Este foarte compex articolul si e bine de stiut ca o cultura generala. Si oricum nu se stie niciodata viitorul.
Ce consumi pe timp de iarna grea? - Cum iti aperi corpul de frig? - Cum gestionezi situatia acasa? - Cum supravietuiesti in masina? - Cum conduci masina pe vreme rea? - Prim ajutor - Nu uita sa distribui acest articol celor dragi!
Ce consumi pe timp de iarna grea?
Mananca alimentele perisabile mai intai.
Alcoolul nu te incalzeste in realitate, ci scade temperatura corpului, deoarece previne reactia naturala a organismului la frig: tremuratul. Simtim caldura cand consumam alcool pentru ca acesta determina vasele de sange sa se dilate, dar acest efect este doar temporar.
Radacina de ghimbir este cel mai eficient aliment folosit in cresterea temperaturii corpului.
Bauturile fierbinti te racoresc, nu te incalzesc. Cand bei fierbinte, o serie de receptori de pe limba semnaleaza organismului ca ceva fierbinte urmeaza sa ajunga si corpul incepe sa transpire, pentru a se raci. Pe de alta parte, o bautura rece poate sa ne incalzeasca deoarece determina vasele de sange sa se contracte.
Bea multe lichide si mananca suficient de bine ca sa mentii energia corpului la nivel ridicat si sa eviti deshidratarea.
Cum iti aperi corpul de frig?
Stai cat mai mult in interior, pe cat posibil. In timpul unui vant puternic din furtuna de zapada sau in cazul unor conditii cu multa ceata, vizibilitatea poate deveni foarte redusa chiar si ziua. Depunerile de zapada pot ascunde semne de circulatie importante. Te poti rataci cu usurinta si incapabil sa te intorci la un adapost.
Sa iti fie cat mai cald si bine in casa. Imbraca-te bine si in casa, poti pune si o caciulita. Imbraca copiii bine si pe cei in varsta confortabil si calduros. Stati in pat, luati si pisica ori catelul, incalziti-va unii de altii.
Cand iesi afara, imbraca-te corect ca pentru ger si zapada si anume: poarta mai multe randuri de haine subtiri decat una si groasa. Prima haina de care se izbeste zapada trebuie sa fie rezistenta la apa si suficient de groasa. Apoi sub ea e bine sa ai randuri de haine mai subtiri care sa creeze intre ele strat de aer care tine de cald. E important sa ai in casa acel tip de bluza de corp speciala care impiedica transpiratia corpului care se poate raci pe corp si cauza probleme serioase de imbolnaviri. Pielea trebuie sa ramana uscata si incalzita moderat, sa nu alterneze frigul, incalzitul si racitul hainelor pe ea. Tine cont ca prin cap si picioare iese caldura cel mai mult, asa ca e important sa fie capul bine incalzit si sa ai sosete bune.
Cand e extrem de rece aerul, acopera-ti corpul cat de mult poti ca sa eviti degeraturile.
Expunerea la temperaturi scazute nu provoaca raceli. Numarul mai mare de imbolnaviri de raceala si gripa in lunile de iarna se datoreaza faptului ca oamenii petrec mai mult timp in spatii inchise, ceea ce permite grmenilor sa se transmita mai usor. Frigul scade imunitatea si cum multi dintre noi avem virusi latenti de gripa in organism, se intampla sa racim.
In zona capului poti pierde 7-10% din caldura organismului.
Barbatii si femeile percep diferit temperaturile scazute. Mainile femeilor sunt in general mult mai reci decat ale barbatilor pentru ca barbatii au masa musculara mai mare decat femeile.
Albul este cea mai buna culoare pentru frig. Functia albului de a reflecta caldura este valabila si in cazul caldurii interioare, motiv pentru care va mentine caldura organismului, in timp ce imbracamintea neagra va permite mai usor pierderea de caldura prin haine.
Talpa antiderapantă, contra poleiului – Accidentele ortopedice pot fi prevenite prin purtarea încălţărilor potrivite. Cele mai bune în acest sens sunt tălpile din material antiderapant (poliuretan, cauciuc) sau cele prevăzute cu zimţi sau crampoane. De asemenea, pe tălpi de pot lipi benzi antiderapante autoadezive.
Cum gestionezi situatia acasa?
Fa-ti provizii si din alimente care nu trebuie sa stea la frigider: unt, margarina, brânza tare, fructe proaspete si cele mai multe legume, suc de fructe, fructe uscate, jeleu, mustar, ketchup si masline. Cumpara apa imbuteliata.
Verifica daca ai baterii la lanterna. Un deschizator de conserve – pare banal, dar ai idee unde este, in casa? Sacii de dormit sunt excelenti.
Daca faci pana de curent, opriti sau decuplati aparatele pentru a preveni o supraîncarcare a circuitului, atunci când curentul electric revine. Lasati o lumina aprinsa de control.
Pentru a preveni inghetarea conductelor, porniti robinetul la debit mic. Nu vor îngheta la fel de repede.
Închideti camerele care nu sunt necesare; folositi carpe si prosoape sub usi pentru a mentine caldura
Ce trebuie să conţină trusa de prim ajutor de iarnă: medicamentele pentru cele pentru reducerea simptomelor răcelii şi stărilor gripale: paracetamol, aspirină, picături de nas, sărurile de rehidratare, antidiareicele şi antispasmodicele. Dacă mergem la munte, trusa de prim trebuie să mai conţină tifon, alcool sanitar, apă oxigenată, dischete de vată, plasturi, faşă elastică (pentru entorse şi luxaţii), leucoplast şi analgezice (pentru entorse sau întinderi de ligamente), geluri antibacteriene pentru mâini. Pentru dezinfectarea plăgilor nu se foloseşte alcoolul medicinal, ci apa oxigenată.
Urmareste stirile. Site-urile si programele tv ti vor furniza informatii cu privire la evolutia codului meteo .
Asigura-te ca ai cel putin un radio care merge pe baterii, nu doar cu curent electric de la prize. Doteaza-te macar cu o baterie externa la telefon, daca nu cu un generator.
Ramai calm. O furtuna de zapada sau un viscol de cod galben, portocaliu sau rosu, nu pune vietile in pericol daca exista un adapost decent deasupra capului.
Fa-ti provizii. Cumpara in plus ce stii ca ai nevoie pentru cateva zile ca sa nu iesi din casa in caz de necesitate. Sa ai destule doctorii, mancare, apa, combustibil, hartie igienica, scutece, etc.
Sa ai o sursa de incalzire de rezerva. E bine sa ai asa ceva in casa, semineu, calorifer electric, cuptor pe lemne, incalzitor cu kerosen, sobita pe lemne, orice alternativ la calorifer. Renunta la aerisit si conserva caldura si energia daca se preconizeaza un numar de zile mai dure.
Pune la indemana, eventual chiar in casa, sare şi nisip pentru topirea gheţii, unelte de îndepărtare a zăpezii.
Sa ai lumanari, chibrituri, lanterne, brichete in casa si la indemana. Trebuie sa ai aceste surse de a putea vedea in caz ca pica curentul. Sa ai si baterii de rezerva. Atentie mare daca folosesti lumanari. Lumineaza doar strictul necesar, nu toata casa.
Asigura-te ca ai apa din belsug in casa. Daca ai cumva un put care se bazeaza pe o pompa electrica, trevuie sa iti faci rezerve de apa pentru ca pompa nu va functiona daca pica curentul. Cumpara apa de rezerva sa ai cat mai multa in casa. Daca raul devine foarte rau, e o solutie extrema si sa topesti zapada ca sa faci rost de apa. Tine minte ca zapada e facuta mai mult din aer decat din apa. Nu consuma combustibil sa topesti zapada multa in loc sa iti incalzesti mancarea sau camera in care stai.
Daca in casa frigul ajunge pana la nivel de inghet, inchide alimentarea cu apa a caloriferelor ca sa nu iti inghete tevile si sa dai de alte probleme cu bataie de cap si consum de bani.
Ai grija de toti membrii familiei tale. Fii sigur ca stii in fiecare moment unde este fiecare din familia ta, ca au un adapost si ca nevoile lor de baza sunt asigurate.
Da zapada incet si prudent. Multe atacuri de cord si probleme cu coloana apar cand oamenii obisnuiti cu o viata sedentara se duc sa isi dea zapada din dreptul casei. Acesta este un efort fizic dintre cele mai mari. Daca nu faci miscare in mod regulat, vezi daca e cineva dispus sa te ajute sa dai zapada, nu te aventura singur. Cand dai zapada, nu te grabi, fa pauze multe, bea multa apa, ai grija sa nu iti transpire corpul si dupa aceea sa ti se raceasca transpiratia pe spate, sa dai in alte belele.
Dupa o zapada masiva, e nevoie sa iti cureti acoperisul casei. In caz contrar, zapada care ramane pe casa iti poate cauza stricaciuni la acoperis. Ai grija cu ce dai zapada, sa nu aluneci, sa fii in siguranta.
Dupa ce trece furtuna si nu mai ninge, fa o tura si verifica daca totul e ok la cei pe care ii stii mai in varsta sau cu probleme. Stai in priza pentru valul doi, fie de vijelie fie de inghet, de regula ele vin combinate. Revino la viata de zi cu zi si tine cont sa ramai mereu cald la corp cand iti cureti masina, te duci la job, esti in statia de autobuz, etc. Caldura corpului e cea mai importanta in perioada asta.
Ajuta la datul zapezii. Atat cat poti, participa la datul zapezii din fata casei tale, la facutul de alei, gaseste gura cea mai apropiata de canalizare, de hidrant pentru foc, etc si fa accesul la ele.
Cum supravietuiesti in masina?
Verifica masina – acumulatorul şi sistemul de aprindere trebuie să fie în stare foarte bună, iar bornele bateriei curăţate. Vezi daca ai antigel. Asiguraţi -vă că sistemul de încălzire şi dezgheţare funcţionează efficient. Verificaţi funcţionarea farurilor şi a luminilor de avarie. Dotaţi-vă cu lanţuri antiderapante.
Daca stii de avertizarea de vreme severa, evita pornirea la drum pe timp de viscol şi ninsoare puternică. Dacă deplasarea este necesară, informaţi-vă dacă pe traseu nu sunt drumuri blocate. Echipaţi maşina pentru condiţii de iarnă (anvelope, lanţuri, lopată, săculeţ cu nisip etc.).
Porniţi la drum cu rezervorul de combustibil plin. Nu stii daca ramai blocat, si nu vrei sa ingheti in masina.
Păstraţi în autoturism pături, o lanternă, apă şi alimente.
Dacă viscolul vă blochează în vehicul în afara localităţii: staţionaţi cât mai pe dreapta drumului şi porniţi luminile de avarie; sunaţi la 112 şi indicaţi locul în care aţi rămas blocat; porniţi motorul şi sistemul de încălzire câte 10 minute la fiecare oră, pentru menţinerea căldurii în interior (când motorul este pornit deschideţi uşor un geam pentru ventilaţie, evitând inhalarea de monoxid de carbon); crăţaţi zăpada de pe ţeava de eşapament; mişcaţi-vă periodic, pentru a menţine organismul cald, evitând extenuarea; consumaţi lichide pentru evitarea deshidratării; pe timp de noapte porniţi lumina din autoturism, pentru ca echipajele de salvare să vă poată localiza; nu părăsiţi autovehiculul dacă nu vedeţi în apropiere o clădire în care vă puteţi adăposti.
Cum conduci masina pe vreme rea?
Întrucât vântul puternic afectează întotdeauna buna desfăşurare a circulaţiei rutiere, vă recomandăm să sporiţi atenţia pe toată durata deplasării, dar mai ales la ieşirile din tronsoanele împădurite şi sate, la intrările şi ieşirile de pe poduri sau la încrucişările cu autovehiculele cu gabarit mare. Rafalele de vânt laterale modifică ţinuta de drum a maşinilor, cu atât mai mult cu cât viteza cu care se circulă este mai mare.
Adaptaţi permanent viteza de rulare la condiţiile de drum şi trafic. Astfel, chiar dacă vă aflaţi în localităţi sau în afara lor, iar partea carosabilă este umedă ori acoperită de polei, gheaţă, zăpadă bătătorită sau mâzgă, trebuie să circulaţi cu o viteză care să permită oprirea în siguranţă, având în vedere distanţa de frânare în astfel de condiţii este mult mai mare.
Evitaţi acţionarea bruscă a sistemului de frânare şi a mecanismului de direcţie, deoarece autovehiculul pe care îl conduceţi poate derapa. Folosiţi cu precădere frâna de motor atunci când rulaţi pe un carosabil alunecos.
Nu efectuaţi depăşiri riscante!
Păstreaza în mers o distanţă suficient de mare faţă de vehiculul din faţă, pentru a putea opri în condiţii de siguranţă!
Folosiţi luminile de întâlnire permanent pe timpul zilei, mai ales în condiţii de vreme nefavorabilă. Curăţaţi în permanenţă farurile, blocurile de semnalizare, parbrizul, luneta şi geamurile laterale ale autovehiculului, asiguraţi buna funcţionare a ştergătoarelor de parbriz şi folosiţi corespunzător instalaţia de ventilaţie – climatizare!
Respectați indicaţiile agenţilor de circulaţie şi a lucrătorilor de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, în cazul interzicerii temporare a circulaţiei pe unele sectoare de drum, pentru facilitarea intervenţiei echipajelor de deszăpezire şi a autosalvărilor.
Pentru cei mai multi şoferi, momentul în care merg liniştiţi pe stradă şi simt că fuge maşina de sub ei este cel mai periculos. Primul reflex – cel de a reduce viteza, este greşit, spun profesioniştii. Soluţia este să contravirăm uşor şi să acceleram în direcţia în care pleacă spatele maşinii, în acea direcţie contravirăm, dacă botul pleacă în dreapta, virăm stanga, dacă spatele pleacă în stânga virăm stânga.
Prim ajutor
Trateaza reactiile la frig imediat. Daca cineva are hipotermie sau ii este atat de frig incat corpul lui nu il mai poate incalzi, scoate-i imediat de pe el orice haina rece sau uda. Nu il incazi prea brusc si nu ii freca pielea ca sa il incalzesti. Asta ii poate provoca probleme mari si ii poate face rau, nu bine. Pune-i sticle cu apa calduta la subrat, la maini, in zona inghinala si da-i sa bea supe si sucuri caldute, nu fierbinti.
Prim ajutor în caz de degerături și hipotermie. Există riscul apariției degerăturilor pe suprafețe mari ale corpului și la nivelul extremităților (degetele de la mâini, degetele de la picioare, nasul, urechile). La temperaturi scăzute, sau daca esti expus vantului puternic, vasele de sânge încep să se îngusteze. Iar fluxul de sânge la nivelul anumitor părți ale corpului atinge un nivel periculos de redus. Asa se face ca incepi sa observe ca: pielea devine albă; apar pete albăstrui în acele porțiuni ale corpului care au înghețat; apar furnicături, care se transformă în senzație de arsură, apoi durere; apar bășici cu lichid negru; se exfoliază pielea. Cum acorzi un prim ajutor în caz de degerături? Transportă victima într-un loc adăpostit; Îndepărtează bijuteriile victimei, fără a-i afecta în vreun fel pielea; Reîncălzește porțiunile degerate, atâta vreme cât nu riști să provoci răni; Protejează porțiunile în cauză împotriva frigului; Porțiunile afectate ar trebui reîncălzite, prin cufundare timp de 20-30 minute în apă la temperatura corpului; Degerăturile severe ar trebui tratate într-un interval de 24 de ore de la instalare; Nu așeza un obiect fierbinte direct pe țesutul degerat, deoarece poate genera temperaturi mai mari decât cele dorite și poate provoca arsuri!; Întreprinde tot ce este posibil și protejează porțiunea afectată de degerături, pe care ai reușit să o încălzești, astfel încât aceasta să nu înghețe din nou și transportă victima la un spital unde să poată fi tratată; Nu sparge bășicile care s-au format; Aplică un bandaj, astfel încât să protejezi porțiunea afectată; Consultă un medic.
Dacă victima este lipită de un obiect care a înghețat, de exemplu de un congelator, încearcă s-o eliberezi turnând apă la temperatura camerei peste porțiunea afectată. Dacă este vorba de un obiect alimentat cu energie electrică, întrerupe alimentarea cu energie înainte de a face operațiunea amintită anterior. Nu utiliza niciodată un uscător de păr sau un cuțit pentru a elibera victima.
Prim ajutor in caz de hipotermie – Hipotermia se înregistrează în momentul în care nu se mai poate menține temperatura normală a corpului. Pentru ca temperatura să crească, organismul pune în mișcare mușchii pentru a produce căldură, astfel apar frisoanele. Alte simptome: piele rece, albă, uscată; respirația se modifică, trecându-se de la hiperventilație la o respirație lentă, șuierătoare; stare generală de confuzie; senzație de oboseală și somnolență; stare de semiconștiență; ritm cardiac redus; rigidizarea mușchilor. Cum acorzi un prim ajutor în caz de hipotermie? Transportă victima într-un loc în care este mai cald; in situația în care hainele victimei sunt ude, scoate-i hainele numai dacă nu există risc de hipotermie; acoperă capul victimei, deoarece la nivelul capului se pierde multă energie; dacă nu dispui de o pilotă, poți utiliza alte obiecte pentru a încălzi victima (haine uscate, pătură uscată, folie protectoare etc); apelează la un medic . De asemenea, poți încălzi victima prin contact fizic, cu propria temperatură corporală. Nu îi oferi victimei nimic de băut sau de mâncat.
Prim ajutor in caz de infarct – Durerea toracică intensă, care apare la efort sau nu, senzaţia de gheară apăsând, care durează peste 30 de minute, senzaţia de apăsare, care iradiază la baza gâtului, în umăr sau pe piciorul stâng sunt câteva dintre simptomele care anunţă infarctul. Dacă acestea nu cedează în urma administrării sublinguale de nitroglicerină, se apelează 112. În cazul în care persoana este conştientă, i se poate da jumătate de comprimat de aspirină (250 mg). Dacă semnele vitale ale victimei lipsesc, se poate iniţia resuscitarea primară.
Prim ajutor in caz de AVC – Accidentul vascular cerebral (AVC) se poate manifesta prin tulburări de vorbire şi de vedere, ameţeli, letargie, confuzie, cefalee, vărsături în jet, comă. Victima trebuie oprită de la orice efort fizic şi va fi aşezată pe spate, cu extremitatea cefalică (capul şi gâtul) uşor ridicată, la 30 de grade de la orizontală. Se apelează 112, iar în aşteptarea Salvării, aparţinătorii urmăresc semnele vitale ale victimei. În caz de stop cardio-respirator se începe resuscitarea.
Cum se face resuscitarea – Resuscitarea trebuie iniţiată imediat ce s-a instalat stopul cardio-respirator. Dacă victima nu răspunde la stimuli, I se deschide gura şi, dacă este cazul, se îndepărtează corpii străini. Dacă nu respiră normal, se efectuează 30 compresiuni toracice, urmate de două respiraţii artificiale, apoi de cicluri consecutive de 30 compresiuni – două respiraţii, indiferent de numărul resuscitătorilor, până la apariţia semnelor vitale sau până la sosirea echipei medicilor. Compresiunile se fac pe mijlocul toracelui, victima stând pe spate şi resuscitatorul deasupra, cu podul unei palme pe torace şi cealaltă deasupra, coatele fiind întinse. Respiraţia artificială se face dacă victima este inconştientă, nu respiră şi nu are niciun fel de mişcări. Salvatorul trebuie să îngenuncheze lângă victimă, cu o mână îi va menţine gura uşor întredeschisă, iar cu cealaltă îi va astupa nările. Se inspiră profund, buzele se vor lipi etanş pe gura victimei şi se insuflă aer timp de trei secunde.
Prim ajutor in caz de accidente ortopedice. – Mişcările bruşte, căzăturile, călcatul strâmb şi alunecările pe gheaţă pot avea ca urmare producerea entorselor, leziuni traumatice ale unei articulaţii şi pot avea ca urmare întinderea sau ruperea ligamentelor. Entorsa poate fi de gradul I (întinderea ligamentelor), manifestată prin durere şi umflături, acealeaşi simptome apărând şi în entorsele de gradul II, la acestea adăugându-se şi senzaţia că articulaţia „fuge”. Cele mai grave sunt entorsele de gradul III, care reprezintă ruptura totală a ligamentului. La rândul lor, luxaţiile pot surveni în urma căderilor pe gheaţă şi a răsucirilor, şi sunt însoţite de deplasarea oaselor în articulaţie şi uneori şi de rupturi de ligamente. Masuri – repaus total al articulaţiei afectate; comprese cu gheaţă (nu mai mult de 20 de minute pe aplicaţie); imobilizarea articulaţiei cu ajutorul unor feşe elastic; ridicarea membrului pe o pernă; pentru reducerea durerii, se pot administra oral sau local (geluri) antiinflamatoare nesteroidiene de tipul ibuprofen, diclofenac, ketoprofen.
Prim ajutor in caz de fracturi – Fractura reprezintă ruperea totală sau parţială a unui os, iar durerea în acest caz apare brusc, fiind localizată chiar la nivelul membrului afectat. În fractură se mai pot observa şi deformarea în zona lezată (proeminenţa oaselor fracturate), scurtarea membrului afectat şi vânătăile. Măsuri: membrul afectat (gleznă, braţ, umăr) se imobilizează cu ajutorul unor atele improvizate din scânduri sau cu alte obiecte dure; atela nu se aplică direct pe fractură; este recomandată aplicarea pe atelă a unui material moale (de preferat, faşă); aatela nu trebuie să oprească circulaţia la nivelul membrului afectat. Dacă se suspectează o fractură a coloanei vertebrale, este nevoie de precauţii, deoarece pot apărea leziuni ale măduvei spinării. În acest caz, victima trebuie aşezată pe o suprafaţă dreaptă şi dură.
Durerea de cap este semn al intoxicaţiei cu monoxid de carbon. Rezultat din arderea cărbunelui, motorinei, lemnelor sau gazelor, monoxidul de carbon se poate acumula uşor în spaţiile neaerisite. Intoxicaţia cu acest gaz duce la diminuarea oxigenului care ajunge în ţesuturi, iar printre simptomele care o anunţă se numără durerea de cap, ameţeala, starea de somnolenţă, iar în cazuri grave, pot surveni coma şi decesul. Victima intoxicaţiei trebuie scoasă din încăperea unde există acumulări de gaze, însă salvatorul nu trebuie să se expună aceluiaşi pericol de intoxicare, după care ferestrele camerei se deschid larg. Se apelează 112, iar victimei i se va face respiraţie artificială în cazul în care nu prezintă semne vitale.
Cum să aprinzi focul cu o bucată de gheaţă
Se ia o bucată de gheaţă, se curăţă bine până devine limpede precum cristalul şi se pune la soare în dreptul unei grămăjoare de iarbă uscată. Aparent surprinzător pentru unii, în funcţie de intensitatea soarelui, în scurt timp, iarba se va aprinde. De asta fizica e o ştiinţă minunată!Daca te prinde vremea rea pe drum, poti avea neplaceri mari – chiar mortale, înainte de a pleca, studiaza buletinul meteorologic. Observa schimbarea vântului si a presiunii atmosferice; noteaza starea si semnele vremii, cum a fost vremea înainte si cum se schimba în continuare.
https://www.youtube.com/watch?v=thbSSuo1Z00
Vremea e mult mai localizata decât climatul. Pot aparea diferente foarte mari ale starii vremii între doua locuri sau localitati învecinate.
Vântul. Un regim stabil si regulat al vântului, cu schimbari identice de la zi la noapte, indica vecinatatea unei suprafete, a unui volum mare de apa (mare sau lac). Briza sufla ziua dinspre apa spre pamânt, iar noaptea în sens invers.
Mirosul adus de vânt poate da o informatie asupra locurilor pe care le-a strabatut, de exemplu mirosul de mare, de iarba de mare, de padure etc.
Studiaza si retine directia si regimul vânturilor si al vremii: de obicei vântul care sufla dintr-o anumita directie va aduce mereu acelasi fel de vreme.
Cât timp bate un vânt tare si uscat, vremea ramâne neschimbata; când vântul se opreste sau îsi schimba directia, s-ar putea sa ploua.
Daca e ceata, poate aparea roua, dar nu ploaie.
Vântul slab si cerul senin: vreme buna. Într-o zi frumoasa, intensificarea puternica a vântului va fi urmata de schimbarea vremii.
Vântul puternic din Nord pe vreme frumoasa precum si vântul puternic din Sud pe vreme rea, ploaie sau ninsoare, arata ca timpul nu se schimba. Când vântul se opreste brusc si apare o acalmie – urmeaza furtuna.
Norii sunt semnele cele mai sigure pentru prevestirea vremii.
Cele 10 feluri de nori sunt descrise în continuare, iar altitudinea lor obisnuita din zona temperata (în zona arctica aceiasi nori stau mai jos) este indicata între paranteze. Cu cât norii sunt mai sus, cu atât vremea va fi mai frumoasa.
- Norii cirocumulus (altitudine 5-8 km): au aspectul valurilor mici pe care le face nisipul batut de vânt. Sunt semn de vreme buna: apar de obicei dupa o furtuna si se împrastie lasând cerul senin.
- Norii altocumulus (1,5-6 km): mai grosi si mai mari decât cirocumulus, mai putin albi si cu umbre pe ei. Sunt nori de vreme buna; apar dupa o furtuna.
- Norii cumulonimbus (1,5-10 km): nori josi, de furtuna. Negri, amenintatori, cu vârful latit ca o nicovala. Aduc grindina, vânt puternic, tunete, fulgere. Deasupra lor apar nori cirus falsi, sub ei nori nimbostratus falsi.
- Norii cumulus (max 2,5 km): se recunosc usor, sunt albi si pufosi. Daca sunt rari si distantati, urmeaza vreme buna; daca sunt mari si au multe capete, pot produce deodata averse de ploaie. Daca apar deasupra marii, pe un cer fara nori – arata ca sub ei este pamânt.
-Norii cirus (5-9 km): înalti, ca smocurile de fum, constau din cristale de gheata care le dau o culoare alba. Apar pe vreme buna.
- Norii cirostratus (5-9 km): formati din cristale de gheata, au aspect de vite albe. Produc un halou, ca un inel luminos în jurul soarelui sau al lunii. Daca un cer plin cu nori cirus se înnegreste, iar norii devin cirostratus, înseamna ca vine ploaia sau zapada.
- Norii altostratus (2,5-6 km): formeaza un voal gri deasupra soarelui sau lunii. Daca se apropie vremea umeda, norii se înnegresc si se îngroasa, acoperind complet soarele sau luna pâna ce începe ploaia.
- Norii nimbostratus (1,5-5 km): formeaza straturi joase si negre, care indica apropierea ploii sau zapezii (pâna în 4-5 ore) ce va cadea câteva ore.
- Norii stratocumulus (sub 2,5 km): au aspectul unei formatii joase, consistente, care înainteaza si acopera întregul cer- dar uneori au si zone subtiri prin care se zareste soarele. Pot produce ploi mici, dar de obicei dupa-amiaza se împrastie si lasa cerul senin peste noapte.
- Norii stratus (sub 2,5 km): sunt cei mai coborâti nori. Formeaza un strat uniform ca ceata din aer – sunt numiti si ceata muntilor. Desi nu sunt nori de ploaie, pot produce câte o stropeala. Când, peste noapte, se formeaza nori grosi si dimineata acopera cerul – de obicei se împrastie curând si ziua va fi frumoasa.
Prevederea vremii. Animalele sunt sensibile la schimbarea presiunii atmosferice – de aceea pot fi folosite la previziunea vremii pe termen scurt. Pasarile insectivore se ridica si vâneaza la înaltimi mai mari pe vreme frumoasa, mai jos când se apropie furtuna. Intensificarea neobisnuita a activitatii rozatoarelor în cursul zilei prevesteste vreme rea. Daca tântarii si mustele înteapa insistent, fara sa se fereasca, iar animalele dau semne de nervozitate, se apropie furtuna.
si oamenii simt uneori schimbarea vremii. Persoanele cu parul ondulat constata ca la apropierea vremii proaste sau umede parul li se zbârleste. Sau, reumatismul, bataturile, sciatica etc. se înrautatesc si dor la apropierea vremii umede si proaste.
Înrautatirea timpului mai este anuntata si de: aparitia si mentinerea unor cercuri concentrice (halou) în jurul soarelui sau al lunii; aerul mai transparent, mai curat – vizibilitatea mai buna; aparitia pe piscurile izolate a unor nori densi, care se misca rapid pe verticala; soarele care rasare în ceata; vântul care bate noaptea dinspre vale spre înaltime (sau invers ziua); animalele salbatice care coboara (sa se adaposteasca); câinii care parasesec turma si se apropie de stâna; rândunelele si lastunii care zboara razant cu solul; albinele se refugiaza ziua în stup sau ramân în stup dimineata; vacile se strâng unele lânga altele; pestii sar peste suprafata apei; broastele ies la mal si oracaie puternic.
Îmbunatatirea vremii mai este anuntata de: aparitia unui strat subtire de ceata deasupra crestelor muntoase; aparitia cetii, seara pe vale; soarele care apune pe un cer albastru, senin si trandafiriu; lipsa vântului (fumul se ridica vertical); înseninarea cerului; luna care straluceste viu pe cerul senin; racirea aerului noaptea si aparitia picaturilor de roua; disparitia norilor înaintea apusului; plecarea din musuroi a furnicilor la treaba; tântarii care zboara în roiuri compacte; mustele zboara în roiuri mici care se învârtesc; sopârlele ies sa se încalzeasca; rândunelele, pescarusii si bâtlanii care zboara foarte sus.
Culoarea cerului arata gradul de umiditate atmosferica: verde – aer foarte umed; galben – umed; roz – uscat. Cerul roz înainte de rasarit prevesteste vreme frumoasa; galben-auriu: ziua va ramâne frumoasa; rosu-purpuriu dimineata în zori: se apropie furtuna; roz la apus sau rosu noaptea: vreme buna; galben-pal: vine ploaia; rosu-murdar-violet, la apus sau la rasarit: vine furtuna; alburiu, putin încetosat, plus vânt slab si soare arzator: furtuna; fulgerul fara nori: vreme buna. Cerul gri dimineata prevesteste o zi uscata, dar seara cerul gri arata ca ploaia vine curând.
Daca fumul focului de tabara se ridica linistit, vertical, vremea va ramâne buna. Daca însa se zbate, îsi schimba directia, flutura, sau e fortat în jos dupa ce s-a ridicat linistit pâna la o anumita înaltime – vine vremea proasta, furtuna sau ploaia.
Când se apropie ploaia sunetele se aud mai departe, iar mirosul vegetatiei se întareste.
Cercul colorat, vizibil în jurul soarelui sau al lunii, se va mari daca vine vremea buna si se va restrânge daca se apropie ploaia. Curcubeul dupa amiaza târziu arata si el ca vremea se îmbunatateste
Autor Serban Derlogea Manual de Supravituire
Regula de 3
O regula care poate face diferenta dintre viata sau moarte in natura , este regula de 3 .
Azi voi incerca sa detaliez cat pot aceasta regula .
Azi voi incerca sa detaliez cat pot aceasta regula .
- 3 minute fara aer
Pana creierul sufera daune permanente sau pana mori. Prea multe nu-s de zis decat ca primele momente in cazul unui accident, calamitate … sunt cruciale si de ele depind extrem e multe.
In general , adrenalina si instinctul de supravietuire al fiecaruia va intra in actiune si vom fi ” la mila ” instinctelor primare ale noastre fiecare in functie de cat de dezvoltate le are si de cat de mult doreste sa traiasca.
- 3 ore expus elementelor. Hipotermia si hipertermia sunt ucigasul numarul unu in natura.
- 3 ore expus elementelor. Hipotermia si hipertermia sunt ucigasul numarul unu in natura.
Hipertermia este clasica “insolatie” dusa la extrem . In fiecare an , din ce in ce mai des , pamantul se confrunta cu valuri de caldura cauzate de incalzirea globala . Aceste valuri de caldura vor deveni din ce in ce mai comune pe masura ce vom elibera din ce in ce mai mult co2 in atmosfera.
Relativ recent , in 1995 orasul american Chicago s-a confruntat cu un astfel de val , ramanand in urma sa aproximativ 600 de morti si spitalele pline ochi .
In 2003 , in Paris un val de caldura a lasat in urma peste 15000 de morti si bineinteles spitalele full.
Acum problema se pune asa : daca in tari civilizate precum U.S.A. si Franta , in care nivelul de trai si interesul autoritatilor pentru cetateni exista ( nu zic ca e mare , dar EXISTA ! ) , ce s-ar intampla in Romania , unde nu avem nici nivel de trai , nici autoritati.
Veti spune ceva de genul : ” lasa ba ca eu am aer conditionat ! ” . Corect !Un ghid practic pentru Antibiotice si utilizarea pentru supravietuire Dar reteaua electrica la care este legat nu a fost gandita pentru el , de fapt a fost facuta in perioada comunista , de atunci nu s-a mai facut NIMIC la ea ( in sensul imbunatatirii , ca de legat , s-au legat extrem de multi unii legal , altii mai putin legal).
In acea perioada in care s-a realizat aceasta retea , nimeni nu auzise de aer conditionat . Deci , asteptati-va sa pice in momentul in care toti vor da drumul la “aer conditionat’ Atat in orase , cat si intr-o situatie de supravietuire , apa si in general hidratarea are cel mai important rol , cat si adapostirea intr-un loc ferit de elemente. NU FACETI NICI UN FEL DE EFORT FIZIC pe calduri mari.
Lipsa apei va duce in mod sigur la o situatie extrema . Corpul uman este mai destept decat noi , adica el stie , fara a fi invatat ca daca e ud , pierde caldura de cel putin 20 de ori mai repede , decat daca e uscat .. si…. transpira !
Daca nu este mentinut un nivel ridicat de hidratare, corpul inceteaza sa mai transpire , organismul pastrand apa pentru organele vitale . Lipsa apei pe o perioada mai mare de timp ( si sa nu va ganditi la zile , ci la ore sau minute ) duce la ratarea “tintei ” impulsurilor electrice ale creierului astfel fiind afectata judecata , mai apoi vin halucinatiile … si in curand … Moartea.
Daca nu este mentinut un nivel ridicat de hidratare, corpul inceteaza sa mai transpire , organismul pastrand apa pentru organele vitale . Lipsa apei pe o perioada mai mare de timp ( si sa nu va ganditi la zile , ci la ore sau minute ) duce la ratarea “tintei ” impulsurilor electrice ale creierului astfel fiind afectata judecata , mai apoi vin halucinatiile … si in curand … Moartea.
Hipotermia este practic atunci cand se moare de frig .Si aici nu ma refer la situatia cand ti-e putin rece si zici : ” mor de frig !” , ma refer la situatia cand chiar o faci !
Organismul uman pierde caldura in 5 feluri : transpiratie, respiratie , conductie, convectie si radiatie.
1. TRANSPIRATIA: organismul , asa cum am mai zis , cauta sa elimine caldura acumulata in urma depunerii de efort. Pentru a fi mai eficient , elimina apa prin piele . Aceasta apa are rolul de a usura racirea prin evaporare a celui mai mare organ uman (pielea ) reducand totodata temperatura sangelui care , la randul lui raceste organele vitale.
In supravietuire este o paradigma de toti stiuta : orice faci , dozeaza efortul asa incat sa nu transpiri!
Intr-un mediu rece , transpiratia poate fi fatala , mai ales intr-un caz de supravietuire ( accident de exemplu , cand nu ai cum sa-ti selectezi echipamentul).
Este bine stiut faptul ca , in supravietuire , bumbacul este numit ” tesatura ucigasa ” , datorita faptului ca odata udata , se usuca foarte greu.
In supravietuire este o paradigma de toti stiuta : orice faci , dozeaza efortul asa incat sa nu transpiri!
Intr-un mediu rece , transpiratia poate fi fatala , mai ales intr-un caz de supravietuire ( accident de exemplu , cand nu ai cum sa-ti selectezi echipamentul).
Este bine stiut faptul ca , in supravietuire , bumbacul este numit ” tesatura ucigasa ” , datorita faptului ca odata udata , se usuca foarte greu.
2.RESPIRATIA: toti am invatat la scoala ca atunci cand expiri , dai afara aer cald , iar atunci cand inspiri , primesti aer rece.
Acest schimb de caldura,este o pierdere din partea noastra intr-o situatie de supravietuire. De aceea au luat nastere cagulele folosite in anotimpul rece .
Rolul lor in aceasta situatie , este de a pastra o parte din caldura expirata pentru a incalzi aerul inspirat.
Acest schimb de caldura,este o pierdere din partea noastra intr-o situatie de supravietuire. De aceea au luat nastere cagulele folosite in anotimpul rece .
Rolul lor in aceasta situatie , este de a pastra o parte din caldura expirata pentru a incalzi aerul inspirat.
3.CONDUCTIA: Denumire dată fenomenului de trecere a curentului electric şi a celui de transmitere a căldurii prin masa unui corp.
Cu totii ne-am asezat o data sau de mai multe ori cu fundul in zapada . Pe langa faptul ca ne-am udat, am observat ca ni se raceste fundul!La fel se intampla si cu asfaltul fierbinte … ne arde talpile sau cu ce il atingem.
Pielea umana , avand rolul de regulator de caldura al organismului , este un foarte bun conductor.
De aceea se recomanda o izolatie intre noi si pamant ( sau zapada ) atunci cand cautam sa incropim un adapost peste noapte.
Nu mai trebuie sa spun ca in combinatie cu apa …. transferul de caldura se realizeaza de zeci de ori mai rapid . Deci cautati sa puneti apa IN voi si nu PE voi ( totusi a nu se intelega ca o minima igiena nu e necesara).
Cu totii ne-am asezat o data sau de mai multe ori cu fundul in zapada . Pe langa faptul ca ne-am udat, am observat ca ni se raceste fundul!La fel se intampla si cu asfaltul fierbinte … ne arde talpile sau cu ce il atingem.
Pielea umana , avand rolul de regulator de caldura al organismului , este un foarte bun conductor.
De aceea se recomanda o izolatie intre noi si pamant ( sau zapada ) atunci cand cautam sa incropim un adapost peste noapte.
Nu mai trebuie sa spun ca in combinatie cu apa …. transferul de caldura se realizeaza de zeci de ori mai rapid . Deci cautati sa puneti apa IN voi si nu PE voi ( totusi a nu se intelega ca o minima igiena nu e necesara).
4.CONVECTIA: Transfer de căldură sau de curent electric care are loc într-un mediu lichid sau gazos, prin deplasarea substanţei respective.
Adica: vantul ne raceste ! In expeditiile lui spre centrul Australiei marele explorator John McDOuall Stuart folosea recipienti de apa cu exteriorul din bumbac. Aceasta tesatura de bumbac , era udata odata ce recipientul era umplut.
Apoi , fiind legat de cai la exteriorul bagajelor , intr-un loc unde vantul putea sa-l ajunga , pastra apa cat-de-cat rece .
Aceasta tehnica a fost si inca este folosita de biciclisti si de cei care se deplaseaza in medii cu temperatura ridicata.
Ce vreau sa spun cu asta : vantul , ca si apa grabeste racirea organismului .Cu totii stim ca iarna, daca bate vantul ni se pare mai rece decat e de fapt. Tocmai datorita acestui fapt.
Adica: vantul ne raceste ! In expeditiile lui spre centrul Australiei marele explorator John McDOuall Stuart folosea recipienti de apa cu exteriorul din bumbac. Aceasta tesatura de bumbac , era udata odata ce recipientul era umplut.
Apoi , fiind legat de cai la exteriorul bagajelor , intr-un loc unde vantul putea sa-l ajunga , pastra apa cat-de-cat rece .
Aceasta tehnica a fost si inca este folosita de biciclisti si de cei care se deplaseaza in medii cu temperatura ridicata.
Ce vreau sa spun cu asta : vantul , ca si apa grabeste racirea organismului .Cu totii stim ca iarna, daca bate vantul ni se pare mai rece decat e de fapt. Tocmai datorita acestui fapt.
5.RADIATIA: Pamantul , ca orice corp , radiaza caldura primita . O piatra ce a stat la soare in timpul zilei , noaptea va radia caldura. La fel si noi .
Este un fapt binecunoscut ca organismul uman pierde 2/3 ( doua treimi , sau peste 66% ) din caldura prin cap. Iar capul pierde 2/3 din caldura prin nas ( mai exact suprafata acoperita cu piele a nasului, nu prin nari).
Poate ati vazut documentare cu alpinisti si ati observat ochelarii aia cu o protectie pestenas.Si daca stai logic si gandesti , ce parte a fetei se arde cel mai repede cand faci plaja ?
Nasul.Eu imi explic doar prin faptul ca la acel nivel transferul de caldura e cel mai mare.
Nasul.Eu imi explic doar prin faptul ca la acel nivel transferul de caldura e cel mai mare.
- 3 zile fara apa.
Dintre toate substantele ce intra in organism , apa este cea mai importanta.
Corpul uman este format in proportie de 65-70% din apa.La nivel celular , cu ajutorul apei au loc reactiile chimice ce sustin metabolismul uman.
Corpul uman este format in proportie de 65-70% din apa.La nivel celular , cu ajutorul apei au loc reactiile chimice ce sustin metabolismul uman.
Tot cu ajutorul apei , organismul elimina saruri si acizi toxici rezultati in urma proceselor chimice si tot apa ajuta la reglarea temperaturii organismului.
Astfel datorita pierderii apei din corp ( transpiratie, urina , fecale…) suntem nevoiti sa consumam intr-o zi normala , fara temperaturi extreme si efort deosebit, aproximativ 2,5 litri.
Aceasta apa este inlocuita atat direct ( prin lichide ) cat si indirect prin alimentele consumate.
Cand stam acum si ne gandim la o situatie de supravietuire , ne e groaza cel mai tare ca o sa murim de foame . Lucru perfect fals. Fara apa , nu mai apuci sa mori de foame. Adica vei muri de sete de vreo 9-10 ori pana sa mori de foame.
- 3 saptamani fara mancare.
Cum am mai spus ( si daca nu am mai spus , o sa repet ULTIMA GRIJA pe care trebuie sa ne-o facem este cea pentru mancare.
Organismul poate rezista ( cu greu ce e drept ) 3 saptamani fara mancare .Pana sa mori , organismul se va autodevora (stiu ca suna sadic ), adica pentru a obtine energia necesara vietii , in corp trebuie sa aiba loc arderi care elibereaza energie.
In lipsa combustibilului , organismul va apela la rezerve , adica la tesutul adipos ( colaceii de grasime) pentru ca in ultima instanta sa consume muschii pentru a hrani organele vitale.
Un lucru putin stiut este o alta paradigma a bushcraft-ului si anume : DACA NU AI APA , NU MANCA !!! Pentru a face digestia organismul are nevoie de apa .Daca aceasta lipseste si mancati fara sa beti apa , veti muri mai repede de sete.
Dupa cum am vazut , organismul are mijloace de aparare destul de avansate in fata intemperiilor , dar toate astea vin cu un cost.In cazuri extreme , el va face alegerile pentru noi , chiar daca nu ne plac:
-In cazut hipotermiei , organismul va retrage sangele din extremitati, in incercarea de a incalzi si asigura functionarea organelor vitale.
Astfel , daca nu mai sunt incalzite extremitatile , apa din sange va ingheta , vasele de sange se vor sparge ( apa e singura substanta dupa cate stiu eu care isi mareste volumul cand ingheata) si asa ia nastere cangrena.
-In cazul sederii prelungite in apa ( cu picioarele ude) , organismul va devia celulele albe si anticorpii spre zonele de interes : organele vitale. Astfel , multa lume s-a uitat neputincioasa la picoare cum putrezesc de vii , pentru ca nu au putut sau nu s-au gandit sa se descalte regulat si sa-si usuce atat sosetele , bocancii cat si picioarele.
-In cazul hipertermiei, corpul uman va inchide glandele sudoripare ( prin care transpiram) folosind apa tot pentru organele vitale , lasand expusa pielea unor arsuri grave.
Asadar, in bushcraft cat si in supravietuire , intervine o noua problema : de ce te ocupi in primul rand ?
PRIORITĂŢILE
Intr-o situaţie de criză, stabilirea ordinii de priorităţi şi, corespunzător, a urgenţelor de intervenţie, este primul pas al luptei pentru supravieţuire. Totdeauna problemele trebuie evidenţiate, ierarhizate, ordonate. Ele nu pot fi rezolvate toate deodată. Cine încearcă să tragă cu puşca ascultând muzică, nu va nimeri nici ţinta şi nici nu se va bucura de muzică.
Pentru supravieţuire sunt necesare cateva condiţii sau necesităţi de bază: aer, apă, hrană, foc,adăpost. Oprirea funcţionării organismului uman (moartea) poate fi cauzată de: deteriorarea stării de sănătate (răni, şoc, hemoragie, stop respirator, strivire, boală gravă etc); lipsa apei, a hranei; frigul,căldura excesivă.
Cel mai urgent este primul ajutor medical (opreşte sangerarea, fă respiraţia artificială, tratează şocul – intr-un cuvant, stabilizează problemele acute, ca să te poţi ocupa apoi de ansamblul situaţiei.
Lipsa aerului (oxigenului) şi a respiraţiei este pericolul cel mai grav. Fie că are aer, dar nu mai poate respira (inecare, strivire, stop respirator etc), fie că aerul lipseşte sau e irespirabil (incendiu, fum, gaze, scufundare in apă ş.a.m.d.) omul moare după cateva minute. De obicei există aer din belşug, ceea ce a şi născut zicala că cele mai valoaroase lucruri le căpătăm gratis.
Apa este totdeauna esenţială. Importanţa celorlalte necesităţi vitale depinde de locul in care te afli. Temperatura corpului trebuie păstrată la, sau in jur de, +37°C. Dacă e prea frig (hipotermie) sau prea cald (hipertermie), mori.
Păstrează-ţi energia.
Nu o risipi (cum faci acasă…) mai intai acţionand – şi după aceea gandind şi regretand. Dacă e prea frig, fă un foc (adăposteşte-te, fă o tabără
Dacă ţi-e foame, procură şi prepară hrana. Apoi, reacţionează corespunzător situaţiei: dacă eşti prea singur (dacă ceilalţi sunt prea mulţi ( Din pustietate revino intre oameni: pe jos, pe apă, prin apă, peste munte etc.
Sau rezistă imprejurărilor potrivnice: de exemplu, incendiu calamităţi naturale
S-a constatat că doar 20% dintre acţiunile pentru rezolvarea oricărei sarcini produc 80% din rezultate! Raţional este deci să stabilim cat mai repede care sunt problemele prioritare şi cele mai eficiente acţiuni, ca să ne concentrăm forţele şi resursele asupra lor – deci nu asupra celorlalte, mult mai ineficiente.
O altă constatare sau criteriu interesant pentru stabilirea priorităţii unor acţiuni este că treaba care pare cea mai neplăcută este de fapt cea mai urgentă. Aşa că n-o mai amana, nu căuta scuze pentru inactivitate, ci treci la fapte.
Capacitatea de a sesiza adevăratele probleme sau priorităţi lipseşte insă din educaţia noastră.
De obicei pierdem timpul cu fleacuri, iar marile necazuri sau oportunităţi le observăm numai cand e prea tarziu – şi plătim mai mult.
Iată o mostră de comportare fără a gândi în perspectivă: un avion de pasageri are o avarie şi cade în junglă. Din accident se salvează doar un american, un rus Şi un român. Orbecăind ei prin sălbăticie, sunt surprinşi şi, cu toată împotrivirea lor, capturaţi de nişte canibali. Ajunşi în faţa cazanului în care urmau să fie fierţi, cei trei întreabă dacă nu există vreo cale de a scăpa cu viaţă. Ba există chiar trei mijloace, le răspunse şeful canibalilor, pentru că ne-am mai modernizat şi noi: ori gătiţi o răscumpărare de 1OO dolari, ori acceptaţi să primiţi 1OO de lovituri de bâtă la tălpi, ori acceptaţi să mâncaţi un lighean plin cu excremente. Americanul scoate iute bancnota de 1OO dolari, o dă şi scapă. Rusul zice: eu n-am bani, dar am fost călit de istorie şi rezist la greutăţi; băteţi-mă la tălpi. Suportă el cu stoicism cele 1OO de lovituri şi fu eliberat. Românul le explică: eu sunt sărac, n-am bani; nu rezist nici la bătaie, că sunt mai poet; să încerc cu ligheanul. Se apucă el şi începe să înghită cu noduri murdăria. După ce îl goleşte pe jumătate, se opreşte şi le zice canibalilor care se uitau la el cu scârbă: mi s-a făcut greaţă, nu mai pot să termin; vreau să încerc loviturile la tălpi.
Sălbaticii, amabili, fură de acord şi începură să-l croiască cu ciomagul Românul zbiera de durere ca din gura de şarpe, dar strângea din dinţi gândindu-se la cazanul care aştepta.
Rabdă el ce rabdă vreo 5O de lovituri, apoi le declară canibalilor: nu mai pot rezista la restul bătăii. M-am răzgândit; de fapt, aveam 100 dolari şi acum vi-i dau.
Iată că a scăpat şi el pană la urmă – dar cum?
Nimica nu e gratuit pe lumea asta, dar se pot găsi metode pentru reducerea preţului plătit. Le găseşti dacă te gandeşti, dacă te străduieşti! Degeaba ne tot rugăm: dă-i Doamne românului (de la început) mintea cea de la urmă! Cine nu cască ochii – va căsca punga. Dar nu-i suficient doar să vrei, trebuie să şi poţi. Iar pentru a putea, trebuie să te pregăteşti. Fără o pregătire din timp pentru a gandi dibaci, o să rămai un veşnic surprins: mereu vei reacţiona (in loc să acţionezi) şi vei tot plăti, plăti…Poate chiar cu viaţa.
Intr-o situaţie de criză, nu uita că singura ta sarcină e să scapi, nu să faci vitejii, sau pe grozavul. Englezii zic: cine luptă curajos, dar fuge când nu mai poate răzbi, scapă cu viaţă şi poate să mai lupte şi altă dată. O fi ea „fuga” ruşinoasă, dar e sănătoasă. Insă cand fugi, nu alerga pană la capătul lumii, ci doar atat cat e nevoie; apoi uită-te de departe la „problemă”, să vezi ce-ai putea caştigadin ea…
Supravieţuirea in natură (survival) este, in general, o activitate de scurtă durată şi trebuie să fie incununată repede de succes: salvare, revenire intr-o localitate -altfel devine un fel de aventură.
Nu mi-am dorit niciodata ca una dintre cele mai pregnante amintiri pe care le am sa fie aceea a unei fiare ucigase care ma alearga furios prin padure pentru a ma prinde si, foarte probabil, a ma omori. Pe de alta parte, daca este sa-i dau crezare lui Freud, asta este un lucru bun. De obicei, oamenii au tendinta de a-si ascunde sub presul mintii chestiile care nu le convin, izoland undeva in subconstient amintirile neplacute, de unde, in timp, acestea rabufnesc sub alte forme – depresii, manii, boli psiho etc.
S-a intamplat in urma cu 8 ani de zile. Aveam 21 de ani, era 1 mai, era o dupa amiaza superba, cu mult soare si cer senin, tocmai sosisem cu prietena mea de atunci la Sinaia. Intrucat ne luasem o minivacanta si eram pusi pe fapte mari, dupa ce am mancat la pranz, am hotarat sa facem o mica plimbare pentru a ne pune muschii in miscare si a fi in forma in zilele urmatoare, cand urma sa « atacam » Piatra Arsa, Crucea, Jepii Mici etc. Am pornit de la Palatul Peles spre Stana Regala. As jigni montaniarzii daca as numi acest drum un traseu. In fapt, este o poteca pietruita, cu bari de sustinere, de fier, vopsite verde, fosta promenada a Familiei Regale, inainte de cel de-al doilea Razboi Mondial. Pe acest vechi drum, care curge in serpentine prin padure, te intalnesti foarte des cu grupuri de copii, cu batrani, cu tineri care coboara de la cota 2.000. De altfel, chiar in acea dupa amiaza ne-am intalnit cu 3 sau 4 grupuri de scolari si prescolari si cu numerosi alti oameni.
Daca mergi in pas vioi, nu ai cum sa faci mai mult de 30 de minute, cel mult 45 pana la Stana Regala. Nu am facut un tur de forta, ne-am mai oprit, am mai facut poze, am cules flori… Pe la 4 fara ceva dupa amiaza, mai aveam foarte putin si ajungeam la Stana, deja se vedea luminisul de sus, unde se termina muntele si padurea si incepea imensa poiana. La un momentdat prietena mea a ramas inmarmurita, cu privirea fixa, undeva sus, inspre luminis. Eu nu am inteles ce se intampla, continuam sa vorbesc, apoi am cercetat padurea si am vazut. Privind ghemul de blana, care se itea undeva sus de tot, chiar unde inceta negura padurii, primul lucru care mi-a venit in cap a fost ceva de genul: «Wooow! Ce caine mare!». Apoi, animalul, care atunci cand l-am zarit urca muntele, fiind pozitionat complet cu spatele fata de noi, si-a intors incet capul si ne-a privit. Era un urs.
In primele momente, eu unul mi-am pastrat sangele rece si nu m-am panicat deloc. Stiam ca in padurile din Romania sunt ursi, insa le asociam prezenta cu muntii izolati, cu padurile prin care omul nu are ce cauta, in niciun caz NU la Sinaia, NU pe un drum arhiplin de grupuri de copii si tineri. Fusesem la Sinaia de zeci de ori si aproape de fiecare data facusem acest drum si traseele montane de acolo – nu auzisem pe nimeni, niciodata vorbind despre intalnirea cu ursul. In vreme ce priveam acel urs, i-am spus prietenei mele sa stam calmi, nemiscati. Eram totusi la o distanta considerabila de urs, daca nu ne miscam, nici nu avea cum sa ne observe, dupa o vreme, el isi va vedea de drumul lui si noi de al nostru, ii ziceam eu ei, in soapta. Happy end! Numai ca nu a fost asa.
La inceput, ursul a inceput sa coboare lent. Mormaia puternic si din cand in cand urla din toti rarunchii. Am ramas in continuare nemiscati. Apoi, animalul a intalnit poteca serpuita. A inceput sa mearga din ce in ce mai repede. Ne tineam de mana si nu am facut niciun gest. Apoi sa alerge. Il vedeam foarte clar cum alearga dintr-o parte in alta a drumului, coborand in viteza «serpentinele», aproape impiedicandu-se, din pricina greutatii, cand lua curbele drumului. Era un mascul mare, in floarea varstei. In momentul in care mai erau aproximativ 10-15 metri care ne desparteau de urs, s-a dus naibii si ultimul strop de calm pe care-l mai aveam si am rupt-o amandoi la fuga. Pe masura ce fugeam, nelinistea a fost inlocuita de frica, apoi de groaza. Nu stiu daca ati vazut vreunul din filmele din seria Alien, insa in acele momente ma simteam fix precum unul dintre acele personaje patetice dupa care alearga monstrul xenomorph (aproape) invincibil.
La inceput, ursul a inceput sa coboare lent. Mormaia puternic si din cand in cand urla din toti rarunchii. Am ramas in continuare nemiscati. Apoi, animalul a intalnit poteca serpuita. A inceput sa mearga din ce in ce mai repede. Ne tineam de mana si nu am facut niciun gest. Apoi sa alerge. Il vedeam foarte clar cum alearga dintr-o parte in alta a drumului, coborand in viteza «serpentinele», aproape impiedicandu-se, din pricina greutatii, cand lua curbele drumului. Era un mascul mare, in floarea varstei. In momentul in care mai erau aproximativ 10-15 metri care ne desparteau de urs, s-a dus naibii si ultimul strop de calm pe care-l mai aveam si am rupt-o amandoi la fuga. Pe masura ce fugeam, nelinistea a fost inlocuita de frica, apoi de groaza. Nu stiu daca ati vazut vreunul din filmele din seria Alien, insa in acele momente ma simteam fix precum unul dintre acele personaje patetice dupa care alearga monstrul xenomorph (aproape) invincibil.
La aproximativ un minut dupa ce a inceput urmarirea, am luat un oarecare avans, sa zic de 20-25 de metri si, in vreme de fugeam, am dat nas in nas cu un cuplu, de 30-35 de ani, sot si sotie. Am urlat la ei: «Fugiti, vine ursul!» Ea i-a zis barbatului ei pe un ton de repros «Ti-am zis eu ca am auzit mormaituri?!». El a bombanit ceva. Nu intelegeam cum naiba pot sa se certe si sa stea acolo, pe loc, in vreme ce ursul venea inspre noi. Pentru ca nu se miscau, am mai urlat de cateva ori « Fugiti, fugiti!» si ne-am pus, in sfarsit, toti patru in miscare. Am pierdut cateva momente pretioase in tot acest timp; uitandu-ma peste umar, am vazut din nou dihania cum alearga si se apropie din ce in ce mai mult.
La nici 10 secunde dupa aceea, s-a intamplat ceva imprevizibil. Probabil, un accident. Inconstienta. Nepasare. Nu stiu cum sa o numesc. In vreme ce alerga, barbatul, care era pozitionat primul si in fata femeii, deja ingrozit si disperat de apropierea ursului, a dat din maini haotic, pentru a-si spori ritmul… si si-a lovit nevasta. A lovit-o rau. Aceasta s-a dezechilibrat, s-a impiedicat si s-a prabusit pe burta, cat era de lunga, pe poteca. S-a julit si i-a dat sangele. Omul nici macar nu s-a oprit sa vada ce s-a intamplat cu sotia lui. Din cate imi aduc aminte, nici nu s-a uitat inapoi, nici nu a strigat-o. A continuat sa alerge disperat si a disparut in padure. De atunci, nu l-am mai vazut niciodata, dar nu de putine ori, rememorand patania, mi-am dorit sa-l fi prins acel urs.
In ciuda faptului eram ingrozit si simteam ca mor de frica, m-am oprit si eu si prietena mea si am ajutat-o pe femeia aceea sa se ridice, apoi mai mult am tras’o dupa noi si am reinceput sa fugim. Simteam si auzeam ca acum dihania trebuie sa fie foarte aproape… si in cele din urma am tras cu coada ochiului, in spate. Ursul era la mai putin de jumatate de metru de mine. Mi-am scos fulgerator rucsacul (in care aveam o sticla de apa plata, biscuiti si gecile de ploaie), am incetinit si i-am dat de doua ori, cat am putut de tare cu el in cap. Ursul a urlat, s-a oprit, a muscat ghiozdanul si a inceput sa-l scuture violent, precum fac uneori cainii cu jucariile. Am castigat in tot acest timp cativa metri, insa ursul negasind nimic interesant in rucsac, l-a aruncat si si-a continuat urmarirea. Iar atunci s-a produs brusc si capatul cursei.
Pana atunci, jivina alergase dupa noi numai pe poteca. In acel moment, cum era drumul in serpentine, noi eram in apropierea unei curbe, iar el chiar la curba de deasupra noastra. A taiat brusc poteca si ne-a aparut drept in fata, la un metru, cel mult doi de noi. Toti trei am ramas stana de piatra. Nu am scos absolut niciun sunet, nu am facut niciun gest, nici cea mai mica miscare. Asteptam pur si simplu sa vad ce face animalul, ingrozit, dar poate resemnat. Deja alergasem foarte repede si foarte mult, din cauza panicii respirasem aiurea pe gura, odata ce-mi iesisem din ritmul alergarii nu mai eram in stare sa fac vreun pas. Ursul ne-a privit si a mormait usor. S-a dat in spate. S-a ridicat pe picioarele din spate si cu ghiarele din fata a zgariat un copac. Apoi, precum Baloo din Cartea Junglei, s-a intors si a inceput sa se frece de copac, sa-si scarpine spatele de el. Era simpatic si caraghios, in alte circumstante poate mi-ar fi venit sa rad. De fapt, asistam la performarea unui instinct foarte bine dezvoltat la ursi. Era un Alfa. Isi marca teritoriul si ne arata ca noi suntem pe teritoriul lui. Dupa ce a terminat cu scarpinatul, a inceput sa molfaie niste frunze de pe jos. Din cand in cand ne privea. La un momentdat, la fel ca un catel, s-a pus pe spate si s-a asezat cu burta in sus.
Am inteles atunci ca, pur si simplu, pentru el urmarirea se incheiase. Daca la inceput era extrem de furios si foarte probabil ne-ar fi ranit sau omorat, am inteles ca acum se calmase si ca nu ne vrea (neaparat) raul. Trecusera 10 minute, poate un sfert de ora in care il priviseram impietriti cum se «joaca» la nici trei pasi de noi. Si cu toate acestea eram vii si nevatamati. Animalul nu mai era agresiv.
Mi-am dat seama ca imi tin prietena de o mana, iar de cealalta o tin pe acea femeie necunoscuta, al carei nume l-am uitat (si careia probabil i-am salvat viata, imi spun prietenii, atunci cand le povestesc intamplare. Atunci, nu m-am gandit la asta…). Le-am zis in soapta: «Hai sa mergem!» si am facut un pas. Apoi inca unul. Si inca unul. Am vazut ca ursul nu se ia dupa noi si am mai facut cativa pasi, privindu-l. Si am mai mers un pic, si inca cativa pasi. In padure era liniste, fiecare secunda era parca fara de sfarsit. Si inca cativa pasi, iar atunci cand a iesit din raza noastra vizuala, toata groaza ne-a revenit si am rupt-o din nou la fuga. Insa, nu ne mai urmarea nimeni. Ne-am intalnit cu un grup mare, de 10 oameni, care coborau si aveau 2 caini lupi cu ei. Cainii au inceput sa latre, iar ursul sa mormaie. Am fugit cu totii pana la Stana Regala. Ne-am tras sufletul o vreme – tin minte ca atunci cand am ajuns in poiana, m-am prabusit efectiv pe iarba, simteam ca-mi arde pieptul, ca ma sufoc, ca indiferent cat de tare as respira, nu am suficient aer si nu m-am putut misca cateva minute bune. Ne-am strans toti care eram la Stana, insa nimeni nu s-a gandit sa mai coboare spre Peles. Am luat-o spre cota 1400, iar de acolo am coborat in Sinaia. Am glumit, am ras. Ce misto e sa fii in viata! Am ajuns jos. De data aceasta, Happy End!
In 2001, cand s-au intamplat toate astea, evenimentul in sine a fost pur si simplu un accident. Nimeni nu stia cum dracu’ a ajuns ursul acela acolo. Nimeni nu mai auzise ca la Sinaia pe acel drum batatorit de turisti sa atace ursul. Anii au trecut, iar povestile despre ursi au prins amploare. Atacurile s-au sporit, au inceput sa apara din ce in ce mai multi raniti. Cateodata si morti. Anul trecut, drumul de la Sinaia la Cota 1400 – da, nenorocirea aia de drum suprapopulat, plin cu masini si «pantofari» care vin la gratare – nu mai era considerat drept sigur, daca vroiai sa-l faci pe jos. De asemenea, dupa lasarea serii, daca vroiai sa te plimbi de unul singur, pe jos, pe la Palatul Peles si Furnica, insemna ca esti inconstient si cauti necazul cu lumanarea.
Weekendul care tocmai a trecut am fost la Busteni cu niste prieteni care ne-au invitat sambata seara la alti tovarasi de’ai lor care au o pensiune acolo. Am stat de vorba si, printre altele, ne-au prezenta jovial locatia si orele aproximative de plimbare ale fiecarui urs gunoier care vine seara de seara prin oras. Sunte peste 15 si 2 dintre ei nu au nicio jena sa apara nici in buricul targului, la Primarie. Usa de la intrarea pensiunii lor, Green Eden, era bruscata si geamul crapat. Saptamana trecuta un grup de turisti a fost surprins pe alee, in cursul noptii, de un urs si oamenii au sarit gardul pentru a se adaposti. Ursul s-a luat dupa ei si in momentul in care a sarit si el, au trebuit sa sparga usa pentru a scapa.
M-am plimbat pana la Cascada Urlatoare si am vazut cel putin 5 indicatoare mari pe care scria cu litere de’o schioapa ATENTIE URSI. In urma cu 3 ani, cand facusem ultima oara acest drum, nu exista nicio astfel de atentionare. Am mai stat de vorba cu alti oameni care traiesc in Busteni. Mi-au zis ca ursii s-au inmultit peste masura, ca ataca inclusiv la Babele si la Sfinx, pe platoul alpin, si mi-au facut inventarul ultimelor ispravi. Din fericire, nici una nu s-a soldat cu victime, prin urmare vestile nu au ajuns in presa senzationalista din Capitala. Insa, conform spuselor oamenilor, in ultimele doua luni, in fiecare saptamana, la Busteni a fost un atac. Unii au scapat ca mine, doar cu frica, altii doar cu cate o zgarietura sau o muscatura «nesemnificativa» pentru tabloidele si televiziunile avide de zoaie si socant. Pentru ca nu aveam toata ziua la dispozitie si trebuia seara sa ne intoarcem in Bucuresti, am urcat cu telecabina pana la Babele. Ne-am dus pana la Cruce, apoi vroiam sa coboram pe Jepii Mari. Am vorbit cu cativa oameni de acolo. Ne-au spus ca in padure colcaie de ursi, ca trebuie sa mergem in grup, sa facem permanent zgomot, sa nu ne departam prea tare unul de altul si sa fim vigilenti. Ceea ce, daca mergeti la munte, va recomand si voua.
Viata are prioritate
In editia de weekend a Evenimentului Zilei a aparut un articol care trage un semnal foarte puternic de alarma privind inmultirea peste masura a populatiei de ursi din Romania. Sintetizat la sange, textul expune doua realitati cu adevarat ingrijoratoare:
- in momentul de fata, in Romania se inregistreaza un numar de ursi (aprox. 10.000) de peste doua ori mai mare decat cel optim pentru teritoriul tarii noaste (4.000).
- autoritatile nu fac nimic in privinta asta. Nothing new, care-va-sa-zica.
OK, avem cea mai mare populatie de ursi din Europa. Judecand rece si cinic, chestia asta nu ne ajuta la absolut nimic. Decat, poate, la un strop de mandrie nationala.Romania, tara ursilor. Halal! Nu sunt expert, e posibil sa ma insel, insa intuiesc ca daca bestiarul muntilor ar cuprinde – de exemplu – o mie de ursi, in loc de cati sunt acum, ecosistemul nu ar avea cu nimic de suferit. Exista numeroase tari in Europa in care de peste o suta de ani nu mai exista niciun urs in libertate: Elvetia, Germania, Suedia etc. Chiar nu-mi aduc aminte sa fi citit vreun studiu, vreo stire, ceva despre un posibil dezastru pe care disparitia blanosilor din paduri l-a provocat asupra biotopului din tarile cu pricina…
Stiu ca imi pun in cap o multime de inflacarati ai protectiei animalelor, insa in momentul in care oamenii sunt atacati si mor din cauza unor animale – solutia este una singura:suprapopulatia trebuie eliminata. Cumva. Excesul de ursi ar putea fi vandut si sunt convins ca s-ar gasi cumparatori, iar afacerea ar fi (extrem de) profitabila. Exista si cealalta solutie – sangeroasa, dar la fel de eficienta – vanatul sportiv. Pasul urmator este amenajarea de rezervatii si parcuri naturale, spatii protejate in care ursii sa fie monitorizati si ingrijiti, dar si ingraditi.
Daca demersul celor care se lupta pentru drepturile animalelor ar fi sincer, s-ar gasi suficiente fonduri pentru asa ceva. Marea tragedie este ca, la fel precum in cazul cainilor vagabonzi, in momentul in care trebuie sa faca efectiv ceva (sa doneze niste bani, sa munceasca voluntar etc.) pentru cauza pe care (zic ca) o sustin, larga majoritate a guralivilor care se bat cu pumnii in piept se evapora ca prin farmec… si raman o mana de oameni – activistii si putinii finantatori ai ONG-urilor de profil – pentru care astfel de probleme sunt pur si simplu imposibil de rezolvat cu adevarat, in lipsa unei sustineri populare. Si, astfel, ne intoarcem de unde am plecat. Oamenii sunt atacati, ursii se inmultesc, nimeni nu face nimic. O situatie ridicola si groteasca…
Este, cu siguranta, arta care a asigurat o continuitate speciei umane inca de la inceputurile ei, arta care a facut diferenta intre viata si disparitie si arta care ne-a diferentiat de restul speciilor. De ce? Pentru ca, in primul rand, asa cum spunea si celebrul prezentator Bear Grylls, inteligenta este principala arma a unui om aflat in lupta cu stihiile naturii. Fie ca este vorba despre tinuturile inghetate ale nordului, de junglele ecuatoriale, de deserturile australiene, africane sau sud-americane ori de junglele urbane din secolul XXI, nimic nu poate sta in fata unui adevarat supravietuitor. Iar daca vrei sa afli secretele celor mai buni, urmareste cele mai noi si mai incitante documentare Discovery Channel. Doar acolo ii vei gasi pe Bear Grylls, Ray Mears, Ross Kemp, Donal MacIntyre sau, mai nou, Cody Lundin si Dave Canterbury…
In luna noiembrie, Discovery Channel difuzeaza doua noi emisiuni din seria programelor cu teme de supravietuire – Supravietuire in doi si Singur in salbaticie. Protagonistii noilor seriale, Dave Canterbury si Cody Lundin (Supravietuire in doi) si Ed Wardle (Singur in salbaticie), va arata cum ati putea ramane in viata in mijlocul salbaticiei, folosind cunostinte despre natura si tehnici transmise din generatie in generatie. Cei trei isi forteaza limitele, incercand sa supravietuiasca in conditii dificile, neavand hrana, adapost sau mijloace de aparare. In acest articol, va invitam sa-i cunoasteti pe noii experti in supravietuire Discovery Channel si sa aflati detalii picante despre biografia celor pe care deja ii indragiti.
Dave Canterbury
Are peste 20 de ani de experienta in armata americana, acolo unde s-a inrolat inca de la varsta de 17 ani si unde a activat in randul fortelor speciale SRT ca lunetist si instructor in tehnici de lupta corp la corp. Dupa ce s-a retras din armata, Dave a lucrat la o ferma de reptile din Florida, apoi ca pescar comercial si scanfandru in mlastinile din Parcul National Everglades.
Expert in tehnici de lupta corp la corp si in arta supravietuirii, Dave Canterbury s-a folosit de toate cunostintele sale pentru a trece la o noua etapa din viata sa, aceea de a preda tehnicile de supravietuire la Pathfinder Training School din Ohio. Tot el este si autorul unui ghid de supravietuire The Pathfinder System: A Common Man’s Survival Guide si a peste 300 de clipuri in care prezinta tehnici esentiale pentru a rezista in mijlocul celor mai dificile situatii.
![[Image: dave-canterbury-cody-lundin.jpg]](https://i0.wp.com/i1001.photobucket.com/albums/af134/best_mamik/doi/dave-canterbury-cody-lundin.jpg)
Cody Lundin
Biolog si instructor de tehnici de supravietuire cu peste 20 de ani de experienta, Lundin a probat pe propria piele eficienta tuturor tehnicilor pe care le preda. A locuit intr-un adapost improvizat din crengi, in mijlocul salbaticiei canadiene, pentru doi ani, dormind pe un pat din ace de pin si hranindu-se doar cu ceea ce ii oferea natura. A experimentat viata in desert si pe cei mai duri munti ai lumii, iesind teafar din fiecare incercare. In prezent, Cody preda tehnicile de supravietuire la Insitutul Ecosa si la Colegiul Yavapai.
Dave Canterbury
Are peste 20 de ani de experienta in armata americana, acolo unde s-a inrolat inca de la varsta de 17 ani si unde a activat in randul fortelor speciale SRT ca lunetist si instructor in tehnici de lupta corp la corp. Dupa ce s-a retras din armata, Dave a lucrat la o ferma de reptile din Florida, apoi ca pescar comercial si scanfandru in mlastinile din Parcul National Everglades.
Expert in tehnici de lupta corp la corp si in arta supravietuirii, Dave Canterbury s-a folosit de toate cunostintele sale pentru a trece la o noua etapa din viata sa, aceea de a preda tehnicile de supravietuire la Pathfinder Training School din Ohio. Tot el este si autorul unui ghid de supravietuire The Pathfinder System: A Common Man’s Survival Guide si a peste 300 de clipuri in care prezinta tehnici esentiale pentru a rezista in mijlocul celor mai dificile situatii.
Cody Lundin
Biolog si instructor de tehnici de supravietuire cu peste 20 de ani de experienta, Lundin a probat pe propria piele eficienta tuturor tehnicilor pe care le preda. A locuit intr-un adapost improvizat din crengi, in mijlocul salbaticiei canadiene, pentru doi ani, dormind pe un pat din ace de pin si hranindu-se doar cu ceea ce ii oferea natura. A experimentat viata in desert si pe cei mai duri munti ai lumii, iesind teafar din fiecare incercare. In prezent, Cody preda tehnicile de supravietuire la Insitutul Ecosa si la Colegiul Yavapai.
Acelasi Cody Lundin este si autorul celor mai vandute doua carti despre supravietuire: 98.6 Degrees: The Art of Keeping Your Ass Alive si When All Hell Breaks Loose: Stuff You Need to Survive When Disaster Strikes. Iar ca sa va convingeti ca este vorba de un adevarat profesionist, trebuie spus ca Lundin traieste in desertul din nordul Arizonei, intr-un adapost proiectat de el insusi, acolo unde isi asigura cele necesare vietii de zi cu zi doar din ceea ce ii ofera desertul. In plus, Cody Lundin merge descult de peste 20 de ani, ca parte a propriei sale filozofii de viata, exceptie facand iarna, atunci cand paseste prin zapada incaltat in sosete de lana.
Ed Wardle
Un temerar cameraman scotian, Wardle este ultimul expert in arta supravietuirii din seria emisiunilor care ruleaza pe Discovery Channel. Ed a urcat pe Everest in anii 2007 si 2009, iar in anul 2008 a intreprins o calatorie la Polul Nord, filmand de fiecare data experientele pe care le-a avut in timpul expeditiilor sale.
Ultima sa aventura a fost reprezentata de viata in padurile salbatice din Yukon, acolo unde scotianul a supravietuit, de unul singur, dormind intr-un adapost improvizat, direct pe pamant si hranindu-se doar cu ceea ce putea prinde legal. Singura sa legatura cu lumea erau postarile pe care le facea zilnic pe Twitter. La finalul expeditiei, Ed Wardle slabise 13 kilograme iar bataile inimii i se redusesera la mai putin de 30 pe minut.
Les Stroud
Inarmat doar cu un cutit, o armonica si mai multe camere de filmat, Les Stroud a dovedit ca niciun om nu poate fi infrant de natura atata vreme cat exista in el dorinta de a trai. Show-urile pe care le-a produs, chiar daca nu sunt cele mai spectaculoase, sunt, cu siguranta, cele mai dure din punct de vedere al realizarii. In seria Survivorman, cea mai de succes dintre cele realizate de puternicul canadian, Les este nevoit sa se descurce singur, fara asistenta, si fara sa aiba in preajma macar un cameraman.
De aceea, incercarile prin care trebuie sa treaca in cele mai dure conditii sunt de cel putin cu doua mai grele decat ar fi fost in mod normal. Si asta nu e tot. Les Stroud pare un om al carui destin a fost acela de a se descurca in salbaticie. Imediat dupa nunta pe care a avut-o in 1994, Les a petrecut o inedita “luna de miere”, mai precis un an intreg in regiunea Wabakimi, una dintre cele mai izolate, mai dure si mai salbatice zone ale Canadei, alaturi de sotia sa.
![[Image: les-stroud.jpg]](https://i0.wp.com/i1001.photobucket.com/albums/af134/best_mamik/doi/les-stroud.jpg)
Cei doi au realizat atunci un documentar despre modul in care au reusit sa supravietuiasca, pornind de la 0, si cu ajutorul a doar cateva unelte moderne (mai precis un ferastrau si un topor) in tinuturile inghetate din nordul continentului american. Documentarul Snowshoes and Solitude a castigat ulterior numeroase premii internationale si a fost numit una dintre cele mai mari aventuri ale tuturor timpurilor.
Expert in arta supravieturii, Stroud a realizat mai multe emisiuni de profil atat pentru Discovery Channel, cat si pentru televiziunile canadiene, cele mai cunoscute fiind Survive This, Beyond Survival with Les Stroud si Surviving Urban Disasters. Pe langa toate acestea, asa cum a aratat-o si in seria Survivorman, Les este un talentat cantaret la armonica, el inregistrand mai multe albume cu care a si castigat premiile “Best Acoustic/Folk Act”, “Best Blues Act” si “Best Overall” la Festivalul Muzicii Nordice din New Liskeard, Ontario.
Ray Mears
In ultimul deceniu, numele lui Ray Mears, Raymond Paul “Ray” Mears pe numele sau adevarat, a ajuns sa fie recunoscut in toata lumea drept o autoritate in domeniul vietii in salbaticie si a tehnicilor de supravietuire. El a devenit un nume de referinta si datorita seriilor sale de televiziune, printre care Tracks, World of Survival, The Essential Guide to Rocks, Extreme Survival (Lectii de supravietuire), Trips Money Can’t Buy with Ewan McGregor, The Real Heroes of Telemark, Bushcraft Survival, si, de curand, Wild Food.
![[Image: ray-mears.jpg]](https://i0.wp.com/i1001.photobucket.com/albums/af134/best_mamik/doi/ray-mears.jpg)
Pentru unii este evident, dar pentru altii e o surpriza, sa descopere ca Ray si-a petrecut viata invatand aceste tehnici, astfel incat a devenit cu adevarat un maestru al vietii in salbaticie. Ray a crescut in sudul Angliei, in North Downs, unde a descoperit o regiune rurala plina de specii salbatice. Invatand sa traiasca in perfecta armonie cu mediul inconjurator, el a ajuns sa urmareasca vulpi prin padure, fara sa isi dea seama ca astfel incepea o lunga calatorie, care avea sa se transforme in telul suprem al vietii lui.
Bear Grylls
Bear Grylls, prezentatorul programului Tehnici de supravietuire urbana, autor si aventurier experimentat, si-a inceput viata de explorator inca de la o varsta frageda. A crescut pe Insula Wight si, copil fiind, urca adesea pe munte impreuna cu tatal sau.
A fost inrolat timp de trei ani in Serviciile Aeriene Speciale, o unitate a Trupelor Speciale din armata britanica. In timpul serviciului militar, si-a fracturat spatele in trei locuri, intr-un accident de parasutism produs in sudul Africii.
In ciuda gravitatii accidentului, Bear nu s-a lasat intors din drum si, in 1998, la numai 23 de ani, a devenit cel mai tanar alpinist britanic care a urcat pe Everest. A scris ulterior despre aceasta experienta, in cartea “Pustiul care a urcat pe Everest”. In 2007, Bear s-a intors in Himalaya pentru a-si indeplini un nou vis: a zburat cu o parapanta cu motor la o inaltime mai mare decat a Everestului – o realizare prezentata pe Discovery Channel, inBEAR’S MISSION TO EVEREST(MISIUNEA LUI BEAR PE EVEREST).
Pe parcursul acestei expeditii, Bear si echipa sa au donat peste 2,5 milioane de dolari in scopuri caritabile, printre alte donatii numarandu-se si 600.000 de dolari pentru Fundatia Global Angels, o organizatie de caritate care sustine proiecte pe termen lung pentru copiii defavorizati din intreaga lume. Anul trecut, Bear a fost gazda evenimentului Global Angels Step Up intitulat “Hraneste un copil timp de un an” – un parteneriat intre Hard Rock International si Fundatia Global Angels.
Intr-una din expeditiile sale viitoare, Bear va conduce o echipa prin zonele izolate ale Antarcticii, pentru a promova surse alternative de energie si biocombustibili, ca resurse pentru un viitor pe principiile dezvoltarii durabile. Beneficiara directa a acestei expeditii va fi din nou Fundatia Global Angels.
![[Image: bear-grylls.jpg]](https://i0.wp.com/i1001.photobucket.com/albums/af134/best_mamik/doi/bear-grylls.jpg)
Niciodata dispus sa incetineasca ritmul, Bear a reusit o noua premiera cand, impreuna cu echipa sa de alpinisti de pe Everest, a circumnavigat Marea Britanie pe jet ski-uri. De asemenea, a condus prima traversare neasistata a Oceanului Atlantic de Nord, intr-o ambarcatiune gonflabila rigida, deschisa. Cartea sa despre aceasta aventura, “Infruntand apele inghetate ale oceanului”, a intrat pe lista scurta a “Cartilor sportive ale anului” din Marea Britanie. Bear a primit un grad onorific in Marina Regala, in cinstea acestei expeditii doboratoare de recorduri. Cea mai recenta carte a lui, “Man vs. Wild”, lansata anul trecut in aprilie, ofera milioanelor de fani un curs intensiv de tehnici ingenioase pentru supravietuire, folosite de Bear pentru a cuceri zone extrem de salbatice ale lumii.
In iunie 2005, Bear a doborat un record mondial organizand o cina pe o masa suspendata sub un balon cu aer cald, la altitudinea de aproape 7 500 m. A coborat in rapel din nacela balonului pana la masa, unde, in uniforma completa a Marinei, si-a luat cina compusa din trei feluri, apoi a salutat-o pe Regina si a sarit cu parasuta. Obiectivul lui a fost sa aduca un omagiu celor doua organizatii de caritate, Prince’s Trust si Duke of Edinburgh’s Award.
Donal MacIntyre
Donal MacIntyre, reporter de investigatie premiat, regizor si initiator de campanii, s-a nascut la Dublin in 1966. A crescut in Irlanda si SUA, fiind activ implicat in diverse sporturi: a jucat rugby si a reprezentat Irlanda la Campionatul Mondial de Canoe. A studiat la Dublin si Londra, iar ulterior si-a luat masteratul in politici de comunicare, la City University.
Angajat initial in presa scrisa, a lucrat ca reporter de stiri pentru The Sunday Tribune si The Irish Press din Dublin. Primul sau proiect de televiziune a fost un material de investigatie premiat, realizat pe teme sportive pentru BBC, in 1993, si intitulat On-The-Line. Donal a lucrat atunci sub acoperire ca instructor de sport si aventura, pentru a demasca lipsa de standarde in angajarea personalului din acest domeniu. Dupa acest succes, a inceput sa lucreze pentru programul de investigatie al ITV premiat cu BAFTA, World in Action. Donal a castigat apoi doua Premii ale Societatii Regale de Televiziune, pentru un film despre trafic de droguri si personalul din cluburile de noapte. Pentru acest program, a lucrat 11 luni sub acoperire si a primit trei amenintari cu moartea.
![[Image: donal-macintyre.jpg]](https://i0.wp.com/i1001.photobucket.com/albums/af134/best_mamik/doi/donal-macintyre.jpg)
In 1999 s-a mutat din nou la BBC, pentru un program important realizat tot sub acoperire – MacIntyre Undercover – care a reprezentat incununarea a aproape doi ani de cercetari derulate impreuna cu echipa sa. Seria a facut senzatie in toata lumea, relatand despre fenomenele de violenta organizata din lumea fotbalului, abuzurile din industria modei sau din caminele de ingrijire, ca si despre detinutii nigerieni. Donal a continuat sa isi puna in pericol propria persoana prin noi investigatii in fenomenele de criminalitate stradala, sclavie sexuala si trafic ilegal cu animale salbatice.
De atunci, MacIntyre a mai realizat diverse programe pentru Five, compania de televiziune britanica – de pilda MacIntyre UK Undercover, care a inregistrat cote-record de audienta – si MacIntyre’s Millions – apreciat pentru dezvaluirile facute asupra unor subiecte precum specii de animale in pericol de disparitie, furturi de organe si arme ilegale in Europa de Est.
In 2007, a prezentat seria de antropologie si calatorie Edge of Existence pentru Discovery Channel, in care a strabatut lumea si a trait alaturi de diverse triburi. Alte proiecte de televiziune recente ale sale sunt: o a doua serie din MacIntyre’s Underworld si un program live despre criminalitate, Street Crime Live, in care MacIntyre insusi a fost victima unor abuzuri, in timpul transmisiei in direct.
Ross Kemp
Ross Kemp este unul dintre cei mai populari actori din Marea Britanie, cu o cariera implinita, care include roluri in televiziune, teatru si film. Cunoscut cel mai bine pentru rolul premiat al durului Grant Mitchell din serialul BBCEastEnders, Ross a mai jucat in patru serii ale dramei explozive ITV despre SAS, Ultimate Force, in rolul Sergentului Henno Garvie, seful dur, dar corect al Trupei Rosii.
 |
Adaposturi improvizate
Traim in Romania, si avem putine zone in care sa nu existe adaposturi construite. Dar poate vine o zi in care avem nevoie de un adapost improvizat in salbaticie. Stim sa facem? Un adapost care se construieste repede.
Fenomene meteo la munte
Datorita altitudinilor mai ridicate, regiunile montane sunt mai expuse dinamicii atmosferei. Astfel, instabilitatea este mai accentuata. Schimbarile de vreme sunt mai rapide decat in cazul altitudinilor mai reduse
Fenomenele meteorologice si starile atmosferice prezinta un grad mai ridicat ridicat de risc in zona de munte, astfel avem diferite manifestari atmosferice in functie de perioada din an vizata.
A. Semestrul rece
Cel mai periculos fenomen poate fi considerat ceata.
Vantul reprezinta un element de risc important prin doua aspecte:
-Produce un efect de racire asupra organismului uman, astfel putand sa apara degeraturile in conditiile unor temperaturi care nu coboara sub -5 grade Celsius.
- Asociat cu precipitatiile solide conduce automat la aparitia viscolului, care limiteaza foarte mult vizibilitatea
Zilele insorite pot fi deosebit de periculoase, mai ales in conditiile existentei stratului de zapada.
Zilele insorite pot fi deosebit de periculoase, mai ales in conditiile existentei stratului de zapada.
In aceasta situatie, radiatia solara este reflectata de stratul de zapada, putand afecta vederea,aparand oftalmia, afectiune foarte grava ce poate conduce la reducerea drastica a calitatii vederii.
Temperaturile ridicate duc la cresterea instabilitatii stratului de zapada. Astfel sporeste riscul de declansare a avalanselor pe versantii cu pante mai mari.
Poleiul si celelalte depuneri solide sunt mai frecvente in perioadele in care precipitatiile lichide ingheata la suprafata terestra.
B. Semestrul cald
Precipitatiile sunt mult mai frecvente in regiunile montane dacat in cele de deal si de podis.
Inrautatirea vremii in anotimpul de vara se poate produce in cateva zeci de minute, daca exista conditii meteorologice favorabile. Cantitatile de apa, respectiv debitele raurilor pot creste foarte mult intr-un timp extrem de scurt. Se recomanda inotdeauna amplasarea corturilor la distante apreciabile fata de cursurile de apa.
Dintre fenomenele asociate precipitatiilor, o frecventa deosebita in anotimpul de vara o are grindina, care poate creea probleme deosebite tinand cont de forta mecanica a bucatilor de gheata aflate in cadere spre suprafata terestra.
Precipitatiile sub forma de aversa sunt asociate, de cele mai multe ori, cu fulgere care reprezinta o cauza importanta a accidentelor in zona montana.
Caracteristic regiunilor montane este prezenta frecventa a cetii, cu efecte similare cu cele din timpul iernii.
Inrautatirea vremii in anotimpul de vara se poate produce in cateva zeci de minute, daca exista conditii meteorologice favorabile. Cantitatile de apa, respectiv debitele raurilor pot creste foarte mult intr-un timp extrem de scurt. Se recomanda inotdeauna amplasarea corturilor la distante apreciabile fata de cursurile de apa.
Dintre fenomenele asociate precipitatiilor, o frecventa deosebita in anotimpul de vara o are grindina, care poate creea probleme deosebite tinand cont de forta mecanica a bucatilor de gheata aflate in cadere spre suprafata terestra.
Precipitatiile sub forma de aversa sunt asociate, de cele mai multe ori, cu fulgere care reprezinta o cauza importanta a accidentelor in zona montana.
Caracteristic regiunilor montane este prezenta frecventa a cetii, cu efecte similare cu cele din timpul iernii.
Sfaturi practice specifice situatiilor de munte
A. Previziunea timpului prin observarea culorii cerului
In functie de culoarea cerului putem stabili gradul de umiditate atmosferica, astfel un cer roz indica un aer uscat, culoarea galben semnifica un aer umed, iar culoarea verde indica un aer foarte umed.
Combinatii ale culorilor cerului si interpretarea lor:
-Cerul roz inainte de rasarit si la apus inseamna timp frumos; daca se transforna in galben auriu, ziua ramane frumoasa iar daca se transforma in galben pal, timpul va deveni ploios.
-Un cer rosu violet si murdar, atat la rasarit cat si la apus poate prevesti o schimbare a vremii, chiar furtuna.
-Combinatia de cer alburiu, putin incetosat, vant slab si soare arzator este un indiciu de furtuna cu averse si descarcari electrice.
-Tunetul prevesteste furtuna, in timp ce fulgerul fara nori indica timp frumos.
Combinatii ale culorilor cerului si interpretarea lor:
-Cerul roz inainte de rasarit si la apus inseamna timp frumos; daca se transforna in galben auriu, ziua ramane frumoasa iar daca se transforma in galben pal, timpul va deveni ploios.
-Un cer rosu violet si murdar, atat la rasarit cat si la apus poate prevesti o schimbare a vremii, chiar furtuna.
-Combinatia de cer alburiu, putin incetosat, vant slab si soare arzator este un indiciu de furtuna cu averse si descarcari electrice.
-Tunetul prevesteste furtuna, in timp ce fulgerul fara nori indica timp frumos.
B. Indiciile pe care ni le poate oferi directia si intensitatea vantului
-Timpul frumos este indicat de un cer senin sau putin noros de dimineata, cu un vant care sufla slab.
-Daca timpul este frumos si vantul incepe sa bata dinspre nord-vest, cu tendinta de a-si mari intensitatea, mai puternic pe creasta, inseamna ca in cateva zile vremea se strica. Daca este vara, va ploua, iar daca este iarna, va viscoli.
-Cand timpul este frumos si vantul bate din partea de nord, moderat sau tare, in mod constant de cateva zile, putem deduce ca timpul ramane frumos.
-Daca vremea este urata, ploua sau ninge si vantul incepe sa bata din sud, cu intensitate mare, inseamna ca timpul urat se va mentine si in perioada urmatoare.
-Daca timpul este frumos si vantul bate din directia sud-est, timpul va ramane cateva zile placut.
In concluzie directia vantului ne poate oferi o imagine cat se poate de obiectiva cu privire la modul in care va evolua vremea:
-vantul sufla din nord: – timp urat pentru o perioada scurta de timp, dupa care vremea este placuta pentru o perioada indelungata.
-vantul sufla din nord-est: – timpul se va mentine, in general uscat, iar in cazul in care ploua va avea loc o imbunatatire a vremii pentru un interval de timp mai scurt.
-vantul sufla din sud-est: – vremea se mentine uscata si calda, iar daca deja ploua, nu se va observa nici o imbunatatire a vremii in perioada urmatoare.
-vantul bate din nord-vest: timpul se strica; daca este vara va ploua, iar daca este iarna va viscoli.
-vantul s-a starnit brusc: – vine furtuna
-vantul bate la caderea serii: – indica o schimbare a timpului.
C. Indiciile pe care le ofera animalele si plantele
Timpul frumos:
-turmele de oi si vite pasc linistite
-vulturii planeaza la mari inaltimi
-serpii si soparlele sau pe stanci la soare
-albinele, viespiile, furnicile sunt in plina activitate;
-trifoiul isi pleaca tulpina si isi pliaza frunzele
-ciubotica cucului isi desface frunzele si florile
-macrisul isi deschide frunzele
-iarba se umple de roua de seara
Timpul urat:
-animalele salbatice coboara in zone adapostite
-taunii sunt foate activi si agresivi
-soarecii, serpii si soparlele intra in ascunzisuri
-vulturii coboara la cuiburi
-ciorile si corbii se aduna in stoluri si zboara perpendicular pe directia furtunii care se asteapta
-trifoiul isi ridica tulpina si se desface
-iarba de umple de roua dimineata chiar daca cerul a fost acoperit.
FENOMENE OPTICE SPECIFICE ZONELOR DE MUNTE
a) Umbra muntilor – apare imediat dupa rasaritul soarelui sau inainte de apus; este formata din umbra muntelui proiectata pe ecranul de ceata si dinamizata de ridicare soarelui pe bolta
b) Cercul lui Ulloa – apare dupa rasaritul soarelui; daca persoana priveste spre apus in ceata care se risipeste isi vede imaginea inconjurata de trei cercuri viu colorate si un al patrulea, mare si albicios.
c) Soarele fals – apare de obicei dupa ploaie, inainte de apusul soarelui; are forma unei pete stralucitoare pe norul inconjurat de curcubeu; de fapt se vede imaginea soarelui proiectata e ecranul intunecat al norului.
d) Electrometeorii – sunt produsi de electricitate atmosferica, fiind factorii cei mai agresivi si periculosi ai atmosferei;
Putem enumera astfel:
Fulgerul (Orajul) – o descarcare brusca a electricitatii atmosferice in interiorul unui nor sau inre nori diferiti;
Tunetul – zgomotul care insoteste fulgerul, fiind rezultatul unei dilatari bruste a aerului generata de caldura intensa a fulgerului si apoi contractarea lui;
Traznetul – o descarcare electrica ce se produce intre nori si scoarta pamantului sau obiectele de la sol.
e) Focurile Sfantului Elm – descarcari luminoase pe varfurile arborilor, piscurilor care se produc in timpul vantului in rafale sau cand este viscol, iarna.
PERICOLELE MUNTILOR
Pericolele naturale ale muntilor provind din agresiunea climatica, structura reliefului, zapada si efectele ei, respectiv cornise, poduri de zapada, avalanse.
Agresiunea climatica presupune:
- Scaderea presiunii atmosferice si a cantitatii de oxigen din aer;
- Caldura si radiatiile solare;
-Vantul;
- Ceata;
- Furtuna;
- Orajul;
- Frigul si valurile de frig.
Structura reliefului poate afecta deplasarea in munti si poate cauza accidente prin caderile de piatra, iar pe de alta parte zapada, cornisele, podurile de zapada si mai ales avalansele pot influenta deplasarea turistilor in munti.
Caderile de pietre se pot produce datorita actiunii mecanice a vantului, a dezghetului care elibereaza pietrele prinse in zapada si gheata, a gerului care face sa scape blocul de piatra, a traznetului sau a trecerii animalelor.
Lavinele de pietre pot fi provocate si din imprudenta de cataratorii care fac sa se disloce pietrele din corpul muntelui.
Cornisele se formeaza prin sudarea zapezii viscolite deasupra crestelor mult prelungite deasupra golului de dincolo de creasta. Ele sunt mai periculoase iarna decat primavara, putand provoca usor avalanse.
Avalansele se produc datorita rupturii de echilibru intre masele de zapada, prezentei apei lichide in masa de zapada, unei supraincarcari exterioare sau unei noi caderi de zapada.
Daca va aflati in zona declasarii avalansei, incercati sa va tineti de o stanca, trunchi, lasand zapada sa curga.
Daca sunteti luat de avalansa “inotati”, in sensul curgerii avalansei incercand sa atingeti marginile ei.
Dupa oprirea avalansei, strangeti-va covrig cu spatele in sus si se creaza un buzunar de aer, prin detenta energica a bratelor. Se inceteaza apoi orice miscare pentru a se economisi aerul.
Ce indica norii?
Prima clasificare a norilor a fost cea propusa de Luke Howord in 1803. Aceasta clasificare porneste de la altitudine si de la aparenta norilor. Ea a devenit baza clasificarii in Atlasul International al Norilor care a fost publicat pentru prima data in 1896.
Howard a folosit 4 cuvinte latine ca baza a clasificarii sale:
• Cirrus – fibros, asemenea parului
• Cumulus – gramada
• Stratus – strat / nivel orizontal
• Nimbus – care aduc ploaia
• Cumulus – gramada
• Stratus – strat / nivel orizontal
• Nimbus – care aduc ploaia
Combinand acesti 4 termeni si introducand prefixul alto Howard a ajuns la clasificarea utilizata si in prezent a a norilor.
Formarea norilor
Peste tot in lume aerul din atmosfera contine vapori de apa, cea mai mare parte evaporata din oceane. Norii si ceata sunt compuse din picaturi de apa sau cristale de gheata care se formeaza cand vaporii de apa condenseaza.
Norii de tip Cumulus sunt rezultatul unui proces de convectie. Marimea norilor Cumulus, este o consecinta a puterii termicelor, care variaza in timpul zilei. De obicei, dimineata cand Soarele este prea jos pe cer, incalzirea suprafetei solului este moderata iar termicele formate sunt prea slabe ca sa ajunga la nivelul de condensare. Tarziu, dimineata se formeaza cativa nori care devin din ce in ce mai mari si mai numerosi in cursul dupa-amiezii. Dupa amiaza tarziu cand Soarele coboara incalzirea suprafetei, este din ce in ce mai slaba si norii dispar.
Daca termicele sunt foarte puternice si se desprind de Pamaint se formeaza nori mari, negri cu puternica dezvoltare verticala, Cumulonimbus
Cand aerul este fortat sa urce peste o denivelare topografica a scoartei terestre: deal, munte, aerul se raceste in timpul urcarii si se produce condensarea vaporilor de apa. Norii care rezulta sunt nori in straturi Stratus.
Daca stratul devine foarte gros, pare a fi negru de la sol si produce ploi puternice. Norii produsi se numesc Nibostratus.
Clasificarea norilor
Clasificarea norilor
La altitudini mari, de peste 6000 metri se formeaza norii Cirrus, Cirrus uncius,Cirrostratus, Cirrocumulus.
- Cirrus (Ci) sunt albi, delicati, matasosi si fibrosi la aspect si formeaza pachete sau benzi inguste.
-Cirrus uncius (Ci unc) sunt albi, delicati, fibrosi, cu aspect de virgula sau carlig.
- Cirrostratus (Cs) sunt subtiri, transparenti, albi. Soarele se vede prin ei si lasa umbre. Poatefi vizibil un halo (coroana luminoasa si colorata ce apare in jurul soarelui si a lunii, in special al Lunii pline).
- Cirrocumulus (Cc) sunt pachete subtiri stratificate incretite sau ondulate.
La altitudine medie, intre 2000 si 6000 de metri se formeaza norii Altostratus, Altocumulus lenticularis, Altocumulus castelanus, Altocumulus undulatus, Altocumulus.
- Altostratus ( As ) sunt nori de culoare gri deschis, aspect fibros, uniform. Suficient de subtiri ca sa permita sa fie vazut Soarele. Nu apare halo.
- Altocumulus lenticularis ( Ac len ) sunt nori albi sau gri deschis, cu aspect de lentile si cu margini foarte precise. Se formeaza la miscarea aerulu deasupra unei bariere topografice.
- Altocumulus castelanus ( Ac cas ) sunt nori albi sau gri deschis asemanatori cu norii cumulus dar avand inaltime mai mare. Cu forme de castele sau turnuri. Uneori aranjati in linie.
- Altocumulus undulatus ( Ac und )sunt albi sau gri, cu forma de pachete si aspect ondulatoriu.
- Altocumulus (Ac) sunt albi sau gri, cu forme si texturi variabilei.
La altitudine joasa, sub 2000 de metri se formeaza norii Cumulus, Stratocumulus, Stratus, Fractostratus, Cumulonimbus, Nimbostratus.
- Norii Cumulus (Cu) au aspect individualizat, de un alb stralucitor sau gri, cu densitate mare si forma de vata cu margini foarte precise.
- Norii Stratocumulus (Sc) variaza de la gri la alb si formeaza rulouri rotunjite.
- Norii Stratus (St) sunt straturi gri cu o baza uniiforma. Sunt asociati cu burnita.
- Norii Fractostratus (St fra) sunt foi sau straturi gri de nori cu forme neregulate.
-Norii Cumulonimbus (Cb) au aspect individualizat cu nori imensi, dezvoltati pe verticala, cu baza neagra si lateralele albe. Sunt asociati cu precipitatii puternice si furtuni. Adesea au forma de nicovala la varf.
- Norii Nimbostratus (Ns) sunt de culoare gri inchis, grosi.
Descrierea familiilor de nori
- Familia Cirilor sunt nori de gheata, inalti, fini, de culoare alba cu stralucire matasoasa, in general filamentosi si transparenti. Apar in fruntea unui sistem noros si prevestesc schimbarea vremii in rau, intr-o perioada de maxim 3 zile. Norii Cirostratus produc in general fenomenul optic numit halo, vestind ploaiea la un interval de 24 de ore.
- Familia Cumulusilorin general compusi din picaturi de apa, uneori cristale de gheata, sunt albi, masivi, cu margini stralucitoare. Norii Cumulus de timp frumos, aparuti dimineata prevestesc vreme buna. Altocumulus care urmeaza Cirilor anunta ploaie si descarcari electrice.
- Familia Stratilor, dispusa in straturi, de culoare cenusie sau albastrie, mai ales in compunerea celorlalte familii de nori, prevestesc de obicei stricarea timpului.
- Familia norilor Nimbus, sunt nori grosi, in culori sumbre, constituiti in general din picaturi de apa . Asociati cu norii Cumulus anunta furtuna si ploaie trecatoare, sau furtuna iminenta, ploaie in averse si descarcari electrice. Norii din aceasta familei pot aduce rapid vijelia, aversa, grindina, fulgerul si trasnetul.
METODE DE APRINDERE A UNUI FOC
Este esential sa retii 3 lucruri necesare realizarii unui foc: AER, CALDURA, COMBUSTIBIL. Daca unul din acestea lipseste, focul nu poate exista. Putem compara acest fapt cu un triunghi care fara o latura, celelalte 2 se prabusesc. Cand aprindem un foc trebuie mereu sa ne asiguram ca avem destul combustibil, o sursa de caldura destul de puternica care sa il aprinda, si destul aer care sa mentina arderea. Fumul este semnul unui foc a carui combustibil nu arde complet, deci cu putina atentie putem face un foc fara fum.Luand in calcul nivelul de importanta pe care il poate avea un foc, este necesar sa ne pregatim pentru a ne insusii cunostinte de a aprinde focul in orice conditii meteo, cu resurse cat mai variate.
UNDE FACEM FOCUL:
- la cel putin 50m departarea de liziera padurii
- minim 5 m de orice copac sau cort
- minim 2 m de orice ar putea propaga focul tinand seama de directia vantului
- alegem un loc ferit de vant, ploaie
CUM PREGATIM LOCUL:
- curatam zona pana la pamant de frunze uscate, muschi, vreascuri si alte obiecte din jur inflamabile
- daca solul este umed sau cu zapada vom creea o platforma din pietre plate sau vreascuri mai groase, peste care vom pune un strat de pamant pentru a sustine focul propriu-zis
- in functie de materialele disponibile putem forma un paravan, pe care il vom pozitiona in partea dinspre care bate vantul
CE STRANGEM:
- vom strange materiale destule pentru aprinderea, sustinerea si intretinerea focului; degeaba daca reusim sa-l aprindem daca nu avem ce ne trebuie de la inceput cu sa il mentinem
- pentru aprinderea lui vom folosii: paie, fan, frunze uscate, lemn putred din scorburile copacilor, bucati de coaja de copac, rasina, licheni, muschi uscat, crengute uscate
- tijele moarte sau radacinile de feriga ard cel mai bine, deoarece scoarta lor fiind impermeabila, raman uscate
- scoarta de mesteacan, chiar uda, arde foarte bine
- orice brad “care se respecta” va avea crengi uscate care ard foarte bine, de multe ori pline de licheni, imediat sub coroana sa verde
- in cazul in care lemnele sunt ude, vom taia aschii din crengi mai groase pentru a ajunge la fibrele uscate din interior, realizand astfel asa numitele “taplige”
- ciupercile uscate sunt foarte bune, ace de conifere, pene, fulgi, cuiburi de pasari
CUM ALEGEM COMBUSTIBILUL:
Impartim resursele culese in 3 categorii:
IASCA: orice fel de material care necesita minimum de caldura pentru a se aprinde. Iasca de buna calitate se aprinde de la o singura scanteie. coaja de mesteacan, bucati de coaja de copac de la interior, rumegus uscat, iarba uscata, ferigi, muschi, bete subtiri, ace uscate de conifere
SURCELE: crengute care au rolul de a ridica flacarile, pentru a putea pune lemne din ce in ce mai mari. Strangem ramurele, bucati subtiri de lemn, “noduri” de lemn le pin, brad sau molid cu un continut ridicat de rasina, carton, bucati de lemn scos din bucati mai mari
LEMNE: odata ce focul este destul de puternic putem folosii orice fel de lemne, fie ele uscate, verzi sau ude. Alegem lemne uscate, crengi moarte, lemn verde despicat, ierburi rasucite
SURCELE: crengute care au rolul de a ridica flacarile, pentru a putea pune lemne din ce in ce mai mari. Strangem ramurele, bucati subtiri de lemn, “noduri” de lemn le pin, brad sau molid cu un continut ridicat de rasina, carton, bucati de lemn scos din bucati mai mari
LEMNE: odata ce focul este destul de puternic putem folosii orice fel de lemne, fie ele uscate, verzi sau ude. Alegem lemne uscate, crengi moarte, lemn verde despicat, ierburi rasucite
CU CE APRINDEM FOCUL:
Cel mai important este sa constientizam ca oricate metode am avea la andemana, trebuie sa stim si cum sa aprindem focul. Trebuie sa testam diferite variante si sa intelegem cum functioneaza, altfel in conditii de oboseala, frig, stres, a aprinde un foc ne poate fi practic imposibil.
- BRICHETA: reprezinta cea mai buna modalitate de a aprinde un foc; este ieftina, cantareste putin, ocupa putin spatiu si putem tine una aproape oriunde in excursiile noastre: uan in buzunar, una in rucsac, una in trusa de prim-ajutor, etc. Chiar daca apare umezeala sau este vant puternic, putem fi siguri ca vom aprinde focul. Este folositor sa avem la noi o lumanare pe care sa o aprindem, astfel economisim gazul din bricheta si reducem riscul de a ne arde degetele. O solutie foarte buna este purtarea unor bucati de cauciuc in trusa de supravietuire, acestea arzand ude.
- CHIBRITUL: este foarte bun pe vreme uscata, nefolositoare atunci cand sunt ude sau in conditii de umezeala. Pentru a preveni umezirea lor, vom scufunda varful lor timp de cateva secunde in ceara topita, astfel devenind impermeabile. Ca si in cazul brichetei, o lumanare sau bucati de cauciuc sunt extrem de folositoare.
- AMNARUL: la lovirea sau frecarea barei de magneziu cu un obiect metalic, sar scantei cu o temperatura foarte inalta care pot aprinde iasca. Poate fi folosit cu succes in orice conditii, dar primordiala este existenta unor materiale uscate care sa se aprinda la aparitia scanteilor. Un astfel de material este vata din trusa de prim ajutor, captuseala unei geci, pene, sau iarba foarte foarte uscata.
- PRIN FRICTIUNE: o metoda eficienta, dar avem nevoie de multa experienta, si cel mai important, rabdare.
- CU LUPA: lumina puternica a soarelui focalizata intr-un loc pentru mai mult timp printr-o lupa poate produce destula caldura pentru a aprinde un foc.
SFATURI UTILE PENTRU APRINDEREA FOCULUI:
- lemnele trebuie asezate in asa fel, incat intre ele sa patrunda cat mai mult aer pentru a mentine arderea
- cu cat un lemn este mai greu cu atat v-a da mai multa caldura
- arzand lemne verzi si lemne uscate in acelasi timp, focul v-a rezista timp indelungat, lucru foarte util noaptea
- lemnele de esenta tare: stejar, fag, ard bine, formeaza carbuni, si dau multa caldura
- lemnele de esenta moale: pin, brad, molid, castan, ard repede si arunca multe scantei.
- pentru a tine la distanta insectele putem colecta balega uscata, care odata ajunsa in foc, fumega. O ata varianta foarte buna de a produce fum este punerea pe foc a unor crengi cu frunze verzi
- aseaza lemnele uscat in jurul focului pentru a se usca de la caldura acestuia
- nu iti consuma energia, sparge lemnele de o piatra sau cu ajutorul piciorului.
ATENTIE!
- vom folosii vreascuri sau bucati de lemn cazute pe sol, sub nici o forma nu vom taia lemne decat cu accordul padurarilor
- vom supraveghea in continuu focul
- daca se starneste un vant puternic sau va incepe furtuna vom stinge focul pentru a preveni un incendiu
- nu vom parasi locul pana nu ne-am asigurat ca focul s-a stins complet
DIFERITE TIPURI DE LEMNE SI CARACTERISTICILE ARDERII:
- Salcia: arde repede, cu scantei multe, si putere caloric mica
- Bradul: arde repede si da mult fum
- Jneapanul: se aprinde repede, face fum mult si gros
- Stejarul: arde greu, uniform, produce carbuni foarte buni
- Fagul: arde bine, cu flacara vie si da carbuni foarte buni
- Mesteacanul: cel mai bun lemn pentru facut focul la campie, se aprinde usor, emana multa caldura, are o flacara vie dar se consuma repede
- Frasinul: lemn de esenta tare, arde incet, da carbuni multi care se consuma greu
- Teiul: arde bine si repede
- Carpenul: arde bine, da carbuni excelenti care rezista mult, dar este un lemn greu de taiat
- Aninul: da caldura multa dar arde repede
- Castanul salbatic: arde repede cu multe scantei
- Pinul: are lemn bun pentru focuri de tabara
MODALITATI DE ARANJARE A FOCULUI
Focul piramidal: se aseaza lemnele vertical, sprijinite unele de altele in varf. Acest tip de foc ofera o flacara puternica, luminand o suprafata mare in jurul sau. Poate fi folosit cu succes la focul de tabara.
Focul in stea: asezand lemnele in stea, asemanator spitelor unei roti de bicicleta, le putem impinge spre centrul focului pe masura ce acestea ard. Focul realizat nu face multa flacara dar nici fum. Poate fi folosit ca foc de veghe.
Focul polinezian: sapam o groapa mai larga la gura si mai ingusta la baza, iar fundul gropii il acoperim cu pietre. Acestea se incing pe masura ce focul arde, degajand dupa aceea foarte multa caldura. Este un foc care da multa caldura, jaratecul se pastreaza timp indelungat si este foarte folositor la gatit.
Focul canadian: datorita peretelui de lemne, acesta este ferit de vant dar si reflecta foarte bine caldura in directia dorita. Peretele de lemne poate fi realizat din lemne ude care pe parcursul arderii focului acestea se vor usca.
CE LUAM CU NOI IN ADAPOST?
Sa spunem ca este construit si sa speram ca nu o sa fie nevoie de el niciodata. In caz de necesitate urmatoarele lucruri sunt extrem de utile si pot sa faca diferenta dintre viata si moarte:
-Apa potabila,e bine daca este butoi sa fie in butoiul cu apa vesela de argint,previne inmultirea unor bacterii.
-Actele,sa aveti mereu la indemana in casa actele si tinute frumos in folie protectoare de celofan inchisa ermetic,poate sa va prinda ploaia,se stie niciodata ce apare.
Retineti ca o sa aveti nevoie de acte pentru eliberarea unor pasapoarte ad-hoc pentru ca unele zone or sa fie inchise din varii motive si nu o sa aveti acces fara acte.
Retineti ca o sa aveti nevoie de acte pentru eliberarea unor pasapoarte ad-hoc pentru ca unele zone or sa fie inchise din varii motive si nu o sa aveti acces fara acte.
-Nu impartasiti la toti strainii bunuri de valoare din buncar,puteti sa deveniti victime in situatii de urgenta !
-Nu povestiti copiilor ce bunuri de valoare o sa luati,ei sunt firavi si pot sa povesteasca altora,nu impartasiti metode de securitatea buncarului la straini.
-Sa aveti haine,lenjerii de schimb,paturi.
-Saci de celofan menajeri dar si saci de dimensiunea unui adult.
-Stingator de incendiu
-Sistemul de iluminat sa fie de preferat pe leduri,consuma energie putina.
Aveti grije ca sistemul de iluminat sa nu fie cu lanterne pe circuite ca se poate sa aveti surprize neplacute.
Aveti grije ca sistemul de iluminat din buncar sa fie usor detasabil si portabil,nu o sa stati vesnic acolo si din anumite motive o sa parasiti locul,trebuie sa luati sistemul de iluminat.
Aveti grije ca sistemul de iluminat sa nu fie cu lanterne pe circuite ca se poate sa aveti surprize neplacute.
Aveti grije ca sistemul de iluminat din buncar sa fie usor detasabil si portabil,nu o sa stati vesnic acolo si din anumite motive o sa parasiti locul,trebuie sa luati sistemul de iluminat.
-Pansamnete sterile,seringi,foarte important sa aveti anestezici fiole,daca va apuca o durere de masea groaznica sa aveti cu ce va alina durerea,ori poate sa va raniti nu se stie cum.
Tot aici intra si medicamente utile,nu recomand sa mutati farmacia acasa ci sa aveti cateva necesare si cu termen de valabilitate cat mai mare.
Medicamentele in vreme de catastrofe valoreaza foarte mult.
Astea de mai sus este bine sa fie intr-o trusa medicala si deja acolo la locul ei.
Tot aici intra si medicamente utile,nu recomand sa mutati farmacia acasa ci sa aveti cateva necesare si cu termen de valabilitate cat mai mare.
Medicamentele in vreme de catastrofe valoreaza foarte mult.
Astea de mai sus este bine sa fie intr-o trusa medicala si deja acolo la locul ei.
-Hrana reprezentand conserve,alimente preparate si semi-preparate etc.
Mai sunt si altele dar vreau sa continuati si voi si am rugamintea sa fiti scurti si la obiect pentru ca nu sta nimeni sa citeasca texte intregi.
1) Stingator
2) Detector de fum
3) Scara rabatabila – Usoara si rezistenta (de aluminiu),
4) Trusa de prim ajutor- -Analgésice, antiséptice, dezinfectant, vata, calmant, antibiótice
bendaje, leocloplast, masurator de picaturi, yod, pastile pt.
diaree, paracetamol, aspirine, bicarbonat, permanganat de
potasiu, alcool sanitariu, tranquilizante, stimulante,
5) Ustensile -Chei, ciocan, patent, cheie engleza, surubelnita, cuie, suruburi,
dalta, fierastrau, pila, foarfeca de sarma(aia mare cu care se
poate rupe si lacate,
6) Radio – – Cu diferita frecvente (UHF/HF/VHF), cu baterii, antena,
imbracamiente impermeabila, usor de folosit, bagat intr-o punga
antiestática (in magazine de informatica),sau in folie de aluminiu.
7) Walíes Tal kíe
8) Alimentos -In cutii, cu mare valoare energetica (tip Snakers), vitamine,
proteínas, zahar, sare, ceaiuri, lcuti cu orez.
9) Agua -Plata, minerala; Cisterne (5 litrii minin), bidoane, sticle ( de
preferat sa nu fie transparente sau sa fie in brick(cum e laptele),
sucuri de fructe, sucuri de vegetale,(calculeaza 1 litru de
persoana/zi)
10) Incalzire -Plapuma, haina de iarna(cum erau alea din anii 80′, pantaloni
termici, sosete de lama (alea care le face bunica si noi ca fraierii
nu le purtam ca cica nu sunt la “moda” , fular, caciula (alea care le
purta bunicul) , carbón, uleiuri vegetale, benzina,
11) Deschizator de conserve
12) Saci de dormit
13) Agenda – rezistenta la apa, pix, creion, marker; pentru a scrie tot felul de informatii
14) Potabilizator individual
15) Cutite de mana – Model bushman, muela, aitor, – tip ca alea din casa
16) Cutite de buzunar – Model bushman, muela, aitor, – tip ca alea din razboi
17) Fluier – cu un sunet diferit – Daca sunt mai multe trebuie sa aiba acelasi
sunet pentru a ne recunoaste intre noi.
18) Sapun – – Neutru,
19) Prosop sec
20) Propos de hartie ca acelea de bucatarie care vine ca un sul dar e mai mare.
21) Hartie igienica – – Sau servetele,
22) Clor – – Ca sa dezinfectezi haine, farfutii, pahare sau pentru a face apa potabila
(5 picaturi pntru fiecare 3,15L); aveti foarte mare grija ca sar putea sa
va faceti rau cu mana voastra daca nu calculati bine
23) Chei de rezerva de la masina
24) Documente – buletin, pasaport,acte de la masina, de la casa, etc plus fotocopii de la tot
25) Bani -Cash, aur, argint – Ca sa poti sa cumperi, sa mituiesti, etc.
26) Schimburi de haine de interior -sosete, chilotzi(pt. femei e preferabil sa nu fie tanga,
´ sutien,
27) Pungi de plastic -cu inchidere ermetica, rezistente,
28) Termo
29) Doape pentru urechi
30) Linguri – -
31) Coliere – – (ca alea de la politie ca sunt foarte bune si rezistente)
32) Izoliere -diferite culori (galben, verde, rosu, albastru)(diferite marimi si sa lipeasca
foarte bine ; Pentru a lipi orice, sau pentru a marca un
teritoriu periculos.
33) Ac si ata
34) Servetele umede
35) Materiale pt. a construi ceva usor si repede – Lemn, lemn laminat, L-uri, benzi de fier.
36) Crema de maini -Neutra,
36) Penparsi de unica folosinta – -
38) Ochelari -Polarizati, de soare, de vedere, pt, inot, DE MUNTE (dar sa nu fie ieftini ca
atunci nu sunt buni de nimic – Cu imbracaminte tare, resistenta,
39) Lentile de contact (pentru cei cu probleme) – Cu toate accesoriile,lichid, lentile de rezerva
40) Termómetru – De mercur – Para friptura, pentru corp, pentru atmosfera,
41) Carlige – Cu siguranta, diferite marimi si materiale; dar sa fie bune
42) aragaz portabil
43) Casca de bicicleta – -
44) Masti – Tip NBQ (antigáz), de unica folosinta(cum sunt alea de la spitale)
antiradiatii, contra produselo chimice si virusi.
45) Ustensile pt. a gatit – Cratite, ceaun, linguri de lemn, farfurii de ceramica, de plastic
(de unica folosinta)tacamuri de inox si de unic uz, pahare,
46) Biberón – -
47) Steag alb – -Pentru semnale
48) Cable electrice – -
49) Kit pentru a repara peni la masina
50) Pompa – -Manuala: de mana sau de picior
51) Ochi de pisica galben (ca alea de la bicicleta sau de la camioane)
52) Brichete – – chibrit(anti umezeala)
53) Pastile de foc -Ca alea care le cumperi cand faci un gratar
54) Galeti
55) Bidon individual de apa (ca alea care le vedem in filme si le au soldatii) – -
56) Harti topografice
57) Binóclu – -
58) Cutit multifunctional – -
59) Suluri – – de aluminiu si de plastic
60) Baterii – mari, mici; si sa fie (daca se poate) in cantitati industriale
61) Saci cu nisip – -
62) Haine – de vara, de iarna -Racoritoare, resistente, de lama, bumbac,
izmene de lama, sapca, geci,
63) Manusi -groase, de piele. de latex sau de neopren,
64) Costum anticontaminare
65) Burete de sarma
66) Carti de agricultura
67) Carti despre ciuperci
68) Seminte si ustensile bazice pentru a lucra pamantul
69) Funii rezistente
70) Elastice(ca alea de la bani)
71) Fir de pescuit
72) Remorca pentru bicicleta
73) Carti despre “cum sa vanezi”
74) Bocanci – ca cele militare – de piele, rezistente, comode,
75) Pantaloni ca cei de militari
76) Pastile pentru a face apa potabila ( obligatoriu instructiunile)
77) Batista
78) Oglinda mica
79) Patura termica
80) Busola
81) Lupa
82) Bidon pentru colectarea apei
83) Lumini chimice
84) Rucsac (minim 55L)
85) Clips (acelea care le punem la hartii in los de capse)
86) Saci SOS
87) Foarfeca din material bun
88) Sul de plastic
89) Lumanari
90) Bic de barbierit ( asa am zis si eu ca e o tampenie dar am stat si mam gandit si este
foarte necesar, gandestete daca e sa ai o taietura si nu ai cum sa pui un
leocoplast ca nu se lipeste de piele din cauza parului, atunci trebuie sa
tai parul ca atunci cand te barbieresti si atunci o sa se lipeasca bine)
91) Furtun
92) Sticla care este in genul antenei de la un radio sau TV, care se face mica (nu stiu exact
cum sa explic)
93) Magneziu
94) Cutit gen busturiu (cautati in google imagini “hoja de busturi” ca nu este ceea ce va
imaginati)
95) Bidón de supravietuire
96) Ranga
97) Ciocan mare si greu
98) Un mecanism de ricicare (cautati in google “tractel”)
99) Barometru
100) Magneti
101) Altímetru
102) Lichid pentru spalare fara apa
103) Castron din plastic cu capac ermetic
104) Punga de piele
106) Lanterne – – cu baterii, sau ecologice, si sa fie cu leduri
107) Pastile antinuclear – Contine yod y alte produse chimice – pentru a satura corpulcu yod si care permite corpului emilinare radiatiei mai usor din corp; se poate cere si in farmacii
2) Detector de fum
3) Scara rabatabila – Usoara si rezistenta (de aluminiu),
4) Trusa de prim ajutor- -Analgésice, antiséptice, dezinfectant, vata, calmant, antibiótice
bendaje, leocloplast, masurator de picaturi, yod, pastile pt.
diaree, paracetamol, aspirine, bicarbonat, permanganat de
potasiu, alcool sanitariu, tranquilizante, stimulante,
5) Ustensile -Chei, ciocan, patent, cheie engleza, surubelnita, cuie, suruburi,
dalta, fierastrau, pila, foarfeca de sarma(aia mare cu care se
poate rupe si lacate,
6) Radio – – Cu diferita frecvente (UHF/HF/VHF), cu baterii, antena,
imbracamiente impermeabila, usor de folosit, bagat intr-o punga
antiestática (in magazine de informatica),sau in folie de aluminiu.
7) Walíes Tal kíe
8) Alimentos -In cutii, cu mare valoare energetica (tip Snakers), vitamine,
proteínas, zahar, sare, ceaiuri, lcuti cu orez.
9) Agua -Plata, minerala; Cisterne (5 litrii minin), bidoane, sticle ( de
preferat sa nu fie transparente sau sa fie in brick(cum e laptele),
sucuri de fructe, sucuri de vegetale,(calculeaza 1 litru de
persoana/zi)
10) Incalzire -Plapuma, haina de iarna(cum erau alea din anii 80′, pantaloni
termici, sosete de lama (alea care le face bunica si noi ca fraierii
nu le purtam ca cica nu sunt la “moda” , fular, caciula (alea care le
purta bunicul) , carbón, uleiuri vegetale, benzina,
11) Deschizator de conserve
12) Saci de dormit
13) Agenda – rezistenta la apa, pix, creion, marker; pentru a scrie tot felul de informatii
14) Potabilizator individual
15) Cutite de mana – Model bushman, muela, aitor, – tip ca alea din casa
16) Cutite de buzunar – Model bushman, muela, aitor, – tip ca alea din razboi
17) Fluier – cu un sunet diferit – Daca sunt mai multe trebuie sa aiba acelasi
sunet pentru a ne recunoaste intre noi.
18) Sapun – – Neutru,
19) Prosop sec
20) Propos de hartie ca acelea de bucatarie care vine ca un sul dar e mai mare.
21) Hartie igienica – – Sau servetele,
22) Clor – – Ca sa dezinfectezi haine, farfutii, pahare sau pentru a face apa potabila
(5 picaturi pntru fiecare 3,15L); aveti foarte mare grija ca sar putea sa
va faceti rau cu mana voastra daca nu calculati bine
23) Chei de rezerva de la masina
24) Documente – buletin, pasaport,acte de la masina, de la casa, etc plus fotocopii de la tot
25) Bani -Cash, aur, argint – Ca sa poti sa cumperi, sa mituiesti, etc.
26) Schimburi de haine de interior -sosete, chilotzi(pt. femei e preferabil sa nu fie tanga,
´ sutien,
27) Pungi de plastic -cu inchidere ermetica, rezistente,
28) Termo
29) Doape pentru urechi
30) Linguri – -
31) Coliere – – (ca alea de la politie ca sunt foarte bune si rezistente)
32) Izoliere -diferite culori (galben, verde, rosu, albastru)(diferite marimi si sa lipeasca
foarte bine ; Pentru a lipi orice, sau pentru a marca un
teritoriu periculos.
33) Ac si ata
34) Servetele umede
35) Materiale pt. a construi ceva usor si repede – Lemn, lemn laminat, L-uri, benzi de fier.
36) Crema de maini -Neutra,
36) Penparsi de unica folosinta – -
38) Ochelari -Polarizati, de soare, de vedere, pt, inot, DE MUNTE (dar sa nu fie ieftini ca
atunci nu sunt buni de nimic – Cu imbracaminte tare, resistenta,
39) Lentile de contact (pentru cei cu probleme) – Cu toate accesoriile,lichid, lentile de rezerva
40) Termómetru – De mercur – Para friptura, pentru corp, pentru atmosfera,
41) Carlige – Cu siguranta, diferite marimi si materiale; dar sa fie bune
42) aragaz portabil
43) Casca de bicicleta – -
44) Masti – Tip NBQ (antigáz), de unica folosinta(cum sunt alea de la spitale)
antiradiatii, contra produselo chimice si virusi.
45) Ustensile pt. a gatit – Cratite, ceaun, linguri de lemn, farfurii de ceramica, de plastic
(de unica folosinta)tacamuri de inox si de unic uz, pahare,
46) Biberón – -
47) Steag alb – -Pentru semnale
48) Cable electrice – -
49) Kit pentru a repara peni la masina
50) Pompa – -Manuala: de mana sau de picior
51) Ochi de pisica galben (ca alea de la bicicleta sau de la camioane)
52) Brichete – – chibrit(anti umezeala)
53) Pastile de foc -Ca alea care le cumperi cand faci un gratar
54) Galeti
55) Bidon individual de apa (ca alea care le vedem in filme si le au soldatii) – -
56) Harti topografice
57) Binóclu – -
58) Cutit multifunctional – -
59) Suluri – – de aluminiu si de plastic
60) Baterii – mari, mici; si sa fie (daca se poate) in cantitati industriale
61) Saci cu nisip – -
62) Haine – de vara, de iarna -Racoritoare, resistente, de lama, bumbac,
izmene de lama, sapca, geci,
63) Manusi -groase, de piele. de latex sau de neopren,
64) Costum anticontaminare
65) Burete de sarma
66) Carti de agricultura
67) Carti despre ciuperci
68) Seminte si ustensile bazice pentru a lucra pamantul
69) Funii rezistente
70) Elastice(ca alea de la bani)
71) Fir de pescuit
72) Remorca pentru bicicleta
73) Carti despre “cum sa vanezi”
74) Bocanci – ca cele militare – de piele, rezistente, comode,
75) Pantaloni ca cei de militari
76) Pastile pentru a face apa potabila ( obligatoriu instructiunile)
77) Batista
78) Oglinda mica
79) Patura termica
80) Busola
81) Lupa
82) Bidon pentru colectarea apei
83) Lumini chimice
84) Rucsac (minim 55L)
85) Clips (acelea care le punem la hartii in los de capse)
86) Saci SOS
87) Foarfeca din material bun
88) Sul de plastic
89) Lumanari
90) Bic de barbierit ( asa am zis si eu ca e o tampenie dar am stat si mam gandit si este
foarte necesar, gandestete daca e sa ai o taietura si nu ai cum sa pui un
leocoplast ca nu se lipeste de piele din cauza parului, atunci trebuie sa
tai parul ca atunci cand te barbieresti si atunci o sa se lipeasca bine)
91) Furtun
92) Sticla care este in genul antenei de la un radio sau TV, care se face mica (nu stiu exact
cum sa explic)
93) Magneziu
94) Cutit gen busturiu (cautati in google imagini “hoja de busturi” ca nu este ceea ce va
imaginati)
95) Bidón de supravietuire
96) Ranga
97) Ciocan mare si greu
98) Un mecanism de ricicare (cautati in google “tractel”)
99) Barometru
100) Magneti
101) Altímetru
102) Lichid pentru spalare fara apa
103) Castron din plastic cu capac ermetic
104) Punga de piele
106) Lanterne – – cu baterii, sau ecologice, si sa fie cu leduri
107) Pastile antinuclear – Contine yod y alte produse chimice – pentru a satura corpulcu yod si care permite corpului emilinare radiatiei mai usor din corp; se poate cere si in farmacii
Echipamentul pentru călătorie și supraviețuire
Indiferent de ce se va întâmpla rau in urmatori ani, echipamentul minim necesar pentru o călătorie în sălbăticie rămâne același.
Toate echipamentele trebuie încercate și verificate temeinic înainte: să fie în stare bună, să funcționeze, să nu strângă, să reziste la forțe, uzură, apă, frig, etc.
De reținut și că: cel mai bun echipament nu face altceva decât ceea ce poți face tu; sacul de dormit doar păstrează căldura – nu o produce; rucsacul doar învelește și susține lucrurile – nu le cară, etc. Dacă nu ești cât de puțin antrenat să dormi în frig, să cari greutăți cu mușchii tăi, să te cațări, să tai lemne, etc – cele mai grozave echipamente nu-ți mai folosesc (aproape) la nimic!
Hainele trebuie să fie potrivite ca dimensiuni, să nu împiedice mișcările, să apere de frig și ploaie – dar și să aerisească pielea. Totdeauna să ai la tine o manta de ploaie, un schimb de haine, ceva călduros de îmbrăcat.
Aerul constituie izolantul termic de bază pentru că el transmite doar o zecime din căldura pe care o poate transfera sau pierde o țesătură. Cu cât o haină înglobează mai mult aer, cu atât e mai călduroasă. Umezeala, transpirația măresc de circa 25 de ori transferul de căldură între corp-haine-aerul exterior. Numărul straturilor de haine este mai important pentru izolarea termică decât grosimea lor.
Stratul exterior are rolul de protecție contra intemperiilor (vânt, ploaie, zăpadă). Trebuie să fie cât mai impermeabil față de exterior și totodată permeabil pentru umezeală și aburii care vin dinspre corp. Țesăturile din fibre naturale sunt mult mai slabe decât cele sintetice, însă rezultatele cele mai bune le dau membranele sintetice precum Gore-Tex și Sympatex ai cărori pori sunt de mii de ori mai mici decât o picătură de apă și de sute de ori mai mari decât molecula de abur, astfel încât ele sunt impermeabile dar permit circulația aburului.
Încălțămintea este mai importantă decât îmbrăcămintea. (cu bășici la picioare nu mai poți înainta deloc!). 
Cu cât are mai puține cusături și cu cât este mai ușoară – cu atât mai bine. Încălțămintea nu trebuie săstrângă deloc piciorul. Forma și mărimea bombeului trebuie să permită mișcarea liberă a degetelor și totodată susținerea lor, astfel încât ele la coborâre să nu se lovească sau să se strivească. Talpa trebuie să fie groasă (ca să nu simți pietrele ascuțite), dar elastică. Preferabil ca bocancul să susțină glezna și din lateral. Folosește ciorapi buni, groși, din lână; calitățile lor de amortizare, protecție, termoizolare sunt vitale pentru succesul mersului și călătoriei.
Pentru uscare, în încălțăminte se bagă hârtie de ziar sau igienică și se lasă câteva ore să absoarbă umezeala.
Trebuie luate toate măsurile pentru evitarea apariției bășicilor sau rosăturilor. Aplică leucoplast pe locurile sensibile, unde încep rosăturile. Poți lăsa plasturele lipit câteva zile până termini marșul. Taie regulat unghiile și rotunjește colțurile. Nu le tăia prea scurt, deoarece la frig dor.
Cuțitul – este un instrument vital pentru supraviețuire. Cuțitul trebuie să fie mereu bine ascuțit și gata de folosire. Nu-l strica jucându-te cu el, aruncând la țintă, etc. Păstrează-l în teacă, curat. Respectă-l: Scoate cuțitul numai ca să-l folosești!
Cum se alege un cuțit? Chiar și un briceag bun, dar când poți lua numai un singur cuțit, atunci mai bine alege unul cu lama mare și solidă. Acesta va putea îndeplini eficient și confortabil toate sarcinile posibile, de la tăierea crengilor până la deschiderea conservelor și gătitul hranei.
Este preferabil mânerul dintr-o singură bucată, găurit pe toată lungimea ca să treacă prin el coada lamei, prinsă la capăt cu o piuliță. Mânerele făcute din mai multe bucăți sau felii, ori cele în care coada lamei pătrunde doar pe jumătate din lungime, sau cele scobite ca să poată conține diverse ustensile (busolă, ace, etc) sunt mai fragile, mai nesigure.
Sacul de dormit trebuie să fie mare, larg, NU strâmt. Pentru transportul lui este foarte utilă o husă comprimantă (cu curele reglabile) care reduce mult volumul sacului. Dacă nu ai cort, învelește-te pe tine și sacul de dormit cu o foaie, prelată sau alt fel de sac impermeabil.
Rucsacul trebuie să fie zdravăn, impermeabil, prins pe un cadru rigid, cât mai îngust și înalt. 
Curelele reglabile pentru umeri și talie (brâu) transmit în mod corect greutatea sarcinii spre șolduri (nu spre umeri). Rucsacul trebuie să stea bine prins (solidarizat) de corp, dar la o oarecare distanță de spinare, pentru aerisire și reducerea transpirației.
Pentru a nu te dezechilibra, centrul de greutate al rucsacului trebuie să fie cât mai sus și mai aproape de corp. Cortul și alte obiecte grele se pun aproape de corp și sus (nu jos). Totuși NU înălța rucsacul prea mult, căci te dezechilibrează la un vânt puternic. Aranjează bagajele cu atenție, ca să știi unde este fiecare lucru. Cele de care ai nevoie mai repede se pun deasupra, la îndemână. Alimentele mai moi, perisabile, se introduc în cutii rigide, etanșe.
Este foarte important să NU cari bagaje multe și grele. Studiază și învață să te descurci cu un minim de echipament și hrană. Învață să renunți (gândește, experimentează) la orice bucățică de bagaj sau echipament de care n-ai nevoie.
Trusa mică pentru supraviețuire poate însemna diferența dintre viață și moarte, oricând pleci de acasă. Pentru ca obiectele din cutie să nu joace și să sune, spațiul gol se umple cu vată (care poate servi și la aprinsul focului). Trusa trebuie să aibă dimensiuni și greutate minimă, dar să conțină lucrurile vitale:
- Chibrituri – impermeabilizate prin înmuierea măciuliei în ceară topită;
- Lumânare
- Amnar (dintr-o bucată de lamă de bomfaier) și cremene
- Lentilă – pentru aprins focul de la soare
- Ace (mai multe, cu gaura mare); ață groasă, tare;
- Busolă – preferabil umplută cu lichid și ac fosforescent;
- Lanternă sau bețe luminoase
- Fierăstrău flexibil. Pentru a-l folosi, improvizează-i două mânere din lemn sau prelungește-l cu bucați de funie, sfoară
- Trusa medicală – împachetează medicamentele în cutii etanșe, iar în spațiul gol bagă vată. Pune-le etichete clare cu denumirea, scopul, doza, termenul de valabilitate. Nu le înghiți cu băuturi alcoolice. Aceasta poate conține: Analgezice (pentru potolirea durerilor mici, moderate), Aspirină, Un dezinfectant general (rivanol, saprosan, apă oxigenată, etc), Un dezinfectant intestinal (pentru diaree, deranjament stomacal), Antibiotice (pentru infecții uzuale), Antihistaminice (pentru alergii, înțepături de insecte), Tablete sau sisteme pt dezinfectarea apei, Plasturi (impermeabili, de diverse dimensiuni), Prezervativ (balon – poate fi utilizat ca vas pt apă, cu capacitate de aprox 1l), Spirt solid, Fașă de tifon (pentru bandajare răni sau fixare atele).
ORIENTAREA CU CEASUL DE BUZUNAR
Daca cerul nu este inorat si putem vedea pozitia soarelui, putem determina punctele cardinale folosind ceasul de buzunar. In functie de emisfera in care ne aflam, trebuie sa fim atenti ce repere de pe ceas folosim. Mai jos este exemplificata varianta pentru emisfera nordica in care se afla Romania.
- tinem ceasul in mana in plan orizontal
- orienteaza limba orara spre soare
- traseaza linia bisectoare (linia care imparte unghiul rezultat in doua parti egale) intre ora 12 si limba orara pentru a afla Sudul si axa directiei nord-sud.
ORIENTAREA FOLOSIND UMBRA
- daca este o zi senina cu soare, curatam o zona plata
- infigem in pamant un bat inalt de aproximativ un metru
- cu o piatra sau cu un betisor marcam pozitia umbrei lasata de bat pe sol
- din minim 15 in 15 minute marcam noua pozitie a varfului umbrei
- unind 3-4 astfel de pozitii aflam axa est-vest, primul punct marcat este intotdeauna Vestul
CE SUNT CURBELE DE NIVEL?
ORIENTAREA FOLOSIND STELELE SI STEAUA POLARA
Dintre stelele de pe cer, cea mai importanta formatiune care trebuie retinuta este Carul Mare. In functie de latitudine si latitudine aceasta apare la ore diferite pe cer, dar intotdeauna ne ofera directia catre Steaua Polara, respectiv Nord.
- gasim Carul Mare
- luand distanta dintre cele 2 stele din spate ale carului, multiplicam aceasta distanta de 5 ori spre carul mic
- pe aceasta linie obtinuta intersectam Steaua Polara care mereu ne arata directia spre nord
ORIENTAREA DUPA POZITIA SOARELUI PE CER
FAZELE SI ORIENTAREA DUPA POZITIA LUNII PE CER
Pentru a determina latimea unui rau folosim urmatorul procedeu simplu:
1. Luam ca punct de reper o stanca sau copac de pe celalat mal – PUNCTUL X
2. Din pozitia noastra A, masuram in linie dreapta o distanta de sa zicem 90 m pana in punctul C, astfel incat dreptele imaginare XA si CA sa fie perpendiculare
3. Pe dreapta AC, masuram o distanta de 60m fata de A, marcand locul cu o piatra sau infingand un bat
4. Din punctul C, pornim pe o linie imaginara CD, paralela cu XA. Mergem pe aceasta linie pana cand B si X sunt pe aceiasi linie. Aici este punctul D.
5. Masuram distanta CD, o inmultim cu 2 si aflam astfel aproximativ distanta AX – latimea raului.
2. Din pozitia noastra A, masuram in linie dreapta o distanta de sa zicem 90 m pana in punctul C, astfel incat dreptele imaginare XA si CA sa fie perpendiculare
3. Pe dreapta AC, masuram o distanta de 60m fata de A, marcand locul cu o piatra sau infingand un bat
4. Din punctul C, pornim pe o linie imaginara CD, paralela cu XA. Mergem pe aceasta linie pana cand B si X sunt pe aceiasi linie. Aici este punctul D.
5. Masuram distanta CD, o inmultim cu 2 si aflam astfel aproximativ distanta AX – latimea raului.
CUM PUTEM APROXIMA DISTANTELE IN CONDITII NORMALE DE VIZIBILITATE:
- DE LA 15 km PUTEM VEDEA: cosurile fabricilor, casele foarte inalte, turlele bisericilor
- DE LA 5 km PUTEM VEDEA: casele izolate
- DE LA 3 km PUTEM VEDEA: cosurile de pe acoperisurile caselor
- DE LA 2 km PUTEM VEDEA: pomii izolati si omul
- DE LA 1 km PUTEM VEDEA: trunchiurile copacilor
- DE LA 300-400 m PUTEM VEDEA: culorile imbracamintii unui om
- DE LA 60-70 m PUTEM VEDEA: ochii, nasul si degetele unui om
FRIGUL
Protectia impotriva frigului inseamna: adapost, izolatie, caldura.
Lupta cu frigul consta in cresterea intensitatii activitatii fizice (autoincalzire), reducerea pierderii de caldura din corp si impiedicarea frigului exterior sa ajunga la corp. Cum se face asta?
MISCATE ÎN CONTINUU
MISCATE ÎN CONTINUU
Pe vreme geroasa NU sta pana incepi sa te zgaltai de frig (desi tremuratul este normal si inerent). Nu mai astepta – atata timp cat poti si nu esti impiedicat, fa ceva sa te incalzesti: misca-te
mereu, fara oprire.
mereu, fara oprire.
Tropaie. Tipa. Trage-te de urechi, de nas, de buze. Stramba-te (fig. . Acopera-ti fata cu mainile. Sau loveste-te, bate-te cu mainile si cu pumnii pe corp, piept sau spate. Strange si desfa pumnii. Sufla in pumni, pe palme. Baga mainile sub haine (in pantaloni sau la subtiori). Indoaie, dezdoaie, misca degetele de la maini si de la picioare. Daca te dor degetele de la picioare – de exemplu, cand esti pe o pluta – ridica-le in sus si tine-le asa unu – doua minute. Indoaie labele picioarelor. Roteste gleznele. Roteste umerii, soldurile. . Strâmba-te – ca sa nu-ti înghete fata
Largeste hainele prea stranse pe corp. Incheie toti nasturii de la haine. Lipiti-va unii de altii. Atentie la vant si la ploaie – caci ele maresc mult pericolul de inghet. Cazatura sau scufundarea in apa amestecata cu gheata si zapada este un pericol clar, iminent, de inghet (vezi #6.3.). In acest caz rostogoleste-te pana ajungi la zapada „uscata” (afanata). Apoi ridicate si scutura-te de zapada. Din nou tava-leste-te in zapada uscata. Repeta tot asa – pana te incalzesti peste tot si umezeala a fost absorbita de zapada uscata.
Dar NU:
- Stropi sau umezi pielea cu produse petroliere;
- Atinge cu pielea neprotejata, pe ger puternic, un obiect din metal;
- Te aseza direct pe zapada;
- Freca pielea dintr-un loc dureros (inghetat);
- Baga in buzunar manusile pline de zapada.
Dupa ce te-ai incalzit, mentine-te in aceasta stare muncind (fizic). Munceste, misca-te cu vioiciune pana ajungi la adapost, la caldura. Iar dupa aceea – fii atent in continuare, caci necazurile nu s-au sfarsit inca.
ÎMBRACA-TE CÎT MAI GROS
Recupereaza din epava prosoape, paturi, huse de la scaune, perdele, saci -caci orice fel de tesatura sau material poate fi folosit la confectionarea hainelor, asternuturilor, adapostului. Termoizolatia creste prin inmultirea numarului de straturi de imbracaminte. Baga iarba uscata, muschi, pene, hartie, par de animal intre haine, in ciorapi. Hidroizolatia creste daca freci hainele cu grasime animala, cu seu. Dar in felul acesta le va scadea capacitatea de termoizolatie – deci, cand frigul este mare, nu folosi aceasta reteta.
Capul, degetele, incheieturile mainilor, genunchii si gleznele sunt extremitati care pot pierde caldura din corp. (Capul pierde cam 30% din caldura corpului, desi are numai 6-7% din suprafata totala). Acopera-le, infasoara-le: de exemplu genunchii, daca stai pe ei cand sapi, aprinzi focul sau ingrijesti un bolnav.
Dar nu bloca circulatia sangelui cand legi invelisul. Fii atent ca imbracamintea de orice fel sa nu fie prea stransa pe corp, maini, picioare sau gat. In gat sunt senzorii pentru temperatura exterioara; pentru buna adaptare a corpului la situatie trebuie asigurat contactul gatului cu aerul exterior.
O circulatie slaba a sângelui = degeratura.
Buna circulatie a sangelui mai ales la picioare este vitala. Prea multi ciorapi indesati in ghetele - devenite astfel stramte – dau rezultate mai rele decat fara nici un ciorap. Lasa sireturile largi. Verifica des daca apare vreo amorteala in picioare sau labe.
Cand stai un timp mai lung in umezeala si frig, cauta sa-ti fie totusi picioarele cat mai uscate. Usuca ciorapii si incaltamintea in fiecare noapte. Daca incaltamintea s-a rupt sau nu ai ciorapi uscati de schimb pentru noapte, improvizeaza ceva Confectioneaza niste opinci. Daca ai apa in bocanci si afara este foarte frig, nu te descalta, ci mergi asa pana ajungi la un adapost. Cat timp mergi si in ghete e numai apa (NU gheata!), nu e pericol sa degeri.
Iata si o metoda radicala pentru impermeabilizarea incaltamintei: inmoaie pe rand fiecare gheata in apa inghetata, pana ce la exterior se formeaza un strat subtire de gheata (in acest timp miscadegetele si arcuieste laba). In continuare, pana nu se topeste acest strat de gheata, in ghete nu mai patrunde alta apa. Foloseste mai bine ceea ce ai: acopera-ti corpul cu cat mai multe straturi de imbracaminte si cauta sa retii cat mai mult aer langa corp.
Ziarele infasurate in jurul corpului, stivuite sub sau peste corp, sunt un excelent izolator termic. (invelisul din ziare pastreaza mancarea calda; iarna fereste parbrizul de inghet). O punga mare sau un sac de hartie tras pe cap, cu doua gauri pentru ochi. devine o cagula care pastreaza caldura necesara supravietuirii. Pentru a opri pierderea de caldura prin pielea capului – locul cel mai expus al corpului – e bun orice fel de invelis, de exemplu o husa de protectie a cricului auto s.a.m.d.
Cand te odihnesti, fa-ti manusi din pungile de hartie. In caz de frig si umezeala, trage peste ciorapi pungi de plastic.
Schimba destinatia diverselor obiecte: un sal decorativ devine un articol utilitar, daca il folosesti ca brau, fular sau turban. Ciorapii pot fi manusi; manusile pot deveni ciorapi; un fes mare devine costumas de copil; un taior decoltat, imbracat invers – ofera o buna protectie contra vantului rece din fata; cracii pantalonului pot fi legati cu sfoara la glezne; puloverul bagat sub camasa retine mai bine caldura.
Schimba destinatia diverselor obiecte: un sal decorativ devine un articol utilitar, daca il folosesti ca brau, fular sau turban. Ciorapii pot fi manusi; manusile pot deveni ciorapi; un fes mare devine costumas de copil; un taior decoltat, imbracat invers – ofera o buna protectie contra vantului rece din fata; cracii pantalonului pot fi legati cu sfoara la glezne; puloverul bagat sub camasa retine mai bine caldura.
Baga puloverul, haina, pardesiul – sub centura. In felul acesta hainele nu te mai incurca la miscari, la munca. Daca braul nu e suficient de larg, baga sub el ce si cat incape, iar restul hainelor lasa-le deasupra.
O pelerina poate fi improvizata dintr-o foaie sau un sac de plastic ori din bucati mari de coaja de mesteacan. Arunca stratul exterior al cojii si pune stratul interior sub haina exterioara. Taie o gaura in mijlocul unei paturi sau covor si obtii un poncho, o manta. Leag-o la talie sau coase-i marginile. Leaga fasii lungi de frunze sau fibre, cu o centura stransa pe talie sau cap si vei avea o fusta sau o gluga.
Innadeste, coase impreuna pieile mici. Blana purtata spre interior ofera o termoizolatie mai buna; dosul pielii nu retine zapada. In cazul unui ger napraznic, cele mai bune si calduroase manusi sau ciorapi sunt interiorul unui animal mic sau mare, proaspat ucis. Spinteca-1 pe piept, pe burta si baga mana sau piciorul cat mai adanc in el.
Cand trebuie sa imbraci haine ude, pune-le deasupra pe cele subtiri: maioul si chilotii; ele vor ingheta si te vor proteja ca o armura (etanse). Dupa ce le-ai imbracat, nu sta pe loc.
Misca-te mereu!
Nu transpira: deloc, sau cat mai putin (sudoarea si umezeala distrug izolatia termica a hainelor, condenseaza pe piele, pot ingheta). Este de importanta vitala sa nu transpiri. Cand lucrezi, nu te imbraca cu toate hainele exceptand cazul in care e viscol si sapi cu frenezie sa faci un adapost. Slabeste cureaua si sireturile; desfa manecile si gulerul. Da jos stratul superior de haine, chiar si urmatorul strat. Cateodata e suficient doar sa deschizi gulerul, sa descoperi
capul si sa desfaci mansetele camasii.
capul si sa desfaci mansetele camasii.
Pastreaza racoarea – nu caldura.
Cand te opresti din activitate, pune-ti la loc toate hainele pe care le-ai scos, ba chiar si altele - daca ti-e frig. Poate ca manevrele acestea ti se par un deranj inutil, dar ele sunt absolut necesare pentru marirea randamentului organismului si evitarea degeraturilor, a inghetului.
Supravegheaza-ti ritmul de lucru. Munceste incet, dar sigur si eficient -afara de cazul cand sapi contra-cronometru pentru a construi un adapost. Dupa fiecare repriza de lucru de 30 minute fa o pauza de 5 minute.
Ai grija de echipament: imbracamintea trebuie ferita si ingrijita. Chiar daca frigul nu ti se pare prea tare sau situatia prea grava, nici o bucata de imbracaminte nu trebuie aruncata ori desconsiderata. Oricand i se poate gasi o utilizare, de exemplu: asternut, obiala, semnalizare. Hainele curate asigura cea mai buna izolare termica. Imbracamintea murdara, gaurita, incalcita lasa caldura sa iasa – si frigul sa intre spre corp. Repara hainele rupte – nu conteaza cum: capseaza sfasieturile, coase nasturii, pcticeste gaurile - cu un ac si ata improvizata (pentru sugestii
Daca poti, scutura hainele sau bate-le cu un bat, ca sa le cureti de zapada, murdarie sau sudoare. Scutura, freaca sau razuieste hainele inainte de a intra in adapost, la caldura. Daca afara este foarte frig, focul nu mai poate usca bine -deci nu tine hainele prea aproape de flacara, caci se parlesc, se scorojesc. Lasa hainele exterioare afara din adapost pentru ca inauntru gheata de pe ele se topeste si hainele se vor uda. Iar o haina uscata, chiar inghetata, este mai buna si mai folositoare decat una uda.
Usuca imbracamintea oricand ai ocazia. In adapost, la cabana agata hainele cat mai sus – acolo unde se aduna aerul cald. Daca vremea este uscata, intinde-le afara. Lasa transpiratia sa condenseze si apoi sa inghete, pe urma sterge, periaza sau curata hainele cu crengi, ramuri etc. Incaltamintea se pune la uscat departe de bataia flacarii. Umple-o si indeasa in ea hartie de ziar sau igienica, iarba uscata, haine, ramurele. Aseaz-o cu talpa in sus.
ADAPOSTESTE-TE
Cand ti-e foarte frig, trebuie sa gasesti cat mai repede un adapost! inainte de a cauta, gândeste repede si tine seama de: starea sanatatii tale, uneltele disponibile, conditiile inconjuratoare. Dar nu uita ca iti TREBUIE un adapost – fie ca e unul cu pereti de piatra sau un simplu sac de plastic. Fa rost de el INAINTE de: lasarea intunericului, a te cuprinde panica, epuizarea fortelor. Cand vrei cu tarie ceva -poti gasi oricand si oriunde o solutie (vezi la FA UN FOC)
Este foarte important sa aprinzi un foc. Cu el poti incalzi mancarea si bautura. Usuci hainele. Te incalzesti. Semnalizezi. Iti da curaj. Mintea functioneaza mai bine. Pentru aprinderea focului ai nevoie de combustibil + oxigen (aer) + temperatura de aprindere; adica: o scanteie sau o flacara + amorse + vreascuri. Plus gandire – si rabdare.
Dar e bine sa stii din capul locului ca s-ar putea sa nu reusesti sa aprinzi focul! La primele
incercari – sau vreodata. Mai ales in conditii foarte grele. Sau, chiar daca il aprinzi si vremea este foarte
rece, focul poate fi inutil: uneori da atat de putina caldura incat ca sa te incalzesti va trebui sa stai
deasupra lui, sa te bagi in el – si-ti parlesti hainele.
Dar e bine sa stii din capul locului ca s-ar putea sa nu reusesti sa aprinzi focul! La primele
incercari – sau vreodata. Mai ales in conditii foarte grele. Sau, chiar daca il aprinzi si vremea este foarte
rece, focul poate fi inutil: uneori da atat de putina caldura incat ca sa te incalzesti va trebui sa stai
deasupra lui, sa te bagi in el – si-ti parlesti hainele.
Nu incerca sa aprinzi focul pe vreme rea, decat atunci cand esti silit de situatie.
Iata si alte sfaturi utile:
- Totdeauna aprinde focul înainte de lasarea intunericului;
-Nu aprinde focul daca nu ai nevoie de el;
- Mult mai bine te incalzesti cu 2-4 focuri mici, intre care sa stai ghemuit, decat de la un
singur foc;
singur foc;
- Pregateste si aduna mereu, chiar de la inceput, vreascuri, aschii, ramurele, alt combustibil.
Chiar daca sunt ude, se vor usca la focul pe care-l vei face;
Chiar daca sunt ude, se vor usca la focul pe care-l vei face;
- Pastreaza si economiseste vreascurile, aschiile, crengutele, combustibilul si chibriturile; ele
pot fi incalzite sau uscate cu caldura corpului;
pot fi incalzite sau uscate cu caldura corpului;
- Alege cu grija locul unde faci primul foc. Sa nu fie sub un copac plin de zapada. Nici sub o
stanca care abia se tine la locul ei. Nu foarte aproape de automobil.
stanca care abia se tine la locul ei. Nu foarte aproape de automobil.
- Totdeauna amenajeaza, pregateste locul in care faci focul. Pune lemnele si aprinde-le pe o
vatra din pietre, busteni, sau intr-o gaura in pamant – NU direct pe sol, la intamplare. De exemplu,
cateva bucati de tabla, resturi de avion, capace de la roti auto, bolovani pot constitui o vatra minunata
pentru foc, plus ca re-flecta caldura;
vatra din pietre, busteni, sau intr-o gaura in pamant – NU direct pe sol, la intamplare. De exemplu,
cateva bucati de tabla, resturi de avion, capace de la roti auto, bolovani pot constitui o vatra minunata
pentru foc, plus ca re-flecta caldura;
- in jurul focului folosit la prepararea hranei amenajeaza niste pereti care sa reflecte si sa concentreze caldura. Sau fa focul langa un perete, o stanca. Ori gateste deasupra gaurii sau vetrei din sol in care ai facut focul. Oala poate sa se rezeme pe pietroaie puse in picioare, pe crengi verzi, sau bucati de metal. Flacarile si caldura pot fi dirijate spre adapostul semideschis in care stai, cu ajutorul unui reflector amenajat din pietre, lemne, crengi. NU aprinde focul in cort;
- Nu face un foc prea mare: va consuma inutil prea mult combustibil. Desi uneori ar putea fi bun: la semnalizare, la uscarea hainelor. Oricum, e mai avantajoasa cantitatea unor focuri succesive mai mici, decat calitatea unuia singur mai mare;
- Nu consuma inutil chibriturile incercand sa aprinzi un foc rau pregatit sau ca sa aprinzi tigari, cand ai la dispozitie alte metode;
- Chiar daca ai un foc sau chibrituri, invata si antreneaza-te sa aprinzi focul fara chibrituri(vezi mai jos). S-ar putea sa ai nevoie de aceasta indemanare mult mai repede decat te astepti.
* Cu ce faci focul:
- Amorsele pentru aprinderea focului/ac jumatate din treaba chibritului. Cealalta jumatate o face scanteia, caldura sau flacara. Completeaza-ti si sporeste-ti mereu rezerva de amorse pentru aprinderea focului: iasca, praf de la carii de lemn, scame, fire din bumbac, rumegus uscat, aschii de lemn, sfoara despletita, scame de la fese sau bandaje, panza, fire de lana, pene, scame din buzunar, bucati din cuiburi de pasare, orice fel de praf, aschii uscate ciocanite intre doua pietre, pluta faramitata, ace de pin. La care adaugi 1-2 picaturi de gaz (petrol lampant) – daca ai.
- Amorsele pentru aprinderea focului/ac jumatate din treaba chibritului. Cealalta jumatate o face scanteia, caldura sau flacara. Completeaza-ti si sporeste-ti mereu rezerva de amorse pentru aprinderea focului: iasca, praf de la carii de lemn, scame, fire din bumbac, rumegus uscat, aschii de lemn, sfoara despletita, scame de la fese sau bandaje, panza, fire de lana, pene, scame din buzunar, bucati din cuiburi de pasare, orice fel de praf, aschii uscate ciocanite intre doua pietre, pluta faramitata, ace de pin. La care adaugi 1-2 picaturi de gaz (petrol lampant) – daca ai.
Pazeste-le cu grija. Pastreaza-le uscate. Poarta acest combustibil fragil si valoros intr-o cutie, o sticluta sau in portofel. Ori de cate ori poti, pune-le la soare sa se usuce. Sau, expune-le la alta sursa de caldura. Scopul e sa fie foarte uscate (ca tutunul).
- Vreascurile: aduna-le de peste tot si pastreaza-le la caldura, uscate. Foloseste orice material: hartie (bani), fotografii, acte de identitate, crengute, tufe rasinoase, resturi de hrana, resturi de hartie (ambalaje), carpe, aschii de lemn, pluta, pene, iarba uscata, coaja de copac, bucati de crengute cojite (astfel ca fasiile de coaja sa se onduleze in afara, ca la o minge de badminton), radacini, cetina, ulei de la motor (daca nu ai vreun vas – il scurgi direct pe sol, inainte de a se congela in motor), cuiburi de pasare, frunze de palmier, feriga.
Atentie: NU folosi toate vreascurile pentru focul acesta. Mai lasa cateva si pentru urmatorul foc, cel de maine.
- Combustibilul: aduna o rezerva imensa (de doua ori mai mult decat apreciezi la inceput) din orice material care poate arde: crengi, busteni, copacei, tufisuri, balegar, gainat, cazaturi de copaci, lemne sau carbuni adusi de apa pe tarm, oase, lemn putred, componente din vehicul, plante. Lemnul uscat, necazut pe pamant care poate fi doborat, rupt, despicat (cu o pana din piatra ascutita), cioplit -este mai bun decat cel cazut pe sol (umed, inghetat, putred). Lemnele verzi ard cand sunt bagate in foc puternic. Orice fel de combustibil trebuie mai intai maruntit la dimensiunile necesare, convenabile.
Incearca sa folosesti drept combustibil orice material gasesti. Dar mai intai incearca o cantitate mica, sa vezi daca arde. In cazul in care e e bun, foloseste-1 mereu. Inainte de aprinderea focului: stropeste combustibilul cu gaz (petrol lampant), benzina sau spirt. Stropeste vreascurile. Pune 2 picaturi pe amorse. Dupa ce torni o cana peste o gramada de lemne, poti aprinde imediat un foc zdravan.
De asemenea, uleiul, parafina si spirtul solid pot sa porneasca bine focul. Dar niciodata NU turna sau arunca gaz, benzina etc. intr-un foc sau pe flacari.
Cu ce aprinzi focul:
Cand calatoresti departe de civilizatie, e obligatoriu sa ai la tine cel putin do«4 metode de a aprinde focul: una asupra ta, iar cealalata in rucsac. Nu folosi chibriturile sau bricheta daca ai la dispozitie alte mijloace.
- Cu chibrituri: pentru a valorifica mai bine fiecare chibrit, nu incerca sa aprinzi cu el direct focul, ci aprinde mai intai o torta – fabricata din hartie, iarba, vreascuri uscate; sau cel mai bine o lumanare.
Poti sa spinteci un chibrit in lungime ca sa faci mai multe. Cand aprinzi un astfel de chibrit subtire, apasa-i maciulia pe cutie cu degetul. Fereste-le de vant, aprinzandu-le in spatiul dintre palme, cu maciulia in jos -astfel ca
eventualul curent care patrunde printre degete sa impinga flacara in sus spre bat Daca s-au umezit, usuca-le prin stergere cu parul, sau frecandu-le puternic intre palme (cu maciulia in afara). Un chibrit umed trebuie lovit oblic pe cutie -nu frecat in lungul ei.
eventualul curent care patrunde printre degete sa impinga flacara in sus spre bat Daca s-au umezit, usuca-le prin stergere cu parul, sau frecandu-le puternic intre palme (cu maciulia in afara). Un chibrit umed trebuie lovit oblic pe cutie -nu frecat in lungul ei.
Chibriturile trebuie pastrate intr-o invelitoare impermeabila, dar astfel incat sa nu se frece, sa se sfarame, ciocneasca sau sa se autoaprinda.
- Cu bricheta (de buzunar, de la automobil): foloseste-o numai pentru aprinderea focului. Tigarile se vor aprinde altfel: de exemplu de la soare, cu o lentila.
-Cu o lentila convexa – poti aprinde amorsa si vreascurile de la razele soarelui. Anumite lentile (convergente) dau rezultate mai bune, altele mai slabe, iar unele (cele divergente) nu aprind deloc. Sunt bune lentilele de la ochelarii persoanelor presbite (cu dioptrii „plus”). Geamul de la ceas este prea putin convex, nu concentreaza suficient razele soarelui. Cel mai bine e sa suprapui doua lentile – fie de la aceeasi pereche de ochelari, fie de la doua perechi (de la doua persoane); si mai buna e o combinatie de 4 lentile suprapuse.
Lentilele binoclului sau lunetei de la pusca sunt foarte bune (pentru aprinderea focului ele
trebuie demontate).Incearca si cu obiectivul fotografic demontat, sau cu dosul aparatului fotografic deschis. In pozitia „B” obturatorul ramane deschis cat timp se apasa pe butonul declansator Deschide diafragma la maxim.
trebuie demontate).Incearca si cu obiectivul fotografic demontat, sau cu dosul aparatului fotografic deschis. In pozitia „B” obturatorul ramane deschis cat timp se apasa pe butonul declansator Deschide diafragma la maxim.
Cum aprinzi si aperi chibritul contra vântului
Aprinderea focului cu lentila aparatului foto
- Cu cremenea si amnarul: orice roca dura (cremene, cuart) care nu se sparge sau zgarie usor, poate produce scantei – cand e ciocanita cu o bucata de otel: pix, cutit, surubelnita etc. Dificultatea consta in gasirea pietrei potrivite apoi in prinderea si utilizarea scanteii. E nevoie de antrenament! Incearca sa faci la fel cum aprinzi chibritul: intre palme, contra vantului. Tine piatra intre degetul mare si aratatorul mainii stangi, iar amorsa de foc in palma stanga. Loveste cu bucata de otel tinuta in mana dreapta. Daca scanteia prinde, sufla pana apare flacara. Pentru aceasta, cea mai buna amorsa este o bucata de panza (rupta din camasa) si impaturita astfel incat scanteile sa ajunga in centrul ei.
- Prin frecarea a doua lemne: o metoda foarte dificila. Majoritatea oamenilor n-o pot folosi deoarece: nu au experienta; nu au lemne cu calitatea necesara; conditiile de lucru sunt proaste. Salbaticii, vanatorii sau exploratorii care folosesc aceasta metoda au o trusa speciala, pe care o poarta la ei ca pe o cutie de chibrituri
Prin manevrarea arcului incoace si incolo, tarusul (din lemn tare) se roteste cat mai repede in lemnul de baza (moale, uscat, nerasinos). Din frecarea lemnelor apare un rumegus fin, care incepe sa arda deasupra amorsei. Prin suflare, gramajoara devine jaratic. Varful tarusului trebuie rotit la marginea crestaturii din scandurica de baza, astfel incat praful de lemn aprins sa cada pe gramajoara de amorse, pusa mai jos.
-Cu acumulatorul – chiar daca autovehiculul, motocicleta sau salupa nu are un aprinzator electric pentru tigari. Dar atentie – nimeni nu doreste: maini arse, baterie descarcata si scantei pe motor. Acopera preventiv motorul cu orice fel de invelitoare – de la un covor de cauciuc pana la o haina. Si acopera-1 bine, caci vaporii de benzina sunt alaturi.
Pentru obtinerea unor scantei se pot folosi doua metode:
- Se ating doua chei fixe (sau alte obiecte metalice asemanatoare) care fac contact cu bornele bateriei;
Sau:
- La bornele bateriei se leaga doua cabluri sau sarme (de exemplu sarma ghimpata) care se duc in afara caroseriei masinii, pentru a obtine scanteile cat mai departe de motor (fig. 7.5).
Aprinderea focului prin frecarea lemnelor
Aprinderea unei cârpe îmbibate cu benzina, de la scânteia acumulatorului
Nu exagera cu descarcarea acumulatorului. Nu se stie cand vei mai avea nevoie de el. Scanteile pot fi prinse cu o carpa pe care s-a picurat putina benzina. Carpa este tinuta legata cu o sarma rasucita in spirala, suficient de rigida pentru a nu se indoi cu carpa aprinsa si a-ti aprinde mana sau maneca. Pregateste din timp, in preajma, o gramajoara cu amorse si vreascuri.
- Cu o arma de foc: putin praf de pusca amestecat cu amorse de foc pornesc bine focul. Pentru a obtine o flacara, taie tubul cartusului si scoate glontul sau alicele, precum si majoritatea pulberii (nu arunca nimic, resturile pastreaza-le pentru alte utilizari!). Peste pulberea ramasa in tubul cartus baga un dop de carpa uscata cu marginile zdrentuite. Nu o indesa. Incarca arma cu cartusul astfel modificat si trage in aer. Carpa va cadea aprinsa. Ia-o si aprinde cu ea amorsa si vreascurile. Atentie la manipularea prafului de pusca!
Cum aprinzi focul.
Foarte important: pregateste totul foarte bine, ca si cum ai fi un chirurg inainte de operatie. E pacat sa obtii cu greu o flacara si dupa aceea s-o pierzi, pentru ca nu ai ce aprinde cu ea. Construieste o semi-piramida din vreascuri. Lasa goluri pentru tiraj. Pune flacara, torta sau lumanarea la partea de jos a gramezii, dinspre vant, acolo unde este golul, scorbura din piramida. Totodata, apara flacara de vant. In principiu, flacara prinde si se intinde de la un vreasc la altul.
Cand folosesti o amorsa de foc, botul de jeratec se introduce in gaura de la baza gramezii de vreascuri, in mijlocul unor materiale usor inflamabile, rasfirate, puse acolo dinainte: hartii etc. Daca vantul nu bate deloc, flacara se poate obtine pornind de la o amorsa incandescenta introdusa intr-o minge de iarba uscata, hartii, zdrente uleiate. Mingea trebuie legata la capatul unei sarme sau sfori, ca o prastie. Daca rotesti in aer mingea tinuta de sfoara vei obtine un bulgare de foc. Dupa ce vreascurile se aprind, adauga bucati mici de lemn. Baga in foc bucatile mari numai
dupa ce focul este suficient de puternic si nu se mai poate inabusi. Nu indesa lemnele prea tare, lasa goluri prin care sa poata circula aerul (tirajul). Sufla in foc fara violenta. Focul incipient, mic, trebuie
protejat de vant, ca sa nu fie stins de un curent prea puternic.Lemnele mari se baga in foc asezate in straturi. Betele dintr-un strat vor fi orientateperpendicular pe cele din stratul inferior, formandu-se interstitii prin care sa poata circula aerul siflacarile.
dupa ce focul este suficient de puternic si nu se mai poate inabusi. Nu indesa lemnele prea tare, lasa goluri prin care sa poata circula aerul (tirajul). Sufla in foc fara violenta. Focul incipient, mic, trebuie
protejat de vant, ca sa nu fie stins de un curent prea puternic.Lemnele mari se baga in foc asezate in straturi. Betele dintr-un strat vor fi orientateperpendicular pe cele din stratul inferior, formandu-se interstitii prin care sa poata circula aerul siflacarile.
* NU face focul pe o suprafata plana – amenajaza o vatra – in pamant (sapa un sant) sau
deasupra solului. Iata cateva feluri de vetre pentru foc:
deasupra solului. Iata cateva feluri de vetre pentru foc:
- Focul in groapa sau sant – se foloseste de regula pentru incalzirea si prepararea hranei.
Forma gropii poate fi un:
Forma gropii poate fi un:
- trunchi de con cu varful in jos, iar lemnele se aseaza inclinat pe marginea acestuia unul langa
altul;
altul;
- sant simplu
- sant in cruce
Avantaje: se economiseste combustibil (arde mai incet), jarul (acoperit cu cenusa) se pastreaza un timp indelungat. Dezavantaje: da o cantitate mai mica de caldura.
- Focul intre pietre – da mai multa caldura, cu combustibil mai putin (fig. 7.8.). Pietrele pot fi
folosite si ca suport pentru vase, sarme sau bare metalice, pe care se pot frige (coace) diverse produse.
folosite si ca suport pentru vase, sarme sau bare metalice, pe care se pot frige (coace) diverse produse.
Avantaje: posibilitatea dirijarii caldurii spre un loc anume, mentinerea acesteia si dupa stingere – ca urmare a radiatiei produse de pietrele supraincalzite.
NU pune in foc sau langa acesta pietre ude, din material poros – pot exploda si-ti scot ochii.
NU folosi pentru constructia vetrei pietre moi, cu goluri interne – incearca-le mai inainte prin
lovire (suna a gol).
lovire (suna a gol).
- Focul cu alimentare inclinata – lungeste durata arderii (fig. 7.9.). Se recomanda cand nu ai
mult combustibil. Doua lemne, crengi sau bete se infig paralele in pamant, inclinate, la o adancime de 20-30 cm si la o departare de 40-50 cm unul de altul; deasupra solului sa ramana capetele de aproximativ 70-80 cm. Ele constituie stalpii de sustinere pe care se aseaza, suprapuse, lemnele pentru foc. Dispozitivul poate fi folosit si in interiorul adapostului. La nevoie, stalpii inclinati pot fi sustinuti cu alte lemne sau proptele. Langa foc se pot aseza oale si vase cu diferite destinatii.
mult combustibil. Doua lemne, crengi sau bete se infig paralele in pamant, inclinate, la o adancime de 20-30 cm si la o departare de 40-50 cm unul de altul; deasupra solului sa ramana capetele de aproximativ 70-80 cm. Ele constituie stalpii de sustinere pe care se aseaza, suprapuse, lemnele pentru foc. Dispozitivul poate fi folosit si in interiorul adapostului. La nevoie, stalpii inclinati pot fi sustinuti cu alte lemne sau proptele. Langa foc se pot aseza oale si vase cu diferite destinatii.
Vatra de foc sapata simplu în sol
Vatra de foc sapata în cruce
Vatra din pietre -cu cos
- Focul in stea – pentru un foc mic, se aseaza radial 5-7 bucati de lemn uscat cu un capat spre centru si cu celalalt spre exterior. In centrul vetrei poate fi facuta o mica adancitura unde se aseaza amorsele de aprindere si vreascurile. Pe masura ce capetele dinspre centru ard, lemnele se imping radial pe vatra spre centru] focului. In felul acesta lemnul arde complet, fara a fi nevoie sa-l maruntesti dinainte.
Avantaje: focul in stea are un consum mic de combustibil, da caldura suficienta si usuca progresiv lemnele. Intre capetele lemnelor este suficient spatiu ca sa asezi vase, sa frigi sau coci alimentele.
Depoziteaza lemnele langa foc, mai ales daca sunt umede. Peste noapte intretine focul fie alimentandu-1 mereu cu combustibil, fie acoperindu-1 cu busteni sau frunze peste care pui pamant. A doua zi dimineata, ca sa reaprinzi focul: dezveleste je-raticul, adauga cateva vreascuri si sufla in ele.
O SOBA
Poti improviza o soba dintr-o cutie de conserve goala si un izvor de caldura. Fasoneaza cutia prin taierea, turtirea si rasucirea unor petale de tabla. Pentru aceasta operatie foloseste sculele disponibile: bolovani, un cutit, un piton etc.
Sursa de caldura poate fi: o lumanare (in acest caz nu te mai osteni sa tai partea superioara a cutiei de conserve; este suficient doar sa-i dai cateva gauri); nisip, pamant sau pietris imbibat cu motorina, ulei, parafina, benzina, spirt; o baie de ulei in care sta fitilul (realizat din muschi, carpa, chinga), sustinut in axa cutiei de un suport din sarma, pietre, metal (ca la candela); un bot de grasime animala agatat deasupra unei carpe aprinse (untura se topeste, iar picaturile cad pe carpa, unde ard); cauciuc, ceara, izolatia unui cablu electric – acestea ard mai bine intr-o soba decat la foc deschis. NU turna petrol, gaz sau alt combustibil lichid intr-o soba deja aprinsa.
Sursa de caldura poate fi: o lumanare (in acest caz nu te mai osteni sa tai partea superioara a cutiei de conserve; este suficient doar sa-i dai cateva gauri); nisip, pamant sau pietris imbibat cu motorina, ulei, parafina, benzina, spirt; o baie de ulei in care sta fitilul (realizat din muschi, carpa, chinga), sustinut in axa cutiei de un suport din sarma, pietre, metal (ca la candela); un bot de grasime animala agatat deasupra unei carpe aprinse (untura se topeste, iar picaturile cad pe carpa, unde ard); cauciuc, ceara, izolatia unui cablu electric – acestea ard mai bine intr-o soba decat la foc deschis. NU turna petrol, gaz sau alt combustibil lichid intr-o soba deja aprinsa.
Chiar aprinderea unei sobe cu petrol lampant este o operatie destul de periculoasa: asteapta pana chibritul arde bine si apoi arunca-l in soba (NU-I baga cu mana); totodata fereste-te si fa un pas inapoi.
Iata cateva reparatii, improvizatii ce pot fi facute unei sobe cu combustibil lichid (spirt, benzina, petrol) la presiune (tip Primus):
-Dispozitivul care lateste flacara poate fi inlocuit cu o cruce (facuta din doua dispozitive de desfundare, indoite impreuna) care se aseaza deasupra arzatorului. Sau cu o piatra sau o bucata de metal.
- Garnitura rupta sau uzata de la pompita poate fi reparata prin ungerea ei cu unt, ulei, unsoare, dupa care se remonteaza cu grija inapoi la locul ei.
- Un picior rupt al pirostriei (care tine oala deasupra flacarii) poate fi inlocuit cu una sau mai multe pietre aranjate langa soba.
- Daca nu mai ai spirt denaturat (folosit pentru pornirea sobei), infasoara strans un sul din hartie rasucita in jurul tubului arzatorului, in cupa pentru spirt. Inchide ventilul sobei. Pompeaza. Va tasni combustibil si va imbiba sulul de hartie. Aprinde hartia si asteapta sa se amorseze si incalzeasca soba, apoi deschide treptat ventilul si pompeaza cat e nevoie pentru a aduce flacara la parametrii normali. La alte tipuri de sobe (cu gaz comprimat etc.) poti interveni in mod asemanator.
Gandeste si improvizeaza!
Camuflaj
Nu de putine ori , cand ne aflam in natura, preferam sa fim un pic mai ascunsi privirilor .
Fie ca ne dorim sa observam in liniste fauna locala , fie ca ne dorim un pic de intimitate in fata civilizatiei.
De la inceput trebuie stabilite mai multe lucruri : de cine ne ascundem ( oameni sau animale ) , momentul zilei , anotimpul ….
De la inceput trebuie stabilite mai multe lucruri : de cine ne ascundem ( oameni sau animale ) , momentul zilei , anotimpul ….
Poate pare ciudat ca fac o diferentiere intr camuflajul pe care il folosim cand dorim sa fim neobservati de animale si cel pe care il folosim in cazul oamenilor .
Fac asta pentru ca , desi se aplica in mare aceleasi reguli , sunt cateva diferente care ne pot asigura succesul sau esecul camuflarii .
De exemplu , este cunoscut faptul ca foarte putine animale pot vedea culoarea rosie ( din cate stiu eu , doar primatele ) locul celulelor responsabile cu aceasta in nervul optic fiind luat de celule care sunt sensibile la miscare. Prin urmare , un animal va fi mult mai sensibil la miscare fata de noi , deopotriva pradatorii , cat si ierbivorele . De aceea , daca s-a intrebat cineva de ce , in timpul unei vanatori , cei care participa sunt obligati sa poarte o vesta de o culoare rosie reflectorizanta si mai si reusesc sa surprinda animalele …asta-i raspunsul ….
Sau de ce are o expresie surprinsa in timp ce moare idiotul cu tricou alb sau albastru care statea linistit in fata taurului .
Sau de ce are o expresie surprinsa in timp ce moare idiotul cu tricou alb sau albastru care statea linistit in fata taurului .
Pe de alta parte , extrem de putine animale ( si in acest caz , dupa cate stiu eu doar primatele ) sunt capabile sa-si formeze o imagine mentala a unui obiect doar prin vizualizarea unei parti din obiectul respectiv fara a vedea intregul . De exemplu , din cate stiu eu , doar primatele pot recunoaste un om ascuns intr-o tufa, doar pentru ca i-au vazut o parte din mana sau picior .
Mirosul este extrem de dezvoltat la animale fata de oameni . Spre exemplu , un om are in jur de 5-6 milioane de receptoari ai mirosului , pe cand un caine are in jur de 220-250 de milioane . Un urs , de exemplu , are mirosul de aproximativ 8 ori mai fin decat al unui caine !!!
Auzul : ureche umana poate recunoaste suntete intre 20 si 20000 Hz , fiind cunoscut faptul ca multe animale comunica cu frecvente ce depasesc capacitatile aparatului nostru auditiv.
Vederea pe timp de noapte este mult mai dezvoltata la anumite specii de animale ( in special pradatorii ) . De asta putem sa ne dam seama extrem de usor daca vedem o pisica sau un caine pe timp de noapte , vom observa ca ochii lor reflecta foarte bine lumina oricat de difuza este ea .
Diferentele nu se opresc aici , acestea fiine doar o parte dintre ele .
Cum am mai zis , principiile sunt aceleasi , diferentele fiind doar pe ce principii punem accentul intr-un caz sau altul .
Pentru a le retine mai usor , eu le-am memorat in engleza fiind vorba de 8 cuvinte , toate incepand cu litera S. ( stiu ca multi cunosc cei 5 S din camuflaj dar cautand pe net , am mai gasit inca 3 care sunt si ei la fel de importanti) .
Sunt cam asa :
Pentru a le retine mai usor , eu le-am memorat in engleza fiind vorba de 8 cuvinte , toate incepand cu litera S. ( stiu ca multi cunosc cei 5 S din camuflaj dar cautand pe net , am mai gasit inca 3 care sunt si ei la fel de importanti) .
Sunt cam asa :
1.Shape – Forma
2.Shine – Luciu
3.Shadow – Umbra
4.Silhouette – Silueta
5.Sound – Sunetul
6.Smell – Mirosul
7.Speed – Viteza
8.Surroundings – Imprejurimile
2.Shine – Luciu
3.Shadow – Umbra
4.Silhouette – Silueta
5.Sound – Sunetul
6.Smell – Mirosul
7.Speed – Viteza
8.Surroundings – Imprejurimile
Sa incepem cu primul , forma :Creierul uman poate forma o imagine doar bazindu-se pe un fragment.
Adica , daca vad o mana iesind dintr-un tufis , stiu ca in cele mai multe cazuri , mana aceea e atasata unui trup , care mai are atasate picioare, inca o mana si un cap . Deci , la vederea mainii , imi fac o imagine instantanee asupra apartinatorului …
De aceea , prin diferitele tehnici de camuflaj se incearca ” ruperea conturului” obiectului camuflat , adica “mascarea” obiectului camuflat astfel incat sa semene cu altceva ( copac, buturuga….).In acest sens , vanatorii din Scotia au dezvoltat asa numitul ” Ghillie suit” ( costumul ghillie) care mai tarziu a fost adoptat de majoritatea fortelor armate ale lumii fiind deocamdata cel mai eficient mijloc de camuflaj individual.
Adica , daca vad o mana iesind dintr-un tufis , stiu ca in cele mai multe cazuri , mana aceea e atasata unui trup , care mai are atasate picioare, inca o mana si un cap . Deci , la vederea mainii , imi fac o imagine instantanee asupra apartinatorului …
De aceea , prin diferitele tehnici de camuflaj se incearca ” ruperea conturului” obiectului camuflat , adica “mascarea” obiectului camuflat astfel incat sa semene cu altceva ( copac, buturuga….).In acest sens , vanatorii din Scotia au dezvoltat asa numitul ” Ghillie suit” ( costumul ghillie) care mai tarziu a fost adoptat de majoritatea fortelor armate ale lumii fiind deocamdata cel mai eficient mijloc de camuflaj individual.
Atunci cand incercam sa camuflam eficient un obiect, trebuie avuta mare grija la urmatorul lucru : in natura este extrem de putin probabil sa intalnim linii drepte , netede . De aceea , de exemplu, cand se incearca ascunderea unei masini , se prefera acoperirea in totalitate cu o plasa care “sa rupa contururile” si apoi cu crengi si frunze .
Urmatoarele 3 principii le putem trata impreuna , deoarece au legatura directa cu pozitia si intensitatea sursei luminoase ( soare , luna , becuri…) : Luciul , umbra , silueta :
Cum am mai spus, in aplicarea acestor 3 principii , trebuie avuta mare grija de pozitia, directionalitatea si intensitatea luminii ambientale.
In general , in natura nu intalnim nimic care sa luceasca in soare , de aceea oglinzile sunt un accesoriu obligatoriu si de neinlocuit in trusele de supravietuire. Lumina reflectata de oglinzi, ceasuri, bijuterii , ecrane de telefon , geamuri de masina etc. atrage atentia imediat asupra faptului ca exista un obiect ” man made” in acea zona. In natura , obiectele ce pot reflecta lumina , au in general o textura neregulata ( suprafata apei, solzii pestelui …) si nu pot concentra intr-atat lumina incat sa “luceasca” in adevaratul sens al cuvantului .
Despre umbra, nu cred ca are rost sa mai vorbim ….. deoarece cred ca este esential sa fim constienti de directionalitatea luminii din jurul nostru daca vrem sa ne camuflam .
Silueta nu este acelasi lucru ca si forma . Siluetarea ( daca exista cuvantul asta ) apare atunci cand conturul corpului apare la linia orizontului .
Spre exemplu in imaginea aceasta : ( luata de pehttp://www.royaltineimages.com)
Despre umbra, nu cred ca are rost sa mai vorbim ….. deoarece cred ca este esential sa fim constienti de directionalitatea luminii din jurul nostru daca vrem sa ne camuflam .
Silueta nu este acelasi lucru ca si forma . Siluetarea ( daca exista cuvantul asta ) apare atunci cand conturul corpului apare la linia orizontului .
Spre exemplu in imaginea aceasta : ( luata de pehttp://www.royaltineimages.com)
From bushcraft, supravietuire
De exemplu, privit din spate sau din fata , acest cerb ar fii extrem de greu de vazut . Dar , de la un unghi de aprox 90 de grade , se profileaza clar pe linia orizontului.
Sunetul :
Cred ca este destul de clar …. ssssssssssssttttt !!!!!!!!!!!
Sunetul se mai poate masca si cu un alt sunet mai puternic ce face parte din ambianta .
Altceva ce mai pot spune …………
Mirosul :
Este clar ca atunci cand se doreste camuflarea in mijlocul naturii , nu se foloseste sapun , parfum spray ( daca vreti sa va camuflati in discoteca , atunci este obligatoriu ) ….De cele mai multe ori , chiar mascarea mirosului natural este necesara . M-am tot intrebat de ce cainii mananca si se tavalesc in diferite materii fecale …( stiu , e nasol ). Raspunsul l-a primit sora mea de la un doctor veterinar ( la intrebarea “de ce un Bishon Maltez mananca fecale ” ) care i-a spus ca de vina e instinctul de vanator !!! ( LA BISHON !!!!!!!!!!!!! OMG !!!!).
Asa mi-am raspuns si eu la intrebarea ” de ce al meu caine desi nu mananca , se tavaleste prin ele si dupa aceea e extrem de mandru de el ?”. In incercarea de a-si masca mirosul , foarte multe animale prefera sa “imprumute” un miros strain , dar tot natural.
Adevarul este ca as trece pe langa un om ascuns bine care miroase a rahat fara nici o ezitare fata de un om ascuns bine ce miroase a transpiratie. Desi nu ne place, este un miros natural ….
Pe de alta parte si iarba are un miros natural :)……
Viteza:
In cazul in care se doreste camuflarea unui Maserati pe autoband , atunci viteza mare e buna , in rest ……..
Este binecunoscut faptul ca un lunetist in misiune , poate parcurge cativa metri in zile intregi ! In general , in momentul camuflajului , miscarea este destul de greu de efectuat fara a fi descoperit. Adica este de la sine inteles ca va fi destul de evidenta deplasarea unui tufis intr-o perioada relativ scurta si va da de banuit….
Imprejurimile :
Aici ar fi cel mai mult de discutat …..
O buna observare a mediului in care trebuie sa ne camuflam este esentiala . Trebuie imitate atat culorile , cat si textura mediului inconjurator.
Iarasi ne vom intoarce la costumul ghillie , care este confectionat dintr-un material ( in general iuta ) care ” aduna ” (si este ajutat sa adune ) din mediul inconjurator frunze , ramurele …astfel incat permite camuflarea cat mai eficienta .
Despre culorile de camuflaj este mult de vorbit. S-au folosit de-alungul timpului diferite nuante de gri , verde , pana si roz .
Se stie ca in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial , trupele SAS stationate in desert, au folosit cu succes pentru masinile si echipamentul personal , o nuanta inchisa de roz , astfel atragandu-si porecla de ” pink panthers ” ( panterele roz) .
In domeniul naval a existat asa numitul Mountbatten Pink ( Rozul Mountbatten ) care era folosit pentru a camufla navele de atacurile submarinelor . Problema era ca la mijlocul zilei , navele erau vizibile , asa ca s-a trecut la traditionalul battleship grey ( o nuanta de gri ) .
Trebuie retinut ca pentru un camuflaj cat mai eficient , trebuie imitate atat culorile , cat si textura imprejurimilor .
La nave s-a mai folosit si un altfel de camuflaj , menit nu sa ascunda nava , ci sa deruteze atacatorii prin felul in care era vopsita . Astfel , este foarte greu de deosebit la o nava camuflata care este prova si care pupa ( fata si spatele) si astfel de determinat in ce directie se indreapta nava.
Pe scurt , cam atat am avut de zis despre camuflaj , desi pe net este o abundenta de informatii despre acest subiect.
De exemplu, privit din spate sau din fata , acest cerb ar fii extrem de greu de vazut . Dar , de la un unghi de aprox 90 de grade , se profileaza clar pe linia orizontului.
Sunetul :
Cred ca este destul de clar …. ssssssssssssttttt !!!!!!!!!!!
Sunetul se mai poate masca si cu un alt sunet mai puternic ce face parte din ambianta .
Altceva ce mai pot spune …………
Mirosul :
Este clar ca atunci cand se doreste camuflarea in mijlocul naturii , nu se foloseste sapun , parfum spray ( daca vreti sa va camuflati in discoteca , atunci este obligatoriu ) ….De cele mai multe ori , chiar mascarea mirosului natural este necesara . M-am tot intrebat de ce cainii mananca si se tavalesc in diferite materii fecale …( stiu , e nasol ). Raspunsul l-a primit sora mea de la un doctor veterinar ( la intrebarea “de ce un Bishon Maltez mananca fecale ” ) care i-a spus ca de vina e instinctul de vanator !!! ( LA BISHON !!!!!!!!!!!!! OMG !!!!).
Asa mi-am raspuns si eu la intrebarea ” de ce al meu caine desi nu mananca , se tavaleste prin ele si dupa aceea e extrem de mandru de el ?”. In incercarea de a-si masca mirosul , foarte multe animale prefera sa “imprumute” un miros strain , dar tot natural.
Adevarul este ca as trece pe langa un om ascuns bine care miroase a rahat fara nici o ezitare fata de un om ascuns bine ce miroase a transpiratie. Desi nu ne place, este un miros natural ….
Pe de alta parte si iarba are un miros natural :)……
Viteza:
In cazul in care se doreste camuflarea unui Maserati pe autoband , atunci viteza mare e buna , in rest ……..
Este binecunoscut faptul ca un lunetist in misiune , poate parcurge cativa metri in zile intregi ! In general , in momentul camuflajului , miscarea este destul de greu de efectuat fara a fi descoperit. Adica este de la sine inteles ca va fi destul de evidenta deplasarea unui tufis intr-o perioada relativ scurta si va da de banuit….
Imprejurimile :
Aici ar fi cel mai mult de discutat …..
O buna observare a mediului in care trebuie sa ne camuflam este esentiala . Trebuie imitate atat culorile , cat si textura mediului inconjurator.
Iarasi ne vom intoarce la costumul ghillie , care este confectionat dintr-un material ( in general iuta ) care ” aduna ” (si este ajutat sa adune ) din mediul inconjurator frunze , ramurele …astfel incat permite camuflarea cat mai eficienta .
Despre culorile de camuflaj este mult de vorbit. S-au folosit de-alungul timpului diferite nuante de gri , verde , pana si roz .
Se stie ca in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial , trupele SAS stationate in desert, au folosit cu succes pentru masinile si echipamentul personal , o nuanta inchisa de roz , astfel atragandu-si porecla de ” pink panthers ” ( panterele roz) .
In domeniul naval a existat asa numitul Mountbatten Pink ( Rozul Mountbatten ) care era folosit pentru a camufla navele de atacurile submarinelor . Problema era ca la mijlocul zilei , navele erau vizibile , asa ca s-a trecut la traditionalul battleship grey ( o nuanta de gri ) .
Trebuie retinut ca pentru un camuflaj cat mai eficient , trebuie imitate atat culorile , cat si textura imprejurimilor .
La nave s-a mai folosit si un altfel de camuflaj , menit nu sa ascunda nava , ci sa deruteze atacatorii prin felul in care era vopsita . Astfel , este foarte greu de deosebit la o nava camuflata care este prova si care pupa ( fata si spatele) si astfel de determinat in ce directie se indreapta nava.
Pe scurt , cam atat am avut de zis despre camuflaj , desi pe net este o abundenta de informatii despre acest subiect.
Supravieţuirea este arta de a scăpa cu viaţă. Nu este o ştiinţă, pentru că regulile pe care se bazează, de altfel foarte numeroase, nu sunt absolute. Folosirea lor depinde de cel care le aplică.
Tehnicile şi soluţiile de supravieţuire sunt vechi de cand lumea şi au evoluat impreună cu istoria omenirii. Nici nu e de mirare că tehnica supravieţuirii, a survival-ului, e strans legată de istoria războaielor şi a devenit aproape o ştiinţă in timpul ultimului război mondial şi după aceea. Foarte mulţi soldaţi, aviatori, marinari, prizonieri care s-au trezit in mare, in junglă, in deşert etc. trebuiau să se descurce – sau să piară – in condiţii cel puţin neobişnuite, neprevăzute de instrucţia militară obişnuită.
De exemplu, piloţii şi călătorii unui avion modern, forţat să aterizeze in pustietate, trec in 5 minute, din secolul XXI in epoca de piatră.Din studierea experienţei celor scăpaţi din accidente au rezultat metode şi soluţii general valabile – bune atat pentru trupele speciale şi profesionişti ai riscului, cat şi pentru turişti şi oameni
obişnuiţi. Tehnica modernă de supravieţuire imbină cunoştinţe antice (de exemplu vanătoarea cu
capcane, aprinderea focului prin frecarea a două lemne etc.) cu descoperiri de ultimă oră (de exemplu
telefonia mobilă, orientarea in teren cu ajutorul sateliţilor, fizica nucleară etc).
Intr-o situaţie disperată trebuie să ştii ce, cum, cat, de unde să iei orice iţi poate oferi natura şi
să foloseşti la maximum ceea ce găseşti; cum să atragi atenţia oamenilor, sau posibili salvatori; cum să
parcurgi fără hartă sau busolă un teritoriu necunoscut, pană ajungi intr-o zonă locuită.
Sau, sa ştii cum să-ţi păstrezi sănătatea şi puterile, cum să te vindeci pe tine sau pe alţii, in caz
de rănire sau de imbolnăvire. Mai trebuie şi să fii in stare să-ţi păstrezi curajul şi să-i imbărbătezi pe
ceilalţi membri ai grupului, chiar dacă viitorul nu ţi se pare nici ţie promiţător. Şi mai important este să
vrei: dacă vrei, poţi scăpa! Dacă nu vrei – rămai o victimă ( milog, prost sau chiar mort).
Ai dreptate şi când spui (despre o treabă): pot s-o fac, şi când spui: nu pot s-o fac (Henry
Ford).
Dar ce înseamnă oare să vrei ceva cu adevărat’? Se spune că odată, un învăţător şi elevul său
traversau un lac cu o barcă. Profitând de liniştea călătoriei, discipolul dori să afle cum poate ajunge şi
el maestru. Învăţătorul îi răspunse că e suficient să vrea asta cu tărie. Văzând că elevul nu pricepe
cum stau lucrurile, la un moment dat, bătrânul îi face vânt în apă. Tânărul, surprins, încercă să se suie
înapoi în barcă, dar bătrânul îl prinde de cap şi-l ţine cu forţa sub apă. Tânărul se sufocă, aproape
leşină. După câtva timp bătrânul îl lasă în sfârşit să scoată capul afară din apă, să respire şi să se suie
în barcă. Tânărul îşi reveni şi mirat întrebă: „Ce mai fu şi asta?” învăţătorul îi răspunse: „Ia zi, ce
voiai tu când erai cu capul sub apa?” „Să respir”, zise tânărul. „Voiai tare’?’” „Dar cum altfel!” „Mai
voiai şi altceva?” „Nu!”
„Ei vezi,” conchise bătrânul, „asta înseamnă să vrei cu adevărat să vrei ceva la fel cum voiai
tu să respiri, când stăteai cu capul sub apă. Nu mai puţin!
La fel e şi cu supravieţuirea: ca să scapi trebuie doar să vrei cu adevărat…
Orice echipament ai sau recuperezi dintr-un accident, trebuie considerat ca un dar de la
Dumnezeu. In schimb, dacă iţi lipseşte orice fel de echipament NU trebuie să crezi că eşti deja
condamnat la moarte, căci oricand ai la tine: mintea, experienţa, cunoştinţele, mainile, picioarele.
Dar, ca să poată fi de folos, mintea, cunoştinţele, corpul trebuie să fi fost mereu antrenate,
imbogăţite, ascuţite. Invaţă, invaţă, invaţă mereu. Nu aduce anul ce aduce ceasul!, darea să poţi
beneficia de avantajele „ceasului” respectiv trebuia să te fi pregătit pentru el.
Capacitatea de supravieţuire este la fel ca o casă: fundaţia este voinţa de a trăi. Cunoştinţele
sunt pereţii casei. Indemanarea, antrenamentul constituie tavanul. Iar echipamentul este acoperişul
casei. Fără unul, oricare dintre aceste elemente, casa nu e întreagă; de fapt, nu e casă.
Atitudinea cea mai bună este exprimată de salutul cercetaşilor: (mereu) gata!
2.2. PREGĂTIREA UNEI CĂLĂTORII
Călătoriile, in afara interesului lor economic, ajută enorm omului să se instruiască, să se
educe. Mai ales celor tineri. Deci trebuie să călătoreşti. (Atenţie: orice acţiune omenească e tot un fel de
călătorie, o aventură in necunoscut, in viitor. Aşa că…). Dar in orice fel de călătorie (o tură de o zi la
munte, expediţie la tropice, concediu la mare, studii in străinătate etc.) pot apărea situaţii grele, de
supravieţuire. Partir c’est mourir un peu. (Cand pleci, mori puţin) – zice pe drept cuvant francezul, şi
mulţi dintre cei ce emigrează chiar mor de-a binelea.
Inainte de a pleca de acasă, verifică dacă eşti bine pregătit pentru a infrunta aspectele
cunoscute, previzibile ale oricărei călătorii sau acţiuni. Iată o scurtă listă cu intrebări esenţiale:
- Cat timp voi fi departe de casă?
- Cată hrană şi apă să iau la mine?
- Hainele şi incălţămintea sunt potrivite? Să iau cate ceva de rezervă?
- Ce echipament special imi trebuie pentru condiţiile specifice ale acestei
călătorii?
- Ce trusă medicală, de prim ajutor imi va fi necesară mie şi camarazilor de drum? Felul şi
cantitatea de echipament, pregătirea necesară depind de mulţi factori, dar esenţiale sunt bunul simţ şi
logica.
Pregăteşte-te fizic prin antrenamente, de exemplu fă cros, inot, căţărare, călărie, autoapărare
etc, sau: dezvoltă-ţi rezistenţa la căldură, sete, frig, la schimbarea fusului orar etc, insă şi rezistenţa
psihică, morală: la izolare, intuneric, stres, frică etc; invaţă limbi străine. Citeşte cărţi scrise de
supravieţuitori, despre experienţa lor, manuale de supravieţuire.
Atenţie – trebuie nu numai să citeşti, să inveţi, ci mai ales să exersezi, să aplici practic cele
invăţate!
Se povesteşte că un savant făcea o călătorie. Când ajunse la o apă mare, angajă un barcagiu
să-l ducă pe malul celălalt. In timpul traversării, ca să mai treacă vremea, învăţatul încercă să intre în
vorbă cu barcagiul, evident despre ce se pricepea: „Ia zi, ce părere ai despre Platon?” Barcagiul însă,
om simplu, nu ştia cine-i Platon. „Cum dom’le, nu l-ai citit pe Platon?” „Nu!”, răspunse indiferent
vâslaşul. „Păi, dacă nu l-ai citit pe Platon”, zise învăţatul, „ai pierdut jumătate din viaţă.” Barcagiul
se minună, înghiţi în sec, dar vâsli mai departe. Intelectualul mai încercă o discuţie despre Kant, cu
acelaşi rezultat, şi se lăsă păgubaş. Întâmplarea făcu să vină deodată, din senin, o vijelie mare care
răsturnă barca. Atunci barcagiul îl întrebă: „Ştii să înoţi?” învăţatul răspunse, zbătându-se de mama
focului: „Nu ştiu!” „Ei vezi”, adăugă barcagiul, „acum o să-ţi pierzi toată viaţa!”
Sau altfel zis: degeaba te pricepi la calculatoare, marketing, management, afaceri ş.a.m.d. -
dacă nu ştii să alergi, inoţi sau să te porţi.
Pericolele unei călătorii pot fi de natură:
- subiectivă (care depind de om): increderea excesivă in forţele proprii; inconştienţă; neştiinţă;
condiţie fizică şi/sau echipamente insuficiente ori necorespunzătoare; nepricepere etc.
- obiectivă (produse de Natură): factori meteorologici, sau climatici; drumuri nepracticabile;
alunecări de pietre, zăpadă etc.
Oricat de bine ar fi pregătită o călătorie, riscul sau pericolul nu poate fi complet eliminat.
Studierea condiţiilor de călătorie. Cu cat vei cunoaşte mai bine dinainte locurile şi oamenii pe
unde vei călători, cu atat şansele să ajungi cu bine la capăt cresc. Studiază cu atenţie hărţile, fă rost de
cat mai multe informaţii despre terenul, clima, vremea, felul vegetaţiei, animalele pe care le vei intalni.
Studierea condiţiilor geografice, meteorologice, etnografice etc, din zona pe care intenţionezi
s-o străbaţi este de importanţă vitală. Pentru aceasta există numeroase posibilităţi: cărţi, hărţi, muzee,
ghiduri, Internet, cluburi, cadre didactice, alţi călători etc.
Climatul temperat este cel mai răspandit pe glob. El oferă şanse mari de survival chiar fără să
ai cunoştinţe şi indemanări speciale. Insă alte zone, cu alte climate, necesită cunoştinţe deosebite,
adecvate – vezi la #13.
Planificarea călătoriei sau a acţiunii
Prevederea este mama înţelepciunii
Imparte planul (obligatoriu scris, NU verbal) de desfăşurare a expediţiei sau călătoriei in
etape:
a) de pornire;
b) de atingerea ţelului;
c) de odihnă – recuperare.
Stabileşte clar scopurile şi calendarul fiecărei etape. Stabileşte soluţiile şi comportarea in caz
de accidente cum ar fi: defectarea vehiculului, boală, transportul victimelor (vezi # 2.4).
Nu planifica viteze prea mari de deplasare sau termene prea scurte. Obligaţia de a respecta un
plan prea ambiţios, prea greu, duce la epuizare, la greşeli de gandire, la pagube.
Necesitatea de a face rost de apă din surse locale va influenţa mult alegerea traseului.
E important şi cum începi o treabă, dar mai mult contează felul cum o termini. Aşa că verifică
des indeplinirea planului – de către tine sau de către alţii. Increderea e bună, dar controlul e sfant!
Controlul medical: fa-ţi un control medical şi stomatologic cat mai cuprinzător. (Pe vremuri,
englezii care plecau să lucreze sau să stea in colonii, la tropice, işi scoteau preventiv toţi dinţii, chiar cei
sănătoşi, şi puneau proteze dentare; ştiau că nu vor găsi vreun dentist pe acolo).
Verifică necesitatea injecţiilor de protecţie cerute sau recomandate pentru teritoriile, ţările prin
care vei călători. Fă-le pe toate, de exemplu:
- vaccinarea impotriva frigurilor galbene, pentru Africa tropicală şi America de Sud. (Injecţia
trebuie făcută cu cel puţin 10 zile inaintea călătoriei şi asigură protecţia timp de 10 ani.)
- protecţia contra malariei, prin pastile inghiţite permanent, incepand cu cel puţin o săptămană
inaintea călătoriei şi terminand după 4 săptămani de la intoarcere;
- vaccinarea contra holerei – pentru unele ţări africane;
- vaccinarea contra encefalitei japoneze, pentru călătorii in Thailanda, India, Birmania, Nepal,
Cambogia, Vietnam, Corea (Se fac două injecţii la interval de două săptămani, cu cel puţin două
săptămani inaintea plecării);
- vaccinarea contra hepatitei A (infecţioase) cu gamaglobulină; (Se fac două injecţii la interval
de 4 săptămani care asigură protecţia timp de 3 luni, sau de 9 ani, la varianta mai nouă de vaccin, in
două etape), vaccinul contra hepatitei B asigură protecţie 5 ani;
- vaccinarea contra meningitei, pentru călătorii in zonele din sudul Saharei şi o parte din Asia
(obligatorie pentru pelerinii la Mecca);
- vaccinarea contra febrei tifoide (protecţie 3 ani), a tetanosului (protecţie 10 ani),
poliomielitei (protecţie 10 ani), tifosului ş.a.m.d.
Călătoria in grup. Analizează capacitatea fiecărui membru-candidat de a face faţă greutăţilor
care vă aşteaptă (buna inţelegere cu ceilalţi membri e foarte importantă). S-ar putea să fie necesară
respingerea celor nepotriviţi, nepregătiţi, neadaptabili sau incapabili.
Discutaţi de mai multe ori planul de desfăşurare a călătoriei sau expediţiei. Stabiliţi
responsabilităţile. Numiţi un medic, un bucătar, un mecanic, un şofer, un navigator etc.
Convinge-te că fiecare participant ştie să folosească (practic, nu teoretic) echipamentul
disponibil şi că aveţi echipamente sau soluţii de rezervă. Chiar mai multe seturi de rezerve; redundanţa
e o dovadă de seriozitate, de profesionalism.
Comunicaţiile. Nu fi secretos, comunică – ţie iţi foloseşte. Nevoia de secret, sau de eroism e o
dovadă de slăbiciune şi prostie, nu de inţelepciune şi tărie.
Intr-o călătorie la munte, in Deltă etc, informează gazda, cabanierul, Poliţia sau Salvamontul
despre intenţiile tale şi ale grupului: unde vreţi să ajungeţi, pe unde, ora, data plecării şi sosirii
aproximative. Informează din cand in cand respectiva persoană sau sediu asupra situaţiei, astfel incat
lipsa contactului să declanşeze o alarmare. Navele şi avioanele sunt foarte bine controlate sub acest
aspect. In cazul călătoriilor sau expediţiilor lungi in zone izolate, este obligatorie dotarea cu un mijloc
de telecomunicaţie (radio, telefon celular – verifică acoperirea zonei respective de către relee şi sateliţi)
şi cu un aparat GPS de poziţionare pe suprafaţa pămantului (vezi #13.4).
Stabileşte dinainte un program de apel şi de comunicare de două ori pe zi cu centrala de la
baza expediţiei, pentru a le anunţa situaţia, poziţia şi intenţiile. De la bază vei primi informaţii meteo şi
de altă natură. Tot baza va urmări apelurile de salvare. Se va alege şi verifica din timp frecvenţa radio
convenabilă pentru terenul din zona respectivă. Cel puţin doi membri ai grupului trebuie să ştie să
folosească telefonul sau radioul.
Dacă nu se realizează două apeluri sau transmisii consecutive, la bază trebuie să intre in
funcţiune planul de salvare. Pe de altă parte, cand nu reuşeşti să comunici cu baza conform
programului, chiar dacă pe teren totul se desfăşoară bine -trebuie să te comporţi ca şi cum s-ar fi
intamplat un accident. Stai pe loc, sau intoarce-te la locul de unde ai comunicat ultima oară – şi aşteaptă
sosirea salvatorilor sau alt fel de contact cu ei.
Nu-i incurca şi nu-i pune să te caute degeaba.
2.3. ECHIPAMENTUL PENTRU CĂLĂTORIE
Cand pleci intr-o călătorie, ia-ţi echipamente cat mai bune (din păcate, ele sunt şi mai
scumpe). Iţi vor uşura mult viaţa şi te vor ajuta să ajungi cu bine la ţintă. Cantitatea de echipamente
pentru o anumită acţiune rezultă ca un compromis intre necesităţi (dictate de: posibilităţile călătorilor,
specificul călătoriei) şi posibilităţi (de procurare, transport, autorizaţii etc, plus resursele financiare).
Un factor decisiv trebuie să fie şi bunul simţ.
Dacă insă pe teren n-ai ce-ţi trebuie – descurcă-te, improvizează (vezi # 12 – Tabăra şi # 13.2 -
La drum).
Echipamentele trebuie incercate şi verificate temeinic inainte de plecarea in excursie sau
călătorie: să fie in bună stare, să funcţioneze, să nu strangă etc, să reziste la forţe, uzură, apă, frig etc.
Mai ţine minte şi că: cel mai bun echipament nu face altceva decat ceea ce poţi tu face: sacul
de dormit doar păstrează căldura – n-o produce; rucsacul doar inveleşte şi susţine lucrurile – nu le cară
etc. Dacă nu eşti cat de puţin antrenat să dormi in frig, să cari greutăţi cu muşchii tăi, să te caţări, să tai
lemne ş.a.m.d.
- cele mai grozave echipamente nu-ţi mai folosesc (aproape) la nimic!
Hainele trebuie să fie potrivite ca dimensiuni, să nu impiedice mişcările, să apere de frig şi
ploaie – dar şi să aerisească pielea. Totdeauna să ai la tine o manta de ploaie, un schimb de haine, ceva
călduros de imbrăcat.
Aerul constituie izolantul termic de bază, pentru că el transmite doar 7% din căldura pe care o
poate transfera sau pierde o ţesătură. Cu cat o haină inglobează mai mult aer, cu atat e mai
„călduroasă”. De fapt, căldura e produsă de corp şi se poate doar pierde pe vreme friguroasă; hainele nu
fac altceva decat s-o păstreze. Sau, in cazul vremii călduroase, o impiedică să ajungă la piele.
Umezeala, transpiraţia măresc de circa 25 de ori transferul de căldură intre corp-haine-aerul exterior (in
ambele sensuri). Ţesătura poate ingloba aprox. 20% din aerul total al stratului, dar intre două straturi se
adună 50%, iar rugozitatea suprafeţei reţine 30% – aşa că numărul straturilor de haine este mai
important pentru izolarea termică decat grosimea lor (principiul foilor de ceapă).
Imbrăcămintea pentru vreme rea este organizată in 3 feluri de straturi: Stratul interior
(lenjeria), vine in contact cu pielea şi are sarcina să menţină corpul uscat. Preferabil să asigure şi o
oarecare izolaţie termică şi să nu absoarbă transpiraţia (cum face bumbacul), ci s-o transmită spre
stratul următor (cum fac fibrele sintetice). Lenjeria din bumbac se usucă greu şi răceşte pielea; e
plăcută la purtare vara.
Materialele optime pentru stratul interior sunt fibrele sintetice (din poliester, polipropilenă,
poliamidă), simple sau in amestec cu bumbacul. Mătasea are bune calităţi termoizolante, dar se rupe
uşor şi nu rezistă la umezeală.
Al doilea strat (intermediar) trebuie să fie termoizolant, să preia umezeala de la primul strat şi
s-o transfere spre exterior. Cele mai bune rezultate se obţin cu:
- ţesătura gen blană, din fibre sintetice: reţine umezeala in proporţie de maxim 1-5% din
propria greutate;
- puful şi fulgii de pasăre (sensibili la umezeală);
- lana – care incălzeşte chiar şi in stare umedă; dezavantaje: absoarbe multă umezeală (30-40%
din greutatea proprie), se usucă greu.
Stratul al doilea poate fi realizat din mai multe foi sau randuri de ţesătură.
Al treilea strat (exterior) are rolul de protecţie contra intemperiilor: vant, ploaie, zăpadă.
Trebuie să fie cat mai impermeabil faţă de exterior şi totodată permeabil pentru umezeală şi aburii care
vin dinspre corp. Ţesăturile din fibre naturale sunt mult mai slabe decat cele sintetice, insă rezultatele
cele mai bune le dau membranele sintetice, cum ar fi:
- Gore-Tex, o membrană microporoasă, ai cărei pori sunt de aprox. 20.000 ori mai mici decat o
picătură de apă şi de 700 ori mai mari decat molecula de abur. Din această cauză Gore-Tex rezistă la
presiunea unei coloane de apă de 8 m. inălţime, dar permite trecerea aburului. Este sensibilă la frecare,
uzură.
- Sympatex, o membrană ultrasubţire din poliester, fără pori. Funcţionarea ei se bazează pe
proprietăţile fizico-chimice ale structurii sale: o parte a moleculei atrage apa, o altă parte o respinge.
Rezistă la presiunea unei coloane de apă de 10 m. inălţime, dar permeabilitatea faţă de aburi e mai mică
decat a Gore-Texului.
O membrană sintetică nu poate fi folosită ca atare pentru confecţionarea hainelor, ci numai
intre două straturi de ţesături obişnuite, care-i asigură consistenţa, rezistenţa etc. In acest sandviş,
membrana poate fi lipită sau laminată de stratul exterior, de ambele straturi sau de nici unul.
Incălţămintea este mai importantă decat imbrăcămintea (cu băşici la picioare nu mai poţi
inainta deloc!).
Cu cat are mai puţine cusături şi cu cat e mai uşoară – cu atat mai bine. (Infanteristul zice că ii
e mai uşor să care 5 kg in spate decat 1 kg in picioare). Incălţămintea nu trebuie să strangă deloc
piciorul. Forma, mărimea bombeului trebuie să permită mişcarea liberă a degetelor şi totodată
susţinerea lor, astfel incat la coborare ele să nu se lovească sau să se strivească. Talpa trebuie să fie
groasă (ca să nu simţi pietrele ascuţite), dar elastică. Preferabil ca bocancul să susţină glezna şi din
lateral. Foloseşte ciorapi buni, groşi, din lană; calităţile lor de amortizare, protecţie, termoizolare sunt
vitale pentru succesul mersului şi călătoriei.
Pentru uscare, in incălţăminte se bagă hartie de ziar sau igienică şi se lasă cateva ore să
absoarbă umezeala.
Echivalarea unităţilor de măsură a incălţămintei din Europa – Anglia – SUA: 32-1-1; 34-2-2;
35-23/4-3; 36-3V,-3V2; 37-4-4′/2; 38-5-5; 39-57,-6; 40-67,-7; 41-7-8; 42-8-9; 43-9V2; 44-97,-10 72; 45-
10-1172; 46-1 l-127r
Trebuie luate toate măsurile pentru evitarea apariţiei băşicilor sau rosăturilor. NU pleca la un
drum lung cu incălţămintea nouă, stramtă. Las-o să se inmoaie şi lărgeşte-o treptat, din timp. Intăreşteţi
pielea de la picioare frecand-o cu alcool, timp de aproximativ două săptămani inainte de inceperea
călătoriei sau marşului. Aplică leucoplast pe locurile sensibile, unde incep rosăturile. Poţi lăsa
plasturele lipit cateva zile, pană termini marşul.
Taie regulat unghiile şi rotunjeşte colţurile. Nu le tăia prea scurt, deoarece la frig dor.
Cuţitul – este un instrument vital pentru supravieţuire. Dar atenţie: cuţitul este şi o armă albă.
Pentru călătoria cu avionul el trebuie ţinut in bagajul din cală, nu-l lua in cabină. Niciodată nu scoate
sau arăta cuţitul intr-o situaţie incordată. Cuţitul trebuie să fie mereu bine ascuţit şi gata de folosire.
Nu-l strica jucandu-te cu el, aruncand la ţintă etc. Păstrează-1 in teacă, uns, curat. Respectă-1: Scoate
cuţitul numai ca să-l foloseşte.
Cum se alege un cuţit? Chiar şi un briceag e bun, dar cand poţi lua numai un singur cuţit,
atunci mai bine alege unul cu lama mare şi solidă. Acesta va putea indeplini eficient şi confortabil toate
sarcinile posibile, de la tăierea crengilor pană la jupuirea animalelor şi gătitul hranei.
Este preferabil manerul dintr-o singură bucată, găurit pe toată lungimea ca să treacă prin el
coada lamei, prinsă la capăt cu o piuliţă. Manerele făcute din mai multe bucăţi sau felii, ori cele in care
coada lamei pătrunde doar pe jumătate din lungime (si se prinde cu un ştift), sau cele scobite ca să
poată conţine diverse ustensile (busolă, ace etc), sunt mai fragile, mai nesigure.
Există diverse feluri de cuţite, unele din ele mai potrivite pentru supravieţuire decat altele:
- Cuţitul pliant (briceagul) poate avea construcţii şi componente extrem de diverse. Menţionez
vestitul „briceag al soldatului sau armatei elveţiene”, un campion al utilităţii şi solidităţii. Pentru
asigurarea in poziţia „desfăcut” lama trebuie să aibă un dispozitiv cu clichet sigur. Manerul din lemn
sau plastic este mai comod. – Parang-ul este un cuţit malaezian cu lamă mare şi curbă, de aprox. 30 cm.
lungime, 5 cm lăţime, 0,750 kg greutate (fig. 2.1). Prea mare pentru folosinţa curentă, parangul este in
schimb foarte bun pentru tăiat crengi, copaci, sau la construit colibe, plute. Lama parangului are 3 zone
tăietoare: spre varf – mai fină, pentru jupuit etc; centrală – mai grosolană, pentru retezarea lemnelor şi
oaselor; spre maner – mai fină, pentru cioplire şi alte lucrări mai delicate. Lama curbată şi extinsă in
jos, pe principiul satarului, permite aplicarea unei forţe maxime la tăierea lemnelor şi asigură protecţia
degetelor. Teaca va avea o clapă pentru reţinerea cuţitului (fig. 2.2). Atenţie: adeseori lama retează
cusătura tecii şi poate răni grav mana sau degetele – deci apucă teaca parangului numai din partea opusa
tăişului.
2.1. Parâng (cuţit malaezian)
2.2. Teaca pentru cuţit/parang, cu buzunar pentru piatra de ascuţit
- Maceta este un cuţit drept, lung de vreo 70 cm, ca o sabie, folosit in jungla sudamericană la
tăierea lemnelor, lianelor, trestiei de zahăr.
Cum se ascute cuţitul: freacă lama pe o piatră: gresie, cuarţ sau granit. Gresia gri moale este
mai bună decat cea cu cuarţ (care va zgaria tăişul şi va imprima dungi strălucitoare pe lamă).
Piatra de ascuţit se obţine frecand două pietre pană rezultă nişte feţe plane şi netede. Ideal ar fi
să ai două suprafeţe sau pietre de lucru: una grosolană şi alta fină. Foloseşte-o mai intai pe cea
grosolană ca să elimini bavurile lamei, apoi pe cea fină ca să ascuţi muchia tăietoare. Scopul e să obţii
o muchie durabilă care nu se ciobeşte (fig. 2.3).
2.3. Profilul tăişului a – prea ascuţit, se ciobeşte; b – corect; c – insuficient, se toceşte repede
Pentru a ascuţi lama, ţine manerul cuţitului cu mana dreaptă. Aşează, fixează piatra pe o
suprafaţă orizontală. Mişcă lama pe piatră după o traiectorie circulară, in sensul acelor de ceas, apăsand
muchia cu degetele mainii stangi şi împingând lama. Menţine constantă inclinarea lamei şi umezeşte
mereu piatra. Nu trage lama spre tine cand apeşi: apar zgarieturi. Micşorează forţa de apăsare pentru
finisarea muchiei. A doua faţă a lamei se ascute prin rotire in sens antiorar.
Sacul de dormit trebuie să fie mare, larg, NU stramt. Pentru transportul lui este foarte utilă o
„husă comprimantă” (cu curele reglabile) care reduce mult volumul sacului.
Umplutura izolantă din fulgi sau puf este mai uşoară şi mai bună decat cea din fibre sintetice.
Dezavantajul fulgilor este că după ce se udă işi pierd capacitatea termoizolatoare şi se usucă greu. Prin
folosirea a doi saci de dormit, băgaţi unul in altul, se poate rezista la o temperatură exterioară cu 10-15
grade mai scăzută decat cea asigurată de fiecare sac.
Dacă nu ai cort, inveleşte-te pe tine şi sacul de dormit cu o foaie, prelată sau alt fel de sac
impermeabil (dar care să „respire” totuşi).
Rucsacul. Trebuie să fie zdravăn, impermeabil, prins pe un cadru rigid, cat mai ingust şi inalt.
Curelele reglabile pentru umeri şi talie (brau) transmit in mod corect greutatea sarcinii spre şolduri (nu
spre umeri). Rucsacul trebuie să stea bine prins (solidarizat) de corp, dar la oarecare distanţă de spinare,
pentru aerisire şi reducerea transpiraţiei.
Un cadru metalic exterior este mai bun, chiar dacă măreşte greutatea şi se agaţă de crengi,
deoarece pe el se pot prinde sarcini mari, voluminoase, chiar un rănit.
Cum impachetezi? Pentru a nu te dezechilibra, centrul de greutate al rucsacului trebuie să fie
cat mai sus şi mai aproape de corp.
Preferabil ca rucsacul să fie inalt şi ingust, NU scund şi lat. Cortul şi alte obiecte grele se pun
aproape de corp şi sus (nu jos). Totuşi NU inălţa rucsacul prea mult, căci te dezechilibează la un vant
puternic. Buzunarele exterioare inchise cu fermoare sau artei sunt foarte utile, dar dimensiunile lor nu
trebuie să ducă la creşterea exagerată a lăţimii sau diametrului zonei şoldurilor (se agaţă de crengi sau
colţuri şi te dezechilibrează).
Grupează bagajele şi bagă-le in pungi şi saci de plastic, eventual marcate sau etichetate.
Aranjează bagajele cu atenţie, ca să ştii unde este fiecare lucru. Cele de care ai nevoie mai repede se
pun deasupra, la indemană. Alimentele mai moi, perisabile, se introduc in cutii rigide, etanşe.
E foarte important să NU cari bagaje multe şi grele. Studiază şi invaţă să te descurci cu un
minim de echipament şi hrană, pentru că succesul şi plăcerea călătoriei depind in mod hotărator de
reducerea greutăţii cărate. In străinătate se experimentează metoda drumeţiei cu bagaje minimale
(ultralight backpacking) – aproximativ 10 kg pentru o călătorie de 8-10 zile in sălbăticie, departe de
cabane etc. Invaţă să renunţi (gandeşte, experimentează) la orice bucăţică de bagaj sau echipament de
care n-ai nevoie. Cântăreşte orice obiect pe care doreşti să-l iei cu tine. Tu ai grijă de grame, căci
kilogramele vor dispărea singure.
Fii mereu aterlt! Orice echipament se uzează sau se strică prin folosire, se deteriorează prin
depozitare şi se degradează moral prin trecerea timpului. Fii mereu pregătit să-l repari ori să-l
inlocuieşti. Obişnuieşte-te să verifici cu regularitate tot echipamentul, mai ales după ce treci de o
porţiune mai dificilă a traseului, după o oprire sau un accident. Inventarierea echipamentului şi
verificarea lui, pipăirea buzunarelor, a bunurilor, trebuie să devină o acţiune automată, reflexă (la fel cu
repararea, carpirea urgentă, la prima haltă, a oricărei defecţiuni apărute) înainte de a reporrii la drum.
obişnuiţi. Tehnica modernă de supravieţuire imbină cunoştinţe antice (de exemplu vanătoarea cu
capcane, aprinderea focului prin frecarea a două lemne etc.) cu descoperiri de ultimă oră (de exemplu
telefonia mobilă, orientarea in teren cu ajutorul sateliţilor, fizica nucleară etc).
Intr-o situaţie disperată trebuie să ştii ce, cum, cat, de unde să iei orice iţi poate oferi natura şi
să foloseşti la maximum ceea ce găseşti; cum să atragi atenţia oamenilor, sau posibili salvatori; cum să
parcurgi fără hartă sau busolă un teritoriu necunoscut, pană ajungi intr-o zonă locuită.
Sau, sa ştii cum să-ţi păstrezi sănătatea şi puterile, cum să te vindeci pe tine sau pe alţii, in caz
de rănire sau de imbolnăvire. Mai trebuie şi să fii in stare să-ţi păstrezi curajul şi să-i imbărbătezi pe
ceilalţi membri ai grupului, chiar dacă viitorul nu ţi se pare nici ţie promiţător. Şi mai important este să
vrei: dacă vrei, poţi scăpa! Dacă nu vrei – rămai o victimă ( milog, prost sau chiar mort).
Ai dreptate şi când spui (despre o treabă): pot s-o fac, şi când spui: nu pot s-o fac (Henry
Ford).
Dar ce înseamnă oare să vrei ceva cu adevărat’? Se spune că odată, un învăţător şi elevul său
traversau un lac cu o barcă. Profitând de liniştea călătoriei, discipolul dori să afle cum poate ajunge şi
el maestru. Învăţătorul îi răspunse că e suficient să vrea asta cu tărie. Văzând că elevul nu pricepe
cum stau lucrurile, la un moment dat, bătrânul îi face vânt în apă. Tânărul, surprins, încercă să se suie
înapoi în barcă, dar bătrânul îl prinde de cap şi-l ţine cu forţa sub apă. Tânărul se sufocă, aproape
leşină. După câtva timp bătrânul îl lasă în sfârşit să scoată capul afară din apă, să respire şi să se suie
în barcă. Tânărul îşi reveni şi mirat întrebă: „Ce mai fu şi asta?” învăţătorul îi răspunse: „Ia zi, ce
voiai tu când erai cu capul sub apa?” „Să respir”, zise tânărul. „Voiai tare’?’” „Dar cum altfel!” „Mai
voiai şi altceva?” „Nu!”
„Ei vezi,” conchise bătrânul, „asta înseamnă să vrei cu adevărat să vrei ceva la fel cum voiai
tu să respiri, când stăteai cu capul sub apă. Nu mai puţin!
La fel e şi cu supravieţuirea: ca să scapi trebuie doar să vrei cu adevărat…
Orice echipament ai sau recuperezi dintr-un accident, trebuie considerat ca un dar de la
Dumnezeu. In schimb, dacă iţi lipseşte orice fel de echipament NU trebuie să crezi că eşti deja
condamnat la moarte, căci oricand ai la tine: mintea, experienţa, cunoştinţele, mainile, picioarele.
Dar, ca să poată fi de folos, mintea, cunoştinţele, corpul trebuie să fi fost mereu antrenate,
imbogăţite, ascuţite. Invaţă, invaţă, invaţă mereu. Nu aduce anul ce aduce ceasul!, darea să poţi
beneficia de avantajele „ceasului” respectiv trebuia să te fi pregătit pentru el.
Capacitatea de supravieţuire este la fel ca o casă: fundaţia este voinţa de a trăi. Cunoştinţele
sunt pereţii casei. Indemanarea, antrenamentul constituie tavanul. Iar echipamentul este acoperişul
casei. Fără unul, oricare dintre aceste elemente, casa nu e întreagă; de fapt, nu e casă.
Atitudinea cea mai bună este exprimată de salutul cercetaşilor: (mereu) gata!
2.2. PREGĂTIREA UNEI CĂLĂTORII
Călătoriile, in afara interesului lor economic, ajută enorm omului să se instruiască, să se
educe. Mai ales celor tineri. Deci trebuie să călătoreşti. (Atenţie: orice acţiune omenească e tot un fel de
călătorie, o aventură in necunoscut, in viitor. Aşa că…). Dar in orice fel de călătorie (o tură de o zi la
munte, expediţie la tropice, concediu la mare, studii in străinătate etc.) pot apărea situaţii grele, de
supravieţuire. Partir c’est mourir un peu. (Cand pleci, mori puţin) – zice pe drept cuvant francezul, şi
mulţi dintre cei ce emigrează chiar mor de-a binelea.
Inainte de a pleca de acasă, verifică dacă eşti bine pregătit pentru a infrunta aspectele
cunoscute, previzibile ale oricărei călătorii sau acţiuni. Iată o scurtă listă cu intrebări esenţiale:
- Cat timp voi fi departe de casă?
- Cată hrană şi apă să iau la mine?
- Hainele şi incălţămintea sunt potrivite? Să iau cate ceva de rezervă?
- Ce echipament special imi trebuie pentru condiţiile specifice ale acestei
călătorii?
- Ce trusă medicală, de prim ajutor imi va fi necesară mie şi camarazilor de drum? Felul şi
cantitatea de echipament, pregătirea necesară depind de mulţi factori, dar esenţiale sunt bunul simţ şi
logica.
Pregăteşte-te fizic prin antrenamente, de exemplu fă cros, inot, căţărare, călărie, autoapărare
etc, sau: dezvoltă-ţi rezistenţa la căldură, sete, frig, la schimbarea fusului orar etc, insă şi rezistenţa
psihică, morală: la izolare, intuneric, stres, frică etc; invaţă limbi străine. Citeşte cărţi scrise de
supravieţuitori, despre experienţa lor, manuale de supravieţuire.
Atenţie – trebuie nu numai să citeşti, să inveţi, ci mai ales să exersezi, să aplici practic cele
invăţate!
Se povesteşte că un savant făcea o călătorie. Când ajunse la o apă mare, angajă un barcagiu
să-l ducă pe malul celălalt. In timpul traversării, ca să mai treacă vremea, învăţatul încercă să intre în
vorbă cu barcagiul, evident despre ce se pricepea: „Ia zi, ce părere ai despre Platon?” Barcagiul însă,
om simplu, nu ştia cine-i Platon. „Cum dom’le, nu l-ai citit pe Platon?” „Nu!”, răspunse indiferent
vâslaşul. „Păi, dacă nu l-ai citit pe Platon”, zise învăţatul, „ai pierdut jumătate din viaţă.” Barcagiul
se minună, înghiţi în sec, dar vâsli mai departe. Intelectualul mai încercă o discuţie despre Kant, cu
acelaşi rezultat, şi se lăsă păgubaş. Întâmplarea făcu să vină deodată, din senin, o vijelie mare care
răsturnă barca. Atunci barcagiul îl întrebă: „Ştii să înoţi?” învăţatul răspunse, zbătându-se de mama
focului: „Nu ştiu!” „Ei vezi”, adăugă barcagiul, „acum o să-ţi pierzi toată viaţa!”
Sau altfel zis: degeaba te pricepi la calculatoare, marketing, management, afaceri ş.a.m.d. -
dacă nu ştii să alergi, inoţi sau să te porţi.
Pericolele unei călătorii pot fi de natură:
- subiectivă (care depind de om): increderea excesivă in forţele proprii; inconştienţă; neştiinţă;
condiţie fizică şi/sau echipamente insuficiente ori necorespunzătoare; nepricepere etc.
- obiectivă (produse de Natură): factori meteorologici, sau climatici; drumuri nepracticabile;
alunecări de pietre, zăpadă etc.
Oricat de bine ar fi pregătită o călătorie, riscul sau pericolul nu poate fi complet eliminat.
Studierea condiţiilor de călătorie. Cu cat vei cunoaşte mai bine dinainte locurile şi oamenii pe
unde vei călători, cu atat şansele să ajungi cu bine la capăt cresc. Studiază cu atenţie hărţile, fă rost de
cat mai multe informaţii despre terenul, clima, vremea, felul vegetaţiei, animalele pe care le vei intalni.
Studierea condiţiilor geografice, meteorologice, etnografice etc, din zona pe care intenţionezi
s-o străbaţi este de importanţă vitală. Pentru aceasta există numeroase posibilităţi: cărţi, hărţi, muzee,
ghiduri, Internet, cluburi, cadre didactice, alţi călători etc.
Climatul temperat este cel mai răspandit pe glob. El oferă şanse mari de survival chiar fără să
ai cunoştinţe şi indemanări speciale. Insă alte zone, cu alte climate, necesită cunoştinţe deosebite,
adecvate – vezi la #13.
Planificarea călătoriei sau a acţiunii
Prevederea este mama înţelepciunii
Imparte planul (obligatoriu scris, NU verbal) de desfăşurare a expediţiei sau călătoriei in
etape:
a) de pornire;
b) de atingerea ţelului;
c) de odihnă – recuperare.
Stabileşte clar scopurile şi calendarul fiecărei etape. Stabileşte soluţiile şi comportarea in caz
de accidente cum ar fi: defectarea vehiculului, boală, transportul victimelor (vezi # 2.4).
Nu planifica viteze prea mari de deplasare sau termene prea scurte. Obligaţia de a respecta un
plan prea ambiţios, prea greu, duce la epuizare, la greşeli de gandire, la pagube.
Necesitatea de a face rost de apă din surse locale va influenţa mult alegerea traseului.
E important şi cum începi o treabă, dar mai mult contează felul cum o termini. Aşa că verifică
des indeplinirea planului – de către tine sau de către alţii. Increderea e bună, dar controlul e sfant!
Controlul medical: fa-ţi un control medical şi stomatologic cat mai cuprinzător. (Pe vremuri,
englezii care plecau să lucreze sau să stea in colonii, la tropice, işi scoteau preventiv toţi dinţii, chiar cei
sănătoşi, şi puneau proteze dentare; ştiau că nu vor găsi vreun dentist pe acolo).
Verifică necesitatea injecţiilor de protecţie cerute sau recomandate pentru teritoriile, ţările prin
care vei călători. Fă-le pe toate, de exemplu:
- vaccinarea impotriva frigurilor galbene, pentru Africa tropicală şi America de Sud. (Injecţia
trebuie făcută cu cel puţin 10 zile inaintea călătoriei şi asigură protecţia timp de 10 ani.)
- protecţia contra malariei, prin pastile inghiţite permanent, incepand cu cel puţin o săptămană
inaintea călătoriei şi terminand după 4 săptămani de la intoarcere;
- vaccinarea contra holerei – pentru unele ţări africane;
- vaccinarea contra encefalitei japoneze, pentru călătorii in Thailanda, India, Birmania, Nepal,
Cambogia, Vietnam, Corea (Se fac două injecţii la interval de două săptămani, cu cel puţin două
săptămani inaintea plecării);
- vaccinarea contra hepatitei A (infecţioase) cu gamaglobulină; (Se fac două injecţii la interval
de 4 săptămani care asigură protecţia timp de 3 luni, sau de 9 ani, la varianta mai nouă de vaccin, in
două etape), vaccinul contra hepatitei B asigură protecţie 5 ani;
- vaccinarea contra meningitei, pentru călătorii in zonele din sudul Saharei şi o parte din Asia
(obligatorie pentru pelerinii la Mecca);
- vaccinarea contra febrei tifoide (protecţie 3 ani), a tetanosului (protecţie 10 ani),
poliomielitei (protecţie 10 ani), tifosului ş.a.m.d.
Călătoria in grup. Analizează capacitatea fiecărui membru-candidat de a face faţă greutăţilor
care vă aşteaptă (buna inţelegere cu ceilalţi membri e foarte importantă). S-ar putea să fie necesară
respingerea celor nepotriviţi, nepregătiţi, neadaptabili sau incapabili.
Discutaţi de mai multe ori planul de desfăşurare a călătoriei sau expediţiei. Stabiliţi
responsabilităţile. Numiţi un medic, un bucătar, un mecanic, un şofer, un navigator etc.
Convinge-te că fiecare participant ştie să folosească (practic, nu teoretic) echipamentul
disponibil şi că aveţi echipamente sau soluţii de rezervă. Chiar mai multe seturi de rezerve; redundanţa
e o dovadă de seriozitate, de profesionalism.
Comunicaţiile. Nu fi secretos, comunică – ţie iţi foloseşte. Nevoia de secret, sau de eroism e o
dovadă de slăbiciune şi prostie, nu de inţelepciune şi tărie.
Intr-o călătorie la munte, in Deltă etc, informează gazda, cabanierul, Poliţia sau Salvamontul
despre intenţiile tale şi ale grupului: unde vreţi să ajungeţi, pe unde, ora, data plecării şi sosirii
aproximative. Informează din cand in cand respectiva persoană sau sediu asupra situaţiei, astfel incat
lipsa contactului să declanşeze o alarmare. Navele şi avioanele sunt foarte bine controlate sub acest
aspect. In cazul călătoriilor sau expediţiilor lungi in zone izolate, este obligatorie dotarea cu un mijloc
de telecomunicaţie (radio, telefon celular – verifică acoperirea zonei respective de către relee şi sateliţi)
şi cu un aparat GPS de poziţionare pe suprafaţa pămantului (vezi #13.4).
Stabileşte dinainte un program de apel şi de comunicare de două ori pe zi cu centrala de la
baza expediţiei, pentru a le anunţa situaţia, poziţia şi intenţiile. De la bază vei primi informaţii meteo şi
de altă natură. Tot baza va urmări apelurile de salvare. Se va alege şi verifica din timp frecvenţa radio
convenabilă pentru terenul din zona respectivă. Cel puţin doi membri ai grupului trebuie să ştie să
folosească telefonul sau radioul.
Dacă nu se realizează două apeluri sau transmisii consecutive, la bază trebuie să intre in
funcţiune planul de salvare. Pe de altă parte, cand nu reuşeşti să comunici cu baza conform
programului, chiar dacă pe teren totul se desfăşoară bine -trebuie să te comporţi ca şi cum s-ar fi
intamplat un accident. Stai pe loc, sau intoarce-te la locul de unde ai comunicat ultima oară – şi aşteaptă
sosirea salvatorilor sau alt fel de contact cu ei.
Nu-i incurca şi nu-i pune să te caute degeaba.
2.3. ECHIPAMENTUL PENTRU CĂLĂTORIE
Cand pleci intr-o călătorie, ia-ţi echipamente cat mai bune (din păcate, ele sunt şi mai
scumpe). Iţi vor uşura mult viaţa şi te vor ajuta să ajungi cu bine la ţintă. Cantitatea de echipamente
pentru o anumită acţiune rezultă ca un compromis intre necesităţi (dictate de: posibilităţile călătorilor,
specificul călătoriei) şi posibilităţi (de procurare, transport, autorizaţii etc, plus resursele financiare).
Un factor decisiv trebuie să fie şi bunul simţ.
Dacă insă pe teren n-ai ce-ţi trebuie – descurcă-te, improvizează (vezi # 12 – Tabăra şi # 13.2 -
La drum).
Echipamentele trebuie incercate şi verificate temeinic inainte de plecarea in excursie sau
călătorie: să fie in bună stare, să funcţioneze, să nu strangă etc, să reziste la forţe, uzură, apă, frig etc.
Mai ţine minte şi că: cel mai bun echipament nu face altceva decat ceea ce poţi tu face: sacul
de dormit doar păstrează căldura – n-o produce; rucsacul doar inveleşte şi susţine lucrurile – nu le cară
etc. Dacă nu eşti cat de puţin antrenat să dormi in frig, să cari greutăţi cu muşchii tăi, să te caţări, să tai
lemne ş.a.m.d.
- cele mai grozave echipamente nu-ţi mai folosesc (aproape) la nimic!
Hainele trebuie să fie potrivite ca dimensiuni, să nu impiedice mişcările, să apere de frig şi
ploaie – dar şi să aerisească pielea. Totdeauna să ai la tine o manta de ploaie, un schimb de haine, ceva
călduros de imbrăcat.
Aerul constituie izolantul termic de bază, pentru că el transmite doar 7% din căldura pe care o
poate transfera sau pierde o ţesătură. Cu cat o haină inglobează mai mult aer, cu atat e mai
„călduroasă”. De fapt, căldura e produsă de corp şi se poate doar pierde pe vreme friguroasă; hainele nu
fac altceva decat s-o păstreze. Sau, in cazul vremii călduroase, o impiedică să ajungă la piele.
Umezeala, transpiraţia măresc de circa 25 de ori transferul de căldură intre corp-haine-aerul exterior (in
ambele sensuri). Ţesătura poate ingloba aprox. 20% din aerul total al stratului, dar intre două straturi se
adună 50%, iar rugozitatea suprafeţei reţine 30% – aşa că numărul straturilor de haine este mai
important pentru izolarea termică decat grosimea lor (principiul foilor de ceapă).
Imbrăcămintea pentru vreme rea este organizată in 3 feluri de straturi: Stratul interior
(lenjeria), vine in contact cu pielea şi are sarcina să menţină corpul uscat. Preferabil să asigure şi o
oarecare izolaţie termică şi să nu absoarbă transpiraţia (cum face bumbacul), ci s-o transmită spre
stratul următor (cum fac fibrele sintetice). Lenjeria din bumbac se usucă greu şi răceşte pielea; e
plăcută la purtare vara.
Materialele optime pentru stratul interior sunt fibrele sintetice (din poliester, polipropilenă,
poliamidă), simple sau in amestec cu bumbacul. Mătasea are bune calităţi termoizolante, dar se rupe
uşor şi nu rezistă la umezeală.
Al doilea strat (intermediar) trebuie să fie termoizolant, să preia umezeala de la primul strat şi
s-o transfere spre exterior. Cele mai bune rezultate se obţin cu:
- ţesătura gen blană, din fibre sintetice: reţine umezeala in proporţie de maxim 1-5% din
propria greutate;
- puful şi fulgii de pasăre (sensibili la umezeală);
- lana – care incălzeşte chiar şi in stare umedă; dezavantaje: absoarbe multă umezeală (30-40%
din greutatea proprie), se usucă greu.
Stratul al doilea poate fi realizat din mai multe foi sau randuri de ţesătură.
Al treilea strat (exterior) are rolul de protecţie contra intemperiilor: vant, ploaie, zăpadă.
Trebuie să fie cat mai impermeabil faţă de exterior şi totodată permeabil pentru umezeală şi aburii care
vin dinspre corp. Ţesăturile din fibre naturale sunt mult mai slabe decat cele sintetice, insă rezultatele
cele mai bune le dau membranele sintetice, cum ar fi:
- Gore-Tex, o membrană microporoasă, ai cărei pori sunt de aprox. 20.000 ori mai mici decat o
picătură de apă şi de 700 ori mai mari decat molecula de abur. Din această cauză Gore-Tex rezistă la
presiunea unei coloane de apă de 8 m. inălţime, dar permite trecerea aburului. Este sensibilă la frecare,
uzură.
- Sympatex, o membrană ultrasubţire din poliester, fără pori. Funcţionarea ei se bazează pe
proprietăţile fizico-chimice ale structurii sale: o parte a moleculei atrage apa, o altă parte o respinge.
Rezistă la presiunea unei coloane de apă de 10 m. inălţime, dar permeabilitatea faţă de aburi e mai mică
decat a Gore-Texului.
O membrană sintetică nu poate fi folosită ca atare pentru confecţionarea hainelor, ci numai
intre două straturi de ţesături obişnuite, care-i asigură consistenţa, rezistenţa etc. In acest sandviş,
membrana poate fi lipită sau laminată de stratul exterior, de ambele straturi sau de nici unul.
Incălţămintea este mai importantă decat imbrăcămintea (cu băşici la picioare nu mai poţi
inainta deloc!).
Cu cat are mai puţine cusături şi cu cat e mai uşoară – cu atat mai bine. (Infanteristul zice că ii
e mai uşor să care 5 kg in spate decat 1 kg in picioare). Incălţămintea nu trebuie să strangă deloc
piciorul. Forma, mărimea bombeului trebuie să permită mişcarea liberă a degetelor şi totodată
susţinerea lor, astfel incat la coborare ele să nu se lovească sau să se strivească. Talpa trebuie să fie
groasă (ca să nu simţi pietrele ascuţite), dar elastică. Preferabil ca bocancul să susţină glezna şi din
lateral. Foloseşte ciorapi buni, groşi, din lană; calităţile lor de amortizare, protecţie, termoizolare sunt
vitale pentru succesul mersului şi călătoriei.
Pentru uscare, in incălţăminte se bagă hartie de ziar sau igienică şi se lasă cateva ore să
absoarbă umezeala.
Echivalarea unităţilor de măsură a incălţămintei din Europa – Anglia – SUA: 32-1-1; 34-2-2;
35-23/4-3; 36-3V,-3V2; 37-4-4′/2; 38-5-5; 39-57,-6; 40-67,-7; 41-7-8; 42-8-9; 43-9V2; 44-97,-10 72; 45-
10-1172; 46-1 l-127r
Trebuie luate toate măsurile pentru evitarea apariţiei băşicilor sau rosăturilor. NU pleca la un
drum lung cu incălţămintea nouă, stramtă. Las-o să se inmoaie şi lărgeşte-o treptat, din timp. Intăreşteţi
pielea de la picioare frecand-o cu alcool, timp de aproximativ două săptămani inainte de inceperea
călătoriei sau marşului. Aplică leucoplast pe locurile sensibile, unde incep rosăturile. Poţi lăsa
plasturele lipit cateva zile, pană termini marşul.
Taie regulat unghiile şi rotunjeşte colţurile. Nu le tăia prea scurt, deoarece la frig dor.
Cuţitul – este un instrument vital pentru supravieţuire. Dar atenţie: cuţitul este şi o armă albă.
Pentru călătoria cu avionul el trebuie ţinut in bagajul din cală, nu-l lua in cabină. Niciodată nu scoate
sau arăta cuţitul intr-o situaţie incordată. Cuţitul trebuie să fie mereu bine ascuţit şi gata de folosire.
Nu-l strica jucandu-te cu el, aruncand la ţintă etc. Păstrează-1 in teacă, uns, curat. Respectă-1: Scoate
cuţitul numai ca să-l foloseşte.
Cum se alege un cuţit? Chiar şi un briceag e bun, dar cand poţi lua numai un singur cuţit,
atunci mai bine alege unul cu lama mare şi solidă. Acesta va putea indeplini eficient şi confortabil toate
sarcinile posibile, de la tăierea crengilor pană la jupuirea animalelor şi gătitul hranei.
Este preferabil manerul dintr-o singură bucată, găurit pe toată lungimea ca să treacă prin el
coada lamei, prinsă la capăt cu o piuliţă. Manerele făcute din mai multe bucăţi sau felii, ori cele in care
coada lamei pătrunde doar pe jumătate din lungime (si se prinde cu un ştift), sau cele scobite ca să
poată conţine diverse ustensile (busolă, ace etc), sunt mai fragile, mai nesigure.
Există diverse feluri de cuţite, unele din ele mai potrivite pentru supravieţuire decat altele:
- Cuţitul pliant (briceagul) poate avea construcţii şi componente extrem de diverse. Menţionez
vestitul „briceag al soldatului sau armatei elveţiene”, un campion al utilităţii şi solidităţii. Pentru
asigurarea in poziţia „desfăcut” lama trebuie să aibă un dispozitiv cu clichet sigur. Manerul din lemn
sau plastic este mai comod. – Parang-ul este un cuţit malaezian cu lamă mare şi curbă, de aprox. 30 cm.
lungime, 5 cm lăţime, 0,750 kg greutate (fig. 2.1). Prea mare pentru folosinţa curentă, parangul este in
schimb foarte bun pentru tăiat crengi, copaci, sau la construit colibe, plute. Lama parangului are 3 zone
tăietoare: spre varf – mai fină, pentru jupuit etc; centrală – mai grosolană, pentru retezarea lemnelor şi
oaselor; spre maner – mai fină, pentru cioplire şi alte lucrări mai delicate. Lama curbată şi extinsă in
jos, pe principiul satarului, permite aplicarea unei forţe maxime la tăierea lemnelor şi asigură protecţia
degetelor. Teaca va avea o clapă pentru reţinerea cuţitului (fig. 2.2). Atenţie: adeseori lama retează
cusătura tecii şi poate răni grav mana sau degetele – deci apucă teaca parangului numai din partea opusa
tăişului.
2.1. Parâng (cuţit malaezian)
2.2. Teaca pentru cuţit/parang, cu buzunar pentru piatra de ascuţit
- Maceta este un cuţit drept, lung de vreo 70 cm, ca o sabie, folosit in jungla sudamericană la
tăierea lemnelor, lianelor, trestiei de zahăr.
Cum se ascute cuţitul: freacă lama pe o piatră: gresie, cuarţ sau granit. Gresia gri moale este
mai bună decat cea cu cuarţ (care va zgaria tăişul şi va imprima dungi strălucitoare pe lamă).
Piatra de ascuţit se obţine frecand două pietre pană rezultă nişte feţe plane şi netede. Ideal ar fi
să ai două suprafeţe sau pietre de lucru: una grosolană şi alta fină. Foloseşte-o mai intai pe cea
grosolană ca să elimini bavurile lamei, apoi pe cea fină ca să ascuţi muchia tăietoare. Scopul e să obţii
o muchie durabilă care nu se ciobeşte (fig. 2.3).
2.3. Profilul tăişului a – prea ascuţit, se ciobeşte; b – corect; c – insuficient, se toceşte repede
Pentru a ascuţi lama, ţine manerul cuţitului cu mana dreaptă. Aşează, fixează piatra pe o
suprafaţă orizontală. Mişcă lama pe piatră după o traiectorie circulară, in sensul acelor de ceas, apăsand
muchia cu degetele mainii stangi şi împingând lama. Menţine constantă inclinarea lamei şi umezeşte
mereu piatra. Nu trage lama spre tine cand apeşi: apar zgarieturi. Micşorează forţa de apăsare pentru
finisarea muchiei. A doua faţă a lamei se ascute prin rotire in sens antiorar.
Sacul de dormit trebuie să fie mare, larg, NU stramt. Pentru transportul lui este foarte utilă o
„husă comprimantă” (cu curele reglabile) care reduce mult volumul sacului.
Umplutura izolantă din fulgi sau puf este mai uşoară şi mai bună decat cea din fibre sintetice.
Dezavantajul fulgilor este că după ce se udă işi pierd capacitatea termoizolatoare şi se usucă greu. Prin
folosirea a doi saci de dormit, băgaţi unul in altul, se poate rezista la o temperatură exterioară cu 10-15
grade mai scăzută decat cea asigurată de fiecare sac.
Dacă nu ai cort, inveleşte-te pe tine şi sacul de dormit cu o foaie, prelată sau alt fel de sac
impermeabil (dar care să „respire” totuşi).
Rucsacul. Trebuie să fie zdravăn, impermeabil, prins pe un cadru rigid, cat mai ingust şi inalt.
Curelele reglabile pentru umeri şi talie (brau) transmit in mod corect greutatea sarcinii spre şolduri (nu
spre umeri). Rucsacul trebuie să stea bine prins (solidarizat) de corp, dar la oarecare distanţă de spinare,
pentru aerisire şi reducerea transpiraţiei.
Un cadru metalic exterior este mai bun, chiar dacă măreşte greutatea şi se agaţă de crengi,
deoarece pe el se pot prinde sarcini mari, voluminoase, chiar un rănit.
Cum impachetezi? Pentru a nu te dezechilibra, centrul de greutate al rucsacului trebuie să fie
cat mai sus şi mai aproape de corp.
Preferabil ca rucsacul să fie inalt şi ingust, NU scund şi lat. Cortul şi alte obiecte grele se pun
aproape de corp şi sus (nu jos). Totuşi NU inălţa rucsacul prea mult, căci te dezechilibează la un vant
puternic. Buzunarele exterioare inchise cu fermoare sau artei sunt foarte utile, dar dimensiunile lor nu
trebuie să ducă la creşterea exagerată a lăţimii sau diametrului zonei şoldurilor (se agaţă de crengi sau
colţuri şi te dezechilibrează).
Grupează bagajele şi bagă-le in pungi şi saci de plastic, eventual marcate sau etichetate.
Aranjează bagajele cu atenţie, ca să ştii unde este fiecare lucru. Cele de care ai nevoie mai repede se
pun deasupra, la indemană. Alimentele mai moi, perisabile, se introduc in cutii rigide, etanşe.
E foarte important să NU cari bagaje multe şi grele. Studiază şi invaţă să te descurci cu un
minim de echipament şi hrană, pentru că succesul şi plăcerea călătoriei depind in mod hotărator de
reducerea greutăţii cărate. In străinătate se experimentează metoda drumeţiei cu bagaje minimale
(ultralight backpacking) – aproximativ 10 kg pentru o călătorie de 8-10 zile in sălbăticie, departe de
cabane etc. Invaţă să renunţi (gandeşte, experimentează) la orice bucăţică de bagaj sau echipament de
care n-ai nevoie. Cântăreşte orice obiect pe care doreşti să-l iei cu tine. Tu ai grijă de grame, căci
kilogramele vor dispărea singure.
Fii mereu aterlt! Orice echipament se uzează sau se strică prin folosire, se deteriorează prin
depozitare şi se degradează moral prin trecerea timpului. Fii mereu pregătit să-l repari ori să-l
inlocuieşti. Obişnuieşte-te să verifici cu regularitate tot echipamentul, mai ales după ce treci de o
porţiune mai dificilă a traseului, după o oprire sau un accident. Inventarierea echipamentului şi
verificarea lui, pipăirea buzunarelor, a bunurilor, trebuie să devină o acţiune automată, reflexă (la fel cu
repararea, carpirea urgentă, la prima haltă, a oricărei defecţiuni apărute) înainte de a reporrii la drum.
Intreţinerea echipamentului e o importantă măsură de prevedere, de supravieţuire!
http://lupuldacicblogg.wordpress.com/
-Si acum putem s-o tulim in lume?
RăspundețiȘtergere-Prea vor unii sa ne sperie!
N-o tulim nicaieri. Stam aici si supravietuim.
Ștergere