A 3-a Revoluţie în Istoria Medicinei
Esenţa celor 5 legi ale biologiei precum şi implicaţiile acestora, vor fi ilustrate prin următorul exemplu.
Şoarecele şi Pisica
Lăsaţi un şoarece şi o pisică să îşi intersecteze drumurile. Pisica va observa o bucăţică de mâncare, dar şoarecele, pe de altă parte, observă o ameninţare mortală. Datorită determinării biologice, el începe să fugă imediat din faţa pericolului. Este firesc pentru oricine că în situaţii extreme, puteri nebănuite sunt puse în circulaţie în noi înşine, şi tocmai aceasta este partea cu care avem de-a face.
Celulele alveolare pulmonare ale şoarecelui, sunt activate simpatic ceea ce produce o hiperfuncţie mărind permeabilitatea la oxigen. Astfel, şoarecele este capabil de a respira mai eficient pentru putea fugi mai multă vreme. După o fugă de 2 minute reuşind să găsească adăpost, şoarecele va respira relaxat timp de 2 minute. Acesta e acum într-o stare vagotonică, sau parasimpatică. Făcând o analogie cu viaţa umană, această situaţie ar putea fi echivalentă cu a unui pacient care află de la medicul său că are un cancer terminal şi îl va evalua la fel ca şoarecele. La nivel biologic, diagnosticul de moarte e interpretat ca fiind “pisica” de care vrea să scape. Spre deosebire de determinarea biologică a şoarecelui, nu putem fugi de acest diagnostic într-un sens literal.
Şi astfel frica de moarte se perpetuează şi pacientul e incapabil să mai doarmă, este anorexic şi agitat, având un Program Biologic activat, care îi spune trebuie să scape de un duşman de moarte. Acum, comparând situaţia cu pisica şi şoarecele, există o mare diferenţă în durată. Pentru şoarece, există doar două posibilităţi: să scape la timp sau să fie mâncat. În nici un caz fuga nu poate să dureze săptămâni sau luni de zile. Într-un mediu natural, frica de moarte nu poate persista atât de mult. Deoarece celulele au funcţionat la capacitate maximă săptămâni la rând, ele au început să prolifereze,ca să ţină pasul cu volumul de muncă. Datorită acestui surplus de celule, corpul va absorbi mai mult oxigen în perioade de timp scurte.
În această situaţie, dacă pacientul ar merge la doctor, el i-ar descoperi o tumoare malignă în plămâni, şi ar trage concluzia că acest lucru reprezintă o metastază a cancerului primar. Cu toate acestea, el e doar un program de cancer “pe cont propriu”, declanşat de frica de moarte. Această proliferare a celulelor maligne nu a fost niciodată lipsită de sens, dar din punct de vedere biologic, ea a ajutat creatura să fugă. Să presupunem acum că pacientul nostru este reasigurat de către medic, şi că are un prognostic bun pentru el, atunci el se va simţi uşurat şi ar putea să se redefinească în cele din urmă. A scăpat cu succes de “prădătorul” rău. Dar odată ce celulele suplimentare s-au înmulţit săptămâni la rând, se va întâmpla încă ceva. Celulele excedentare, acum inutile, sunt descompuse prin tuberculoză şi expectorate. Pacientul va tuşi cu sânge coagulat.
Şoarecele nu a dezvoltat celule excedentare, în cele 2 minute de frică de moarte, astfel că nu a fost necesară o descompunere. Totuşi, pacientul redevine îngrijorat şi îl caută pe medicul, care
pe lângă diagnosticul anterior, îl va diagnostica acum în plus cu tuberculoza pulmonară, aceasta fiind un efect de soluţionare a conflictului de frica de moarte – care, deşi creează disconfort, reprezintă o măsură utilă din punct de vedere biologic, având o durată predeterminată, aproximativ atâta timp cât cineva a fost cuprins brusc de frica de moarte. Cu toate acestea, descompunerea celulelor excedentare poate avea loc numai în cazul în care organismul poartă microbi de tuberculoză necesari. În absenţa lor, probabil din cauza medicaţiei alopate, tumora se va încapsula şi va rămâne la locul ei,fără să prezinte o ameninţare directă. S-a suspectat mereu faptul că microbii, sunt ceva rău, dar de fapt ei sunt “sistemul de salubritate” al organismului. Ei sunt ajutoare indispensabile în faza de vindecare.
Corespunzător, a existat o rată ridicată a tuberculozei pulmonare, în Germania, după al doilea război mondial, deoarece mulţi oameni au rezolvat conflictul lor de frică de moarte adică, din punct de vedere biologic au “alergat” pisica cu succes. Nu s-a raportat nici un caz de infecţie. Aşadar, cancerul pulmonar s-a datorat fricii de moarte? Trebuie ţinut cont de faptul că nu există doar un singur fel de cancer pulmonar deoarece plămânul e format din diverse părţi care reacţionează diferit la fiecare tip de atitudine. Exemplul nostru se referă în mod special la alveolele pulmonare. Pentru tuburile bronsice, celule caliciforme sau pleură există programe diferite, cu factori declanşatori proprii şi trasee, dar, în orice caz, ele nu sunt maligne, ci doar semnificative din punct de vedere biologic. Nu e vorba de aşa zisa metastază şi nici a aşa numitului cancer pulmonar, determinat direct de fumat sau alţi agenţi toxici. Acest lucru este posibil numai prin conceptul psihologic al fricii de moarte, care produce o hiperfuncţionare a alveolelor pulmonare fără a fi nevoie de a lupta împotriva, contrar punctului de vedere anterior menţionat.
Nu e vorba de o eroare a naturii pe care trebuie să o corectăm aşa după cum au presupus ambele şcoli medicale, cea alopată şi cea alternativă.
Oare cancerul şi alte aşa numite maladii nu cumva ar avea un rol de protecţie? Dacă cele cinci legi biologice, formulate de către Dr. Hamer se vor dovedi a fi corecte, atunci totul e cu susul în jos! Blestemul . . . numit Cancer!
Jocul de Puzzle, în cele din urmă, a fost rezolvat!
Noua medicina germana – Cele 5 Legi ale Biologiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu