Pacea şi binefacerile ei

 Pacea este o stare foarte interesantă care te înfioară şi te eliberează în acelaşi timp. Mereu o căutăm prin diverse practici (meditaţii, rugăciune) locuri, momente, de cele mai multe ori prin ceva din exteriorul nostru. Se poate ca pentru un anumit timp să ne simţim relaxaţi datorită unor factori externi, dar aceasta nu e pacea.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiţă

Pacea este o stare interioare şi o trăieşti cu adevărat atunci când ai făcut pace cu tine. Adică te-ai împăcat cu tine cu evenimentele trecute din viaţa ta, cu situaţiile nefavorabile prin care ai trecut, cu oamenii cu care ai avut disensiuni. Când ai făcut pace cu tine, tu de fapt faci pace cu trecutul tău, cu supărările, nemulţumirile, interpretările pe care le-ai dat asupra unui eveniment, situaţie, moment, persoană.

Pacea o putem găsi de cele mai multe ori în anumite momente de conştiinţiă extinsă gen: meditaţii, rugăciuni, concentrări pe un gând sau o idee, momente în care de fapt eşti conectat cu Sinele tău Divin. Pacea momentană nu este pacea adevărată ci, este ca şi cum “mănânci firimiturile de la o masă împărătească”. Am să vă povestesc o experienţă prin care am trăit, simţit şi manifestat pacea.

De ceva timp aveam o situaţie cu cineva din trecutul meu si simţeam o stare de tensiune care trena şi dintr-o parte şi din cealaltă. Era un conflict care nu era la vedere dar în interior simţeam că nu e ok. Îmi spuneam că este timpul să mă concentrez şi pe această situaţie, că: ”Nu îmi place starea asta şi vreau să scap de ea, pentru că nu mă caracterizează şi nu e ok, nici pentru mine nici pentru cei din jurul meu – în special copiii”.

Am spus timp de 7 zile afirmaţia ”Eu sunt dintotdeauna pacea.”- gândindu-mă la acea situaţie. După acele 7 zile într-o seară, după ce am aflat o altă aşa zisă „zicere sau răutate” a persoanei în cauză stăteam şi lucram la ceva când brusc mi-a venit un gând prin minte şi anume că: eu am venit pe acest Pământ să-mi manifest  Sinele Divin şi nu ca să mă războiesc cu X, Y sau Z (pentru că la nivel subtil era o lupă cu: care este mai putenic, care are dreptate, cine spune şi face mai bine, etc). Acel gând a fost ca o iluminare, ca un fulger. A venit într-o clipă (ştiu eu de unde, de la Sinele meu Divin – care dacă i-am cerut să manifest pacea m-a luminat să pot înţelege ce e aceea pacea) mi-a luminat câmpurile şi m-am transformat interior, moment în care am simţit cum am făcut un salt cuantic extraordinar, adică am trecut în altă stare a minţii. Imediat am simţit  o energie care vine buluc peste mine şi, nu ştiam ce este şi ce să fac cu ea. Am respirat de câteva ori profund şi rar şi astfel stând pe concentrare am aflat ce era. Toată energia mea blocată în trecut cu acea persoană (vreo 17 ani) a venit acasă – adică la mine care eram cea care a generat – o prin supărări, nemulţumiri, critici, judecăţi de valoare, etc. Ea a venit dar eu nu ştiam cum să o armonizez cu mine, cea care sunt azi. Aşa că am început să lucrez şi să spun toate afirmaţiile pe care le ştiam cu pacea, armonia, echilibrul, conectare cu Sinele Divin, geniu, etc.

Făcând acest lucru conştient – am ridicat vibraţia în acord cu ceea ce trăiesc şi sunt astăzi şi astfel după vreo 3 ore de concentrări şi lucru cu mine, parcă s-a aşezat ceva şi m-a pătruns-o stare pe care eu am denumit-o ca fiind adevărata pace. Nu după mult timp am adormit ca un prunc în poala lui Dumnezeu.

După această experienţă magnifică am înţeles că, până nu deblochezi toată energia stocată în trecut – prin supărări şi nemulţumiri – nu poţi ierta, nu poţi uita şi nu eşti întreg. Când ai neiertări şi supărări pe cineva, în trecutul tău cu persoana respectivă au rămas „bucăţi de suflet” – cum se mai spune din bătrîni – care te mai ţin acolo şi nu poţi să fii fericit şi să te bucuri de clipa prezentă şi de viaţa ta. Eşti sclavul durerii şi a suferinţei percepută şi trăită cândva de tine. Atunci când gândeşti că nu faci rău cuiva că nu te dezlegi de el, ci pe tine te blochezi pentru că rămâi robul trecutului neputând merge în viitor deoarece nu eşti total acasă în Aici şi Acum, se deschide mintea şi apare fenomenul de înţelegere care duce la înţelepciune.

Am ajuns la această stare de pace deoarece am trăit şi conştientizat adevărul cum că: „am venit pe acest pământ să-mi manifest Sinele Divin şi nu să mă războiesc cu unii sau alţii. Este loc sub soare pentru toată lumea, să facă fiecare ce vrea şi cum îl duce capul cu ideile, creaţiile şi bucuriile lui”.

Universul este abundenţă şi fiecare alege ce face şi cum face. Veţi zice că nu e adevărat că nu poţi alege tot timpul, etc, etc. Eu vă spun că, prin fiecare gând, vorbă şi comportament conştient sau nu alegem. Prin ceea ce credem alegem să trăim sau nu o experienţă. Dacă vrei ceva Universul îţi creează oportunităţile ca să primeşti ceea ce vrei. Eu am vrut pace în acea situaţie şi am primit pacea care m-a reîntregit, iar de atunci parcă am pornit ca o rachetă în activităţile mele de creator.

Studiind de nenumărate ori Biblia, în principal Noul testament mereu m-am întrebat: Ce a vrut să spună Mântuitorul Iisus Hristos cu îndemnul „Pacea fie cu voi!”. Abia acum am înţeles. Atunci când eşti în pace poţi manifesta Sinele Divin în viaţa, comportamentele, manifestările, gândurile şi sentimentele tale. Cu alte cuvinte îţi împlineşti menirea pentru care ai venit pe Pământ – Să-l manifeşti pe Dumnezeul din tine, în exteriorul tău, în personalitatea şi coprul tău (“să faci cunoscut, necunoscutul din tine”- cum spunea Maestrul Ramtha). Spor la lucru cu voi şi să vă fie de folos experienţa povestită în acest articol. Aşa să fie! Cu drag.

Sursa: holisterapi.wordpress.com