CE SE POATE INTAMPLA DIN CAUZA ALINIERII PLANETARE DIN 17-18 DECEMBRIE 2012

In 17 si 18 decembrie, urmeaza sa se realizeze doua alinieri ale planetelor: Jupiter - Pamant - Mercur si Venus - Mercur _ Soare.  

Poate nu ar avea atat de multa importanta, dar aspectele astrologice indica o potentiala explozie solara importanta si/sau un cutremur cu o magnitudine undeva in jur de  7.5.

Este important de semnalat ca o aliniere similara s-a mai intamplat in 1859, evenimentului Carrington.

22 septembrie 2012. Miezul nopţii. Cerul de deasupra Germaniei este acoperit de o cortină scânteietoare de lumini colorate. Rareori aurora boreală a mai putut fi observată atât de adânc în sud faţă de regiunea arctică. Dar, fascinaţia fenomenului nu durează mult. În numai câteva secunde, becurile aprinse de pe străzi şi din clădiri încep să pâlpâie, devin neobişnuit de strălucitoare pentru un moment, după care toată ţara se cufundă în întuneric. În numai 90 de secunde, întreaga Europă rămâne fără electricitate. După numai un an de zile de la acest fenomen, milioane de europeni sunt morţi, iar infrastructura continentului zace în ruine. S.U.A., China şi Japonia se zbat şi ele să îşi revină în urma acestei catastrofe – o furtună violentă, petrecută la 150 de milioane de kilometri distanţă de Terra: pe suprafaţa Soarelui.

Pare greu de crezut că Soarele ar putea naşte un dezastru de asemenea proporţii pe Pământ; şi totuşi, un raport NASA, emis în luna ianuarie 2010 de Academia Naţională de Ştiinte (NAS) din SUA, vine să sprijine întocmai această teorie. De-a lungul ultimelor decenii, civilizaţiile occidentale au cultivat inconştient seminţele propriei lor distrugeri. Stilul modern de viaţă, în întregime dependent de tehnologie, ne expune astăzi unor pericole majore: emisiile plasmatice venite de pe suprafaţa Soarelui sunt de natura să ne „prăjească” centralele energetice, un eveniment cu consecinţe catastrofale.

Previziunile sunt dintre cele mai sumbre, mai ales atunci când experţi în fenomene meteorologice spaţiale, precum Daniel Baker de la Universitatea din Colorado, anunţă că ne apropiem din ce în ce mai mult de un posibil dezastru cu o asemenea magnitudine. Pare greu de crezut că Soarele ar putea compromite, în numai câteva secunde, mare parte din progresul nostru tehnologic: şi totuşi, acest lucru este posibil.

Cel mai devastator eveniment meteorologic spaţial din istoria cunoscută s-a întâmplat în 1859 şi este cunoscut drept „evenimenul Carrington”, după astronomul britanic Richard Carrington, primul care i-a înţeles cauza: „două formaţiuni de lumină albă intens strălucitoare”, emanate de un mare grup de pete solare. Evenimentul Carrington a constat în opt zile de condiţii meteo spaţiale severe. Numeroşi martori oculari au declarat că au observat aurore boreale impresionante chiar şi la Ecuator. În toată această perioadă, reţelele telegrafice mondiale au fost întrerupte, iar magnetometrele s-au dereglat.

Alinierea planetelor Jupiter - Pământ - Venus pe 21 decembrie 2012

De departe, cel mai important indicator al timpului probabil la nivel spaţial este dispozitivul NASA Advanced Composition Explorer (ACE). Lansat în 1997, satelitul respectă o poziţie pe orbita Soarelui ce îl păstrează constant la jumătatea drumului dintre acesta şi Pământ. Contactul său neîntrerupt cu suprafaţa solară înseamnă că furnizează continuu rapoarte despre direcţia şi viteza vânturilor solare şi ale altor curenţi de particule încărcate care trec pe lângă senzorii săi. ACE are capacitatea de a emite un avertisment cu 15 până la 45 minute înainte ca o furtună geomagnetică să lovească Pământul. Iar companiilor electrice le trebuie aproximativ un sfert de oră pentru a pregăti sistemele în vederea unui eveniment critic.

Totuşi, zic oamenii de ştiinţă, în cazul evenimentului Carrington, „emisia masivă din coroana solară” a călătorit atât de repede încât a ajuns la Terra în mai puţin de 15 minute de la locul unde este poziţionat ACE. În plus, sistemul are deja 11 ani şi şi-a depăşit durata de viaţă planificată. Detectoarele de la bordul său şi-au mai pierdut din sensibilitate şi nu se ştie când vor înceta să mai funcţioneze, putând claca chiar în momentul următorului flux puternic de radiaţie.

 Evenimentul Carrington s-a întamplat într-un ciclu solar mediocru, deloc remarcabil; aşadar, pur şi simplu, nu avem garanţia că un astfel de eveniment nu se va relua într-un ciclu solar neobişnuit, aşa cum este cel în care ne aflăm în prezent. Iar dacă nu înţelegem la timp riscurile la care ne supune declanşarea unei furtuni solare de proporţii, s-ar putea ca mulţi dintre noi să nici nu mai aibă ocazia să regrete ignoranţa de care guvernele mondiale au dat dovadă.

 

Sursa: www.yogaesoteric.net

           www.youtube.com