Legendele atribuite dacilor nu sunt foarte complexe sau pompoase, insa felul cum s-au propagat, intriga si invatamintele pe care ni le ofera, fac sa fie cele mai interesante legende ale lumii.
Una din multele legende este cea a Marelui Lup Alb.
Se spune ca Marele Lup Alb nu este animal, este OM…
Candva, in vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera fara ragaz taramurile Daciei pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie, pentru a transmite geto-dacilor ca Marele Zeu veghea asupra lor. Spre deosebire de toti ceilalti, fara a fi in varsta, avea parul si barba albe ca neaua iar credinta, curajul si darzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni si de Zalmoxis insusi ci si de fiare. Zeul, dandu-si seama de valoarea slujitorului sau, il opreste la el, in munti pentru a il servi de aproape. Departe de oameni, preotul continua sa slujeasca cu aceeasi determinare ca si inainte. In scurt timp, fiarele Daciei au ajuns sa asculte de el si sa il considere conducatorul lor. Cel mai mult il indrageau lupii, caci acestia erau singurii fara conducator, numai foamea tinandu-i in haita.
Dupa un timp, Zalmoxis vorbeste cu preotul sau si decide ca a venit timpul ca acesta sa il slujeasca in alt chip, astfel, il transforma in animal. Insa nu in orice animal, ci in cea mai temuta si mai respectata fiara a Daciei, intr-un Lup Alb, mare si puternic cat un urs, dandu-i menirea sa adune toti lupii din codri intru apararea taramului. Astfel, de cate ori dacii erau in primejdie, lupii le veneau in ajutor, era de ajuns doar sa se auda urletul Marelui Lup Alb si de oriunde ar fi fost, lupii sareau sa ii apere pe cei care le devenisera frati. Lupul Alb insa, era si judecator, pedepsind lasii si tradatorii.
Intr-o zi insa, Zeul il cheama din nou pe slujitorul sau la el, de aceasta data pentru a-i da posibilitatea sa aleaga, pentru ultima oara daca vrea sa ramana lup sau sa redevina om. Cu toata mahnirea pe care o poarta in suflet, stiind ce vremuri vor urma, decide sa ramana alaturi de Zeul sau, sperand ca astfel sa slujeasca mai cu folos tinutul si poporul sau.
Cu toata atentia dacilor, cu protectia zeilor si a Marelui Lup Alb, romanii se infiltreaza in randurile lor si in apropierea zilei invaziei sadesc in inimile lasilor samanta neincrederii.Astfel dacii incep sa isi piarda increderea fata de protectia oferita de zeul lor si tradatorii incep sa omoare fiecare lup ce le iesea in cale, sperand ca unul dintre acestia va fi Marele Lup Alb, pe care ulterior il vor putea folosi ca moneda de schimb pentru vieile lor.
Putinii lupi cati au mai scapat, au fugit in muntii refuzand sa mai sara in ajutorul fratilor daci.Zamolxis si Lupul Alb s-au refugiat pe Muntele Sacru de unde au privit indurerati lupta dintre daci si romani, terminandu-se cu infrangerea dacilor din cauza tradarii catorva.
Stindardul geto-dacilor, balaurul cu cap de lup este unic in lume. Lupii apar ca simbol pe multe obiecte descoperite de arheologi pe tot cuprinsul tarii si in vecinatati. De asemenea, lupii sunt considerati de unii cercetatori ca fiind simbolul sanctuarelor dacice.
Simbolul lupului ca aparator al acestor pamanturi nu se opreste numai la perioada geto-dacilor. In alte legende in marea lor majoritate demonstrate de catre istorici, Sfantul Andrei a fost trimis sa propovaduiasca in “taramurile lupilor“ si a fost vegheat pe tot parcursul sau inspre sanctuarele dacice de catre Marele Lup Alb. De asemenea, una din versiunile cu privire la originea numelui dacilor ia in considerare originea in cuvantul daoi – provenit dintr-un dialect al limbii trace, semnificand lup. Aceasta atribuire este dupa alti autori legata si de rolul dacilor ca Protectori ai Centrului Spiritual al Lumii.
Surse :
Felix Crainicu, Cristi Ionita – Legendele dacilor liberi, Editura Dacica, 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu