Ieri, în timpul difuzării celui mai popular talk show din România, am avut plăcerea să citesc pe „burtieră” următoarea întrebare „Autonomia, troc Orban – Băsescu?”. Răspunsul este „da!” şi a fost prezentat pe site-ul Vocea Rusiei încă pe 31 iulie 2012 în cadrul articolului „Ce a promis Băsescu lui Orban?”, articol care a provocat reacţii vehemente în presa românească. Acum, se vede clar că direcţia spre care merg lucrurile a fost identificată corect.
Scenariul este deja făcut şi se derulează conform planului. Este interesant că majoritatea analiştilor preocupaţi (cel puţin declarativ) la integritatea teritorială a României nu doresc să recunoască câteva aspecte evidente, dar foarte incomode pentru cei care au fost toţi aceşti ani nişte propagandişti fideli ai „idealurilor euroatlantice”.În primul rând, ideea că întregul conflict din Harghita şi Covasna ar fi o problemă româno-maghiară este aberantă. Contextul actual al procesului de creare a structurii supranaţionale şi federative a Statelor Unite ale Europei presupune atomizarea statelor europene existente. Independenţa Cataloniei, care în curând se va separa de Spania şi referendumul pentru independenţa Scoţiei nu sunt altceva decât proiecte-pilot de dezintegrare a statelor europene în vederea creării unei organizări administrative uniforme. Uniunea Europeană în forma federalizată despre care a tot vorbit Traian Băsescu va avea o structură care, sintetic, poate fi descrisă ca 150 de landuri şi un singur centru de comandă la Bruxelles. În aceste condiţii, crearea unor structuri teritorial autonome în cadrul României este un proces care se înscrie perfect în trendul european. În curând, vor deveni vizibile şi alte operaţiuni de acelaşi gen. Tendinţele separatiste din nordul Italiei vor începe să se facă simţite în viaţa politică. Urmează Ţara Bascilor, Bohemia, Moravia etc.
Programele de promovare a „identităţilor regionale europene” sunt deja în faze avansate de pregătire. Deloc surprinzător, principalii susţinători ai spargerii statelor sunt baronii locali, adică elitele regionale în care centrul de la Bruxelles găseşte aliaţi fideli în lupta cu elitele naţionale. Pentru un baron local, dezintegrarea statului aduce numai avantaje: bugetul creşte, statutul creşte, posibilităţile cresc, responsabilităţile se reduc, iar controlul din partea capitalei naţionale devine aproape nul. Deloc întâmplător, „federalizatorii” Europei aleg regiunile cele mai vulnerabile şi cele mai problematice gen Catalonia, Scoţia, HarCov pentru crearea de precedente care apoi vor fi uşor de transformat din excepţii în reguli.
Problema autonimei teritoriale nu are nicio legătură cu relaţiile dintre Bucureşti şi Budapesta, fiind legată ombilical de relaţia de obedienţă pe care România o are faţă de Bruxelles. Să facem un experiment mintal: dacă mâine, José Manuel Durão Barroso declară că România trebuie să acorde autonomie teritorială Ţinutului Secuiesc, invocând drepturi ale minorităţilor sau alte poveşti din categoria „valorilor europene”, ce va face guvernul de la Bucureşti? Are cum să se opună acestui dictat? S-a elaborat cumva vreun „plan de contingenţă” pentru această situaţie? Desigur, se vor găsi mulţi analişti din zona pro-USL care vor susţine că aşa un dictat din partea UE este ceva imposibil, la fel cum au susţinut că este imposibil ca decidenţii de la Bruxelles să arunce la coş voturile a 7,3 milioane de alegători români în vara anului 2012.
România şi-a pierdut suveranitatea politică şi economică. Suveranitatea politică a fost transferată la Washington şi Bruxelles. Suveranitatea economică este în mâinile FMI care ia decizii în privinţa programelor de privatizare şi a parametrilor bugetari. Dezintegrarea teritorială este pasul următor şi aproape inevitabil. Inevitabilitatea provine din faptul că la Bucureşti nu există politicieni capabili să aplice „soluţia Cameron” în relaţia cu Uniunea Europeană.
PS:
O notă relativ personală. Aşa cum am prevăzut cu ceva timp în urmă, s-au găsit mai mulţi analişti dispuşi să avanseze posibile scenarii în care Moscova ar avea o vină pentru o eventuală dezintegrare a României. Probabil, cea mai elaborată analiză de acest gen a ieşit de sub condeiul generalului SRI (r) Aurel Rogojan şi a fost publicată de respectabilul portal Cotidianul. Aş avea următoarele întrebări pentru cei care tot caută „mâna Moscovei” în dezastrul care va urma:
1. Moscova v-a pus să cedaţi suveranitatea politică şi economică?
2. Moscova v-a pus să intraţi în Uniunea Europeană şi să acceptaţi necondiţionat orice s-a dictat de la Bruxelles? Sursa : romanian.ruvr.ru
Închei cu o întrebare retorică:
Veţi avea vreodată curajul să recunoaşteţi că problema principală a ţării pe care spuneţi că o iubiţi se află la Vest de Bucureşti şi nu la Est?
Sursa: 2blackjack1.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu