CIA a instrumentat multe asasinate prin inducerea atacurilor de inima si a imbolnavirilor de cancer

În anul 1975, în urma audierilor efectuate de Comitetul Bisericii – care este Comisia specială a Senatului American, însărcinată cu cercetarea programelor guvernamentale speciale - s-a descoperit existenţa unei arme secrete de asasinare. CIA pusese la punct o otravă ce putea cauza imediat fiinţei umane un atac de cord. Otrava putea fi pusă într-un mic vârf de săgeată, care era de obicei slobozita cu ajutorul unui pistol. Arma avea suficientă putere astfel încât să străpungă îmbrăcămintea şi să lase pe piele doar o uşoară urmă roşie. Odată ajunsă în sânge, otrava se răspândea foarte repede în întregul organism, provocând într-un timp scurt atacul de cord. Substanţa a fost astfel concepută, încât să nu poată fi detectată prin metodele moderne de autopsie.

Acţiunile abominabile ale CIA nu s-au oprit însă doar aici. Angajaţii odioasei agenţii de spionaj şi-au pus problema că, dacă animalele pot fi îmbolnăvite de cancer prin injectarea lor cu viruşi şi bacterii cancerigene, atunci acelaşi lucru putea fi valabil şi în cazul fiinţelor umane.

În anul 1931, Cornelius Rhoads – patologist la Institutul de Cercetări Medicale Rockefeller – a infectat în mod deliberat subiecţi umani din Porto Rico; 13 dintre aceştia au murit. Deşi un medic portorican a descoperit mai târziu că Rhoads a ascuns anumite date ale experimentelor sale şi chiar dacă însuşi Rhoads a recunoscut faptul că toţi locuitorii micii tari ar trebui ucişi, totuşi el nu a păţit nimic. Mai mult decât atât, el a fost cooptat de Armata SUA pentru a realiza anumite experimente şi teste de expunere la radiaţii atomice asupra soldaţilor şi pacienţilor din unele spitale.

Ambele metode – atacul de cord indus de otrava respectivă şi cancerul provocat prin infectare – au fost folosite mai apoi de CIA pentru a provoca numeroase asasinate. Doar un patologist foarte experimentat, care ar şti foarte bine ce anume şi unde să caute atunci când ar realiza autopsia, şi-ar da seama de diferenţa dintre un atac de cord natural şi unul indus prin asasinat. În felul acesta, mulţi lideri de partid, care erau predispuşi la atacuri de cord, au putut fi eliminaţi înainte ca ei să provoace „neplăceri” elitei malefice mondiale. Aceleaşi metode au fost folosite şi în cazul asasinatului lui J.F. Kennedy. Aşa-zisul „asasin” al preşedintelui, Lee Harvey Oswald, a fost omorât la scurt timp de Jack Ruby. Acesta, la rândul lui, a murit la câteva săptămâni după aceea de cancer, după ce i se permisese să vorbească liber într-un tribunal din afară Texasului, dacă el ar fi dorit aceasta.

Matt Simmons, un expert în industria petrolieră şi a tranzacţiilor petroliere mondiale, consilier al preşedintelui Obama, a murit subit la reşedinţa sa de vacanţă din Maine, ca urmare a unui „atac de cord”. Anterior el anunțase faptul că rezervele de petrol ale Arabiei Saudite sunt practic terminate şi că producţia mondială de petrol este în serios declin. Cartea sa: „Twilight în the Desert: The Coming Saudi Oil Shock and the World Economy”, apărută în 2005 a avut un succes extraordinar, în special pentru că ea arată că Arabia Saudită şi-a supraestimat cu mult rezervele de petrol pe care le deţine şi acum lumea întreagă se află în pragul unui şoc petrolier de proporţii, odată cu terminarea acestor rezerve mondiale importante. Pentru americani aceasta nu ar fi însemnat totuși ceva foarte neplăcut. Adevărata problemă izvora din faptul că, după ieşirea Arabiei Saudite de pe lista marilor câmpuri petrolifere ale lumii, liderul regional în această privinţă ar rămâne Iranul, care reprezintă cu adevărat o ameninţare serioasă pentru SUA. Toate celelate ţări ale Orientului Mijlociu, incluzând Arabia Saudită, ar deveni astfel „tari din lumea a treia”, dependente de Iran. Prin urmare, acesta a fost cu adevărat motivul „reducerii la tăcere” a lui Matt Simmons.

Fostul preşedinte iugoslav, Slobodan Miloşevici, a fost de asemenea asasinat în celula sa, în timpul procesului de la Haga. El era acuzat de crime de război şi crime împotriva umanităţii în timpul războaielor intentate Bosniei, Croaţiei şi regiunii Kosovo în anii ’90. El a fost de asemenea acuzat de genocid pentru circa 100 000 de morţi în războiul din Bosnia, dintre 1992 şi 1995.

Miloşevici a scris o scrisoare cu o zi înainte de a muri, în care arată că a fost otrăvit în celula sa. Autopsia a relevat faptul că lui i se administrase o substanţă care făcea ineficiente medicamentele pentru hipertensiune şi problemele de inimă de care suferea, astfel încât acestea s-au dezvoltat repede într-un atac de cord. Dacă Miloşevici a fost omorât, cine ar putea fi responsabil de aceasta? Toate opiniile arată cu degetul într-o singură direcţie: NATO.

De ce NATO? Deoarece Tribunalul de la Haga este practic „o casă a NATO’’. Toţi judecătorii din cadrul lui şi procurorii ataşaţi acolo au fost cooptaţi de acest organism militar sinistru, astfel încât se poate spune pe bună dreptate că, în realitate, Slobodan Miloşevici a fost prizonierul NATO şi nu al Tribunalului de la Haga. NATO avea deci atât motive, cât şi posibilităţi pentru a-l asasina pe preşedintele iugoslav.

În martie 2002, Miloşevici a prezentat Tribunalului de la Haga dovezi zdrobitoare, prin care arăta lumii întregi că atât SUA cât şi NATO au sprijinit organizaţia teroristă Al-Qaeda pentru ca aceasta să ajute la rândul ei Armata de Eliberare din Kosovo pentru a lupta împotriva Serbiei. Aceasta nu era deloc pe placul Pentagonului şi a Casei Albe, care pe atunci se străduiau să „inventeze” un război al terorii, astfel încât să justifice o nouă intrare în Irak.

Miloşevici a ţinut de asemenea câteva discursuri în fața Tribunalului de la Haga, prin care el a arătat cum câţiva industriaşi de prim rang în lume au instrumentat de fapt haosul în Balcani, pentru a pregăti astfel drumul către „o nouă ordine mondială”.

Toate aceste arme ascunse ale CIA şi ale altor servicii secrete americane au fost proiectate şi inventate pentru a sluji omorul şi asasinatele. De pildă, otrava teribilă ce provoacă atacul de cord a fost pusă la punct de Charles Senseney la Fort Detrick, Maryland, el recunoscând acest lucru în faţa unei comisii senatoriale la audierile din luna septembrie 1975. Aceeaşi armă pare să fi fost folosită, de asemenea, în asasinarea preşedintelui Kennedy, în 1963. Primul foc tras asupra lui l-a adus pe acesta într-o stare de paralizie parţială a corpului, fapt evidenţiat ulterior la autopsie.

Sursa: http://www.edituradaksha.ro