scapa si declanseaza marele razboi impotriva lui Satan, cunoscut de iranieni ca Ahriman. In aceasta epoca, intreg universul era invadat de hoarde demonice, iar pamantenii incepeau sa-si uite dimensiunea Spirituala si se afundau tot mai dens in materialism. In urma initierii sale, chiar de catre „O Imensa Fiinta de Lumina in care vorbeau Duhurile Sfinte din Soare”, Zarathustra afla marile taine ale omenirii si ceea ce trebuie facut ca lumea sa se reintoarca in Lumina, izbavindu-se de legaturile blestemeate cu Ahriman si armatele sale. Filosofia pe care Zarathustra a lasat-o mostenire posteritatii este: „ Cui ii este frica de moarte este deja mort!”. Pentru noua religie ce se nastea in inima Persiei, Zoroastrismul, ideea centrala care sustinea dogma, era ca in viata omul trebuie sa se lupte pentru ideile sale, sa-si sacrifice confortul si bunastarea de pe pamant, ca sa isi castige, pe merit, locul intre ierarhiile ceresti. Putem spune, ca aici, apare prototipul magului. Zarathustra purta o palarie inalta si o mantie instelata, ca simbol a cunostintelor si puterilor sale superioare, pe care le transmitea adeptilor sai, prin initiere. Incepe epoca marilor constructii megalitice, menite sa poate observa si monitoriza miscarea astrelor pe firmament, caci anticii stiau ca planetele influenteaza viata oamenilor, pana in cele mai profunde detalii. Credinta zoroastriana plaseaza in interiorul fiecarui templu, o flacara aprinsa, care reprezinta Lumina lui Dumnezeu, pe care doar ignoranta si rautatea oamenilor om pot stinge. Zarathustra, a avut toata viata sa, dusmani de temut, care l-au si asasinat pe propriul sau altar. Insa moartea lui avea sa anunte nasterea unui alt mare spirit de lumina, Krisna, din pantecele maicii sale, fecioara Devaki. Ca intotdeauna, cand un mare conducator al umanitatii vine din Lumina Domnului, fortele intunecate isi incep prigoana. Un inger o avertizeaza pe Devaki, ca fratele ei, Kansa unelteste sa-l ucide pe pruncul Krisna. Un sarpe urias cu creasta rosie, este trimis sa curme viata micutului, dar isi gaseste el insusi sfarsitul sub calcaiul lui Krisna, apoi prostituata Putana, cu sanii plini de venin ii iese micutului in cale, dar acesta ii suge tot veninul lasand-o pe loc, moarta. Kanasa avea sa-si haituiasca nepotul, mai ales ca nu putea intelege nimic din invataturile lui catre umanitate. Iata, ce sminteala pentru toti cei indragostiti de bunastarea materiala: „Raspundeti cu bine la rau, renuntati la roadele voastre, fie ca munca insasi sa va fie rasplata, uitati de chinul vostru in fata suferintei celuilalt!”. Dupa ani de urmariri si prigoniri, Krisna hotaraste sa-l infrunte pe Kansa. Invins, unchiul malefic ii cere nepotului sa-l ucida, dar Krisna refuza si pleaca. Eliberat, Kansa reuseste sa-l prinda si sa-l lege pe „Pastorul”, sau „Domnul Laptareselor” de un cedru, iar arcasii sai l-au martirizat pe cel care spunea ca: „Bunatatea nu atrage pe nimeni, dar este atat de puternica, incat in fata ei nici un zeu nu poate lupta”. Odata cu moartea lui Krisna, in 3102 I.C. incepe Kali Yuga, sau Epoca Intunecata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu