Românii au dreptate.

Fiindcă nu credem că marile puteri ale UE şi în general ale lumii occidentale doresc desfiinţarea României, ne rămâne să înţelegem de ce ele au susţinut nedemocratic o tabără politică discreditată şi respinsă de un masiv vot popular. În acest moment însă nu avem date suficiente şi se fac sumedenie de speculaţii mai degrabă dăunătoare.

Ceea ce totuşi avem acum este, în ciuda unor vremuri aspre de criză, o supermajoritate a românilor extrem de angajată în planul ideilor despre funcţionarea democraţiei şi mai puţin în planul material al vieţii de zi cu zi. Şi românii au dreptate. Dacă buba politică plină de puroi nu se sparge, vom trăi în continuare în infecţie. Numai curăţirea bubei poate însănătoşi societatea şi traiul românilor. Cu o deosebire agravantă în ultimii ani, statul român a trăit o poveste de lăcomie, nepăsare, incompetenţă, nesiguranţă, înşelăciune şi corupţie. Ţara este ca un puţ fără fund umplut neîncetat de minciunile sistemului.

Citeam zilele acestea că în Grecia guvernul, pentru a dovedi că este sincer angajat în reforma cheltuielilor publice, a fost obligat să achiziţioneze medicamente pentru spitale prin licitaţie deschisă pe internet. A pus la dispoziţie aceeaşi sumă cu cea alocată şi cheltuită anterior, adică 10 milioane euro. Surpriză incredibilă! Aceleaşi medicamente, în aceleaşi cantităţi, au putut fi cumpărate cu doar şase sute de mii euro, adică 6% din banii alocaţi. Mai bine de 90% fusese jaf.

Cum ar arăta în România rezultatele aceloraşi procedee transparente, de liberă concurenţă în achiziţiile publice din domeniul medicamentelor dar şi al construcţiilor de drumuri, a lucrărilor de reparaţii şi modernizare din sistemul energetic,etc.! N-avem cum să nu credem că s-ar constata acelaşi jaf. Această realitate este cea mai dureroasă şi totodată devastatoare pentru viaţa românilor.

Guvernarea Băsescu a potenţat şi amplificat ruina unui sistem politic care s-a bazat pe clientelism deşănţat, nepotism toxic şi opulenţă neruşinată a “aleşilor” săi. Aşa s-a măcinat demnitatea unui popor.

Reforma justiţiei atât de insistent cerută şi răscerută de Bruxelles s-a facut, dar nu pentru a avea un stat de drept ci cu scopul (desigur nedeclarat) de a-l servi pe preşedinte. Iar episodul suspendării şi nedemiterii preşedintelui, în care au invins rezistenţa şi abilitatea politică, a dinamitat democraţia în numele unei false legalităţi.

În democraţie dezbaterea politică e arbitrată de opinia publică iar nu de reţelele de interese ale unor personaje care trag sforile în piesa de teatru de pe scena naţiunii.

Vorba marelui Mirabeau în Revoluţia franceză: “Există cineva care e mai detestabil decât călăul. E sluga călăului”.

Lupta politică continuă spre destinaţia alegerilor parlamentare. Lupta e mai importantă în planul voinţei politice a unei ideologii democratice împotriva unei ideologii autoritariste, a abuzului şi exceselor.

Într-o amplă analiză a înfruntării extrem de dure din actuala campanie prezidenţială din SUA se afirma :”Anunţul despre sfârşitul ideologiilor este o farsă. Poziţia ideologică continuă să fie primul criteriu de vot al cetăţenilor”. De ce ? Pentru că a învinge în alegeri este obligatoriu să faci plinul de voturi al celor ce cred în tine. Cum? Adunându-i în jurul unor idei şi împotriva unui adversar pe care îl resping.

sursa: jurnalul.ro

Sursa: gandeste.org

America are totdeauna dreptate

În toată istoria noastră, am găsit o Înaltă Poartă la care să ne închinăm. Astăzi, avem privilegiul de a avea două. Una mare la Washington și una mai mică la Bruxelles.

America este singura super-putere a lumii de astăzi și va mai rămâne astfel câteva decenii. Ca urmare, și când greșește, America are întotdeauna dreptate.

Însă emisarul american Philip Gordon are cu adevărat dreptate. La întâlnirea cu oficialii români, a spus: ”Ne pasă de România, ne este un prieten și un partener cu care avem un parteneriat strategic. Ne pasă de democrația din România și facem tot ce se poate pentru a susține statul de drept și independența instituțiilor și suntem preocupați de această situație”.

Culmea este că și noi suntem preocupați de democrația și independența instituțiilor din România. Cum am putea fi altfel, când Parchetul – trecut pe față în tabăra politică a președintelui suspendat Traian Băsescu – și-a asumat rolul Securității din vremea lui Ceaușescu? Cum am putea să nu fim îngrijorați, când convorbiri interceptate de Parchet sunt furnizate presei portocalii, în totalul dispreț al celor mai elementare norme de drept? Cum am putea să nu fim îngrijorați, când Parchetul descinde cu mascați la BEC, Eviența Populației, Biroul de Pașapoarte, Curtea Constituțională și arestează… liste de votanți sau chiar buletine de vot! Și, apropo de Curtea Constituțională: cum am putea să nu fim îngrijorați, când ne gândim cu toții că asupra președintelui Augustin Zegrean se fac presiuni politice uriașe? Numai așa se poate explica comportamentul aberant al Curții, dinainte și de după referendum.

Cum am putea să nu fim îngrijorați de sfârșitul democrației în România, când voturile a 8,4 milioane de oameni, dintre care 88% au votat pentru demiterea președintelui Băsescu, nu valorează nici măcar cât bricheta de la care a aprins flacăra democrației?

Într-adevăr, declarația lui Philip Gordon surprinde în cel mai înalt grad o realitate românească. Îngrijorător. Există, dacă vreți, și un amendament: ambasadorul Mark Gitenstein este și el îngrijorat, doar că excelența sa îl vede pe dl. Băsescu ca întruchipând lumina și adevărul, iar pe cei care i se opun ca emisari ai întunericului și minciunii.

Dacă dl. ambasador Gitenstein ar fi venit la post înainte de ‘89, Nicolae Ceaușescu ar fi fost un democrat dat jos printr-o lovitură de stat odioasă. Și America are întotdeauna dreptate…

Bogdan Chirieac

sursa: dcnews.ro

Sursa: gandeste.org

CEI ÎNVINŞI NU AU NICIODATĂ DREPTATE

Maresalul Antonescu impreuna cu Maresalul von Manstein pe frontul de est

Regele Ferdinand l-a decorat pe maiorul Ion Antonescu în noiembrie 1916 cu Ordinul Mihai Viteazul, felicitându-l pentru patriotismul şi curajul dovedit în războiul pentru întregirea neamului. În 1919, locotenent-colonelul Ion Antonescu a obţinut o nouă astfel de decoraţie, cea mai înaltă oferită unui militar. Din păcate, despre generalul şi apoi mareşalul Antonescu nu s-au putut şi nu se pot face aprecieri „fără ură şi fără părtinire”. El a fost o fire conflictuală. A intrat în conflict cu regele Carol al II-lea, apoi cu legionarii, cu comuniştii, cu sovieticii, cu englezii, cu americanii, cu regele Mihai, cu Maniu, cu Brătianu.
A intrat în război alături de Germania, pentru eliberarea Basarabiei şi a pierdut. Motivat de contextul european, a promovat o politică controversată în perioada septembrie 1941 – octombrie 1942. Unii au reţinut numai această perioadă şi această politică, alţii reliefează faptul că la 23 august 1944, când Antonescu a fost arestat, în România trăia cea mai mare comunitate evreiască din Europa şi era activ singurul teatru evreiesc din lume (Teatrul Baraseum).
Cei învinşi nu au niciodată dreptate. Nu se discută, de exemplu, câţi evrei au fost ucişi în Uniunea Sovietică din ordinul lui Stalin, pentru că Uniunea Sovietică a fost învingătoare în cel de-Al Doilea Război Mondial. Nu se discută despre responsabilitatea guvernului englez, care nu a admis ancorarea vasului Struma în Egipt, iar acesta s-a scufundat şi câteva sute de evrei au murit înecaţi, pentru că Marea Britanie a fost învingătoare în Războiul Mondial. Exemplele ar putea continua.
Nu a venit încă timpul să putem răspunde categoric la această întrebare, dacă a fost Ion Antonescu erou. Învingătorii din 1945 continuă să-şi facă simţită prezenţa şi să susţină că numai ei au dreptate, dreptate pe care o impun celor învinşi. Iar România a fost învinsă, atât în războiul din Est, cât şi în cel din Vest, fapt confirmat prin Tratatul de Pace din 10 februarie 1947.
Poate cel mai important este faptul că românii au mentalitate de învinşi, chiar atunci când stau la masă alături de alţi semeni ai lor. Şi atunci cum să îndrăznească ei să spună altceva decât spun alţii, chiar atunci când este vorba despre istoria lor? Poate peste vreo 40-50 de ani, patimile vor dispărea şi lumea va fi uitat că a existat un Al Doilea Război Mondial, dar ar afla că a trăit pe atunci un conducător al unui stat numit România cu numele Ion Antonescu. Şi ar fi curioasă să afle dacă a fost sau nu erou.

prof. univ. Ioan Scurtu – Revista Art-emis via Foaie Nationala

Sursa: basarabialiterara.com.md

Arhanghelul Mihail – Lupt pentru dreptate si adevar, iar integritatea îmi da putere!

Mihail este luptatorul care face ca lumina sa triumfe, dispersând umbrele negativitatii. El ne ajuta sa fim puternici în momente de grea cumpana, sa ne dizolvam tendintele negative si sa regasim forta necesara atunci când ne simtim singuri sau abandonati. 

Numele lui Mihail semnifica în ebraica: “Cel care este asemenea lui Dumnezeu”. Este arhanghelul pe care noi îl invocam sa ne ajute în lupta cu pulsiunile noastre negative si sa descoperim lumina din noi însine. Din punct de vedere istoric el este privit ca protectorul lui Israel si al bisericii catolice. Este considerat îngerul protector al politistilor, soldatilor si al copiilor mici, precum si al pelerinilor si calatorilor. El este razboinicul ceresc, comandantul ostilor îngeresti, care lupta pentru dreptate si ordine, ghidându-i pe toti cei care se afla în dificultate. Mihail este considerat si aducatorul de noroc si rabdare. 

Este asociat cu elementul foc, care simbolizeaza arderea a tot ceea ce este trecator, pentru a face loc luminii pure si esentiale. Uneori, se vorbeste despre el ca fiind binevoitorul Înger al Mortii, care ne conduce catre eliberare si nemurire. El este si Îngerul Justitiei, cel care “cântareste sufletele”. 

În religiile ebraice, crestine si islamice, Mihail este recunoscut ca fiind cel mai mare dintre îngeri. Este cunoscut sub diferite nume: Pazitorul cheii Paradisului, Comandantul Arhanghelilor, Ambasador al Prezentei Divine, Înger al Caintei, al Dreptatii, al Îndurarii si Sfintirii, Îngerul calauzitor a lui Israel, protectorul lui Iacob. Este neobosit în lupta pentru bine si îi apara pe cei slabi. Mihail îi însoteste si pe luptatorii solitari, deschizând calea catre aplanarea luptelor si a conflictelor de orice fel. 

Ne rugam Arhanghelului Mihail sa ne ajute în lupta cu propria noastra negativitate. De fiecare data când ne simtim prabusiti, el ne ajuta sa dobândim o noua viziune asupra existentei. Mihail ne ghideaza si ne protejeaza împotriva nedreptatii, ajutându-ne sa ne deschidem spre ceea ce este etern sau, cel putin, durabil. Putem sa-1 rugam sa ne ajute în toate situatiile în care ne simtim coplesiti de adversitati, izolati si adandonati. 

Lupt pentru dreptate si adevar, iar integritatea îmi da putere! 

Sursa: Lumea Ingerilor

Sursa:http://trezirea-constiintei.blogspot.ro 

Scrisoarea lui Gregg Braden catre comunitate – 2012

http://edgemagazine.net/2012/02/on-2012/

In sfarsit, anul 2012 a sosit!

In acest an crucial pentru noi si pentru lumea noastra, este clar ca rolul comunitatii a devenit cheia modului in care navigam catre schimbarile uriase pe care viata pare ca ni le-a adus in cale. Profit de aceasta ocazie, ca sa-mi exprim recunostinta pentru tot ceea ce faceti pentru ca marea comunitate a lumii noastre să devina un loc mai bun. As vrea sa stiti ca nu am fost niciodata mai optimist in legatura cu viitorul si cu lumea care incepe sa se contureze in fata ochilor nostri!

Incepand cu traditiile orale ale popoarelor ancestrale din lumea intreaga, la cele mai pretuite traditii spirituale ale lumii noastre, semnificatia lui 2012 „fereastra schimbării” nu mai este secreta. Stramosii nostri stiau ca acest timp al schimbarii va veni, pentru ca intotdeauna se intampla asa. Ei au inteles natura ciclica a mediului natural de pe Pamant. (vezi cartea Timpul Fractal [publicata de Editura For You] Ei au mai stiut si ca viitorul nostru va fi determinat mai putin de schimbarile in sine si mai mult de noi insine si de alegerea fie sa ne luptam unii cu altii, fie sa ne ajutam unii pe altii, pe masura ce trecem prin aceste schimbari. [vezi cartea Adevar profund, care va fi publicata de Editura For You]

Din diverse motive, cele mai luminate minti ale timpurilor actuale s-au pus de acord asupra acestui subiect. Oameni de stiinta, ingineri, arhitecti, lideri religiosi si spirituali din lume ne avertizeaza ca alegerile pe care le facem in viitorul apropiat vor determina soarta natiunilor, a civilizatiilor si viitorul vietii aici, pe Pamant. (Crossroads for Planet Earth, Scientific American, September 2005)

Am  fost rugat de multi oameni din multe locuri ale lumii sa comentez evenimentele din 2011, unde consider ca vor conduce ele si ce putem sa asteptam de la 2012 si de la anii care vor urma. In loc sa raspund la sute de scrisori, am ales sa raspund intr-o scrisoare adresata comunitatii.

Decorul este aranjat

Nu este niciun secret ca lumea din trecut nu mai exista. Modul conventional de a gandi si de a trai, cu care eram obisnuiti, modul in care gandeam despre slujbele noastre, cariere, bani, bogatie, securitate, vindecare sau rolul Americii in lume se destrama in fata ochilor nostri, mai reprede decat s-au asteptat cei care stiau ca aceste schimbari pot veni. Este un adevar ca noi suntem acum martorii celei mai mari schimbari in domeniul puterii, sanatatii, resurselor si la nivelul modului in care gandim, consemnate in istorie. Si chiar daca expertii au punctele lor de vedere, in legatura cu ce se afla la radacina unei anumite crize sau ce „a mers rau” in anumite situatii, cand pasim un pas in spate si privim la imaginea de ansamblu, ne dam seama ca motivul pentru care se intampla astfel de schimbari masive este ca lumea trecutului nu mai este sustinuta in contextul actual.

De la ideile legate de energie, economie, tehnologice, pana la modul in care gandim in privinta securitatii si a modului in care natiunile lucreaza impreuna, alegerile facute in trecut nu mai functioneaza in lumea de astazi. Pe masura ce descoperim limitele si experimentam consecintele  marii curbei de invatare care ne-a dus catre 2012, ajungem la un punct de cotitura, cu numai doua rezultate posibile: transformarea sau colapsul.

Punctul de cotitura si alegere, 2012

 Dacă traditiile stravechi si stiinta moderna subliniaza maretia timpurilor noastre, ele ne reamintesc un lucru extrem de puternic: noi determinam, prin alegerile noastre, rezultatele. Intrebarea este: Cum facem ca procesul pacii, al cooperarii si al vindecarii sa functioneze in favoarea noastra? Şi mai ales, cum cream un mediu cu o economie sustenabila si corecta? Un mediu in care sa impartasim tot ceea ce ne ofera Pamantul, intr-un mod respectuos si plin de compasiune, cu tot ce inseamna viata? Un mediu in care sa putem crea punti peste prapastiile din structura societatii?

Munca diversificata, pe care am facut-o in ultimii 25 de ani, este raspunsul meu la aceste intrebari. Alegerile pe care le facem in viata sunt o reflectare a modului in care gandim despre noi insine si unii despre ceilalti, despre relatia cu pamantul, despre trecutul nostru. Cred ca atunci cand lucrurile din aceste relatii sunt clare, alegerile noastre devin evidente. Cei care ma cunosc personal, stiu ca sunt un optimist. Sunt si realist, in egala masura. Sunt optimist in legatura cu viitorul nostru si recunosc plin de realism ca suntem acum pe limita intre ceea ce va putea deveni o alegere complet gresita sau o decizie foarte buna. Pentru mine, a sti ca exista posibilitatea de a alege si ca traim momente care le ofera putere alegerilor noastre, imi da un nou inteles si speranta pentru anul 2012, ca an al manifestarii.

 O schimbare in gandire

Asadar, ce cred eu ca ne va oferi anul 2012? Sincer, nu stiu, pentru ca suntem inca intr-un proces de alegere. Ceea ce stiu este ca, pentru a naste o lume cu un destin maret, va fi nevoie de fiecare dintre noi, de diversitatea credintelor si ideilor noastre si de dragostea pentru viata pe care o aducem catre comunitate, in loc sa ne prabusim in intunericul celor mai mari frici pe care le avem. Pentru cei care pot imbratisa, fara sa judece, curba de invatare a trecutului nostru, viitorul poate deveni un loc pentru dezvoltarea unei noi industrii, unde sa apara noi locuri de munca, noi moduri de exprimare personala, a unei noi comunitati bazate pe un mod sustenabil de a gandi, de a trai si de a fi. Pentru cei care se agata de modul vechi si nesustenabil de a trai, 2012 poate sa para ca o implinire a celor mai negre profetii istorice.

Poate ca una din cele mai puternice cai de a determina experienta noastra din lunile care vor uram, este sa facem o transformare in gandire, care sa ne invite dincolo de intrebarea: “Ce pot ca iau din lumea care exista acum?”, pentru a ne intreba: “Ce pot sa-i ofer eu acestei lumi care acum se trezeste?” Modul in care raspundem acestei intrebari, ca persoane individualizate, devine raspunsul nostru colectiv, la ceea ce va urma.

Personal, nu am avut niciodata un sentiment mai bun in legatura cu viitorul si cu posibilitatile care ne asteapta. Acum, totul depinde de noi. Deja, in inimile noastre am ales pacea si cooperarea. Acum este timpul sa ne traim aceste alegeri. Astept cu nerabdare sa lucrez cu voi in acest an si dincolo de el. “

Copyright © 2012 Gregg Braden. All Rights Reserved.

Sursa: editura foryou

Sursa: http://daniilgaucan.wordpress.com/

CE RAU IMI PARE CAND AM DREPTATE! AS FI PREFERAT SA MA INSEL! - Isteria E coli. Medicii germani au gasit tratamentul minune: Soliris, cel mai scump medicament din lume

Probabil ca o sa ziceti ca sufar de teoria conspiratiei, dar, dupa tepele pe care le-am luat cu gripa aviara, vaca nebuna si porcul intr-o ureche, as vedea ca sunt cumva indretatita care-va-sa-zica. Bref, dupa ce Germania, OMS-ul, civilizatiile intergalactice, in general, ne-au isterizat cu castravetii, salata, germenii vinovati de epidemia de E coli, a fost scos la lumina un medicament minune – Soliris pe numele lui -, aflat inca in faza de testare, intamplator si cel mai scump din lume si unul care necesita si o vaccinare obligatorie inainte de a fi administrat pacientilor.
Soliris, a carei denumire generic este E kue LIZ oo mab, afecteaza sistemul imunitar iar folosirea acestuia poate creste riscul aparitiei altor infectii, precum meningita, conform drugs.com. Este produs de Alexion Pharmaceuticals, relateaza investors.com, companie care in 2010 a avut venituri de 530 milioane dolari. Purtatorul de cuvant al Alexion, Irving Adler, declara ca pretul ridicat al Soliris reflecta mai multi factori , inclusiv o investitie 800 milioane dolari pentru dezvoltare, precum si o investitie de 15 ani de timp.
In 2009, vanzarile Soliris au fost de 295 milioane dolari. Alexion a inceput sa vanda Soliris in urma cu trei ani, timp in care pretul actiunilor companiei pe bursa au crescut cu 130%.
Medicii germani recurg la un tratament inovator pentru cele mai grave cazuri de contaminare cu bacteria E.coli, testand un medicament folosit de cativa ani pentru tratarea unei boli de sange rare, anunta Mediafax.
“Primele tratamente au fost incepute cu circa opt zile in urma”, a anuntat Agentia franceza de securitate sanitara.
Laboratorul american Alexion, care a dezvoltat medicamentul Soliris (eculizumab), a refuzat sa comenteze informatia.
“Nu este nimic experimental; este o decizie luata in logica actualelor cunostinte stiintifice”, a apreciat Chantal Loirat de la spitalul Robert Debre din Paris, adaugand ca “nu a vazut niciodata o epidemie de o asemenea gravitate”.
Epidemia izbucnita in Germania este provocata de bacteria Escherichia coli enterohemoragica de un tip rar (E.coli O104:H4). Cea mai grava complicatie a bolii este sindromul hemolitic uremic (SHU), care este tratat in mod conventional cu transfuzii sau dializa, pentru compensarea deficientelor provocate de toxine.
Medicamentul Soliris dispune de o autorizatie europeana de punere pe piata din iunie 2007, fiind recomandat pentru pacientii care sufera de o boala rara (hemoglobinurie paroxistica nocturna), caracterizata prin episoade de distrugere a globulelor rosii.
“Este un medicament revolutionar pentru aceasta boala“, a afirmat dr. Véronique Frémeaux-Bacchi, de la spitalul Georges Pompidou din Paris.
In prezent, medicii germani evalueaza utilizarea medicamentului si la pacientii cu sindrom hemolitic uremic atipic, de origine infectioasa. “Pentru aceste forme genetice, multe date sugereaza ca ar fi vorba despre un progres enorm. De circa un an, s-a pus problema utilizarii medicamentului pentru formele cele mai grave de sindrom hemolitic uremic (in special cu extensii neurologice), legate de infectarea cu E.coli enterohemoragica”, a afirmat Loirat.
New England Journal of Medicine a publicat recent un studiu privind eficienta acestui medicament pentru formele foarte grave de SHU de origine bacteriana la trei copii din Franta, Canada si Germania.
“Este foarte dificil de dovedit ceva in cazuri izolate, dar, chiar si asa, cei trei copii riscau sa moara, dar au avut o evolutie favorabila”, a adaugat Loirat.
Cei doi medici francezi afirma ca aspectele financiare legate de utilizarea medicamentului – Soliris a fost clasat drept cel mai scump medicament din lume, conform unui clasament realizat de Forbes in 2010 – nu pot fi luate in considerare. “Daca nu facem nimic, oamenii fie mor, fie raman cu handicap grav, fie raman dependenti de dializa”, a afirmat Loirat.
Medicamentul este utilizat numai in spitale si necesita precautii de utilizare, inclusiv o vaccinare obligatorie prealabila tratamentului
ziuaonline

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE