Traim niste timpuri urate, dar se pare ca numai in vremuri de criza, romanul a stiut sa gaseasca forte launtrice capabile sa-l scoata din tenebrele gropii si sa-l aseze pe linia decentei.
1848, an de redesteptare nationala, perioada de mari împliniri socio-culturale,
1877, câstigarea independentei si trezirea constiintei europene,
1918, reîntregirea tarii si începutul celei mai prospere perioade atât în plan economic, cât si spiritual. Sa nu uitam ca, în toate aceste etape de modelare a propriilor constiinte, clasa politica a excelat, oferind stabilitate si coerenta.
Am avut în 1921 una dintre cele mai moderne Constitutii din Europa.
Intre 1926-1938 am fost considerati furnizorul cel mai important de grâne din zona Balcanilor, din punct de vedere diplomatic am fost respectati si chiar solicitati de catre marile puteri sa asiguram stabilitate si neutralitate în zone traditionale de conflict, si exemplele pot continua cu marile nume pe care România le-a oferit culturii si inventicii mondiale, ca sa amintim aici doar de Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, sau Petrache Poenaru, inventatorul stiloului.
Astazi ne aflam în plin razboi informational, dar putem deduce dimensiunea jafului la care am fost supusi de catre ilustrii reprezentanti ai puterii postdecembriste, deci putem spune ca am atins aproape buricul prapastiei. Mai jos de atât nu putem sapa, chiar cu ghearele de jder ale unor lideri lacomi, necinstiti si tradatori de neam.
Cred ca a sosit ora trezirii. Daca ramânem pasivi si tot rostim „rugaciunea lasului”, adica tot cerem fara sa oferim în schimb nimic, soarta noastra nu se va schimba prea curând. Ne uitam la televizor, citim presa si în dunga si ramânem debusolati pâna la frustrare. Politrucii-vedete, adevarate staruri în emisiuni, dar plini de nimicuri în functiile pentru care au fost votati, se incapatâneaza în aceeasi inchistare penibila, se razboiesc aiurea pentru ceva bun de supt (va rog sa ramâneti decenti în cuget si simtiri), total de semnificatie. Ar trebui, daca ne-am saturat de cuvinte goale insiruite pe funia spânzuratului sa iesim din amorteala fatala in care am zacut atata vreme si sa ne revendicam tara in care vrem sa traim si sa murim (in cazul in care asanam pestilentialitatea de mahala exprimata in ultima vreme a tristelor decese)
Sursa: codulluioreste.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu