Citeste prima parte aici:
http://sfatuitoarea.blogspot.ro/2013/09/evrei-ce-se-ridica-impotriva.html
Religia
Ţara pe care a ridicat-o Israelul - şi care mai înainte a fost cunoscută sub numele de Palestina - a fost străbătută de Moise, de Iisus Hristos şi de Mahomed; fiind leagănul marilor evenimente religioase, cu drept cuvânt i s-a spus Ţara Sfântă. Însă unii ar putea presupune că dacă Palestina a devenit Israel, şi Israelul trebuie să păstreze acel caracter de "Ţară Sfântă".
Când Palestina era locuită de arabi palestinieni şi de către evrei palestinieni, între ei a domnit o convieţuire armonioasă. De când au năvălit sioniştii, au transformat Israelul în naţiunea cea mai păcătoasă, în care numai cca 5% din evrei sunt religioşi. Singurii credincioşi din Israel sunt arabii mahomedani şi creştinii.
Legile Israelului persecută toate religiile
Este împotriva legii să încerci să converteşti un evreu la o altă religie, chiar şi dacă evreul respectiv este un ateu sau un umanist.
Un creştin este lăsat să-şi predice credinţa, dar numai în interiorul unei clădiri, a Bisericii, dar în afara clădirii respective, pe stradă, numai să vorbeşti despre credinţa creştină şi eşti pasibil de o pedeapsă de cinci ani de închisoare.
Dacă dai un Nou Testament unui evreu, poţi primi cinci ani de închisoare. Chiar şi dacă-i dai un cadou nevinovat unui evreu, ca de exemplu alimente etc. poate fi interpretat ca o tentativă de a-l ademeni, de a-l converti.
Acelaşi regim sever se aplică şi mahomedanilor. Problema religioasă este foarte delicată pentru sionişti, pentru că atât evreii cât şi cei care nu sunt evrei văd Israelul ca pe o ţară religioasă, cu deplină libertate pentru a-ţi practica propria credinţă religioasă. De aceea sioniştii nu îndrăznesc să persecute religia iudaică, de teamă de a nu răscula întreaga opinie contra lor, astfel încât deocamdată o tolerează împotriva voinţei lor.
Poporul ales
Poporul american a fost făcut să creadă că evreii sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Acest mit a fost iniţiat de un grup de rabini care au luat extrase din Biblie şi le-au interpretat în aşa fel încât să însemne că ei ar fii aleşii lui Dumnezeu. Nu este însă straniu ca tocmai cei mai necredincioşi sunt aceia care ţipă sus şi tare că ei ar fi aleşii lui Dumnezeu?
Cineva care a citit cu atenţie Biblia ştie că pe vremuri Dumnezeu a făcut anumite favoruri evreilor, dar aceste favoruri au fost rezultatul unor convenţii care cuprindeau anumite condiţii. Acestea prevedeau că evreii trebuie să se supuna Cuvântului lui Dumnezeu. Evreii însă au călcat aceste convenţii de multe ori şi L-au respins chiar şi pe Dumnezeu, întorcându-şi faţa către Mamona. Nu trebuie să fii un erudit al Bibliei ca să-ţi dai seama că până şi cei credincioşi şi-au pierdut calitatea de a fi aleşii lui Dumnezeu.
Violenţă şi teroare
La primul congres al sioniştilor, ţinut în 1897 la Basel în Elveţia, unul dintre scopurile propuse a fost crearea unui stat pentru evrei în Palestina. În acea epocă erau foarte puţini evrei în Palestina şi aceia erau aproape toţi sefarzi, care trăiau în bună vecinătate cu arabii. După congresul din Basel au început emigrările spre Palestina ale evreilor ashkenazi şi cumpărarea a tot ce li se oferea ca teren.
Totuşi, prin 1920 abia 2% din suprafaţa Palestinei era în mâinile evreilor. În 1948, anul când a fost declarată Palestina ca stat al evreilor, suprafaţa posedată de evrei era încă sub 6%. Pentru a putea "acomoda" cât mai mulţi evrei, ei aveau nevoie de mai mult teren, însă arabii palestinieni refuzau să vândă. Pentru a obţine mai mult teren sioniştii ashkenazi au recurs la teroare.
Primul atac l-au dat asupra localităţii Deir Yassin. În 9 aprilie 1948, două bande de terorişti, Irgun şi Stern, au atacat şi au masacrat peste 250 de persoane, adulţi, femei şi copii. Conducătorul atacului a fost Menachem Begin, cel care mai târziu a devenit prim-ministru. În legătură cu acest masacru el a declarat: "Fără acest atac asupra lui Deir Yassin azi nu am fi avut Israelul".
Acest masacru a băgat groaza în Palestinieni care au început să fugă din calea lor. Teroriştii sionişti cutreirau satele cu maşini cu megafoane ameninţând populaţia că dacă nu vor fugi de bunăvoie, masacrul de la Deir Yassin se va repeta.
Au urmat apoi alte masacre:
- au omorât 60 de palestinieni în Balad Esh-Sheikh;
- au aruncat în aer 20 de locuinţe în Sa-Sa, omorând 60 de femei şi copii;
- au omorât un mare număr de femei care lucrau în Mănăstirea Sf. Simion din Ierusalim;
- au omorât 200 de persoane, majoritatea bătrâni, în satul Ed-Dawayimeh;
- au omorât 51 de muncitori când se întorceau de la munca câmpului în Kafr Quasem;
- locuitorii creştini din Kaba Bir-im au fost alungaţi iar locuinţele distruse. Au profanat cimitirul şi au distrus 73 de cruci de morminte.
În această perioadă de câteva luni cât a durat teroarea, cca. 300 000 de palestinieni şi arabi creştini au fost alungaţi de la casele lor iar cei care au refuzat să plece au fost omorâţide către ashkenazii comunişti.
După 14 mai 1948, ziua în care a fost declarată înfiinţarea statului Israel, au fost distruse 350 de biserici creştine şi moschei arabe de către teroriştii sionişti.
Sioniştii îşi elimină adversarii
Pentru a-şi atinge scopul, sioniştii nu vor lăsa pe nimeni să le stea în cale. În cursul celui de Al Doilea Război Mondial sioniştii au colaborat strâns cu naziştii germani, trimiţând masele evreieşti în lagărele de concentrare hitleriste. Nu a fost deloc o surpriză nici scufundarea vasului "Patria", care transporta 252 de evrei emigranţi spre Palestina, bănuiţi de către sionişti că le sunt adversari.
Într-un alt incident din aceleaşi temeri, a fost scufundat vasul "Struma", fiind omorâte 760 de persoane.
Nici chiar mari personalităţi politice nu au fost imune la atacurile teroriste ale sioniştilor. În 1948, într-un efort de împăcare a situaţiei în acea regiune, Naţiunile Unite l-au trimis pe Contele Folke Bernadotte, care vroia să împartă Palestina în două, pentru evrei şi pentru pelestinienii arabi. Acest lucru i-a înfuriat pe sionişti şi sfidând statutul diplomatic, justiţia şi bunacuviinţă, l-au omorât pe el şi pe şoferul său în drum spre casă pe una din străzile Ierusalimului.
Zeci de milioane de suflete au fost masacrate în Rusia după revoluţia comunistă iniţiată şi susţinută de către sionişti. Acum, în Palestina, urmează aceeaşi cale. Pentru a-i alunga pe arabi de la vetrele lor ei au măcelărit nenumărate mii de suflete şi au lăsat fără locuinţe alte câteva sute de mii.
Problema care se pune este: Câţi arabi vor ucide ei când vor câştiga controlul absolut asupra Orientului Mijlociu şi când vor fi câştigat şi controlul fizic total asupra Americii?
Este în joc acum libertatea sau sclavia
După părerea lui Jack Bernstein, autorul broşurii din care a extras acest rezumat, pentru a-i împiedica pe sionişti în conspiraţia lor există două puncte cheie:
1. Unul din pilonii de acţiune ai sionisto-bolsevicilor este în New York. De aici a plecat sprijinul financiar şi organizatoric şi s-a stabilit planul de bătaie pentru revoluţia comunistă din Rusia. Această revoluţie a instalat cel de al doilea pilon al conspiraţiei la Moscova, care nu s-ar fi realizat fără acest sprijin al New Yorkului.
2. Comunismul nu s-ar fi născut şi multe din problemele cu care trebuie să se confrunte poporul american acum nu ar fi existat dacă poporul american ar fi fost corect informat asupra acţiunilor sionisto-comuniste din New York. Înainte însă de a fi început această conspiraţie, ei şi-au asigurat controlul presei şi în special al agenţiilor de ştiri naţionale şi internaţionale. Din moment ce şi-au asigurat acest control şi asupra staţiilor de radio şi televiziune, ei au avut posibilitatea să dea sensul dorit de ei ştirilor sau chiar să le omită total pe cele cu privire la conspiraţia lor.
Singura soluţie rămâne demascarea lor.
În 1920, Henri Ford scria : "Dacă poporul american ar ajunge vreodată să cunoască adevărul despre această clică de evrei, asta ar putea să fie scăparea."
Ceea ce ar fi vrut să spune Henri Ford este: Dacă poporul american ar afla adevărul, el ar iniţia orice acţiune ar fi necesară pentru a opri conspiraţia acestei bande de evrei sionisto-bolsevice.
Unele persoane avizate încearcă să informeze poporul american despre pericolul ce-l reprezintă sionismul pentru America şi pentru lumea liberă, însă, încă este mult prea puţin pentru a avea un efect. Ar fi în interesul aproape a tuturor ca în mod liniştit însă susţinut să ajute la difuzarea unor astfel de ştiri.
O înfruntare
Conţinutul acestei cărţi ar putea să provoace o reacţie puternică în rândul sioniştilor. Sunt în deplină gardă în ceea ce priveşte tactica voastră, fraţii mei sionişti, cu care-i aduceţi la tăcere pe toţi aceia care vă expun planurile subversive.
Dacă persoana respectivă este un creştin, voi urlaţi: "Eşti un antisemit!", ceea ce nu este mai mult decât un nor de fum menit să vă ascundă acţiunile.
Dacă însă persoana respectivă este un evreu, voi recurgeţi la alte mijloace, ca:
- întâi îl ignoraţi, în speranţa că informaţiile sale nu ajung la un public prea numeros;
- dacă informaţia străbate la cercuri mai largi, voi începeţi să ridiculizaţi atât informaţia cât şi persoana sau persoanele în cauză;
- dacă asta nu-i suficient pentru a-l scoate din scenă, voi încercaţi să-i asasinaţi caracterul. Dacă el nu a avut până acum scandaluri, voi sunteţi dispuşi oricând să i le fabricaţi;
- dacă nici asta nu ajunge, atunci recurgeţi la atac fizic;
Dar niciodată nu aţi încercat să vă justificaţi acţiunea.
Aşadar, înainte de a începe să-mi astupaţi gura, eu vă ofer această înfruntare:
- să constituiţi un grup de sionişti care să vă susţină cauza, şi eu voi susţine un număr egal de persoane antisioniste şi pro-americani şi câţiva martori.
Atunci sioniştii şi anti-sioniştii vor dezbate cele scrise în această carte cât şi alt material conex cu conţinutul ei.
Să explorăm aceste informaţii şi să lăsăm poporul american să hotărască singur care dintre ele sunt corecte şi care sunt false.
Nu este asta o înfruntare?
În mod precis aţi accepta această înfruntare dacă cele scrise nu ar fi adevărate, însă, dacă voi începeţi să strigaţi : "Minciuni, toate sunt minciuni!" şi refuzaţi să dezbateţi, prin asta aţi mărturisit poporului american că cele scrise de mine sunt adevărate.
Jack Bernstein, The Noontide Press, 1984
P.S.
"Confruntarea" propusă de autor în rândurile de mai sus nu a avut loc niciodată, dimportivă: la numai câţiva ani după publicarea acestor dezvăluiri - acest evreu, Jack Bernstein - a fost ucis. Ca o ironie a sorţii, Bernstein îşi "prognosticase" tragicul sfârşit. Acest aspect este incredibil, dar totuşi este adevărat. În memoria acestuia am hotărât şi noi să publicăm la rândul nostru rândurile de mai sus.
Articol preluat din Revista Lumea
Sursa: http://roaim.co.nr
http://sfatuitoarea.blogspot.ro/2013/09/evrei-ce-se-ridica-impotriva.html
Religia
Ţara pe care a ridicat-o Israelul - şi care mai înainte a fost cunoscută sub numele de Palestina - a fost străbătută de Moise, de Iisus Hristos şi de Mahomed; fiind leagănul marilor evenimente religioase, cu drept cuvânt i s-a spus Ţara Sfântă. Însă unii ar putea presupune că dacă Palestina a devenit Israel, şi Israelul trebuie să păstreze acel caracter de "Ţară Sfântă".Când Palestina era locuită de arabi palestinieni şi de către evrei palestinieni, între ei a domnit o convieţuire armonioasă. De când au năvălit sioniştii, au transformat Israelul în naţiunea cea mai păcătoasă, în care numai cca 5% din evrei sunt religioşi. Singurii credincioşi din Israel sunt arabii mahomedani şi creştinii.
Legile Israelului persecută toate religiile
Este împotriva legii să încerci să converteşti un evreu la o altă religie, chiar şi dacă evreul respectiv este un ateu sau un umanist.
Un creştin este lăsat să-şi predice credinţa, dar numai în interiorul unei clădiri, a Bisericii, dar în afara clădirii respective, pe stradă, numai să vorbeşti despre credinţa creştină şi eşti pasibil de o pedeapsă de cinci ani de închisoare.
Dacă dai un Nou Testament unui evreu, poţi primi cinci ani de închisoare. Chiar şi dacă-i dai un cadou nevinovat unui evreu, ca de exemplu alimente etc. poate fi interpretat ca o tentativă de a-l ademeni, de a-l converti.
Acelaşi regim sever se aplică şi mahomedanilor. Problema religioasă este foarte delicată pentru sionişti, pentru că atât evreii cât şi cei care nu sunt evrei văd Israelul ca pe o ţară religioasă, cu deplină libertate pentru a-ţi practica propria credinţă religioasă. De aceea sioniştii nu îndrăznesc să persecute religia iudaică, de teamă de a nu răscula întreaga opinie contra lor, astfel încât deocamdată o tolerează împotriva voinţei lor.
Poporul ales
Poporul american a fost făcut să creadă că evreii sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Acest mit a fost iniţiat de un grup de rabini care au luat extrase din Biblie şi le-au interpretat în aşa fel încât să însemne că ei ar fii aleşii lui Dumnezeu. Nu este însă straniu ca tocmai cei mai necredincioşi sunt aceia care ţipă sus şi tare că ei ar fi aleşii lui Dumnezeu?Cineva care a citit cu atenţie Biblia ştie că pe vremuri Dumnezeu a făcut anumite favoruri evreilor, dar aceste favoruri au fost rezultatul unor convenţii care cuprindeau anumite condiţii. Acestea prevedeau că evreii trebuie să se supuna Cuvântului lui Dumnezeu. Evreii însă au călcat aceste convenţii de multe ori şi L-au respins chiar şi pe Dumnezeu, întorcându-şi faţa către Mamona. Nu trebuie să fii un erudit al Bibliei ca să-ţi dai seama că până şi cei credincioşi şi-au pierdut calitatea de a fi aleşii lui Dumnezeu.
Violenţă şi teroare
La primul congres al sioniştilor, ţinut în 1897 la Basel în Elveţia, unul dintre scopurile propuse a fost crearea unui stat pentru evrei în Palestina. În acea epocă erau foarte puţini evrei în Palestina şi aceia erau aproape toţi sefarzi, care trăiau în bună vecinătate cu arabii. După congresul din Basel au început emigrările spre Palestina ale evreilor ashkenazi şi cumpărarea a tot ce li se oferea ca teren.Totuşi, prin 1920 abia 2% din suprafaţa Palestinei era în mâinile evreilor. În 1948, anul când a fost declarată Palestina ca stat al evreilor, suprafaţa posedată de evrei era încă sub 6%. Pentru a putea "acomoda" cât mai mulţi evrei, ei aveau nevoie de mai mult teren, însă arabii palestinieni refuzau să vândă. Pentru a obţine mai mult teren sioniştii ashkenazi au recurs la teroare.
Primul atac l-au dat asupra localităţii Deir Yassin. În 9 aprilie 1948, două bande de terorişti, Irgun şi Stern, au atacat şi au masacrat peste 250 de persoane, adulţi, femei şi copii. Conducătorul atacului a fost Menachem Begin, cel care mai târziu a devenit prim-ministru. În legătură cu acest masacru el a declarat: "Fără acest atac asupra lui Deir Yassin azi nu am fi avut Israelul".
Acest masacru a băgat groaza în Palestinieni care au început să fugă din calea lor. Teroriştii sionişti cutreirau satele cu maşini cu megafoane ameninţând populaţia că dacă nu vor fugi de bunăvoie, masacrul de la Deir Yassin se va repeta.Au urmat apoi alte masacre:
- au omorât 60 de palestinieni în Balad Esh-Sheikh;
- au aruncat în aer 20 de locuinţe în Sa-Sa, omorând 60 de femei şi copii;
- au omorât un mare număr de femei care lucrau în Mănăstirea Sf. Simion din Ierusalim;
- au omorât 200 de persoane, majoritatea bătrâni, în satul Ed-Dawayimeh;
- au omorât 51 de muncitori când se întorceau de la munca câmpului în Kafr Quasem;
- locuitorii creştini din Kaba Bir-im au fost alungaţi iar locuinţele distruse. Au profanat cimitirul şi au distrus 73 de cruci de morminte.
În această perioadă de câteva luni cât a durat teroarea, cca. 300 000 de palestinieni şi arabi creştini au fost alungaţi de la casele lor iar cei care au refuzat să plece au fost omorâţide către ashkenazii comunişti.
După 14 mai 1948, ziua în care a fost declarată înfiinţarea statului Israel, au fost distruse 350 de biserici creştine şi moschei arabe de către teroriştii sionişti.
Sioniştii îşi elimină adversarii
Pentru a-şi atinge scopul, sioniştii nu vor lăsa pe nimeni să le stea în cale. În cursul celui de Al Doilea Război Mondial sioniştii au colaborat strâns cu naziştii germani, trimiţând masele evreieşti în lagărele de concentrare hitleriste. Nu a fost deloc o surpriză nici scufundarea vasului "Patria", care transporta 252 de evrei emigranţi spre Palestina, bănuiţi de către sionişti că le sunt adversari.Într-un alt incident din aceleaşi temeri, a fost scufundat vasul "Struma", fiind omorâte 760 de persoane.
Nici chiar mari personalităţi politice nu au fost imune la atacurile teroriste ale sioniştilor. În 1948, într-un efort de împăcare a situaţiei în acea regiune, Naţiunile Unite l-au trimis pe Contele Folke Bernadotte, care vroia să împartă Palestina în două, pentru evrei şi pentru pelestinienii arabi. Acest lucru i-a înfuriat pe sionişti şi sfidând statutul diplomatic, justiţia şi bunacuviinţă, l-au omorât pe el şi pe şoferul său în drum spre casă pe una din străzile Ierusalimului.
Zeci de milioane de suflete au fost masacrate în Rusia după revoluţia comunistă iniţiată şi susţinută de către sionişti. Acum, în Palestina, urmează aceeaşi cale. Pentru a-i alunga pe arabi de la vetrele lor ei au măcelărit nenumărate mii de suflete şi au lăsat fără locuinţe alte câteva sute de mii.
Problema care se pune este: Câţi arabi vor ucide ei când vor câştiga controlul absolut asupra Orientului Mijlociu şi când vor fi câştigat şi controlul fizic total asupra Americii?
Este în joc acum libertatea sau sclavia
După părerea lui Jack Bernstein, autorul broşurii din care a extras acest rezumat, pentru a-i împiedica pe sionişti în conspiraţia lor există două puncte cheie:1. Unul din pilonii de acţiune ai sionisto-bolsevicilor este în New York. De aici a plecat sprijinul financiar şi organizatoric şi s-a stabilit planul de bătaie pentru revoluţia comunistă din Rusia. Această revoluţie a instalat cel de al doilea pilon al conspiraţiei la Moscova, care nu s-ar fi realizat fără acest sprijin al New Yorkului.
2. Comunismul nu s-ar fi născut şi multe din problemele cu care trebuie să se confrunte poporul american acum nu ar fi existat dacă poporul american ar fi fost corect informat asupra acţiunilor sionisto-comuniste din New York. Înainte însă de a fi început această conspiraţie, ei şi-au asigurat controlul presei şi în special al agenţiilor de ştiri naţionale şi internaţionale. Din moment ce şi-au asigurat acest control şi asupra staţiilor de radio şi televiziune, ei au avut posibilitatea să dea sensul dorit de ei ştirilor sau chiar să le omită total pe cele cu privire la conspiraţia lor.
Singura soluţie rămâne demascarea lor.
În 1920, Henri Ford scria : "Dacă poporul american ar ajunge vreodată să cunoască adevărul despre această clică de evrei, asta ar putea să fie scăparea."
Ceea ce ar fi vrut să spune Henri Ford este: Dacă poporul american ar afla adevărul, el ar iniţia orice acţiune ar fi necesară pentru a opri conspiraţia acestei bande de evrei sionisto-bolsevice.
Unele persoane avizate încearcă să informeze poporul american despre pericolul ce-l reprezintă sionismul pentru America şi pentru lumea liberă, însă, încă este mult prea puţin pentru a avea un efect. Ar fi în interesul aproape a tuturor ca în mod liniştit însă susţinut să ajute la difuzarea unor astfel de ştiri.
O înfruntare
Conţinutul acestei cărţi ar putea să provoace o reacţie puternică în rândul sioniştilor. Sunt în deplină gardă în ceea ce priveşte tactica voastră, fraţii mei sionişti, cu care-i aduceţi la tăcere pe toţi aceia care vă expun planurile subversive.Dacă persoana respectivă este un creştin, voi urlaţi: "Eşti un antisemit!", ceea ce nu este mai mult decât un nor de fum menit să vă ascundă acţiunile.
Dacă însă persoana respectivă este un evreu, voi recurgeţi la alte mijloace, ca:
- întâi îl ignoraţi, în speranţa că informaţiile sale nu ajung la un public prea numeros;
- dacă informaţia străbate la cercuri mai largi, voi începeţi să ridiculizaţi atât informaţia cât şi persoana sau persoanele în cauză;
- dacă asta nu-i suficient pentru a-l scoate din scenă, voi încercaţi să-i asasinaţi caracterul. Dacă el nu a avut până acum scandaluri, voi sunteţi dispuşi oricând să i le fabricaţi;
- dacă nici asta nu ajunge, atunci recurgeţi la atac fizic;
Dar niciodată nu aţi încercat să vă justificaţi acţiunea.
Aşadar, înainte de a începe să-mi astupaţi gura, eu vă ofer această înfruntare:
- să constituiţi un grup de sionişti care să vă susţină cauza, şi eu voi susţine un număr egal de persoane antisioniste şi pro-americani şi câţiva martori.
Atunci sioniştii şi anti-sioniştii vor dezbate cele scrise în această carte cât şi alt material conex cu conţinutul ei.Să explorăm aceste informaţii şi să lăsăm poporul american să hotărască singur care dintre ele sunt corecte şi care sunt false.
Nu este asta o înfruntare?
În mod precis aţi accepta această înfruntare dacă cele scrise nu ar fi adevărate, însă, dacă voi începeţi să strigaţi : "Minciuni, toate sunt minciuni!" şi refuzaţi să dezbateţi, prin asta aţi mărturisit poporului american că cele scrise de mine sunt adevărate.
Jack Bernstein, The Noontide Press, 1984
P.S.
"Confruntarea" propusă de autor în rândurile de mai sus nu a avut loc niciodată, dimportivă: la numai câţiva ani după publicarea acestor dezvăluiri - acest evreu, Jack Bernstein - a fost ucis. Ca o ironie a sorţii, Bernstein îşi "prognosticase" tragicul sfârşit. Acest aspect este incredibil, dar totuşi este adevărat. În memoria acestuia am hotărât şi noi să publicăm la rândul nostru rândurile de mai sus.
Articol preluat din Revista Lumea
Sursa: http://roaim.co.nr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu