Toate - "bune şi frumoase", dar nu simt nimic

Mulţi oameni care sunt plini de speranţe şi sunt de acord că umanitatea trece prin profunde transformări, rămân totuşi cantonaţi în vechea paradigmă, în vechiul mod de a trăi (care, pentru ei, este încă actual). Anume, ei aşteaptă încă să survină unul sau mai multe evenimente care să faciliteze sau chiar să instaureze schimbările necesare pe care le aprobăm cu toţii.
Practic, umanitatea este într-o continuă stare de AŞTEPTARE care se prelungeşte zi după zi, lună după lună. Unii ar spune că este vorba, de fapt, despre RĂBDARE, dar asta ar însemna că, cel puţin, s-ar şti cu exactitate ceea ce urmează să se petreacă. Dar realitatea este că nimeni nu ştie ce urmează să se petreacă cu exactitate. Aşa că, nu este deloc vorba despre a fi răbdător, în acest caz. Este doar o aşteptare. Este o atitudine pasivă în care fiecare vrea ca altcineva (poate, vreun conducător), sau altceva (un eveniment natural) să dea un imbold, să înlocuiască lipsa de energie, energie care este necesară pentru transformarea personală a fiecăruia.

O primă observaţie este aceea că AŞTEPTAREA s-ar putea să se prelungească foarte mult, extrem de mult. Astfel, s-ar putea adăuga zile, luni, sau chiar ani şi zeci de ani la timpul pe care deja l-am pierdut prin aşteptare. ZECI DE ANI. Ştiind asta, cine ar vrea să-şi mai petreacă următoarele câteva zeci de ani trăind în aceeaşi stare de fapt care există astăzi? ...Trăind această asteptare lâncedă, "de melc"? Este o întrebare la care ar trebui să ne gândim fiecare cu importanţa pe care o merită.
Unii ar spune că ar vrea să survină mai repede toate schimbările necesare, ba alţii ar spune că ar fi dispuşi să facă ceva, dar nu prea ştiu ce anume... şi de aceea ei au ales să aştepte în continuare, motivându-şi atitudinea pasivă în acest fel. În aceste condiţii, ce e de făcut?

Încă din primele luni ale anului 2013 am găsit de cuviinţă că ar fi interesant pentru toţi ceilalţi (adică, pentru voi), să vă împărtăşesc din experienţele pe care le-am avut în acele zile. Este vorba de modul în care am interacţionat cu cea mai nouă "prezenţă" din acest sistem solar şi care este cunoscută cu numele de energia fotonică. Detalii despre toate acestea găsiţi în "Cum ne pregătim pentru 4D ?".

De ce am adus în discuţie, din nou, energia fotonică? Pentru că această energie fotonică poate să ne ajute să înfăptuim acele transformări personale pe care le dorim. Atitudinea pasivă de aşteptare ne-productivă este efectul unei lipse. A faptului că, aşa cum îmi spunea cineva, "nu simt nimic, deşi înţeleg şi sunt de acord cu toate aceste schimbări din ziua de azi". Sau, "toate sunt bune şi frumoase, dar nu simt nimic".
Această LIPSĂ a simţirii, sau care ar putea fi descrisă plastic ca o NE-SIMŢIRE, este cauza ce ne împiedică să devenim ACTIVI, să acţionăm. Pentru că, ne-simţind nimic, nu avem motive să "investim" intenţia noastră şi energiile noastre în ceva care, din punctul de vedere al celui ne-simţit, nu există! Nu există, doar pentru că el nu simte că există. Din punctul lui de vedere, chiar dacă alţii spun că există şi chiar descriu cu detalii concrete, pentru el nu poate să existe pentru simplul fapt că el nu simte. Aceasta este judecata interioară, motivaţia - adesea ne-conştientizată - a atitudinii sale de "melc".

Este corect să fie aşa. Nu poţi să obligi pe nimeni să acţioneze CU EFICIENŢĂ într-o anumită direcţie, dacă acea persoana nu simte, în prealabil, că aşa ar trebui să acţioneze. De aceea, aşteptarea pasivă este o consecinţă corectă şi a acestei realităţi.

Ce e de făcut, în această situaţie?

Fiinţa umana actuală, în majoritate, este una care îşi trăieşte viaţa în mod pasiv-reactiv. Adică, dacă nu se petrece nimic, "viaţa merge înainte" (nu comentez acest "înainte"). Dacă însă este "călcat pe picior", atunci reacţionează. Recunoaştem că în acest model se încadrează imensa majoritate a oamenilor de pe Pământ. Rămânând în această stare de fapt, în această paradigmă a pasiv-reactivităţii, nu se poate face nimic. 

Însă, dacă ieşim din această paradigmă, dacă ne ridicăm "privirea" şi gândirea undeva mai sus şi observăm situaţia din acest nou punct de vedere superior, atunci soluţia apare ca fiind evidentă: să încetăm să mai fim pasiv-reactivi. Doar fiind ACTIVI reuşim să trecem peste obstacole, să ne mobilizam pentru a obţine ceea ce intenţionăm. Soluţia este, deci, să nu mai fim leneşi.

Concret, pentru a aduce schimbarea cea mult aşteptată de fiecare dintre noi, este suficient dar necesar să începem să simţim. "Cum, adică, să începem să simţim?", se vor întreba unii... care s-au obişnuit să simtă doar atunci când sunt "călcaţi pe picior". Ei, da, aici e o adevărată schimbare de paradigmă. Aceştia vor fi complet uluiţi să afle că este perfect posibil să începi să simţi - la voinţă. 

Aici e util un exemplu clasic: aminteşte-ţi de momentele în care ai simţit că eşti fericit, sau măcar bucuros. Aminteşte-ţi de trăirile tale de fericire şi bucurie. Aminteşte-ţi în detaliu de toate aspectele pe care le-ai trăit în acele momente plăcute, şi trăieşte-le din nou acum pe măsură ce îţi aminteşti... E un exerciţiu foarte bun care ilustrează în mod practic modul în care poţi să simţi la voinţă. (Un "adjuvant" foarte util sunt fotografiile care au fost realizate în acele momente din trecut, şi care evocă "atmosfera" de atunci.)
Ulterior, după ce te-ai familiarizat cu acest procedeu simplu dar eficient, vei putea să începi să simţi la voinţă şi alte trăiri care, spre exemplu, nu fac parte din categoria "amintiri personale". Această afirmaţie s-ar putea să şocheze pe unii, dar este la fel de adevărată. Pentru asta e necesar să fii "deschis la minte şi la suflet" pentru a-ţi permite ţie însuţi să simţi ceea ce intenţionezi să simţi. Un ajutor în această directie este să îţi îndrepţi toată atenţia către acel aspect pe care intenţionezi să îl simţi. Dacă, în plus, eşti interesat cu adevărat (şi nu doar mental) de aspectul respectiv, atunci mobilizarea resurselor tale interioare se face "de la sine", şi succesul este garantat. Secretul este, deci, să fii cu adevărat interesat, să simţi din inimă că vrei să descoperi acele aspecte.

În acest fel, pornind pe calea descoperirii unei lumi care este, practic, o nouă lume, reuşeşti să părăseşti vechea paradigmă închistată şi rigidă care făcea ca să trăieşti viaţa într-un mod pasiv-reactiv, şi să îţi faci un "upgrade" personal îmbrăţişând noua paradigmă fluidă care îţi permite să trăieşti o viaţă ACTIVĂ, descoperindu-ţi potenţiale de care nu aveai habar că dispui, uimindu-te pe tine însuţi şi deopotrivă pe ceilalţi prin transformarea ta uluitoare. Astfel, vei fi un exemplu viu demn de urmat, pentru cei care te cunosc. Vei fi un "catalizator" al noii lumi, al noului Pământ ascensionat.

Sursa: http://roaim.de.vu