Iesirea Greciei din Zona Euro va costa sute de miliarde, dar nimeni nu stie exact cat. Mic ghid pentru divortul de euro

Tentativele de a estima costul unei iesiri a Greciei din Zona Euro se multiplica dar, desi costurile directe pentru contribuabilii europeni sunt relativ facil de stabilit, raman inca o multitudine de evenimente legate de costurile indirecte, in special o contagiune la alti membri ai Uniunii Monetare, scrie AFP.

Majoritatea analistilor califica aceste costuri drept enorme. Expertii de la Barclays Capital considera ca aceste costuri "exced lejer beneficiile" unei Zone Euro fara Grecia.

Intre 150 si 350 de miliarde de euro pentru contribuabilii europeni

Costurile cel mai simplu de evaluat sunt cele suportate direct de partenerii Atenei, daca se porneste de la premisa ca o iesire din Zona Euro va insemna si neplata datoriilor cumulate de la creditori.

Economistii si-au scos calculatoarele pentru a aduna: sumele din imprumuturile deja acordate Atenei, direct sau prin intermediul cotelor parte din Fondul Monetar International (FMI); participarea la pierderile pe care le-ar suferi BCE din obligatiunile grecesti pe care le are in portofoliu (intre 35 si 55 de miliarde de euro); si pierderile suferite de bancile centrale nationale in contul expunerii lor la Grecia.

Banca germana DekaBank ajunge astfel la circa 350 de miliarde de euro, dintre care 86 de miliarde revin Germaniei. Fostul ministru francez al Economiei Francois Baroin a evocat marti o cifra de 50 de miliarde de euro pentru tara sa. Pentru Olanda, economistul ING Marteen Leen se asteapta la pierderi de 20 de miliarde de euro.

La acestea se adauga pierderile creditorilor privati, in special in ceea ce priveste obligatiunile grecesti din portofoliile bancilor europene. Dupa preschimbarea datoriei consimtita de creditorii privati, aceasta suma este estimata la 100 de miliarde de euro.

In total, prognosticurile variaza in functie de o incetare de plati totala sau partiala a Greciei. DekaBank vede 350 de miliarde de euro; Barclays Capital este mai optimista si mizeaza pe un cost de 150 pana la 230 miliarde de euro pentru contribuabilul european. UBS evoca o depreciere de 75% a datoriei grecesti si o pierdere de 225 miliarde de euro.

Costurile indirecte, imposibil de estimat

Anumiti oficiali, din Germania si Olanda, in special, considera aceste pierderi drept gestionabile in eventualitatea unei iesiri a Greciei din Zona Euro.

Dar "adevaratul risc este altul", avertizeaza analistii UBS, respectiv "efectele induse.

Aceste costuri indirecte sunt dificil de apreciat in conditiile imposibilitatii de a prevedea amploarea contagiunii in Zona Euro.

Scenariul care este luat in calcul cel mai des este cel al depunatatorilor din Spania si din Italian, tarile cele mai expuse, care se grabesc sa-si goleasca conturile pentru a-si pune la adapost economiile.

Europenii vor fi atunci obligati sa puna la punct mecanisme de preventie a contagiunii, cum ar fi un sistem de garantare a depozitelor. Cel mai probabil, BCE va fi solicitata sa ofere lichiditati acestor banci.

Martin Schulz, presedintele parlamentului european, prevede de asemenea si  "ajutoare de miliarde de euro" pentru Grecia, "deoarece nu putem lasa o tara sa se prabuseasca complet".

Hans-Werner Sinn, presedintele institutului german Ifo, nu ezita sa vorbeasca despre 1.000 de miliarde de euro ... doar pentru Germania, in scenariul apocaliptic in care intreaga Zona Euro s-ar prabusi precum un castel de carti de joc.

'Mic ghid pentru divortul de euro'

Scenariul cel mai des invocat de economistii europeni, in cazul in care Grecia iese din Zona Euro, este tiparirea de drahme si incercarea de a stopa panica locuitorilor, inainte de a miza, pentru relansare, pe exporturi si turism.

Drahma, considerata in trecut drept moneda cea mai slaba din regiune, se va confrunta cu o prabusire a cursului, sub presiunea pietelor.

In aceasta eventualitate, economiile grecilor s-ar putea devaloriza cu 50%, potrivit mai multor studii citate de AFP.

Retragerile de numerar din bancile grecesti au atins luni 700 de milioane de euro. O cifra care se adauga altor 16 miliarde de euro care au fost depuse in strainatate incepand cu 2009.

Cum se poate evita fuga de capitaluri

"Miscarea de panica a inceput deja", remarca Pedro Videla, profesor la IESE Business School din Madrid, care considera "foarte probabila" o revenire la drahma: "cum tara este in cursul de dezintegrare sociala si politica, as paria ca va iesi din euro curand".

Solutia, in opinia sa? "Actionarea dintr-o singura lovitura, in timpul unui week-end, inchizand bancile si impiedicand retragerea de bani".

Ar trebui ca Grecia "sa evite fuga de capitaluri luand masuri draconice" precum blocarea conturilor, deoarece tara "este intr-un fel de economie de razboi", crede si Giuliano Noci, profesor la universitatea Politecnico din Milano.

Cealalta strategie, o revenire la drahma anuntata in avans, risca sa agraveze panica.

Institul german Ifo ofera o a treia cale: conturile bancare ar ramane in continuare in euro, pentru a evita fuga de capitaluri.

Salariile functionarilor ar urma sa fie platite in drahme, care ar fi de asemenea moneda de tranzitie pentru stat, ceea ce ar reprezenta o masa critica de 60% din schimburi si ar face drahma indispensabila pentru viata de zi cu zi.

O opinie similara o are si Erik Nielsen, de la Unicredit, care pledeaza pentru pastrarea euro ca moneda de schimb pana cand "aranjamentele formale de iesire din Zona Euro si UE incep".

Dar unde se pot gasi, atat de repede, asa de multe drahme, in conditiile in care vechile bancnote au fost distruse?

O idee ar fi ca "toate bancnotele grecesti sa fie marcate cu o stampila 'aceasta este o drahma, nu un euro'", propune Pedro Videla.

"Exista foarte putine interprinderi in intreaga lume care produc bancnote si monede oficiale", noteaza Federico Steinberg, de la institutul spaniol Elcano. Chiar daca imprimeria nationala s-ar ocupa de asta, renuntand la tiparirea de bancnote de 10 si 20 de euro pe care le produce in prezent, "ar dura mai multe luni".

Avantajele revenirii la drahma: turism mai ieftin si exporturi competitive

Intre timp, "tranzitia va fi foarte haotica si ar putea sa apara monede informale alternative sau o revenire partiala la troc": "ar fi ca si cum s-ar reveni la preistoria financiara, dar este ceea ce s-a petrecut in Argentina in 2001, si a durat cateva luni pana cand situatia s-a stabilizat".

Exista insa si cateva avantaje legate de revenirea la drahma: cu o moneda slaba, tara ar deveni atractiva, ar atrage mai multi turisti si ar avea un export mai competitiv.

Dar "datoria externa ca procent din PIB va exploda, deoarece va fi cotata in euro, iar inflatia ar putea exploda si ea" spune Paula Goncalves Carvalho, economist la banca portugheza BPI, care noteaza ca Grecia nu isi poate asigura pe plan intern majoritatea bunurilor esentiale.

Tara ar trebui atunci sa se asigure ca acest castig de competitivitate nu este anulat de inflatie, iar cea mai logica concluzie este ca statului va stopa plata datoriilor externe, chiar daca acest lucru inseamna ca "Grecia va fi in afara sistemului financiar international ani de zile".

In cele din urma, "nu cred ca iesirea Greciei din euro va fi un dezastru", spune Giuliano Noci. "Exemplele de incetare de plati si de devalorizari enorme ale monedelor din Argentina, Indonezia, Coreea de Sud sau Rusia demonstreaza ca, daca acest tip de proces este bine gestionat, nu este un dezastru".

Sursa: De R.M. 

Sursa:  hotnews.ro 

Spirala morții: dobânzile costă mai mult decât apărarea. La anul vor depăși sănătatea iar în 2014 – educația

După felul în care se laudă Guvernul și chiar FMI, unii ar putea spune că în finanțele publice românești s-a produs vreun miracol. Însă datele arată cu totul altceva, scrie riscograma.ro.+ Click pe grafic pentru a mări +
Execuția bugetară pentru prima jumătate de an arată un deficit bugetar de puțin peste 2% din PIB, dar sub ținta stabilită cu FMI. O fi mult, o fi puțin? E suficient să ne amintim că până prin 2007, primul semestru se încheia cu excedent.
Iată însă ce s-a întâmplat în primele jumătăți ale anilor de iresponsabilitate fiscală, adică din 2008 până acum.

 

VENITURI
Încasările au oscilat, cu scăderi în 2009 și 2010, dar și cu un vârf în 2011, pe seama majorării taxelor. Veniturile în prima jumătate a lui 2011 au fost cu 4,4% mai mari decât în prima jumătate a lui 2008. De fapt, încasările mai mari și nu cheltuirea mai responsabilă a banilor explică deficitul mic.
Principala sursă a plusului de încasări au reprezentat-o majorările de TVA și accize. Veniturile din CAS și impozitul pe salarii au stat pe loc, deși CAS a crescut cu 3 puncte în februarie 2009, în timp ce încasările din impozitul pe profit au scăzut constant.
CHELTUIELI
Cheltuielile statului au crescut constant, ele fiind mai mari cu 11% în prima jumătate a lui 2011 față de prima jumătate a lui 2008. Bun, la începutul lui 2009 majorările de cheltuieli erau cele deja decise. La începutul lui 2010, încă trebuia respectat un calendar. Însă în prima jumătate a lui 2011, cheltuielile au continuat să crească cu toate că angajații de la stat aveau salariile reduse.
Pe ce s-au dus banii? Păi pe bunuri și servicii, care au crescut cu 15% față de ianuarie-iunie 2010, până la un nivel fără precedent. Adică toate lucrurile care pot fi date fără licitație sau prin licitații trucate clienților politici.
Au crescut “cheltuielile de capital” cu 30%, până la nivelul lui 2009, deși în toată perioada asta s-au văzut ca rezultate doar două-trei cioturi de autostradă și multe, foarte multe săli de sport.
Însă cea mai abruptă creștere a ultimilor patru ani este la capitolul dobânzi. Împrumuturile pe care Guvernul le-a luat pentru a stabiliza bugetul au atras dobânzi în creștere de la jumătate de miliard de euro în semestrul I al lui 2008 la mai mult de 1,1 miliarde în prima jumătate a lui 2011.
Deja, costul datoriei publice este mai mare decât cheltuielile cu apărarea. În ritmul de acum, până la sfârșitul anului viitor dobânzile vor ajunge să coste mai mult decât sănătatea iar până în 2014 vor depăși educația. Așa începe o spirală a morții.

Sursa: business standard

Sursa: standard.money.ro

Cat te costa sa-ti construiesti o casa ieftina si care sunt optiunile

Cei care vor o casa ieftina au in general trei optiuni: lemn, caramida sau BCA. iata asadar o comparatie intre cele trei timpuri de case:

Pentru casele din lemn, constructorii spun că, în ciuda prejudecăţilor existente, din punct de vedere tehnic şi al costurilor, locuinţele individuale se dovedesc a fi confortabile şi rezistente în timp. Costurile unei locuinţe din lemn pornesc de la aproximativ 350-360 de euro pe metru pătrat, preţ care include materialele folosite, manopera şi finisajele. Concret, acesta este preţul minim cerut de constructorii de case din lemn pentru o locuinţă livrată în stadiul “la cheie”.

“Cele mai multe cereri sunt pentru proiecte de locuinţe cu suprafaţa medie construită de aproximativ 150 de metri pătraţi, respectiv proiecte de tipul parter plus mansardă”, spune Liviu Iconaru, director de producţie al firmei Maria House din Constanţa. În acest caz, durata de execuţie a locuinţei este de două-trei luni.

Cât de repede sunt ridicate casele din lemn

Metoda de execuţie este una simplă şi constă în realizarea pereţilor în hala de producţie, transportarea acestora cu tirul pe terenul clientului şi asamblarea lor. Toate aceste operaţiuni se desfăşoară în aproximativ cinci zile, adaugă Iconaru. Durata de execuţie şi montaj a pereţilor poate fi mai mare atunci când sunt executate proiecte de case cu suprafeţe mai mari. Ulterior, se procedează la execuţia părţii de izolaţie, la ignifugarea şi realizarea finisajelor. În general, pentru structura locuinţei de acest tip se foloseşte lemn de brad, uscat şi tratat, însă există şi alte opţiuni, dar la preţuri mai mari. Casa din lemn beneficiază de tencuială armată, iar pentru partea de izolaţie se folosesc, de pildă, un polistiren special, vată minerală, folie-barieră pentru vapori şi plăci de OSB.
Românii caută case ieftine şi durabileConstrucţiile din lemn destinate rezidenţei sunt cele mai apreciate în unele ţări precum Statele Unite ale Americii sau Canada, multe dintre ele având deja vârste care depăşesc 100 de ani. Prin urmare, durabilitatea acestora este comparabilă cu cea a caselor ridicate din cărămidă sau BCA.

“Românii manifestă încă o reticenţă nefondată în legătură cu acest tip de case, însă experienţa nord-americană, precum şi cea a unor state europene arată că locuinţele din lemn au o serie de avantaje în faţa celor din cărămidă sau beton”, precizează Alexandru Radu, manager al Alma Construct. În ultimii ani, pe fondul crizei şi al reducerii bugetelor pentru construirea de case şi al contactului pe care mulţi români îl au cu metodele de construire a locuinţelor individuale în străinătate, tot mai mai mulţi tineri încep să prefere casele din lemn.

“În cazul unui cutremur, o construcţie din lemn are mai multe şanse să reziste, deoarece aceasta este mai flexibilă.”, LIVIU ICONARU, director de producţie Maria House

În cazul în care optaţi pentru o construcţie din cărămidă, veţi putea alege dintre cele două tehnologii folosite astăzi în mod frecvent: cea de tip Porotherm şi cea de tip GVP, cu goluri verticale. Preţurile, pentru prima variantă, pornesc de la aproximativ 150 de euro/metru pătrat, pentru stadiul “la roşu”, care reprezintă construcţia fără finisaje, instalaţii şi partea exterioară a acoperişului, care poate fi din ţiglă sau tablă. În cazul celei de-a doua variante, costul minim pe metru pătrat este de 155 de euro, pentru aceeaşi fază a construcţiei. Având drept etalon o construcţie cu amprenta la sol de circa 75 de metri pătraţi, cu etaj, obţinând, astfel, o suprafaţă construită de 150 de metri pătraţi, bugetul minim aproximativ va fi de 22.500-23.250 de euro pentru o casă ridicată “la roşu”, preţ care include şi fundaţia, potrivit reprezentanţilor companiei La Casa. În cazul unei construcţii “la cheie”, costurile pentru o locuinţă realizată din cărămidă încep de la aproximativ 320 de euro pe metru pătrat. Concret, pentru o locuinţă de 150 mp
construiţi, ar rezulta un preţ al execuţiei de 48.000 de euro.

Locuinţa din BCA, de la 200 euro/metru pătrat

Pentru o casă construită din beton celular autoclavizat, material cunoscut mult mai bine sub denumirea sa prescurtată, BCA, costurile pe metru pătrat pornesc de la aproximativ 200 de euro, în varianta “la roşu”, şi de la aproximativ 400 de euro pentru o construcţie “la cheie”, cu toate finisajele executate. Utilizând acelaşi etalon de construcţie, din punct de vedere al suprafeţei, bugetul necesar va fi de 30.000-33.000 de euro pentru o casă ridicată la stadiul “la roşu”. Costurile includ şi fundaţia, ne-a spus Mihai Ştefan, director tehnic al companiei Lufin Construct din Bucureşti. De asemenea, trebuie precizat că preţul include manopera, costul materialelor, precum şi TVA-ul. Pentru acelaşi tip de construcţie, dar finalizată, costurile pe metru pătrat sunt cuprinse între 400 şi 450 de euro, în funcţie de finisaje, ceea ce conduce la buget de 60.000-67.500 de euro, a adăugat acesta.

COMPARAŢIE

Cărămida, un material mai rezistent decât BCA-ul
Din punct de vedere tehnic, cărămizile sunt mai rezistente decât BCA-ul, motiv pentru care, în cazul construcţiilor care folosesc cel de-al doilea material, structura de rezistenţă va trebui făcută mult mai trainic.

BCA-ul nu este un material suficient de durabil şi nu poate avea rolul de structură de rezistenţă, iar costurile sunt ceva mai ridicate decât în cazul construcţiilor din cărămidă prin suplimentarea cantităţii de beton şi fier-beton la stâlpii de susţinere, la grinzi şi la planşee, explică reprezentanţii firmelor de construcţii. BCA-ul este cu 10-20% mai puţin rezistent decât cărămida şi se sfărâmă mai repede la greutăţi mult mai mici.

Totuşi, ca un avantaj, pereţii din BCA sunt mai uşor de demolat decât cei din cărămidă, în cazul unei recompartimentări a locuinţei. Un alt avantaj al construcţiilor din BCA este durata mai mică de execuţie a acestora, comparativ cu cele din cărămidă, în timp ce, la capitolul izolaţie fonică, cele două materiale au performanţe asemănătoare. La fel sunt şi proprietăţile lor în ceea ce priveşte confortul termic.

De ce să alegeţi o casă din lemn

Potrivit reprezentanţilor firmelor de construcţii, locuinţele din lemn au o rezistenţă în timp comparabilă cu cele ridicate din alte materiale, considerate mai solide. De asemenea, costurile şi timpul de execuţie ale unei construcţii din lemn sunt mult mai mici decât în cazul celor realizate din cărămidă, de pildă.

În acelaşi timp, în ciuda unor temeri manifestate de persoanele care doresc să-şi construiască o casă, construcţiile din lemn, corect tratate cu soluţii ignifuge, oferă un grad ridicat de siguranţă. În cazul unor cutremure, lemnul fiind un material mai flexibil, gradul de rezistenţă este unul destul de mare.

În ceea ce priveşte caracteristicile unei construcţii din lemn din punct de vedere al gradului de confort, aceasta, prin lipsa pericolului de igrasie şi condens, reprezintă un mediu mai sănătos pentru locatari, protejând totodată şi mediul înconjurător. Mai mult, gradul de confort termic şi fonic al unei case din lemn corect izolate este la fel de mare sau chiar superior celor raportate la construcţiile din alte material…

Sursa: evz.ro
Asadar, avand in vedere diferentele uriase de pret intre dezvoltatorii imobiliari de pe piata si costurile daca sunteti proprii dezvoltatori (pretul pe metru patrat e de cateva ori mai mic), sfatul nostru e doar unul: Do It Yourself! Oricat de frumos e ambalajul in care prezinta acele pseudo-cartiere rezidentiale, toate sunt facute pentru profit cat mai mare, deci de multe ori se face rabat la calitate. Dar cand te ocupi de alegerea constructorului, a materialelor, a proiectului, e mult mai sigur ca vei avea o casa asa cum ti-ai dorit, la un maxim de calitate pentru un minim de pret…

Cititi mai mult pe www.infoalternative.net

 Sursa: Centrul de Informare Alternativa