„Cortina de fier” distruge civilizaţia

Foto: EPA

Grecia a finalizat construirea zidului de securitate de-a lungul frontierei cu Turcia. Iranul visează să se separe printr-un zid de Pakistan. Israelul şi Palestina sunt de mult separate de „o cortină de beton” de mulţi metri.

Experţii au impresia că lumea se întoarce în timpul feudalismului, când expresia „frontiera sub lacăt” avea nu doar un sens figurat, ci şi propriu.

Construcţia de la frontiera turco-greacă este un gard metalic cu sârmă ghimpată cu înălţimea de patru metri, care nu poate fi trecut fără mijloace speciale. În acest sens s-au cheltuit 3 milioane de euro, peste 6 mii de metri cubi de beton, 800 de tone de oţel şi 370 de kilometri de sârmă ghimpată de diferite tipuri.

Autorităţile elene consideră că acum imigranţii ilegali vor putea să intre mult mai greu în ţară: ori peste gard, ori înotând. A treia calea, cea mai periculoasă. Este prin strâmtorile care despart ţărmul Turciei de o serie de insule elene. Acolo se scufundă adesea vase cu imigranţi, mulţi dintre care nu pot fi salvaţi.

Grecii pot fi înţeleşi. 80% dintre imigranţii ilegali din Uniunea Europeană intră în Grecia. Zilnic, frontiera cu Turcia este traversată de două-trei sute de imigranţi ilegali. Între timp, în Grecia cresc spiritele de extremă dreaptă. Autorităţile sunt nevoite să reacţioneze. Zidul de securitate este parte a aşa-numitului „plan de întâmpinare”. În plus, Guvernul grec înăspreşte legislaţia. Între altele, s-a anulat legea care permite obţinerea cetăţeniei copiilor imigranţilor legali, care se nasc în Grecia.

Însă nici autorităţile elene nu prea cred în eficienţa zidului, dându-i o valoare exclusiv simbolică. Situaţia în alte părţi este şi mai gravă. În Turcia se află în jur de 800 de mii de refugiaţi sirieni. În decursul următorilor trei-patru ani, experţii se aşteaptă la un milion de imigranţi în Europa. Este puţin probabil că imigranţii vor fi împiedicaţi să pătrundă în UE de patru metri de sârmă ghimpată şi de un râu, care iarna este aproape ca un pârâu.

Se poate vorbi şi de alte exemple de „ziduri de securitate”, care şi-au dovedit eficienţa scăzută. De exemplu, între Israel şi Palestina sau între SUA şi Mexic. Cel mai cunoscut exemplu este Zidul Berlinului, înălţat de autorităţilor RDG în august 1961, în jurul Berlinului de Vest.

„Cortina de fier” (în orice formă ar fi) rămâne un instrument grosolan, care niciodată nu a avut rezultatele scontate. Dorinţa de „îngrădire” reprezintă o reacţie spontană şi iraţională la noile sfidări. Este o urmare a greşelilor economice, a politicii de neo-colonialism, a distorsionării moralei publice.

Sursa: romanian.ruvr.ru