Astronomii, descoperire alarmantă despre erupţiile solare

Gazele superfierbinți din interiorul Soarelui se deplasează mult mai rapid decât se credea, conform unui nou studiu care ar putea să îmbunătățească metodele de predicție a furtunilor și exploziilor solare care aruncă particule puternic ionizate în spațiu și spre Pământ, conform unui material publicat de SPACE.com.

Fluxul de plasmă—un gaz superfierbinte cu sarcină electrică—din Soare este mult mai complex decât ar fi crezut oamenii de știință. De asemenea, conform concluziilor, acest flux nu ajunge decât până la jumătatea adâncimii prevăzute inițial—adică până la aproximativ 100.000 de kilometri adâncime, sub suprafața solară.

"Teoriile noastre anterioare despre ciclul solar nu erau pe de-a-ntregul corecte... și s-ar putea să fie nevoie să le modificăm", a comentat coordonatorul acestui studiu, Junwei Zhao, cercetător la Laboratorul de Fizică Experimentală Hansen din cadrul Universității Stanford.

NASA, dar și alte agenții spațiale, urmăresc cu atenție activitatea solară prin intermediul unor sateliți precum Solar Dynamics Observatory(SDO), ale cărui observații au fost folosite în realizarea acestui studiu. Obiectivul oamenilor de știință este de a înțelege mai bine steaua care a dat viață sistemului nostru solar.

Activitatea magnetică se acumulează din când în când pe Soare, provocând erupții cunoscute drept ejecții de masă coronală—erupții masive de plasmă solară care se propagă prin spațiu cu viteze de peste 5 milioane de km/h. Dacă aceste erupții lovesc Pământul, pot afecta sistemele electronice ale sateliților dar și sistemele de la sol.

Noul studiu a folosit instrumentul denumit Helioseismic and Magnetic Imager de la bordul SDO pentru a urmări modul în care valurile de plasmă se propagă prin Soare—la fel cum seismologii analizează undele seismice care se propagă prin scoarța terestră. În acest scop au fost obținute imagini radar la interval de 45 de secunde, timp de 2 ani.

Analiza acestor imagini dezvăluie noi detalii despre așa-numitul flux meridional, un mecanism asemănător unei benzi transportoare care poartă plasma prin interiorul Soarelui. Aceste gaze superfierbinți se mișcă pe suprafața Soarelui de la ecuator spre poli, și apoi pătrund înapoi spre interiorul solar pentru a se întoarce spre ecuator.

Caracteristicile observate de cercetători în valurile de plasmă le-a permis să înțeleagă dinamica materiei prin interiorul Soarelui.

"Odată ce am înțeles de cât de mult timp are nevoie un anumit val pentru a trece de partea exterioară a Soarelui, am putut determina și cât de repede se mișcă la interiorul acestuia, și astfel și cât de adânc coboară", a explicat Zhao.

Ținând cont de faptul că plasma coboară până la adâncimi mai mici decât se credea înainte, gazele fierbinți se întorc la exteriorul solar mult mai rapid decât s-ar fi așteptat cercetătorii.

Anul acesta a fost perioada de vârf a ciclului curent de activitate solară ce durează 11 ani. Acesta este cunoscut drept Ciclul Solar 24. Unele modele computerizate au prezis că acest ciclu va avea un moment de vârf foarte intens, însă acesta s-a dovedit a fi cel mai slab moment de vârf din ultimul secol. Calcularea greșită a caracteristicilor fluxului meridional al Soarelui a contribuit la formularea acestor prognoze eronate.

Acest studiu a fost publicat în ultimul număr al revistei The Astrophysical Journal Letters.AGERPRES

Sursa: http://www.realitatea.net

Explozii misterioase la Teheran, lângă o instalaţie de cercetare militară

Trei explozii s-ar fi auzit la Teheran în apropierea unei instalaţii de cercetare militară.

Teheran / FOTO: wikipedia.org

Trei explozii s-au auzit marţi în vestul Teheranului, o zonă unde Iranul desfăşoară cercetări în domeniul rachetelor, potrivit unui mesaj postat pe Twitter de un jurnalist al serviciului în limba persană al BBC, relatează Jerusalem Post, în ediţia electronică.

Pentru moment nu este clar dacă s-au înregistrat pagube sau răniţi în urma incidentului.

În ianuarie, atât Iranul cât şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică au negat informaţiile privind producerea unei explozii la instalaţia subterană de la Fordo, în apropiere de Qom.

O explozie misterioasă şi de amploare s-a produs la un depozit militar din apropiere de Teheran în noiembrie 2011, provocând moartea a 17 membri ai Gardienilor Revoluţiei şi rănirea altor 17.

Oficialii iranienei au declarat că explozia a fost cauzată de un accident în timp de soldaţii mutau muniţia la baza din Bidganeh, în apropiere de Shahriar, la 45 de kilometri vest de capitala iraniană. Baza ar conţine, de asemenea, un centru de stocare a unora dintre cele mai avansate rachete balistice iraniene, precum Shahab 3.

Israelul şi Statele Unite au fost acuzate de-a lungul anilor că încearcă să saboteze programele nuclear şi balistic ale Iranului.

Informaţia privind explozia de miercuri are loc la câteva zile după ce Israelul ar fi desfăşurat două atacuri aeriene în Siria, vizând rachete furnizate de Iran şi destinate mişcării libaneze Hezbollah.

Sursa: www.realitatea.net

Încălzirea foarte îngrijorătoare a Soarelui

Cu accelerarea dereglărilor climatice, avem sentimentul că de ceva timp ne aflăm pe o pantă care ne conduce, încet, dar sigur, spre o schimbare îngrijorătoare. Mediul în jurul nostru se schimbă şi nu într-un sens bun: zăpezile se topesc, banchizele glaciare dispar, temperatura creşte, râurile şi fluviile seacă într-un fel cum nu s-a mai văzut, apa începe să lipsească şi deşerturile avansează, la fel ca şi marile inundaţii, furtunile de zăpadă, caniculele, tornadele şi secetele. Ne aflăm într-un anume sens pe muchie de cuţit, dar nu îndrăznim să dăm un nume fenomenului, de teama de a nu-l stârni mai tare. Este un subiect tabu. 

Totuşi, natura ia în derâdere tabu-urile: oricine a trăit furtuna franceză din anul 2000 şi canicula din 2003, care a determinat în două săptămâni decesul a 35.000 de persoane în toată Europa, o ştie. În 2005, Coasta de Est a Statelor Unite a fost măturată de cinci uragane succesive şi unul dintre ele a ras New Orleans-ul! Pe insulele lor japonezii au numărat şi ei şapte uragane, dar despre acelea nu a vorbit nimeni. După scurgerea timpului necesar pentru a analiza datele recepţionate, explicaţiile oamenilor de ştiinţă au început să curgă, unele după altele, la sfârşitul lui 2006: marele responsabil pentru toate aceste drame ar fi Soarele, devenit violent atunci când ar fi trebuit să fie în faza sa cea mai calmă. Publicul nu a văzut, dacă putem spune aşa, decât foc înaintea ochilor: obişnuiţi să nu-şi pună problema responsabilităţii pentru dereglarea climatului, oamenii au pus aceste drame din 1999, 2000, 2003, 2005 şi 2008 pe seama încălzirii globale, aşa cum li s-a spus la ştiri. Şi în timp ce această încălzire globală era culpabilizată fără încetare, micul vehicul 4x4 al NASA care se află pe suprafaţa lui Marte, Mars Global Surveyor, trimitea informaţii indicând că nivelul apelor îngheţate aflate la polii lui Marte a scăzut cu aproape 3 metri în timpul unui an marţian, adică aproape doi ani pentru noi. 

Informaţie extraordinară, trecută cu totul cu vederea: deci Pământul nu este singurul care se încălzeşte. Marte de asemenea. În ce priveşte planeta Neptun şi lunile sale, distanţate cu 4,5 de miliarde de kilometri faţă de soare, este chiar mai rău: începând cu 1989, s-a înregistrat o creştere cu 5% a temperaturii suprafeţei lui Triton, un fenomen de încălzire neaşteptat pentru această planetă atât de îndepărtată de Soare. Referitor la Pluto, deşi este planeta cea mai îndepărtată de Soare, pentru ea a început un veritabil infern, sub forma unei canicule accelerate. Echipa profesorului James Elliot a stabilit cu certitudine că pe o perioadă de 14 ani, planeta Pluto s-a încălzit, temperatura sa multiplicându-se de 3 ori. Această informaţie precisă a reprezentat o surpriză totală pentru oamenii de ştiinţă, care nu prevăzuseră o asemenea transformare.

Aşadar poluarea de pe Pământ nu este singura responsabilă pentru încălzirea globală, există un alt fenomen, mult mai grav, de vreme ce întreg sistemul solar s-a încălzit. Cine şi-ar fi închipuit un asemenea lucru? În niciun caz oamenii de ştiinţă, care se prefac mereu că ştiu tot şi care descoperă mereu, cu gura căscată, lucruri la care nu s-au gândit înainte, grăbindu-se apoi să prezinte lumii noile lor mari descoperiri. Totuşi, sateliţii nu au fotografiat uzine Michelin pe Marte sau mine de carbon sovietice în activitate pe Neptun şi cu atât mai puţin pe Pluto… Dar mass-media repetă în fiecare zi că gazele cu efect de seră sunt responsabile pentru tot. Acest lucru trebuie însă verificat! 

În mod clar, un alt factor necunoscut declanşează această căldură. Dar despre aceasta mass-media nu vorbeşte. Pentru unii oameni de ştiinţă ruşi, această improbabilă încălzire spaţială se datorează sistemului nostru solar, care, avansând şi el cu toată viteza în spaţiu, a intrat „într-un nor interstelar“ (dar nici ei nu dau mai multe detalii). Pentru americani, în schimb, Soarele este principalul responsabil, dar ei nu reuşesc să explice de ce planetele cele mai îndepărtate sunt acelea care se încălzesc cel mai repede… Pentru John J. Matese, om de ştiinţă englez, aceasta s-ar petrece din cauza unei stele pitice brune, existente chiar în mijlocul galaxiei noastre... De fapt, deja de cinci ani, diferite observatoare au evidenţiat o îndepărtată „prezenţă străină“ care perturbă drumul cometelor periodice. Pentru alţii, ansamblul acestor probleme este datorat prezenţei unei găuri negre… Profesorul Gillespie, fost angajat al NASA, paleoastronom, chiar dacă nu a aflat cauza, a descoperit în schimb că atunci când Jupiter şi Saturn sunt aliniate de aceeaşi parte a Soarelui, se declanşează adevărate furtuni ale petelor solare. În schimb, atunci când Jupiter şi Saturn sunt separate, adică la stânga şi la dreapta Soarelui, activitatea petelor solare este cea mai scăzută. Cele două planete par să aibă o influenţă asupra comportamentului solar şi observăm că în decembrie 2012 vom avea parte de o foarte nefavorabilă configuraţie pentru noi: Jupiter şi Saturn vor fi aliniate de aceeaşi parte a Soarelui, fenomen ce corespunde cu mărirea numărului petelor solare şi este corelat cu declanşarea a şi mai multor cicloane, secete şi inundaţii aici, pe Pământ.

Un lucru este sigur: savanţii tatonează mereu. Descriind lucrurile cu o imagine plastică, putem spune că, dacă toate planetele se încălzesc, mai ales cele mai îndepărtate de Soare, este ca şi cum un sui generis radiator gigantic ar zbura chiar în acest moment prin vidul intersideral. Şi când te gândeşti că noi credeam cu toţii că Arthur Clarke nu a scris decât science-fiction cu „Saga 2001“ şi cu „2011, Odiseea spaţială“, în care un al doilea Soare venea din străfundurile spaţiului pentru a se instala în sistemul nostru solar! În orice caz, această încălzire globală a vidului spaţial are implicaţii pentru noi şi primele studii previzionale nu sunt deloc optimiste. Mai rău: ele sunt pur şi simplu apocaliptice, ca şi cum oamenii de ştiinţă, deşi mult timp au fost sceptici, ne-ar vorbi şi ei de vremurile din urmă, cel puţin în sensul meteorologic al termenului. 

Revista Futura-Sciences, comentând un articol al revistei Nature, a subliniat de asemenea această problemă a încălzirii inexplicabile:
„Profesorul Lauri Fenton, de la Centrul de cercetări Ames de la NASA spune clar: planeta Marte, sau mai degrabă atmosfera sa, este de asemenea în plină fază de încălzire climatică, din motive destul de apropiate de acelea pe care le trăieşte în prezent Pământul. Conform acestui studiu, realizat în colaborare cu US Geological Survey, temperaturile medii ale suprafeţei planetei roşii cresc de patru ori mai rapid decât pe Pământ. Cercetătorii estimează că temperatura suprafeţei marţiene ar fi crescut cu 0,65° între anii 70 şi anii 90, adică de la aterizarea sondelor americane Viking şi de la primele date precis măsurate. (…) Temperatura solului creşte în continuare, topirea gheţii se accelerează, şi tot aşa.“

Citiţi aici despre cel de-al treilea secret revelat de Fecioara Maria la Fatima dezvăluit.

Legat de acestea, putem face referire la profeţiile Fecioarei Maria: iată ce au spus în esenţă fetiţele referitor la manifestarea unui semn ceresc pe care întreaga umanitate va putea să îl vadă, reproducând o afirmaţie a Sfintei Fecioare din 1962, făcută la Garabandal, în Spania: „La un moment dat, niciun motor şi nicio maşină nu va mai funcţiona. Un val teribil de căldură va lovi Pământul şi oamenii vor începe să sufere de sete. Ei vor căuta disperaţi apă, dar ea se va evapora din cauza căldurii. Oamenilor le va fi într-atât de sete, încât vor căuta să se ucidă unii pe alţii, însă mulţi se vor prăbuşi la pământ fără vlagă.“
Ceea ce se petrece în acest moment pe Marte, Neptun şi Pluto se potriveşte destul de bine cu acest tablou. Iar dacă toate planetele sistemului nostru solar se încălzesc, aceasta înseamnă că şi Soarele se încălzeşte, chiar dacă acest lucru nu este vizibil cu ochiul liber. Hiperactivitatea solară a determinat trimiterea unui mare număr de sateliţi specializaţi pentru a supraveghea Soarele de foarte aproape. Sateliţii Soho, Ulise, Stereo Observatory care trimit imagini stereoscopice, Solar-B, Solar Dynamics Observatory sunt toţi aţintiţi către Soare, deoarece, de ceva vreme, acesta îi îngrijorează pe toţi.
În realitate, nu cunoaştem mare lucru despre Soare, care ne trimite în fiecare zi fotosferele sale, cu excepţia unor informaţii pe care astronomii au reuşit să le reconstituie observând de foarte, foarte departe, naşterea şi moartea altor stele. Astfel, Soarele are o vârstă de 4,5 miliarde de ani. La scara unei fiinţe umane, care ar trăi în medie până la 100 de ani, Soarele ar avea azi cam 50 de ani. Practic, îi mai rămân 4,5 miliarde de ani de plutire în spaţiu, până să ajungă să îşi ardă toate rezervele de hidrogen. Apoi, se va expansiona enorm, devenind de 10.000 de ori mai strălucitor ca azi, după care va colapsa şi se va transforma într-o „pitică albă“… La această scară, ne este greu să ne imaginăm cu adevărat ce înseamnă aceasta. Şi, în orice caz, aceasta va însemna şi sfârşitul sistemului solar, care va fi efectiv carbonizat de explozie.

Dacă cei mai buni oameni de ştiinţă ai planetei sunt incapabili să ne explice această încălzire a spaţiului, să vedem de ce această apariţie a Fecioarei de la Fatima a avut în centrul ei Soarele. Acest veritabil fenomen supranatural, departe de a fi nesemnificativ, aşa cum cred scepticii, este plin de învăţăminte. Când a apărut la Fatima, Fecioara a făcut ca Soarele să se întunece, ca şi cum ar fi vrut să ne avertizeze că Soarele sau spaţiul, la un moment dat, ne vor face probleme. Era în 1917. Dar abia în 2007, comunitatea heliologilor a început să tragă semnale de alarmă, prevenindu-ne că 2011 şi mai ales 2012 vor fi ani în mod deosebit nefavorabili din cauza violentei activităţi solare ce va apărea. În acest sens, chiar dacă dintr-o perspectivă profană, heliologii li se alătură preoţilor din vechile civilizaţii centro-americane, care supravegheau Soarele în permanenţă, preocupaţi că Soarele ar putea să se mânie. Dacă ei îşi închipuiau că oferindu-i sacrificii umane, Soarele se va îndura, potentaţii zilelor noastre se mulţumesc să sacrifice miliarde de euro pe masa Agenţiei Spaţiale Europene şi să întreţină alţi „mari preoţi“ (care, de data aceasta, sunt privilegiaţi pentru că, fiind funcţionari internaţionali, nu plătesc impozite) pentru a ne prezice ceea ce se va petrece în continuare.

Să ne punem totuşi întrebarea în termeni clari: se poate Soarele mişca într-un mod cu totul neobişnuit? Sau, poate, planeta noastră se poate mişca în aşa fel încât să dea impresia că Soarele este acela care se prăbuşeşte? Astrofizicienii sunt în această direcţie categorici: dacă Pământul poate oscila pe axa sa, fapt care s-a produs de multe ori în trecut, Soarele, a priori, nu se mişcă. Singurul lucru de care ne putem teme sunt bruştele sale erupţii, mult mai violente de un timp încoace decât acelea cu care suntem obişnuiţi.
De exemplu, noi am scăpat cu foarte puţin timp în urmă, ca prin miracol, de o Apocalipsă care putea fi cauzată de o erupţie solară masivă. Oamenii de ştiinţă au clasat exploziile solare în trei categorii:
1) exploziile C sunt cele mai mici, fiind erupţii standard care nu au deloc influenţă sau au doar o mică incidenţă asupra Pământului;
2) exploziile M sunt erupţii medii şi antrenează perturbaţii ale tuturor comunicaţiilor radio, dar aceasta se petrece doar la nivelul polilor;
3) exploziile X sunt cele mai violente şi declanşează întreruperea aproape a tuturor comunicaţiilor radio de pe Pământ. Astfel, mai multe milioane de utilizatori de telefoane mobile şi de sisteme de ghidare au suportat consecinţele pe 2 aprilie 2001, când toate reţelele de satelit care realizau sute de milioane de legături telefonice au făcut pană simultan.

În plus, pe 4 noiembrie 2003, era cât pe ce ca toate reţelele de televiziune să fie scoase din funcţiune: în categoria marilor erupţii X, a fost bătut un record, deoarece cea mai intensă explozie cunoscută, gradată la X-28, a fost pulverizată de o erupţie de X-45! Aceasta înseamnă că puterea flăcării emise de Soare în acea zi a fost echivalentă cu erupţiile cumulate a 5.000 de sori calmi! Şansa noastră a fost că ea a pornit în sensul opus Pământului… Dacă locul erupţiei ar fi fost diferit (regiunea 486), aproape toţi sateliţii ar fi fost, literalmente, arşi. Telefoanele mobile ar fi fost reduse la tăcere, GPS-urile ar fi fost reduse la nişte ecrane negre şi, mai mult, toate centralele electrice ar fi luat foc, inclusiv cele nucleare (în 1989, unele centrale americane şi canadiene au luat foc în urma unei erupţii mult mai slabe). O erupţie de o mai mică amploare, dar direct orientată înspre Pământ, a aprins imediat toţi stâlpii de telegraf americani în 1853!

Aşadar, am fost foarte aproape de un fel de „sfârşit al lumii“ în maniera lui Orson Welles, deoarece aceasta ar fi declanşat cea mai mare panică din toate timpurile. Închipuiţi-vă ce lovitură pentru „lumea civilizată“: să nu mai fie electricitate, să nu mai funcţioneze telefoanele, televiziunile, radioul, sau distribuitoarele automate de benzină! O situaţie de genul acesta poate face ca, printr-o simplă furtună solară, să ajungem să trăim ca înaintaşii noştri din secolul al XII-lea. Iar oamenii de ştiinţă nu ştiu să explice de ce, dar Soarele a mai cunoscut explozii fenomenale în octombrie şi în noiembrie 2003, nemaiîntâlnite de la începutul monitorizării precise a activităţii sale, adică de 400 de ani încoace. 
Să fie aceasta o problemă venită din cer? Da, mai ales dacă ţinem seama de avertismentele Fecioarei („focul va coborî din cer şi va distruge o mare parte a omenirii, necruţând pe nimeni; supravieţuitorii vor fi atât de înspăimântaţi, încât îi vor invidia pe morţi“) şi de o solidă tradiţie biblică, datorată profetului Isaiia din „Vechiul Testament“, şi bineînţeles lui Ioan şi „Apocalipsei“ sale, în care este descrisă „femeia înveşmântată în Soare“. 

Teologii, asemenea paleoastronomilor care analizează aceste texte, pun accent pe aspecte de ordin celest. Legat de aceasta, departamentul de astronomie al Universităţii din Cardiff a făcut cunoscut faptul că Pământul nostru avea multe şanse să intre în coliziune cu o cometă… invizibilă. Da, aţi citit bine. Profesorul Chandra Wickramasinghe şi profesorul Bill Napier au explicat că anumite comete sunt pur şi simplu invizibile pentru telescoapele actuale. Vestea a trecut neobservată. Oare Bill Napier, autorul prea puţin inocentei cărţi „Ierni cosmice“, încearcă să ne spună ceva? Este motivul pentru care acest pasaj din profetul Isaia poate fi citit în două moduri diferite:
„Ele vin dintr-un ţinut depărtat, de la capătul cerului; vine Domnul şi uneltele mâniei Lui, ca să nimicească tot pământul.  Strigaţi, că aproape este ziua Domnului, ea vine ca o pustiire de la Cel totputernic. [...] Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărâtată la mânie ca să pustiiască pământul şi să stârpească pe păcătoşi de pe el. Luceferii de pe cer şi grămezile de stele nu-şi vor mai da lumina lor; Soarele se va întuneca în răsăritul lui şi Luna nu va mai străluci. [...] Pentru aceasta voi prăbuşi cerurile; şi Pământul se va clătina din locul lui, din pricina mâniei Domnului Savaot, în ziua iuţimii mâniei Lui.“ (Isaia 13, 5-13)

Este mai mult decât adevărat că savanţii nu pot observa azi întregul spaţiu. Dacă un corp ceresc ar ajunge la noi din zone neacoperite (95%) de telescoape, cel mai devreme l-am vedea cu 3 sau 4 zile înainte, fără să mai vorbim de cometele invizibile. Şi se pare că Vaticanul, probabil presupunând ceva, a hotărât ca în 1980 să construiască nimic altceva decât... un imens observator astronomic, Mount Graham International Observatory, instalat pe vârful unui munte în deşertul din Arizona, având două telescoape gigantice îndreptate spre cer. Doar aspectul următor ar trebui să ne mire şi ne pună pe gânduri: o „putere străină“ precum Vaticanul a primit toate permisiunile guvernului american pentru a instala un observator gigantic plin de dispozitive electronice pe suprafaţa sa! Incredibil. Totuşi, Vaticanul a obţinut toate permisiunile, şi aceasta în ciuda protestelor şi a opoziţiei vehemente a indienilor locali, al căror munte sacru a fost violat… Conducerea Observatorului Mount Graham a fost încredinţată călugărului astrofizician Guy Consomagno, licenţiat la MIT şi preotului iezuit George Coyne, licenţiat la Georgetown University. Un alt detaliu: Vaticanul îşi rezervă 60% din timpul de utilizare, lăsând cele 40% rămase Universităţii din Arizona. Cele două telescoape inaugurate în 1993, Vatican Advanced Technology şi Heinrich Hertz, nu au fost suficiente. În 2004, Sfântul Scaun a cumpărat un al treilea, mai perfecţionat, Large Binocular Telescope, un „monstru“ care va fi cu totul operaţional cândva în 2009.

Acestea nu se prea potrivesc cu preoţia şi chiar mai puţin cu misiunea Bisericii, chiar dacă din punct de vedere istoric castelul Gandolfo, reşedinţa Papală de vară, a avut întotdeauna un mic centru astronomic pe acoperişul său. Aflăm, aşadar, că o instituţie religioasă, care patronează nişte fiinţe ce şi-au asumat un legământ de sărăcie, finanţează în mod discret, cu zeci de milioane de euro, o universitate specializată în mecanica fluidelor, în colaborare cu EADS (Eoropean Aeronautic Defence and Space Company). Total ilogic.

Şi chiar aşa, de ce are nevoie Vaticanul să supravegheze cerul cu trei telescoape colosale în deşertul din Arizona? Părintele iezuit Malachi Martin, fost consilier al papilor Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea şi Ioan-Paul al II-lea şi celebru pentru nenumăratele sale cărţi despre funcţionarea internă a curiei, a scăpat, cum se spune, „porumbelul“ în timpul unui interviu la un radio new-yorkez, făcând afirmaţia semnificativă: „Cunoaşterea a ceea ce se petrece în spaţiu şi observarea a ceea ce se apropie va fi foarte important, chiar capital în anii ce vor veni.“

Capital pentru Vatican! În mod clar, Roma aşteaptă ca ceva să vină din cer (şi în mod clar, nu este vorba despre întoarcerea lui Hristos), căci niciun alt motiv nu ar putea explica aceste cheltuieli considerabile din partea unui Sfânt Scaun cunoscut mai mult pentru spiritul său iezuit şi econom. Cert este că pentru aşa ceva, micile colecte din biserici nu mai sunt suficiente. Lângă cutia milei ar trebui să se mai pună o cutie pe care să scrie: „Pentru noul telescop de mare capacitate“. În schimb, dacă se iau în seamă diferitele revelaţii ale Fecioarei din secolul al XX-lea, cum ar fi de exemplu acelea din 1962 de la Garabandal, utilitatea acestui observator începe să se contureze:
„Se vor vedea pe cer două astre care se vor ciocni într-un vacarm înspăimântător şi va fi multă lumină, dar ele nu vor cădea. Umanitatea va fi îngrozită.“
Aceasta dovedeşte cel puţin un lucru, acela că Vaticanul ia foarte în serios cerul, până într-acolo încât să cheltuiască zeci de milioane de dolari pentru a-l supraveghea. Atunci, de vreme ce Soarele şi spaţiul sunt în centrul tulburărilor din secolul XXI, ne vom apleca asupra faimosului „Miracol al Soarelui“, care, la aproape un secol de la fapte, preocupă mereu spiritele: nu mai puţin de trei filme moderne şi aproape o sută de documentare au fost făcute despre ceea ce s-a petrecut la Fatima!
Într-un mic sat portughez, în timpul unei apariţii a Fecioarei, 70.000 de persoane prezente au văzut cu ochii lor cum Soarele păleşte, înainte de a „dansa“ şi a se „prăvăli“ asupra lor. Ştiind că această viziune se repetă azi şi în alte apariţii mariale, care au tot mai des un mesaj de natură apocaliptică, putem să vedem acest fenomen ca pe un semnal luminos, atât în sens propriu, cât şi în sens figurat.
Să nu uităm, însă: un semnal luminos este, înainte de toate, un avertisment…

Material preluat din broşura Cel de-al treilea secret de la Fatima dezvăluit.

Sursa: www.yogaesoteric.net

SOARELE AZI 28 IULIE 2012

Daca azi v-ati simtit cumva ametiti sau ati avut dureri de cap sau tensiune ciudata in cap sau corp, dupa ce o sa urmariti clipul urmator cu activitatea de azi a Soarelui, atunci nu o sa va mai mirati de nimic. O asemenea succesiune de explozii solare nu am vazut de mult timp. 

Se pare ca Soarele nostru si-a intensificat activitatea. Din pacate, asta nu este maximul. Nu vreau sa imi inchipui cum arata acesta. 

Sursa: www.youtube

CUTREMURE SI INCALZIRE GLOBALA DUPA EXPLOZIA SOLARA DIN 23 IULIE 2012

In filmul urmator puteti vedea legatura dintre exploziile solare si cutremurele de pamant. Este clar ca activitatea solara determina o activitate seismica intensa a pamantului.

Dupa explozia solara din 23.07.2012, au avut 7 cutremure de pamant pe planeta noastra.  

In urma eruptiilor solare din 22 si 23 iulie 2012, s-a observat si o incalzire a atmosferei Pamantului, precum si fenomene meteorologice extreme

Sursa: http://www.youtube.com

2013 va fi anul cu cele mai multe explozii solare din ulimul deceniu

 Foto: NASA 

Anul acesta a fost foarte "darnic" cu aurore, fapt ce ne-a ajutat foarte mult, ţinând cont de popularitatea acestor imagini - perfect justificată, de altfel.

Iar 2013 promite să fie şi mai spectaculos, potrivit NASA, deoarece urmează maximul activităţii solare din acest ciclu de 11 ani.

Petele solare vor deveni tot mai frecvente, provocând explozii solare şi furtuni de radiaţii care vor intra în coliziune cu câmpul magnetic al Pământului, unul dintre efecte fiind uriaşele jocuri de culoare de pe cerul nopţii, la latitudini mari (nordice şi sudice). 

Există şi pericole, radiaţiile putând "stinge" lumina în oraşe întregi, de exemplu. Pe partea optimistă însă, NASA a adunat cele mai frumoase imagini din acest an cu aurore, pentru a ne face o impresie a spectacolului la care vom fi martori în 2013.

Sursa sciencefocus.ro.

 Sursa: www.jurnalul.ro

Efectul Recentelor Explozii Solare Asupra Oamenilor

În ultima periodă  am fost martorii unei activități solare foarte intense, care afectează atât Pământul, cât și oamenii

Ce sunt, mai exact, exploziile solare și cât de mult ne afectează ele?

O explozie solară este o furtună  magnetică, pe Soare, care apare asemenea unui punct foarte luminos, însoțit de o erupție gazoasă de suprafață, așa cum este cea din fotografia de mai sus. Exploziile solare eliberează cantitțăi imense de particule cu energie înaltă și gaze extrem de fierbinți. Ele sunt lansate la mii de mile distanță de suprafață soarelui.

Conform lui Mitch Battros, de la Earth Changes Media, „Una dintre cele mai cunoscute profeții ale bătrânilor noștri Maya o reprezintă mesajul unei schimbări a paradigmei erei noastre”. În cuvintele mayașilor, se spune că ne aflăm acum într-o perioada de „schimbare și conflict”. Schimbarea vine de „afară”, sub forma vremii, a fenomenelor naturale, a perturbațiilor cerești (explozii solare) și a traumelor auto- provocate de oameni însăși. Conflictul vine „dinăuntru”, sub forma încercărilor personale, a durerii, dezorientării, depresiei, anxietătii și fricii. Se spune ca ne aflăm la o „răscruce” – un moment al alegerii unei căi noi, a unei noi direcții a sinelui și a comunității, al aventurării în necunoscut și al găsirii adevaratei noastre identități a ființei. Unii vor alege să rămână pe același drum, să rămână cu ceea ce le este familiar și să facă un mare efort pentru a păstră„previzibilitatea”.

Pare să existe o legatură directă între furtunile solare și efectele biologice asupra oamenilor – în special în cazul furtunilor de grad M. Canalul care facilitează legătura dintre particulele încărcate din soare și perturbările oamenilor este același care conduce condițiile de vreme ale Pământului, prin Câmpul Magnetic pe Pământ și, în același timp, prin câmpurile magnetice din jurul oamenilor.

Cutremurele, erupțiile vulcanice, uraganele, tornadele și furtunile par să apară ca urmare a unei activități mai intense a soarelui.

Activitatea geomagnetică a soarelui ne influențează gândurile

Am observat din propriile cercetări, că activitatea solară este cunoscută ca având o influență asupra conștiinței umane. Exploziile solare afectează sistemul nervos central (mucoasa stomacului), ca și comportamentul omenesc și întreaga reacție psiho-fiziologică (mental-emoțional-fizic). Flăcările solare ne pot face să fim nervoși, anxioși, ingrijorați, amețiți, slăbiți, iritabili, letargici, epuizați, ne crează probleme cu memoria pe termen scurt, ne dau palpitații, senzație de greață, senzația de presiune prelungită în cap și dureri de cap. Ați simțit așa ceva în ultima vreme? Am primit informații de la oameni din Canada, SUA, America de Sud, Japonia, Grecia, Malta, Belgia, Suedia, Marea Britanie, Australia ș.a.m.d, care cu toții descriu simptomele pe care le-am menționat, după un episod de activitate solară intensă. Am trait și eu aceste simptome și la fel s-a întâmplat cu mulți dintre clienții mei. Oamenii de știință nu par să se ocupe de asta, dar toți știm, din experiența, directă că este ceva real.

Furtunile solare și valurile de fotoni schimbă compoziția realității noastre fizice, deoarece au un efect foarte puternic asupra nivelului nostru fizic celular, determinând trezirea și clarificarea amintirilor celulare. De cele mai multe ori simțim asta, prin încălzirea corpului, sub forma de „bufeuri”. Emoțiile noastre joase sunt energii de frecvență joasă, înmagazinate în celule ca urmare a unor experiențe și traume anterioare cu care ne-am întâlnit, însă nu le-am procesat – astfel încât ele s-au înmagazinat sub formă de amintiri celulare. Energia fotonică este o energie de frecvență mult mai înaltă și ea ridică forțat energia emoțională de frecvență joasă, ca să o adapteze frecvențelor înalte… ceea ce ne face sa eliberăm aceste emoții joase ale tristeții și durerii, fără să știm de ce. Aceste stări durează cam douăzeci de minute, după care ne întrebăm de unde și până unde au putut să apară, din senin, aceste sentimente. Elementele planurilor după care suntem construiți au o interfață în conștiința celulară și, atunci când această structură este amplificată de catre energia fotonică, numeroase elemente ale sale se scurg în conștiință și începem să ne amintim scopul sufletului nostru. Suntem forțați să facem schimbări în viață, dar nu înțelegem de ce.

Ce este interesant în legatura cu această energie este că, din moment ce are o frecvență mai înaltă, ea crează puterea materializării instantanee a gândurilor noastre, ceea ce înseamnă că putem crea, instantaneu, ceea ce gândim. Asta nu s-a mai întamplat până acum, în viața noastră și, din acest motiv, oamenii scriu cărți pe tema Forței Atracției.

Energia fotonică ne cuplează la gândurile noastre și, prin urmare, este foarte important sa știm mai ales ce vrem și nu ce nu vrem, pentru că, altminteri, vom materializa mai mult din ceea ce nu vrem. Dacă vă aflați în proces de schimbare și transformare, această energie va ajuta foarte mult. Pe de altă parte, dacă sunteți blocați în trecut, prin victimizare și furie, veți materializa pur și simplu mai multe motive pentru a rămâne blocați în victimizare, până când veți fi pregătiți să o eliberați.

Notă: Vechile texte antice, inclusiv Biblia, ne spun să ne uităm la ceruri, deoarece ele vor constitui catalizatorul care va aduce schimbarea pe Pământ, în aceste timpuri.

Efectele recentelor explozii solare

 În  ultima vreme, mulți oameni se simt agitați și neliniștiți. Exploziile solare pot sparge vechile tipare ale gândirii, care nu mai sunt acum necesare, pentru ca în acest fel, să poata apărea tipare noi. Acest lucru ne face să ne simțim agitați și epuizați, în același timp. Poate, de asemenea, să facă ravagii în domeniul tehnologiei, cum e în cazul computerelor.

Începem să observăm multe simptome noi. Timpul și spațiul par să se miște și mai haotic decât până acum. Se pare că pierdem, cu ușurință, noțiunea timpului. Ne pierdem cuvintele, atunci când vorbim. Ziua, pur și simplu, dispare. Nu dormim prea bine… din nou. Ne foim mult în cursul nopții și mulți dintre noi au vise neobișnuite. Simțim puternice supratensiuni în corp, urmate de căderi de energie. Există multe mărturii despre greață, dureri în corp și amețeală. Mulți simt o durere profundă. Unii se simt ca și cum ar păși pe apă (neancorați). Alții spun că, atunci când închid ochii, la culcare, simt cum se învarte totul. Există și deficiențe ale vederii, probleme cu urechea interioară, sunete în urechi, probleme cu gâtul și cu tiroida, picioare reci și chiar și un simptom ciudat, ca și cum limba ar fi uscată. Vi se întamplă așa ceva? Nu e nimic de speriat … fiți doar atenți la ce se întamplă, odihniți-vă mai mult și beți multă apă. Va trece și asta.

Notă personală: La data de 17.05.2012 a avut loc o erupție solară de clasă M, nimic neobișnuit în aceasta manifestare solară. Neobișnuit a fost faptul că Pământul a răspuns la această emisie solară prin pulsuri electro-magnetice direcționate spre soare. Oamenii de știință sunt bulversați și nu-și pot explica acest fenomen de raspuns al Pământului. Este pentru prima dată când lumea științifică este pusă în fața evidenței – întreg universul este viu și comunică.

Vă simțiți astăzi cam agitați și nu sunteți în sinea voastră ?

Quantum Soul Alignment

Carlini Institute for Therapy

Sursa: atlantisra.wordpress.com

Soarele a erupt cu numeroase fascicole de clasa M (mediu), pe o perioadă de patru zile (iulie 2-6, 2012)

Soarele a erupt cu numeroase fascicole de  clasa M (mediu), pe o perioadă de patru zile (iulie 2-6, 2012), trimitand substanţiale valuri de energie,asemanatori cu  nori  de particule în spaţiu.

Din această combinaţie a soarelui, văzut în lumină UV extremă de SDO, Coroana sa vizualizata de către Coronograf C2 SOHO lui,  puteţi viziona ambel activitatea de lângă suprafața și sa vedeti ca rezulta nori de particule care sunt propulsati în spaţiu. 

Se poate observa  Regiunea 1515 puternic activa, care a fost producătoare majora a acestor aceste furtuni şi  probabil  încă nu si-a spus ultimul cuvajnt.

Daca in aceste zile ati avut manifestari de rau sau ameteala sau palpitatii, atunci, nu trebuie sa va mai mirati, dupa ce ati urmarit aceste imagini.

Sa speram ca modificarile pe care aceste explozii si furtuni solare sant si vor fi de bun augur.


Sursa:sdo.gsfc.nasa.gov
Scris de Sfatuitoaraerea

NASA: Imagini spectaculoase cu cea mai puternică explozie solară de vara aceasta

NASA a dat publicităţii imagini cu cea mai puternică explozie a Soarelui din vara aceasta. 

Explozia a avut loc vineri şi a pornit dintr-o "pată" gigant, care a mai produs până acum câteva furtuni solare puternice. Aceasta ocupă 191 de mii de kilometri pătraţi de pe suprafaţa Soarelui.

Sursa:  REALITATEA.NET

Bizar: Influenta Soarelui asupra Istoriei

  Galerie foto (6)

In perceptia celor mai multi dintre noi, Soarele este astrul vietii, spulberand, la rasaritul sau, cosmarul noptii, spaima de moarte si de necunoscut. Despre fata amenintatoare a Soarelui ne incumetam sa vorbim mai putin.

Pete care nu ies la spalat

Hotarat lucru, René Fabre, un sofer de 48 de ani din Précy-sous-Thil, nu va uita niciodata noaptea de 13 martie 1989. In timp ce rula pe o sosea din regiunea Morvan (Bourgogne), Fabre a fost martorul unui superspectacol cosmic, al unei reprezentatii de gala venite direct din Univers: o uriasa aurora boreala desfasurandu-si luminiscenta magica pe toata bolta cereasca. Aceasta imbratisare celesta i-a dat martorului ocular un sentiment de irealitate ametitoare si amenintatoare.

Asemenea lumini aurorale marcheaza debutul unui nou ciclu de convulsii solare. De cand oamenii contabi­lizea­za minutios aparitia asa-numitelor pete solare, adica de peste 250 de ani, s-a stabilit o periodicitate medie a acestora de 11,2 ani, care poate varia intre 9 si 14 ani. Aceste pete sunt, de fapt, semnale care anunta spasme paroxistice: exploziile solare. Sunt explozii colosale, care se propaga la 500.000 de kilometri inaltime, degaja o putere egala cu aceea pe care ar genera-o 100 de milioane de bombe cu hidrogen si propulseaza in Univers uriase sufluri de energie, sub forma de raze X, raze gama si unde radio.

Si nu sunt necesare mai mult de opt minute pentru ca acest val de parti­cule de inalta frecventa sa-i provoace Terrei perturbatii uriase. Cu numai o zi inaintea intamplarii de la Morvan, deci pe 12 martie 1989, la mii de kilometri departare, intr-un oras californian, portile automate ale garajelor au inceput un balans salba­tic, derulat pe parcursul a cateva minute. In aceeasi zi, 6 milioane de familii din regiunea canadiana Québec s-au trezit cufundate in intuneric, iar pana de curent a durat mai bine de noua ore. In zilele de 12, 13 si 14 martie 1989, s-a inregistrat cea mai puternica furtuna geomagnetica abatuta asupra Terrei in secolul XX.

In straturile joase ale atmosferei, eruptiile solare determina curenti de mica frecventa, care afecteaza liniile de inalta tensiune. In cele mai multe cazuri, liniile cedeaza. In plus, furtunile geomagnetice genereaza faimosul efect botezat fade out, care consta in disparitia undelor radio de-a lungul a mai multe ore, uneori chiar zile. Sa facem o scadere simpla: 1989 (ani) minus 11 egal 1978; 1978 minus 11 egal 1967; 1967 minus 11 egal 1956. Ei bine, exact in 1956, datorita unei activitati solare similare, marina britanica a pierdut contactul cu unul dintre submarinele sale nucleare.

Ani care au schimbat istoria

Dupa 24 de ore, submarinul disparut a iesit la suprafata fara cel mai mic semn de avarie. Tacerea sa se datorase unui astfel de capriciu al Soarelui. In 1967, in plin razboi americano-vietnamez, minele magnetice din golful Haipong au inceput sa se atraga intre ele, explodand simultan. Din aceeasi cauza, pare-se...

O teorie extrem de interesanta este cea avansata de savantul rus A.L. Tchijevski, care afirma ca istoria omenirii a fost, este si va fi arbitrata de activitatea solara. Tchijevski aduce cateva exemple destul de convingatoa­re: Revolutia Franceza din 1789, Revolutia Rusa din 1917 si criza cehos­lovaca din 1968, ani care au corespuns unor activitati solare ma­si­ve.Dar poate cel mai elocvent exem­plu este anul 1989, an cu o avalansa de evenimente care au schimbat istoria omenirii: caderea, dupa aproa­pe trei decenii, a Zidului Berlinului, moartea imparatului Hirohito al Japoniei, revolta studentilor chinezi in Piata Tienanmen din Beijing, condam­narea la moarte a scriitorului iranian Salman Rushdie de catre ayatolahul Khomeini pentru publica­rea Versetelor satanice, demisia prese­din­telui chinez Den Xiaoping, "revolutiile de catifea" din Cehoslo­vacia si Bulgaria, invadarea statului Panama de catre armata americana, accidentul ecologic din Alaska, unde tancul petrolier Exxon Valdez a deversat in mare 53.044.510 galoane de petrol, cutremurul din San Fran­cis­co si, nu in ultimul rand, san­ge­­roasele evenimente de la Bucuresti, prin care a fost inlaturat de la putere unul din­tre cei mai crunti dictatori comunisti.

Sa fie toate acestea pure coinciden­te? Posibil. In fond, istoria isi urzeste planurile departe de privirile oamenilor de rand. Totusi, daca extindem teoria lui Tchijevski la domeniul medicinei, lucrurile se complica dramatic. Sa luam, spre exemplu, epidemiile de gripa. Gripa spaniola din 1918, care a facut 21 de milioane de victime, a izbucnit intr-un an cu explozii solare masive. Epi­demiile de gripa asiatica din 1957, 1968 (dupa 11 ani) si 1979 (dupa alti 11 ani) au coincis cu acti­vi­tati solare extrem de puternice. Chiar si epide­mia de gripa din Fran­ta (noiembrie 1989 - ianuarie 1990) se inscrie in algo­ritmul de mai sus. Toate aceste coincidente sunt absolut tulburatoare, spun virusologii.

Ceea ce stim cu siguranta este faptul ca radiatiile electro­magne­tice generate de eruptiile solare pot modifica efectiv molecu­lele ADN-ului uman. Difteria si meningita sunt si ele la cheremul capriciilor solare, desi arsenalul de diagnosticare si tratament de astazi le-a scos de pe lista bolilor mortale. Aerul pe care il respiram contine ioni. Unii au incarcatura negativa si ne dau vioiciune si buna dispozitie. Ionii pozitivi, dimpotriva, ne sunt nefasti, produc migrene, melancolie, enervare si anxietate. Oare la acest lucru se refe­rea Montesquieu in opera sa Spiritul legilor cand descria "influentele aerului asupra fibrelor corpului uman"?

Acum, poate este mai clara scena din filmul Star Trek in care Mr. Spock il informeaza pe capitanul Kirk despre intreruperea comunicatiilor si inope­ra­bilitatea transportului din cauza furtu­nii magnetice. In anii '70, la vremea cand a fost realizat seria­lul, aceasta scena a provocat zambete oamenilor de stiinta, furtunile magne­ti­ce fiind considerate aberatii science-fiction. Insa, dupa cum am vazut in acest articol, Mr. Spock avea dreptate.

Facts

• Aeronava Concorde, scoasa din uz in 2003, obisnuia sa zboa­re la aproximativ 18.000 de metri altitudine, adica intr-un perimetru unde nivelul ra­dia­­tiilor X si gama este extrem de ridicat. Pentru a le tine piept, Con­corde era echipat cu un detector special care, in momentul cand repera o crestere a fluxului de parti­cule radioac­tive, reducea automat altitu­dinea, pilotii fiind obligati sa-si continue zborul la viteza subsonica.
• Dilatarea straturilor atmosferice superioare poate frana satelitii si, uneori, ii poate scoate de pe orbite. Mai multi sateliti militari americani si rusesti au fost distrusi in 1989 si la inceputul lui 2002.
• Cosmonautii de la bordul navetelor spatiale isi concentreaza permanent atentia asupra dozimetrelor: in momentele de agitatie solara, acestea repereaza radiatiile (X sau gama) care depasesc limitele normale. Cosmonautii adora iesirile in spatiu, dar este suficient ca de la centrele lor de comanda sa le fie transmise doua cuvinte pentru a se intoarce de urgenta in navete: "Explozii solare!" Daca i-ar surprinde in spatiu, aceste explozii i-ar expune unor radiatii ucigase.

Sursa: descopera.ro