O INTAMPLARE ADEVARATA

A doua zi dupa Sfantul Ilie intr-o dimineata pe care mi-o doream cat mai linistita

ma saturasem de ploile abundente ce imi marcasera lunile de inceput vara

ma trezeste motanul cu un miorlait profund marcat de o suferinta.

Si nu mare mi-a fost mirarea sa constat ceea ce i se intamplase scumpului meu motan .Era infasurat strans intr-o sarma,incolacit cu ea si cu un capat lasat liber pe care il tara zornaind sinistru pe langa el.Tin sa mentionez ca am o comunicare deosebita cu acest animalut despre care pot spune ca este mai mult decat inteligent,este un pisic "vorbaret",stie sa spuna cand ii este foame sau alte nevoi pe care le are.Cand nu se satura pazeste frigiderul.

Acum sa revin la ce i s-a intamplat.Pe moment cand a venit la geam,la camera

mea,am crezut ca il doare ceva nicidecum sa vad cat a fost de maltratat si chinuit de un om fara suflet,sadic ca alta etichetare nu pot face.Un om normal oricat ar gresi un animal nu-i stranguleza trupul firav in asemenea hal.Asa cum am putut l-am luat in brate si cu foarfecul de vie am taiat capatul care zanganea pe langa el si am vrut sa-i tai si sarma incolacita,dar de durere vroia sa ma muste.

L-am infasurat intr-un prosop si am incercat cat de cat sa mai indepartez  in anumite zone sarma .A inceput sa manance si dupa o zi am incercat iar,si astfel motanul acum statea cuminte pe langa mine,dar de eliberat nu puteam singura.Eram constienta ca sarma sapa in piele si trebuia sa actionez cu

cineva priceput care sa-i-o taie  cu kerpedinul sau cu patentul.Am reusit dupa 2 zile sa fac mobilizare si sa eliberam pisicul din stransoarea latului de sarma cu ajutorul sotului meu si al ginerului meu care de fapt a facut operatiunea salvatoare Si acum dupa 2 saptamani mai are urme de la rana lasata de sarma,dar ma bucur ca am scapat-o de chin si acum e vioaie si libera.

Am scris aceasta intamplare adevarata pentru ca noi oamenii nu trebuie sa ne

transformam in brute chiar daca traim intr-o societate bolnava si muribunda,trebuie sa ne pastram normalitatea si spiritul sacru al vietii ca pe un dar nepretuit.Ceea ce traim in aceste vremuri cand unii dintre noi maltrateaza si

omoara animale nu face decat sa ne duca la pierderea calitatii de Om cu care ne-am nascut.Asa ca fiti toleranti si plini de compasiune pentru cei ce nu cuvanta si pentru toata Creatia...

Si un indemn pentru noi toti:

Namaste!

MIRA

Sursa: primit pe mail,

Multumiri Mira