L-am infasurat intr-un prosop si am incercat cat de cat sa mai indepartez in anumite zone sarma .A inceput sa manance si dupa o zi am incercat iar,si astfel motanul acum statea cuminte pe langa mine,dar de eliberat nu puteam singura.Eram constienta ca sarma sapa in piele si trebuia sa actionez cu
cineva priceput care sa-i-o taie cu kerpedinul sau cu patentul.Am reusit dupa 2 zile sa fac mobilizare si sa eliberam pisicul din stransoarea latului de sarma cu ajutorul sotului meu si al ginerului meu care de fapt a facut operatiunea salvatoare Si acum dupa 2 saptamani mai are urme de la rana lasata de sarma,dar ma bucur ca am scapat-o de chin si acum e vioaie si libera.
Am scris aceasta intamplare adevarata pentru ca noi oamenii nu trebuie sa ne
transformam in brute chiar daca traim intr-o societate bolnava si muribunda,trebuie sa ne pastram normalitatea si spiritul sacru al vietii ca pe un dar nepretuit.Ceea ce traim in aceste vremuri cand unii dintre noi maltrateaza si
omoara animale nu face decat sa ne duca la pierderea calitatii de Om cu care ne-am nascut.Asa ca fiti toleranti si plini de compasiune pentru cei ce nu cuvanta si pentru toata Creatia...
Si un indemn pentru noi toti:
Namaste!
MIRA
Sursa: primit pe mail,
Multumiri Mira
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu