STAREA DE RECUNOȘTINȚĂ – SECRETUL OAMENILOR FERICIȚI

Ai observat vreodată cum unii oameni apreciază şi sunt mulţumiţi cu ceea ce au, în timp ce alţii se lamentează mereu de ceea ce nu au reuşit să realizeze? Tu din care categorie faci parte? Vezi întotdeauna partea plină a paharului sau mereu pe cea goală? În funcţie de cum vizualizezi nivelul conţinutului paharului, specialiştii pot nota starea ta de spirit, sănătatea mintală şi, în general, starea de fericire.

Este plăcut să stai în jurul mesei cu familia şi prietenii şi să te bucuri de ceea ce aveţi. Cu toate acestea, starea de fericire reală şi sănătoasă este reflectarea, măcar pentru câteva minute, la lucrurile şi faptele pe care le faceţi zi de zi. Fericirea şi bunăstarea sunt mai importante, spiritual vorbind, decât posesia şi statutul, motiv pentru care, unii specialişti au definit fericirea ca fiind pacea minţii. Acesta este şi motivul pentru care, o parte consistentă a împlinirii şi fericirii este dată şi de recunoștință. Din fericire, o atitudine pozitivă poate fi cultivată cu câteva exerciţii. Deşi ne-am născut cu tendinţe temperamentale specifice, creierul este precum un muşchi, astfel încât se poate consolida tendinţa minţii faţă de optimism, dacă, bineînţeles există voinţă şi practică. Chiar dacă există numeroşi alţi factori ce contribuie la optimizarea atitudinii pozitive şi a emoţiilor, studiile arată că este extrem de importantă cultivarea unui sentiment de recunoştinţă, deoarece ajută la menţinerea unei stări de spirit mai pozitivă în viaţa de zi cu zi şi, de asemenea, contribuie la o mai mare bunăstare emoţională. Cultivarea recunoştinţei este drumul cel mai simplu spre atingerea unui sentiment mai ridicat de bunăstare emoţională, satisfacţie socială şi fericire, în general. Persoanele ce posedă un nivel ridicat de recunoştinţă, tind să aibă relaţii mai puternice, în care-i apreciază pe cei dragi lor şi în care sunt mult mai motivaţi să lupte pentru realizările viitoare. Şi pentru că cei fericiţi, dorm mai bine şi au o viaţă mai sănătoasă, la fel şi oamenii recunoscători sunt fericiţii “posesori” ai unei sănătăţi de fier.

Exerciţii pentru cultivarea recunoştinţei

Din fericire, după cum am subliniat şi în primele rânduri, mulțumirea sufletească se poate cultiva şi exersa, în mai multe moduri. Astfel, pentru câteva săptămâni încearcă următoarele exerciţii, după care, cu siguranţă vei observa o îmbunătăţire semnificativă a sentimentului de recunoştinţă. De asemenea, vei vedea cum mintea ta va selecta pentru amintire mai multe lucruri pozitive din viaţa ta, precum şi o mai mare apreciere pentru cei din jurul tău.

Fii atent la comparaţii. Ce înseamnă acest lucru? Ei bine, încă de mici copii avem tendinţa să facem comparaţii între noi şi ceilalţi. Şi din păcate nu realizăm cât de mult stres şi câte energii negative atrag aceste comparații în viaţa noastră. Tendinţa fiecăruia e să ne comparăm cu cei mai buni, mai valoroşi, mai bogaţi, mai frumoşi. Atunci când eşti dispus şi vrei cu tot dinadinsul să încerci reţeta recunoştinţei, trebuie să vezi o altă faţă a comparaţiei. Mai exact, poţi alege să te asemeni cu oameni de la care ai avea ce să înveţi, care te-ar putea inspira şi care ar putea transforma comparaţia într-o formă pozitivă de dezvoltare personală. Abia atunci vei ajunge să fii recunoscător că ai în jurul tău, persoane valoroase.
Fă o listă cu 10 persoane cărora le-ai putea fi recunoscător.În această categorie pot intra părinţii, fraţii, soţul sau soţia, profesorii,

1. Întocmeşte un jurnal de recunoştinţă. Scrie în fiecare seară trei lucruri care ţi-au plăcut în ziua care tocmai s-a încheiat. Chiar dacă la început ţi se va părea imposibil sau, din contră, vei fi amuzat, vei vedea cum, încetul cu încetul, îţi vei impune să găseşti şi să realizezi numai lucruri bune. Însă cel mai important e că, treptat, vei ajunge să atragi şi să te înconjori numai de elemente pozitive.
2. Fii atent la comparaţii. Ce înseamnă acest lucru? Ei bine, încă de mici copii avem tendinţa să facem comparaţii între noi şi ceilalţi. Şi din păcate nu realizăm cât de mult stres şi câte energii negative atrag aceste comparații în viaţa noastră. Tendinţa fiecăruia e să ne comparăm cu cei mai buni, mai valoroşi, mai bogaţi, mai frumoşi. Atunci când eşti dispus şi vrei cu tot dinadinsul să încerci reţeta recunoştinţei, trebuie să vezi o altă faţă a comparaţiei. Mai exact, poţi alege să te asemeni cu oameni de la care ai avea ce să înveţi, care te-ar putea inspira şi care ar putea transforma comparaţia într-o formă pozitivă de dezvoltare personală. Abia atunci vei ajunge să fii recunoscător că ai în jurul tău, persoane valoroase.
3. Fă o listă cu 10 persoane cărora le-ai putea fi recunoscător.În această categorie pot intra părinţii, fraţii, soţul sau soţia, profesorii, prietenii şi alte persoane apropiate sufletului tău. După întocmirea listei, scrie în fiecare zi, în dreptul fiecăruia un lucru pentru care îi eşti recunoscător. Pe măsură ce lista se va completa, vei aprecia din ce în ce mai mult lucrurile sau gesturile pe care respectivii le-au făcut pentru tine.
4. Mulţumeşte mai des. În epoca în care trăim, parcă fiecare cuvânt cântăreşte mai greu şi mai mult, motiv pentru care uităm să fim generoşi şi să mulţumim. Astfel, încearcă să mulţumeşti celor care te ajută, îţi oferă sau te recompensează cu ceva. Recunoştinţa ta are efect şi asupra celuilalt pentru că se simte apreciat, dar şi asupra propriei tale persoane pentru că mulţumeşti pentru un lucru frumos apărut în viaţa ta.
5. Evită lamentările. Un om care se lamenetează în fiecare secundă de greutatea lucrurilor care-l înconjoară pierde esenţa vieţii. Pierde frumuseţea ei, uită motivele cu adevărat importante pentru care trăieşte şi se înconjoară numai de energii negative. Mai mult, un om care se plânge într-una nu luptă pentru dorinţele lui şi nu duce niciodată la bun sfârşit ceea ce are de făcut.
6. Apreciază-i pe cei din jurul tău. Nu-i critica, ci mobilizează-te să descoperi ceva pozitiv în fiecare dintre ei. Cel mai probabil, mulţi dintre aceştia merită pe deplin criticile tale, însă ţie nu îţi sunt de folos atitudinile critice. Nu te ajută cu nimic să ai o abordare de tip negaţie-critică faţă de cei din jurul tău. Vei avea în schimb beneficii impresionante dacă te vei gândi cu recunoștință la cei din jurul tău. Aşadar, încearcă să identifici ceva de apreciat la fiecare, exprimă aceasta apreciere şi vei vedea cât de uimitoare sunt efectele. Relaţiile cu cei din jur se vor îmbunătăţi simţitor, iar în viata ta vor apărea noi oameni binevoitori şi cu disponibilitate de a te ajuta.
7. Iartă şi uită. Este probabil cel mai greu exerciţiu pe care trebuie să-l faci, însă este şi cel mai important. Da, este dificil să-I ierţi pe toţi cei care ţi-au greşit într-un fel s-au altul. Pe vecinul care dă găuri în pereţi, duminica dimineaţa la ora şapte, pe profesorul din liceu care te-a lăsat corigent pe nedrept, pe şeful care ţi-a atras atenţie deşi nu era vina ta, sau pe cel care ţi-a “şifonat” maşina în trafic. Însă toate acestea fac parte din procesul pe care trebuie să-l străbaţi pentru a atinge starea de bine, de relaxare şi de fericire totală. Iertarea este o componentă importantă a sănătăţii mintale. Cu cât iertarea şi uitarea intervin mai repede în mintea ta, cu atât sentimentele negative şi frustrările vor dispărea mai rapid. Aşadar, acordă-ţi cât timp este necesar, însă luptă cât poţi cu tine, ca să reuşeşti să te eliberezi complet de toate resentimentele care există în mintea şi în inima ta şi fi recunoscător că nu au avut repercusiuni grave asupra ta.

Motive pentru care e bine să practici starea de recunoştinţă

Motivele pentru care a fi recunoscător este un lucru benefic pentru sănătatea minţii şi a trupului sunt nenumărate. De la starea de bine imediată pe care o atingi atunci când te gândeşti la aspectele pozitive ale vieţii tale şi până la transformarea imediată a lucrurilor negative în unele bune, pot fi enumerate o mulţime de motive. Cu toate acestea, au fost specialişti care au demarat diverse studii care să întărească afirmaţiile unor pshihoterapeuţi ce susţin că recunoştinţa îmbunătăţeşte considerabil modul de viaţă.

Aşa se face că rezultatele unui studiu realizat la Universitatea Davis din California arată că oamenii recunoscători au niveluri mai ridicate de emoţii pozitive,satisfacţie de viaţă, vitalitate, optimism şi niveluri mai scăzute de depresie şi stres. Ei nu neagă ori ignoră aspectele negative din viaţa lor, dar acordă o importanţă mai mică bunurilor materiale şi sunt mai puţin înclinaţi să se judece pe ei înşişi ori pe ceilalţi în termenii succesului material, ai posesiunilor acumulate, sunt mai puţin invidioşi pe ceilalţi şi mai predispuşi la a face milostenie. Tot acest studiu arată că, credincioşii practicanţi sunt mai predispuşi către recunoştinţă şi cred în importanţa şi interconectivitatea lor cu ceilalţi oameni, sunt mai empatici şi deschişi faţă de aproapele, mai implicaţi în comunităţile din care fac parte. Iată câteva aspecte dobândite de cei care au participat la studio şi care le-au transformat modul de viaţă într-unul mai bun, mai sănătos:

• astfel, participanţii care au păstrat jurnale de recunoştinţă timp de o săptămână au avut o părere mai bună despre viaţa lor şi au fost mult mai optimişti cu privire la săptămâna ce urma, spre deosebire de cei care şi-au continuat vechiul stil de viaţă.
• participanţii care au ţinut liste de recunoştinţă timp de două luni au avut mai multe şanse să-şi atingă obiectivele pe plan personal comparativ cu cei care nu au păstrat nicio listă.
• oamenii recunoscători au niveluri mai ridicate de emoţii pozitive, satisfacţie de viaţă, vitalitate, optimism şi niveluri mai scăzute de depresie şi stres
• persoanele recunoscătoare acordă o importanţă mai mică bunurilor materiale şi  sunt mai puţin invidioşi pe ceilalţi.

Odată ce te orientezi în a căuta lucruri pentru care să fii recunoscător, vei vedea că vei începe să apreciezi detaliile şi chestiunile simple, pe care înainte nici nu le luai în seamă. Recunoştinţa nu trebuie să fie doar o reacţie la ceea ce vrei să obţii, ci un stil de viaţă în care să poţi aprecia lucrurile mărunte şi bune, chiar dacă situaţia este una nefavorabilă. Aşadar începe prin a aduce recunoştinţă experienţelor tale, în loc să aştepţi o experienţă pozitivă pentru a fi recunoscător.

http://stress.about.com/od/positiveattitude/a/gratitude.htm
http://www.psychologytoday.com/basics/gratitude
http://zenhabits.net/why-living-a-life-of-gratitude-can-make-you-happy/

sursa-aici

http://astrodeva.wordpress.com/

Secretul fericirii

 

Cu mulţi ani in urma, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.

Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar.

Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era în fiecare zi mai fericit.

Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus:

“-Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?”

Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis:

“-Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent.”

În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şi inima mea şi marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii:

Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru aceasta, trebuie să-l iubeşti şi să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă.

Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată.

Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine.
Acest pas se cheamă motivare.

Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.

Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… iartă şi uită!
Ştiu că e greu, dar nu imposibil.

Al şaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin, aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al şaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.

Al optulea si ultimul pas: trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale.

Secretul fericirii se află în fiecare, caută-l în interiorul tău şi-l vei descoperi!

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

In cautarea fericirii..

Întotdeauna încercăm să ne convingem pe noi înşine că viaţa va fi mai bună după ce ne căsătorim, când vom avea un copil, apoi altul. Apoi ne simţim frustraţi: copiii nu sunt destul de mari şi vom fi mai satisfăcuţi când vor creşte. După asta suntem din nou frustraţi că avem de-a face cu teribilismele adolescenţei…
Cu siguranţă vom fi mai liniştiti când copiii vor iesi din “scenă”. Ne spunem mereu în sinea noastră că viaţa noastră va fi completă când ne vom reuni actele cu ale partenerului, când ne cumpărăm o maşină scumpă, când vom putea pleca înr-o vacanţă frumoasă, când vom ieşi la pensie…
Adevărul e că nu există moment mai bun de a fi fericiţi decăt ACUM. Dacă nu acum, atunci când? Viaţa ne va fi întotdeauna plină de încercări. Cel mai bine e să recunoaştem asta faţă de noi înşine şi să ne decidem că e timpul să fim fericiţi oricum.
Una dintre pildele mele favorite e cea a lui Alfred D. Souza; el spunea: “Vreme îndelungată mi se părea că viaţa e cât pe ce să înceapă – viaţa adevărată. Dar întotdeauna îmi apărea un obstacol ăn cale, ceva de făcut mai întâi, ceva neterminat… pâna mi-am dat seama că toate aceste obstacole sunt de fapt viaţa mea.” Această perspectivă m-a ajutat să vad că nu există o anumită cale către fericire. Fericirea e calea!
Preţuieşte fiecare moment pe care îl trăieşti. Şi preţuieste-l şi mai mult pentru că-l împărtăşeşti cu cineva special, îndeajuns de special ca să-ţi petreci viaţa cu el… şi aminteşte-ţi că timpul nu stă-n loc pentru nimeni…
Aşa că, nu mai aştepta până termini şcoala sau până te întorci la şoală, până slăbeşti 5 kg sau până te îngraşi 5 kg, până ai copii sau până când aceştia părăsesc cuibul părintesc, până începi serviciul sau până te pensionezi, până te căsătoreşti sau până divorţezi, până vineri seară sau până duminică dimineaţă, până îţi cumperi o maşină nouă sau până termini de plătit ratele pentru ea, până în primăvară sau vară, toamnă sau iarnă, până atingi bunăstarea, până auzi melodia ta, până ai băut o tărie, până capeţi înţelepciune sau până mori ca să te decizi că nu există timp mai bun ca acum ca să fii fericit.
Fericirea este o călătorie şi nu o destinaţie. Aşa că începând chiar de mâine: munceşte ca şi cum n-ai avea nevoie de bani, iubeşte ca şi cum n-ai fi fost rănit niciodată şi dansează ca şi cum nimeni nu te-ar vedea!

Acest articol apartine blogului Florian Chirvasiu
Sursa: blogul meu