Academia Română este o voce importantă în opoziția față de proiectul de la Roșia Montană. 
Președintele Academiei, Ionel Haiduc, mi-a explicat, simplu și convingător, de ce proiectul de la Roșia Montană nu trebuie să se întâmple.
VICE: De ce Academia Română, cel mai înalt for de știință și de cultură din România, se opune exploatării de la Roşia Montană?
Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române: Îngrijorarea Academiei Române a pornit de la riscurile exploatării la suprafață, în carieră deschisă, procedeu care pune în pericol zona arheologică de mare importanță de la Roșia Montană. O analiză atentă a proiectului în urma consultării mai multor specialiști a dus la o poziție a Academiei referitoare la aspectele mai complexe ale proiectului. De fapt, trebuie să ne referim la ideea exploatării aurului și a altor metale importante în întreaga zonă a Munților Apuseni, nu doar la Roșia, pentru că sunt vizate si alte locuri unde există asemenea resurse.
România poate fi bogată dacă își exploatează și valorifică resursele în mod inteligent. În ce condiții s-ar putea exploata aurul de la Roșia?
În prezent exploatarea aurului în Apuseni poate fi luată în considerare numai cu îndeplinirea a trei condiții: exploatarea să se facă în galerii subterane și nu în cariera deschisă, beneficiile financiare ale Statului Român să fie semnificative și să se folosească o tehnologie fără cianură. Există informații despre tehnologii fără cianură, la fel de eficiente economic și tehnologic (de exemplu procedeul Haber Gold sau un procedeu elaborat de cercetători de la Baia Mare). Acestea ar trebui verificate și evaluate ca alternative.
Când Comisia pentru UNESCO a vizitat Roşia, academicianul Alexandru Vulpe a spus: „Nu am văzut oameni morţi de cianură, dar de foame da.” Ce trebuie să înţeleagă oamenii care nu se tem de exploatarea cu cianură despre această substanţă?
Nu am cunoscut această afirmație care mă surprinde. Oare domnul Vulpe nu știe că naziștii au folosit cianura în camerele de gazare de la Auschwitz? Acolo au murit multe mii de oameni.
În schimb nu am auzit să fi murit cineva de foame nici la Roșia Montană, nici în altă parte în România. Toți folosim uneori afirmația „mor de foame”, dar la modul figurat. Un om harnic nu moare de foame!
Este adevărat că cianura este folosită în industrie, cu mari precauții și de persone cu o calificare potrivită, dar scara la care se preconizează utilizarea ei în proiectul discutat este foarte mare și riscurile sunt pe măsură, începând cu transportul, continuând cu mânuirea ei în procesul tehnologic și terminând cu „neutraliarea” ei (inevitabil incompletă) la sfârșitul procesului.
De asta trebuie să se facă exploatarea în galerii subterane?
Da, nu afecteaza mediul înconjurător, nu mutilează peisajul și nu pune în pericol zona arheologică. Efectele exploatării în carieră deschisă pot fi văzute la Roșia Poieni, unde extragerea cuprului a creat un crater uriaș. În cazul preconizat pentru aurul de la Rosia Montană s-ar realiza patru asemenea cratere, poate de dimensiuni mai mari, iar dacă operațiunile s-ar extinde și în alte zone, peisajul Munților Apuseni ar suferi cumplit.
Credeți că redevența de 6% este mulțumitoare?
Este prea putin. În practica internațională, mai ales la petrol dar și la metale, se aplică așa numitele „contracte de împărțire a producției” (în engleză „production sharing agreements”). Acestea pornesc de la faptul că proprietar al resursei este statul, care este și proprietarul producției extrase. Operatorul (investitorul) primește din această producție o fracțiune care să acopere cheltuielile de investiție, de operare și un profit rezonabil, restul revenind statului proprietar. Acesta din urmă poate reține până la 80 % din producție! Oare țările arabe ar fi atât de bogate obtinând redevențe de numai 6%? În cazul de față, dacă vorbim de 360 tone de aur, asta
înseamnă 360 milioane de grame de aur proprietatea statului român; la o populație de 20 milioane de locuitori înseamnă că fiecarui cetățean al României îi revin 18 grame de aur! Sunt oare cetățenii României dispuși să rămână fiecare doar cu două, trei grame din această avere?
Și cum ar trebui să judecăm beneficiile?
Trebuie să avem în vedere veniturile directe rezultate din exploatarea aurului și argintului, care în forma actală cuprind redevențele, impozitul pe profit, impozitul pe salariile celor care lucrează, eventual alte taxe. Desigur, pot fi și alte venituri, indirecte sau colaterale – cu atât mai bine – dar acestea trebuiesc evaluate și prezentate separat.
Ce alte aspecte ale proiectului vă nemulțumesc?
Se preconizează că, în perioada de construcție vor fi create două mii de locuri de muncă, iar în cea de exploatare acestea sunt, după diverse estimări (chiar ale firmei în diferite etape ale ofertei) între 500 și 900. Ne întrebăm: ce se va întâmpla cu cei aproximativ o mie de șomeri care apar după doi ani de la începerea lucrărilor? Câți localnici pot fi utilizați și câți lucrători, tehnicieni sau specialiști trebuiesc aduși din afara zonei? Operațiunile cu cianură nu înseamnă minerit, sunt industrie chimică pură, care cere o anumită calificare specifică.
Care este poziţia dumneavoastră faţă de proiectul de lege care permite exploatarea?
Am impresia că din cauza contractului existent Guvernul Romaniei nu a avut prea multe grade de libertate sau opțiuni și a fost nevoit să supună proiectul judecății Parlamentului, ca for suprem de
reprezentare a populației. Este o decizie politică, iar Academia Romană nu se implică în politică. Într-o controversă națională nu acționăm ca organizație militantă, ci ne asumăm rolul de consiliere bazată pe analiză științifică. Concluziile și recomandările noastre sunt puse la dispoziția publicului și a factorilor de decizie, cu speranța că vor fi luate în seamă.
Personal salut recomandarea ca fiecare parlamentar să voteze după cum îi dictează conștiința și nu la comanda unui partid. Este iarăși o părere personală că, un partid care ar recomanda acceptarea proiectului, ar pierde multe voturi din această cauză în alegerile care urmează...
În măsurile propuse de această lege se lasă de înţeles că o companie privată va face exproprieri şi statul îi va da autorizaţii de construcţie în regim special.
Dacă se vor face exproprieri, legea riscă să fie in contradicție cu Constituția României, care garantează dreptul la proprietate. Este greu de demonstrat că un proiect economic al unei firme este o lucrare de utilitate publică generală (așa cum ar fi o cale ferată, o autostradă sau o hidrocentrală) și nu știu care ar fi decizia Curții Constituționale sau chiar a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) la o asemenea judecată.
De ce credeţi că Roşia Montană a aprins spiritul civic cel mai activ din ultimii ani?
Cred că spritul civic a fost stimulat în parte tocmai de campania de publicitate excesivă (și neconvingătoare) făcută de companie prin toate mijloacele media, campanie care a atras atenția unor cercuri largi ale populației. Efectul ei a fost exact invers decât cel scontat. Complexitatea a stârnit interesul mai multor categorii de cetățeni, cu preocupări și calificări diverse, care au ținut să-și exprime punctul de vedere.
Ce mesaj aveţi pentru români?
Să ne gândim de două ori înainte de a lua o decizie! Eu îmi pun speranța în înțelepciunea colectivă a parlamentarilor în judecarea proiectului. Sper că vor cântări drept, cu gândul la interesul național și imperativele dezvoltării durabile.
Presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc a declarat ca a fost deranjat de
afirmatia BNR ca nu are nevoie de aur, ca nu poate sau ca nu trebuie sa-l cumpere si a precizat caBNR nu trebuie sa-l cumpere, acesta fiind al statului roman si Banca Nationala trebuie sa-l pastreze.
"In industria petrolului, pana la 85% revine proprietarului, in industria aurului si a metalului exista, de asemenea, procente foarte mari care revin proprietarului. Eu consider ca acel aur ar trebui sa apartina Bancii Nationale, sa intre in Banca Nationala si cota parte sa revina firmei care-l scoate ca sa acopere cheltuielile de investitie, cheltuielile de exploatare, de operare si un profit rezonabil. Banca nu trebuie sa cumpere acest aur. Eu am fost deranjat de afirmatia bancii ca nu are nevoie, ca nu poate sau ca nu trebuie sa-l cumpere. Nu trebuie sa-l cumpere, este al nostru, al statului roman si Banca Nationala trebuie sa-l pastreze", a spus presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc.
sursa
http://www.vice.com/ro/read/operatiunile-cu-cianura-nu-inseamna-minerit
http://www.ziare.com/rosia-montana/gold-corporation/academia-romana-bnr-nu-trebuie-sa-cumpere-aurul-de-la-rosia-montana-1118932
http://adevarul2012.blogspot.ro/2013/09/ingrijorarea-academiei-romane-despre.html
Președintele Academiei, Ionel Haiduc, mi-a explicat, simplu și convingător, de ce proiectul de la Roșia Montană nu trebuie să se întâmple.
VICE: De ce Academia Română, cel mai înalt for de știință și de cultură din România, se opune exploatării de la Roşia Montană?
Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române: Îngrijorarea Academiei Române a pornit de la riscurile exploatării la suprafață, în carieră deschisă, procedeu care pune în pericol zona arheologică de mare importanță de la Roșia Montană. O analiză atentă a proiectului în urma consultării mai multor specialiști a dus la o poziție a Academiei referitoare la aspectele mai complexe ale proiectului. De fapt, trebuie să ne referim la ideea exploatării aurului și a altor metale importante în întreaga zonă a Munților Apuseni, nu doar la Roșia, pentru că sunt vizate si alte locuri unde există asemenea resurse.
România poate fi bogată dacă își exploatează și valorifică resursele în mod inteligent. În ce condiții s-ar putea exploata aurul de la Roșia?
În prezent exploatarea aurului în Apuseni poate fi luată în considerare numai cu îndeplinirea a trei condiții: exploatarea să se facă în galerii subterane și nu în cariera deschisă, beneficiile financiare ale Statului Român să fie semnificative și să se folosească o tehnologie fără cianură. Există informații despre tehnologii fără cianură, la fel de eficiente economic și tehnologic (de exemplu procedeul Haber Gold sau un procedeu elaborat de cercetători de la Baia Mare). Acestea ar trebui verificate și evaluate ca alternative.
Când Comisia pentru UNESCO a vizitat Roşia, academicianul Alexandru Vulpe a spus: „Nu am văzut oameni morţi de cianură, dar de foame da.” Ce trebuie să înţeleagă oamenii care nu se tem de exploatarea cu cianură despre această substanţă?
Nu am cunoscut această afirmație care mă surprinde. Oare domnul Vulpe nu știe că naziștii au folosit cianura în camerele de gazare de la Auschwitz? Acolo au murit multe mii de oameni.
În schimb nu am auzit să fi murit cineva de foame nici la Roșia Montană, nici în altă parte în România. Toți folosim uneori afirmația „mor de foame”, dar la modul figurat. Un om harnic nu moare de foame!
Este adevărat că cianura este folosită în industrie, cu mari precauții și de persone cu o calificare potrivită, dar scara la care se preconizează utilizarea ei în proiectul discutat este foarte mare și riscurile sunt pe măsură, începând cu transportul, continuând cu mânuirea ei în procesul tehnologic și terminând cu „neutraliarea” ei (inevitabil incompletă) la sfârșitul procesului.
De asta trebuie să se facă exploatarea în galerii subterane?
Da, nu afecteaza mediul înconjurător, nu mutilează peisajul și nu pune în pericol zona arheologică. Efectele exploatării în carieră deschisă pot fi văzute la Roșia Poieni, unde extragerea cuprului a creat un crater uriaș. În cazul preconizat pentru aurul de la Rosia Montană s-ar realiza patru asemenea cratere, poate de dimensiuni mai mari, iar dacă operațiunile s-ar extinde și în alte zone, peisajul Munților Apuseni ar suferi cumplit.
Credeți că redevența de 6% este mulțumitoare?
Este prea putin. În practica internațională, mai ales la petrol dar și la metale, se aplică așa numitele „contracte de împărțire a producției” (în engleză „production sharing agreements”). Acestea pornesc de la faptul că proprietar al resursei este statul, care este și proprietarul producției extrase. Operatorul (investitorul) primește din această producție o fracțiune care să acopere cheltuielile de investiție, de operare și un profit rezonabil, restul revenind statului proprietar. Acesta din urmă poate reține până la 80 % din producție! Oare țările arabe ar fi atât de bogate obtinând redevențe de numai 6%? În cazul de față, dacă vorbim de 360 tone de aur, asta
înseamnă 360 milioane de grame de aur proprietatea statului român; la o populație de 20 milioane de locuitori înseamnă că fiecarui cetățean al României îi revin 18 grame de aur! Sunt oare cetățenii României dispuși să rămână fiecare doar cu două, trei grame din această avere?Și cum ar trebui să judecăm beneficiile?
Trebuie să avem în vedere veniturile directe rezultate din exploatarea aurului și argintului, care în forma actală cuprind redevențele, impozitul pe profit, impozitul pe salariile celor care lucrează, eventual alte taxe. Desigur, pot fi și alte venituri, indirecte sau colaterale – cu atât mai bine – dar acestea trebuiesc evaluate și prezentate separat.
Ce alte aspecte ale proiectului vă nemulțumesc?
Se preconizează că, în perioada de construcție vor fi create două mii de locuri de muncă, iar în cea de exploatare acestea sunt, după diverse estimări (chiar ale firmei în diferite etape ale ofertei) între 500 și 900. Ne întrebăm: ce se va întâmpla cu cei aproximativ o mie de șomeri care apar după doi ani de la începerea lucrărilor? Câți localnici pot fi utilizați și câți lucrători, tehnicieni sau specialiști trebuiesc aduși din afara zonei? Operațiunile cu cianură nu înseamnă minerit, sunt industrie chimică pură, care cere o anumită calificare specifică.
Care este poziţia dumneavoastră faţă de proiectul de lege care permite exploatarea?
Am impresia că din cauza contractului existent Guvernul Romaniei nu a avut prea multe grade de libertate sau opțiuni și a fost nevoit să supună proiectul judecății Parlamentului, ca for suprem de
reprezentare a populației. Este o decizie politică, iar Academia Romană nu se implică în politică. Într-o controversă națională nu acționăm ca organizație militantă, ci ne asumăm rolul de consiliere bazată pe analiză științifică. Concluziile și recomandările noastre sunt puse la dispoziția publicului și a factorilor de decizie, cu speranța că vor fi luate în seamă.Personal salut recomandarea ca fiecare parlamentar să voteze după cum îi dictează conștiința și nu la comanda unui partid. Este iarăși o părere personală că, un partid care ar recomanda acceptarea proiectului, ar pierde multe voturi din această cauză în alegerile care urmează...
În măsurile propuse de această lege se lasă de înţeles că o companie privată va face exproprieri şi statul îi va da autorizaţii de construcţie în regim special.
Dacă se vor face exproprieri, legea riscă să fie in contradicție cu Constituția României, care garantează dreptul la proprietate. Este greu de demonstrat că un proiect economic al unei firme este o lucrare de utilitate publică generală (așa cum ar fi o cale ferată, o autostradă sau o hidrocentrală) și nu știu care ar fi decizia Curții Constituționale sau chiar a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) la o asemenea judecată.
De ce credeţi că Roşia Montană a aprins spiritul civic cel mai activ din ultimii ani?
Cred că spritul civic a fost stimulat în parte tocmai de campania de publicitate excesivă (și neconvingătoare) făcută de companie prin toate mijloacele media, campanie care a atras atenția unor cercuri largi ale populației. Efectul ei a fost exact invers decât cel scontat. Complexitatea a stârnit interesul mai multor categorii de cetățeni, cu preocupări și calificări diverse, care au ținut să-și exprime punctul de vedere.
Ce mesaj aveţi pentru români?
Să ne gândim de două ori înainte de a lua o decizie! Eu îmi pun speranța în înțelepciunea colectivă a parlamentarilor în judecarea proiectului. Sper că vor cântări drept, cu gândul la interesul național și imperativele dezvoltării durabile.
Presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc a declarat ca a fost deranjat de
afirmatia BNR ca nu are nevoie de aur, ca nu poate sau ca nu trebuie sa-l cumpere si a precizat caBNR nu trebuie sa-l cumpere, acesta fiind al statului roman si Banca Nationala trebuie sa-l pastreze."In industria petrolului, pana la 85% revine proprietarului, in industria aurului si a metalului exista, de asemenea, procente foarte mari care revin proprietarului. Eu consider ca acel aur ar trebui sa apartina Bancii Nationale, sa intre in Banca Nationala si cota parte sa revina firmei care-l scoate ca sa acopere cheltuielile de investitie, cheltuielile de exploatare, de operare si un profit rezonabil. Banca nu trebuie sa cumpere acest aur. Eu am fost deranjat de afirmatia bancii ca nu are nevoie, ca nu poate sau ca nu trebuie sa-l cumpere. Nu trebuie sa-l cumpere, este al nostru, al statului roman si Banca Nationala trebuie sa-l pastreze", a spus presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc.
sursa
http://www.vice.com/ro/read/operatiunile-cu-cianura-nu-inseamna-minerit
http://www.ziare.com/rosia-montana/gold-corporation/academia-romana-bnr-nu-trebuie-sa-cumpere-aurul-de-la-rosia-montana-1118932
http://adevarul2012.blogspot.ro/2013/09/ingrijorarea-academiei-romane-despre.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu