Citeste partea I aici:
În urmă cu 3 ani cand Seth Knocke avea 16 ani, tânărul suferea de greţuri puternice după ce mânca. A consultat mai mulţi doctori însă în zadar, iar în final a ajuns la Jones, care mai întâi a încercat aparatura sa sofisticată. Medicamentele împotriva greţurilor n-au avut nici un efect. Apoi, Jones l-a tratat cu andidepresive pentru a-i relaxa muşchii netezi ai sistemului digestiv. Această metodă a funcţionat timp de 8 luni după care greţurile au revenit cu aceeaşi intensitate ca şi înainte.
Atunci Jones s-a hotărât să apeleze la un psiholog, Laurie Keefer, acum membru deplin al echipei de la Nortwestern. Jones şi-a dat seama că probleme lui Knocke au început datorită unui virus stomacal care îi provoca greţuri când mânca. Chiar şi după ce virusul a fost eliminat, mintea sa elibera substanţe chimice care îi produceau greaţă oricând consuma alimente.
Pentru a stopa acest ciclu, Keefer a încercat să-l trateze pe Knocke prin autohipnoză, proces în care pacientul rămâne conştient dar relaxat ca şi cum ar fi gata să adoarmă, pregătind astfel creierul să accepte informaţii ce aveau să disocieze mâncarea de greaţă.
Concentrându-se asupra unei imagini luminate dintr-o cameră întunecată, Knocke îl asculta pe Keefer care îi spunea să-şi imagineze că se afundă într-un nor fin ca apoi să cadă într-o barcă ce plutea pe un lac liniştit. Bând apa răcoritoare din lac, Knocke îşi imagina cum aceasta îi trece prin esofag şi mai apoi în stomac unde îi vindecă orice urmă de greaţă.
După 5 şedinţe, senzaţia de greaţă i-a dispărut. De câte ori aceasta ameninţa să revină, el apela la autohipnoză, răcorindu-şi stomacul cu o sorbitură de apă răcoroasă. Acum, "boboc" la Colegiul Beloit, el plănuieşte să devină psiholog, inspirat fiind de propria sa experienţă în vindecarea bolilor prin autohipnoză. "Ei spuneau despre creierul meu că era ca hardul unui computer", spune Knocke.
"Ceea ce s-a stocat în memoria lui era senzaţia de greaţă. Tot ceea ce trebuiau ei să facă era să "formateze" această senzaţie şi eu voi fi OK". Iritările stomacului sunt motivul principal pentru care oamenii apelează la gastroenterologi. De când terapia prin medicină alopată s-a dovedit a fi ineficientă pentru aceste boli, un număr impresionant de fiziologi consideră astazi că mai întâi trebuie tratat creierul pentru ca mai apoi să poata fi tratată boală în sine.
Un studiu recent al cercetătorilor Universităţii din Manchester, a descoperit că la sfârşitul unui an, atât psihoterapia cât şi antidepresivele erau mai eficiente în reducerea simptomelor bolii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii decât metodele clasice. Mai mult decât atât, psihoterapia s-a dovedit a fi cea mai ieftină metodă, costând cu 22% mai puţin decât antidepresivele şi cu 41% mai puţin decât terapia standard.
Selma Holme a adoptat o dietă de reducere a stresului în timp ce se trata de cancer uterin, în urmă cu 2 ani. După ce l-a îngrijit 14 ani pe soţul ei, Jack, care sufera de Parkinson, ea avea imunitatea foarte scăzută.
Holme a folosit mai întâi tehnica prin care îşi ghida imaginaţia către relaxare şi mai apoi a folosit autohipnoza. Acum un an a început tratamentul cu acupunctură ca şi tehnică utilizată în programul de reducere a stresului utilizat de Loyola. Nu a durat mult timp până când soţul ei şi-a dat seama că nu este la fel de tensionată ca înainte, apoi fiica ei a remarcat cât de bine se înţeleg părinţii ei.
"Am mai multă energie. Sunt optimistă", spune Holme, care acum s-a vindecat de cancer după ce a folosit radioterapia.
Stresul, Anxietatea şi Depresia necesită tratament
Evident, medicina complementară nu poate înlocui medicamentele, chirurgia sau alte tehnici ale medicinei alopate şi nimeni nu ştie exact cât de eficientă este. Dar se observă un acord general în comunitatea medicală, că stresul, anxietatea şi depresia dăunează sănătăţii şi trebuiesc tratate.
În 1995, cercetătorii Janice Kiecolt-Glaser şi sotul ei Romanld Glaser de la Ohio State University, au publicat un studiu inovator, care arată că persoanelor care îşi îngrijesc rudele bolnave de Alzheimer, o sarcină de altfel foarte stresantă, le sunt micşorate cu 24% şansele de vindecare a rănilor superficiale ale pielii, spre deosebire de persoanele de aceeaşi vârstă şi situaţie economică similară care însă nu au aceste obligaţii.
Acest studiu a fost urmat de un altul care arăta că vindecarea rănilor la studenţii care urmează să susţina un examen, durează cu 40% mai mult decât la studenţii care aşteapta vacanţa de vară.
Stresul face ravagii prin cortizonul eliberat, acesta fiind un hormon de stres, şi prin adrenalina eliminată, spune Glaser, directorul secţiei de Cercetare în medicina complementară. Aceşti hormoni cauzează pierderea echilibrului hematiilor, schimbarea funcţiei lor şi dereglarea sistemului imunitar.
Celulele imunitare încep să elimine proteine inflamatorii care, dacă sunt eliminate în cantităţi mici, pot grăbi vindecarea dar, produse în exces distrug ţesuturi în întreg organismul crescând riscul apariţiei cancerului, a bolilor cardiovasculare, osteoporozelor şi diabetului.
"Cand Jan şi eu am început să lucrăm împreună, nu credeam că vom ajunge la această concluzie" spune Glaser, referindu-se la impactul stresului asupra bolilor şi asupra vindecării. "Ei bine, o să studiem problema şi dacă nu vom găsi remediul ne vom opri. Iată-ne dupa 20 de ani de cercetări asidue, încă mai muncim în acest domeniu, fiindcă evident merită."
De fapt, schimbăm principiile medicale, spune el. "Medicii vor începe prin a întreba pacientii ce se întâmplă în vieţile lor atunci când întâmpina probleme legate de boli infecţioase sau cancere, boli metabolice, diabet sau obezitate. Pentru că acum ştim motivul care afectează vieţile lor şi motivul producerii acestor boli."
Primul indiciu, descoperit încă din anii 1900, de către Walter Cannon de la Harvard, arată că stresul nu este doar o mare neplăcere, dar poate nimici organele interne. El a descoperit că în orice moment de timp, când oamenii se simt ameninţaţi, corpul reacţionează neplăcut prin creşterea presiunii sângelui, a bătăilor inimii, prin crearea de contracturi musculare şi prin respiraţie îngreunată.
60 de ani mai tarziu, în acelaşi laborator, al lui Cannon, Dr. Herbert Benson a descoperit antidotul stresului: "relaxarea".
Reacţia de relaxare
În timpul cercetărilor sale, Benson a bănuit dispreţul colegilor săi de la Harvard, aşa că, activitatea sa se desfăşura noaptea, când putea să aducă pacienţi care practicau meditaţia transcedentală. El a descoperit că doar prin simpla gândire, aceştia pot transforma funcţiunile corpului. Respiraţia scădea cu 25%, consumul de oxigen scădea cu 17%, tensiunea arterială scădea iar bătăile inimii erau mai reduse.
Şi nu numai meditaţia reduce stresul. Cercetările ulterioare arătau că respiraţia profundă, relaxarea progresivă a muşchilor, hipnoza, imaginaţia ghidată, rugăciunea şi alte tehnici pot îmbunătăţi reacţia de relaxare a corpului.
"Prin extinderea practicii de relaxare a organismului, care s-a dovedit a fi o practică eficientă, orice boală care a fost cauzată sau s-a înrăutăţit datorită stresului, a fost combatută", spune Benson - profesor de medicină la Institutul Medical Harvard. "Am descoperit că această practică este de mare ajutor în hipertensiune, anxietate, depresii mici şi mijlocii, furii sau nemulţumiri profunde, insomnii, printre multe altele."
Oamenii îşi dau seama intuitiv, că a face ceva pentru a-şi calma sistemul nervos îi ajută, spune el. Un studiu din 2004 bazat pe fonduri federale a dovedit faptul că jumătate dintre americani practică o formă de relaxare, deşi cei mai mulţi din această categorie nu împărtăşesc acest lucru cu psihologii lor.
"Noi privim sănătatea ca fiind o piramidă triunghiulară" , spune Benson. "Prima faţă este reprezentată de medicamente, cea de a 2-a de chirurgie. Trebuie să existe şi o a 3-a faţă, iar noi am ajuns la concluzia că aceea este grija de sine, care implică elemente asemenea relaxării, nutriţiei şi exerciţiului."
Investigaţiile lui Benson în legătură cu efectul placebo, care este diferit de relaxare, l-a adus la concluzia că acesta funcţionează prin accesarea urmelor din memorie care reglează hormonii de stres – proces pe care el îl numeşte "însănătoşire prin memorie".
"Sunt 3 componente ale efectului placebo", spune el. "Credinţa şi aşteptările pacientului, credinţa şi aşteptările fizioterapeutului şi credinţele şi aşteptările care reies din relaţia celor doi.
Când cei doi sunt pe acelaşi plan, ies la iveală capacităţi de vindecare extraordinare. Dacă te consideri în stadiul de vindecare, există deseori posibilitatea ca tu să fii deja vindecat. Ar putea fi acesta raspunsul la toate bolile? Desigur că nu. Dar foarte multe medicamente îşi fac probabil efectul, datorită efectului placebo."
Intervenţiile psihologilor pot îmbunătăţi vindecarea, dar oare pot ele prelungi vieţile pacienţilor foarte bolnavi? Acest lucru rămâne foarte controversat, în ciuda faptului că studiile făcute pe acest domeniu arată un efect pozitiv al psihologiei în medicină. Alastair J. Cunningham de la Institutul de Cancer din Ontario a descoperit faptul că pacienţii bolnavi de cancer care încă mai sperau la vindecare trăiau mai mult decât cei care erau în acelaşi stadiu al bolii dar care erau frustraţi de stres şi depresie.
"Avem nişte dovezi care ne arată faptul că atunci când oamenii se implică mai mult în a se ajuta pe ei înşişi, ei îşi cresc de fapt rata de viaţă", spune Cunningham. "Dar nu există nici o garanţie că aceste lucruri se întâmplă cu adevărat."
Poate fericirea să ne ajute vindecarea?
Dacă stresul produce schimbări chimice dăunătoare corpului în creier, poate fericirea produce schimbări benefice? Această întrebare a fost scopul carierei lui Lee Berk, profesor asociat de promovare a sănătăţii şi educaţiei la Universitatea Loma Linda din Los Angeles.
Determinat fiind de cercetările sale de dinainte care susţineau că râsul la comedii îl ajutau să evite boli care afectau sistemul imunitar, Berk a descoperit că râsul, ca şi exerciţiul, muzica şi meditaţia, cresc nivelul de endorfină a corpului. Endorfina, care este de fapt morfină produsă de corpul uman, este o substanţă care ne regleaza starea de zi cu zi şi care reduce hormonii de stres.
"Face ca ritmul cardiac să fie mai lent, scade presiunea sângelui şi reduce ritmul respirator astfel încât să nu fii nevoit să respiri cadenţat", spune Berk. "Se instalează în celulele sistemului imunitar şi produce schimbări benefice."
Studiul lui Berk în legătură cu pacienţii care au suferit primul lor atac de cord, arată faptul că cei care se uită la o comedie jumătate de oră pe zi sunt în mod semnificativ mai puţin predispuşi la un al 2-lea atac de cord în comparaţie cu cei cărora nu le-a fost recomandat tratamentul prin umor.
El spune deasemenea că şi dacă am impregna pilulele cu bucurie, din cauza efectelor pe care le-ar produce, tot ar trebui să cerem aprobarea guvernului.
[preluare din http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou]
Sursa: roaim.net.tf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu