Stateam azi si ma uitam la zapada de afara si ma gandeam cum s-a intamplat un fenomen surprinzator. Am trecut cu bine peste jumatate de iarna, desi prognozele nu erau deloc linistitoare. Totusi, cumva, Dumnezeu ne-a ascultat rugaciunile si am avut o perioada frumoasa si usoara.
Dar, poate nu deloc intamplator, s-a petrecut accidentul aviatic din Apuseni, despre care s-au zis si s-au scris multe si se vor zice si se vor scrie inca multe. Ca a fost karmic, cred ca am inteles asta aproape toti, caci cei doi care au murit erau legati intre ei prin niste fire de destin, care acum se pot deslusi cat de cat. Aceleasi initiale ale numelor A si I, cifra destinului d-lui Adrian Ivon era 11, ziua in care au murit avea cifra de destin 1, varsta pilorului era 55, adica 5 * 11, tanara studenta Aura Ion avea varsta de 23 de ani, adica 2+3=5, numarul orelor de zbor ale pilotului erau 16.000, care reprezinta 666.666 de zile, locul unde s-a intamplat a fost padurea din Muntii Apuseni, unde a fost prins si schinguit Horea, ei au fost gasiti de 3 moti, 3 oameni simpli, care au reusit sa ii gaseasca doar fiind ghidati de Dumnezeu si Ingeri Calauzitori, acolo in acei munti exista "secrete" care vor iesi la iveala curand. Exista acolo niste "instrumente" pe care mintea umana inca nu le poate intelege si care contribuie la pastrarea echilibrului planetei noastre si nu in ultimul rand, faptul ca toti cei implicati in accident au fost 7 persoane.Astea sunt doar cateva dintre "potrivelile" acestui eveniment.
Acum sa ne gandim putin si sa analizam ca atat pilotul Adrian Iovan, cat si studenta Aura Ion au murit in mare parte din cauza frigului si a faptului ca nu au fost gasiti la timp. A doua zi dupa inmormantarea d-lui Ivan, asupra Romaniei s-a abatut unul dintre cele mai si mai lungi viscole, cu o cantitate de zapada uriasa. Oare e intamplator? Nu cumva Dumnezeu ne-a dat o lectie, noua oamenilor normali si mai ales celor care trebuiau sa se ocupe de gasirea acelor oameni, care in mod surprinzator SUPRAVIETUISERA unui accident aviatic? Ce sanse erau ca ei sa supravietuiasca unei aterizari fortate pe munte, in padure? (Mai mult ca sigur, aceasta aterizare fortata va ajunge sa fie introdusa in manualele de aviatie.) Si toate acele autoritati, care erau indreptatite sa se ocupe cu asta, nu au fost in stare sa ii localizeze. Atunci Dumnezeu le-a dat de lucru, sa se desurce o jumatate de tara aflata sub asediul nametilor.
Sigur nu este intamplator de ce acum si de ce asa. Acei oameni care prin munca lor spirituala au reusit sa ridice vibratia tarii pana acum si astfel rugaciunile lor au fost ascultate de catre Divinitate, nu pot sa intervina in ceea ce Dumnezeu considera a fi evenimente care tin de destin, de karma, iar acest viscol si acesata zapada asta au fost si vor mai fi. Caci din aceste zile noi trebuia sa intelegem ca nu putem controla natura, asa cum prost am fost inoculati, ci trebuie sa o respectam si sa invatam sa ne pliem, sa invatam sa traim in comuniune cu ea. Au facut oare asta cei care au plecat la drum incercand sa treaca prin viscol cu masina, unii luandu-si si copiii cu ei? Au facut asta cei care nu si-au facut provizii de mancare, de apa, de combustibil, nu si-au asigurat staulele si grajdurile animalelor si nu au invata din iernile trecute ca trebuie sa ii planteze pomi in jurul satelor, sa fie gospodari si sa aiba utilaje de dezapezire la nivel de comuna etc.
Poate ca supara cuvintele mele, dar eu am amintirea copilariei fara curent, la tara, cu zapada cat gardul, cu bunici care traiau iarna din ce produceau vara, cu bunica care iarna lucra la razboi. Acolo am invata sa cos, sa tricotez, sa spun si sa ascult povesti, sa manac lipii copate pe plita si sa ma plimb cu sania trasa de cai pe ulitele satului, unde zapada nu se topea pana venea primavara, pentru ca nu venea nimeni sa dezapezesca. Atunci taranii stiau ca daca nu isi planteaza salcami pe pante, casele o vor lua la vale, daca nu au padure in jur, ii va acoperi zapada si daca iarna nu ii prinde cu podul plin de nutret, nu vor avea ce da animalelor sa manace si ei nu vor putea sa treaca iarna. Atunci taranii stiau ca trebuie sa aiba beciul plin cu legume la nisip, cu cartofi, cu muraturi, butoaie cu vin si tuica, lemne uscate asezate bine, ca sa le poate folosi indiferent de vreme, malai, faina etc.
Atunci oamenii stiau ca nu te pui cu natura si daca venea vreo calamitate, isi ridicau ochii catre cer, cadeau ingenunchi si se rugau Domnului din suflet sa ii ajute sa treaca peste, fara a se tangui "ce sa fac eu", pentru ca ei stiau ca nu pot face nimic singuri, daca nu este facut cu Voie Divina.
Asta este ceea ce trebuie sa invatam si constat cu imensa bucurie ca sunt multi cei care au invatat si invata in continuare. Din pacate sunt unii care se opun si cred cu tarie ca "ei pot fi mai presus de Dumnezeu si de natura". Se vede clar ce s-a intamplat si de aceasta data, ceea ce au patit a fost doar o avertizare, o avertizare pe care ar trebui sa o ia in considerare, caci ce va urma in viitor va fi mult mai rau. Nu trebuie sa fi previzionar sau profet ca sa constati ca fenomenele meteo si climatice sunt din ce ce mai ciudate si puternice. Trebuie sa invatam sa ne aparam si sa ne pregatim mereu pentru a face fata unor astfel de fenomene si mai ales sa ascultam de indrumarile oamenilor si ale ghizilor nostri spirituali. Este timpul sa recunoastem ca trebuie sa fim ascultatori si sa intram in comuniune cu natura si cu Dumnezeu.
La un moment dat vom suferi un fel de impuls energetic dinspre Soare, dar nu el o va produce, ci el va fi doar emitatorul impulsului. Va fi asemantor unui impuls tras dintr-o arma elecromagnetica. Acesta va lovi intreaga planeta, indiferent de pozitionarea ei si va influenta toate fiintele vii, toata aparatura electrica si tot ce are camp electric si magnetic. Nu stiu care va fi sursa lui, dar se va produce pentru a ne sparge unul din ultimele blocaje care ne impiedica sa accesam "samanta divina" din noi.
Cand acest impuls va lovi planeta, va crea o perturbare a tuturor aparatelor si instalatiilor, iar oamenii se vor simti ca si cum timpul s-a oprit in loc si ei nu isi dau seama ce s-a intamplat. Bine ar fi sa se intample noptea , caci asa vom suferi mai putin, pentru ca dupa aceasta, vor surveni dureri de cap, palpitatii, dureri in diferite zone ale corpului, ameteli puternice, amnezii trecatoare, neputinta si poate si altele. Dupa o perioada, ne vom trezi ca avem in noi o dorinta extraordinara de schimbare si aceasta schimbare va fi totala. Tot ce vom crede ca ne tine pe loc vom dori sa fie eliminat. Chiar daca am avea in fata un zid, dorinta noastra ne va face sa nu ne poata tina pe loc, doar ca metodele vor fi diferite si aici intervine diferentierea si liberul arbitru: unii vor alege sa caute o nisa, o trecatoare prin el, altii vor alege sa il escaladeze, altii se vor teme si vor ramane sa il contemple si vor incerca sa se convinga ca ei nu pot trece de acel zid, iar altii pur si simplu vor realiza ca pot trece prin el si vor invata sa faca asta. Metodele alese vor face sa ne dam seama cum suntem noi de fapt si pentru ce ne aflam aici, in aceasta viata, caci unii au venit sa fie luptatori, altii sa fie spirituali, iar altii doar sa invete lectii de viata, una din ele fiind aceea ca "trebuie sa iti doresti cu adevarat, ca sa reusesti".
Sa meditam cu intelegere si blandete la vremurile pe care le traim si sa renuntam la ego-ul care ne face sa ne credem "zmei" si "zei", caci nu suntem decat niste spirite venite sa invatam lectii si mail ales sa invatam sa iubim oamenii, vietatile si planeta si mai ales natura. Astfel vom reusi sa gasim adevarul si lumina si apoi sa intelegem si sa dobandim armonia si prosperitatea.
Dumnezeu sa ne binecuvanteze si Ingerii Lui sa ne calauzeasca pe drumul nostru!
Cu toata iubirea,
Sfatuitoarea
Din acest punct de vedere, viitorul este mai aproape decât ne închipuim. “Efectele schimbării climatice le simţim deja”, susţine Roxana Bojariu, climatolog român, într-un interviu pentru