Mancam ce vor hotii. Mafia pieţelor fură 4 mld euro anual de la stat. Ce rol joacă politicienii în această reţea

Circa 75% la sută dintre legumele şi fructele pe care le mâncăm vin în ţară “la negru” sau cu facturi false, aduse de proprietarii unor mari reţele en-gros, care se îmbogăţesc furând de la stat câte 3-4 miliarde de euro pe an.

În tot acest circuit, un rol important îl au şi politicienii din România. Informaţia a fost dezvăluită în ediţia de duminică seara a emisiunii În premieră, de la Antena 3.

Vămile României sunt ca frontierele unui stat fără stăpân. Intră cine vrea dacă mituieşte pe cine trebuie. Cei care controlează piaţa de legume şi fructe ajung să-i falimenteze pe producătorii români şi să fure ţării până la patru miliarde de euro anual.

Legumele sunt aduse din afară la un preţ scăzut şi cu acte dubioase sau chiar fără. În piaţă însă, marfa ajunge cu documente şi e vândută de persoane care pretind a fi producători, ca să beneficieze de scutiri de TVA. Astfel, îşi permit să vândă mult mai ieftin, silindu-i pe producătorii adevăraţi să coboare preţurile până la ruină.

Reporterii emisiunii “În premieră” au fost la unul dintre cele mai mari en-gros-uri din Italia şi au descoperit că hoţii noştri sunt mână-n mână cu hoţii lor.

sursa: antena3.ro

Sursa: gandeste.org

Cum eliminăm pesticidele din fructe şi legume cu ajutorul oţetului

Howard Garrett, cunoscut şi ca Doctorul Mizeriei, a adunat o serie de utilizări ale oţetului, inclusiv reţete atât pentru uz intern cât şi pentru folosirea lui în grădina ta organică, relatează Wakeup-world.com

“Oţetul este o unealtă organică minunată care a fost descoperită din greşeală în urmă cu 10.000 de ani atunci când vinul a fost lăsat în mod accidental prea mult la fermentat şi s-a acrit”, scrie Garrett.

“Oţetul poate fi făcut din multe produse, inclusiv bere, mere, sfeclă, porumb, fructe, cereale, miere, malţ, sirop de arţar, pepene, cartofi, orez şi alte alimente care conţin zahăr.

Zahărul natural din aceste produse alimentare sunt fermentate în alcool, care apoi este fermentat până când devine oţet”.

Eticheta produsului va identifica ingredientele de bază, ca de exemplu “oţet de cidru de mere” sau “oţet de vin”. Oţetul de malţ este realizat din fermentarea malţului de orz sau a altor boabe de cereale. Oţetul de zahăr este făcut din zahăr, sirop sau melasă.

Oţetul distilat sau alb este făcut din ferentarea alcoolului distilat. Oţetul distilat alb este realizat din alcool pur care este fermentat prin adăugarea de zahăr şi a unei bacterii vii. Oţetul care este făcut dintr-un derivat petrolier, 99% acid acetic, nu este acceptat într-un program organic”.

Numele de “oţet” vine din cuvintele franceze pentru “vin acru”. Însă, este important de ştiut că nu toate tipurile de oţet sunt create în mod egal.

Unele tipuri de oţet pot aduce beneficii atunci când sunt utilizate intern, iar altele ar trebui folosite doar pentru sarcini precum curăţare sau în scopuri de horticultură, în timp ce unele sunt bine de evitat în totalitate.

Oţetul alb -  Un foarte bun produs de curaţare non-toxic şi un ingredient de ierbicid

Oţetul alb distilat este tipul de oţet pe care vrei să îl foloseşti pentru curăţare şi spălare. Oţetul în combinaţie cu apa este un produs excelent pentru curăţarea geamurilor, iar în combinaţie cu peroxidul de hidrogen funcţionează foarte bine ca un dezinfectant.

Potrivit lui Garrett: “Stropirea cu oţet alb peste bicarbonat de sodiu este minunat pentru curăţarea chiuvetelor, a căzilor, gresiei şi a altor suprafeţe. Pentru curăţare, oţetul poate fi diluat cu apă până la 50-50.

Pentru ierbicid, acesta ar trebui folosit la capacitate maximă. În toate cazurile, produsele care trebuiesc cumpărate în această categorie sunt cele realizate din distilarea alcoolului de cereale. Pentru puritani, există oţetul alb organic realizat din porumb”.

Evită oţetul 20%

Garrett avertizează împotriva utilizării oţetului 20%, care este făcut din acid acetic glacial în proporţie de 99%, ceea ce înseamnă că este mult mai puternic decât ai avea vreodată nevoie, pe lângă faptul că este şi foarte scump.

Poate şi mai important, acest tip de oţet este de fapt un derivat petrolier, care este periculos pentru inhalare şi poate fi dăunător pentru ochi şi piele.

“Un ultim avertisment este acela că o parte din cele 10 procente de produse de oţet care sunt vândute grădinarilor organic naive sunt aceleaşi 20% de produse false care sunt diluate cu apă. Oţetul de calitate ar trebui să aibă scris pe etichetă că este făcut din alcool de cereale distilat sau un alt limbaj care să indice produsele naturale din distilare”, avertizează Garrett.

Oţetul din cidru de mere – benefic pentru sănătate

Oţeturile din cidru, care sunt făcute din fructe fermentate, cum ar fi merele, au o valoare redusă de curăţători sau ierbicide.

În schimb, acestea sunt tipurile de oţet asociate cu un număr mare de beneficii pentru sănătate atunci când este consumat intern. Există două categorii de bază de oţet de cidru:

- Oţetul din cidru de mere obişnuit

- Oţetul din cidru de mere organic cu “mama” inclusă

Atunci când achiziţionaţi un oţet de mere, o să vreţi să evitaţi produsele care sunt “extrem de curate” pe care le vedem pe rafturile magazinelor. În schimb, vă doriţi un oţet de mere organic, nefiltrat, neprocesat, care este tulbure şi maro.

Atunci când vă uitaţi prin el, o să observaţi o substanţă plutitoare, asemănătoare pânzei de păianjen. Aceasta este cunoscută şi cu numele de “mamă”, şi este un indicator că oţetul este de bună calitate.

Deşi pare suspicios la început, în acest caz, ceea ce vă doriţi este substanţa tulbure şi maronie. La fel ca şi în cazul celorlalte alimente, cu cât este mai procesat, cu atât mai puţine proprietăţi nutritive are, iar acest lucru este valabil şi pentru oţetul de mere.

În mod surprinzător, în timp ce oţetul de mere a fost premiat pentru beneficiile pe care le are pentru sănătate, puţine cercetări s-au realizat pentru a evalua acţiunile sale terapeutice. Totuşi, lipsa studiilor ştiinţifice este o problemă des întâlnită în cazul multor terapii alternative şi naturale.

Poate cel mai studiat şi mai promiţător beneficiu al oţetului de mere se află în zonadiabetului de tip 2. Mai multe studii au descoperit că oţetul poate ajuta la reducerea nivelului de glucoză din sânge.

În 2004, un studiu a descoperit că un consum moderat de oţet înaintea fiecărei mese creşte în mod semnificativ sensibilitatea la insulină şi reduce în mod dramatic creşterile bruşte de glucoză şi insulină care se produc după masă. Studiul a presupus analiza a 29 de persoane, împărţite în trei grupuri:

1. O treime din participanţi au fost diagnosticaţi cu diabet de tip 2.

2. O treime din participanţi au semne prediabetice.

3. O treime din participanţi erau sănătoşi.

Rezultatele au fost destul de semnificative:

- Toate cele trei grupuri au avut rezultate ale nivelului de glucoză din sânge mult mai bune după ce au consumat oţet, decât atunci când au folosit placebo.

- Persoanele cu simptome prediabetice au beneficiat cel mai mult de proprietăţile oţetului, concentraţiile lor de glucoză reducându-se aproape la jumătate.

- Persoanele cu diabet şi-au îmbunătăţit nivelul de glucoză din sânge cu aproximativ 25% cu ajutorul oţetului.

- După ce au băut oţet, persoanele cu simptome prediabetice au avut un nivel al glucozei în sânge mai redus decât cel al participanţilor sănătoşi.

Un studiu ulterior orientat înspre testarea efectelor de lungă durată ale oţetului a generat un efect secundar neaşteptat, dar plăcut: o pierdere în greutate moderată. În cadrul acestui studiu, participanţii care luau două linguriţe de oţet înainte de două mese pe zi, slăbeau în medie până la un kilogram pe o perioadă de patru săptămâni, iar alţii slăbeau şi până la 2 kilograme în decursul la o lună de zile.

În 2007, un alt studiu citat de WebMd, care a inclus analiza a 11 persoane ce sufereau de diabet tip 2, a descoperit că două linguriţe de oţet de mere consumate înainte de culcare diminuau nivelul glucozei de dimineaţă cu până la 4%-6%.

Deşi cercetarea actuală pare favorabilă, sunt necesare mai multe studii pentru a confirma raza de extindere a beneficiilor oţetului în ceea ce priveşte stabilizarea insulinei.

Alte “remedii” ale oţetului din cidru de mere

Deşi acest articol şi mulţi alţii militează pentru beneficiile utilizării în scop terapeutic al oţetului, unii cred cu tărie că aceasta este o abordare inferioară. Din perspectiva lui Garrett, ar fi mult mai bine să se utilizeze cantităţi mari de alimente fermentate pentru a obţine aceste tipuri de acid deoarece astfel ajutăm şi la recolonizarea intestinului cu bacterii benefice.

Totuşi oţetul este uşor şi mai ales sigur de folosit, aşa că poţi începe prin utilizarea acestuia. Însă, Garrett este de mult timp un susţinător al utilizării oţetului în mai multe scopuri.

“Oţetul din cidru de mere poate vindeca mai multe afecţiuni decât orice alt remediu naturist”. Oţetul funcţionează cel puţin ca un remediu pentru alergii (inclusiv alergiile la animale, alimente sau la mediul înconjurător), infecţii sinusoidale, acnee, colesterol mare, gripă, oboseală cronică, candida, reflux acid, gât dureros, dermatită, artrită, gută şi lista poate continua.

De asemenea, oţetul aduce o culoarea rozie în obraji şi poate vindeca pielea aspra scuamoasă. Oţetul de mere este minunat şi pentru animale, inclusiv pentru câini, pisici şi cai, deoarece le ajută în ceea ce privesc afecţiunile de artrită, alungă puricii şi muştele şi oferă o strălucire frumoasă blanei lor”.

Ca un exemplu, Garrett a împărtăşit următoarea reţetă care poate ajuta la vindecarea unui gât dureros: “Folosiţi 3 linguriţe de oţet de mere, 3 linguriţe de suc de lămâie, 2 linguriţe de miere şi 450 de mililitri de apă, apoi încălziţi acest amestec şi beţi fierbinte. Pentru o putere mai mare puteţi adăuga suc de ghimbir”.

Ce poate reprezenta un beneficiu de sănătate al oţetului din cidru de mere?

Mulţi dintre cei care militează pentru beneficiile de sănătate ale oţetului de mere susţin că proprietăţile sale de vindecare vin din abundenţa de nutrienţi care rămâne după ce merele sunt fermentate.

Totuşi, o analiză nutriţională standard a oţetului de mere a descoperit că este o sursă suprinzător de săracă de nutrienţi. De exemplu, cel un singur miligram de calciu descoperit într-o linguriţă de oţet de mere nici măcar nu se apropie de necesarul zilnic al unui adult de 1.000 de miligrame.

De asemenea, s-a vehiculat faptul că acea fibră solubilă din oţet, în forma pectinei, se leagă de colesterol şi ajută la transportarea sa în exteriorul organismului, şi astfel se îmbunătăţeşte profilul lipidic. Totuşi, oţetul din cidru de mere nu măsoară nici o măsură de pectină sau de altă fibră. Magia sa nu poate fi dovedită nici în ceea ce priveşte conţinutul de vitamine.

Potrivit Departamentului de Agricultură a SUA, oţetul de cidru de mere nu are nici o cantitate de vitamina A, vitamina B6, vitamina C, vitamina E, tiamină, riboflavin, niacină, acid pantotenic, beta-carotenă, sau acid folic, şi în egală măsură duce lipsă şi de aminoacizi, licopen sau alte elemente nutriţionale.

Totuşi, în ciuda faptului că este lipsită de mulţi nutrienţi tradiţionali valoroşi, dovezi ale beneficiilor pentru sănătate ale oţetului de mere au existat de sute, dacă nu de mii de ani. Aşadar, ce poate explica acest elixir benefic misterios?

Poate fi parţial legat de faptul că oţetul este un acid diluat, în special acid acetic, care ajută la normalizarea pH-ului organismului. Acest lucru cel mai probabilîmbunătăţeşte nutriţia, prin optimizarea florei intestinale şi ajută la eradicarea bacteriilor patogenice sau care cauzează boli, şi serveşte ca un accelerator pentru bacteriile benefice care în mod normal prosperă în medii mult mai acide.

Acesta este şi unul din motivele pentru care un consum de alimente fermentate este atât de important.

Utilizarea oţetului în horticultură

Oţetul poate fi folosit şi pentru controlul plantelor din grădină. Potrivit lui Garrett: “Pentru a menţine plantele sănătoase ar trebui evitate produse precum sarea, ierbicide toxice şi înălbitor, deoarece acestea contaminează solul pe termen lung.

De asemenea, acestea se pot infiltra în fluxul de apă. Pentru a aborda problema buruienilor din timp, instalaţi grădina într-un strat gros de 15-20 de centimetri, după ce spaţiul s-a curăţat de iarbă şi alte buruieni.

Apoi, în decursul timpului, orice altă buruiană care apare poate fi eliminată cu un amestec de oţet de murături cu 56 de grame de ulei de portocale şi o linguriţă de săpun lichid, sau puteţi folosi un ierbicid organic comercial. Oţetul poate fi folosit şi pentru eliminarea buruienilor dintre pavelele drumurilor.

Cea mai bună alegere pentru un ierbicid este oţetul alb de 10% făcut din alcool de cereale. Evitaţi produsele care sunt realizate 99% din acid acetic glacial. Acest material este un derivat petrolier. Oţeturile naturale cum ar fi cele făcute din mere fermentate au o valoare redusă de ierbicid

Alte utilizări ale oţetului

În ultimul rând, dar nu cel din urmă, oţetul poate fi folosit pentru a îndepărta anumite bacterii şi pesticide de pe produsele proaspete. Desigur, nu ai nevoie de oţet din cidru de mere pentru acest lucru, orice oţet alb îşi va face treaba. Specialiştii recomandă o soluţie de 10% oţet şi 90% apă pentru o baie în care înmuiaţi rapid produsele.

Aşezaţi legumele sau fructele în soluţie, amestecaţi-le şi apoi stoarceţi-le. Nu folosiţi acest proces pe fructe fragile, cum ar fi afinele sau fructele de pădure, din moment ce acestea pot fi deteriorate pe parcurs sau pot absoarbe prea mult oţet în suprafaţa lor poroasă.

Oţetul din cidru de mere a fost mult timp folosit ca un produs natural de îngrijire a părului. Aciditatea sa este apropiată de cea a părului uman, este un balsam şi un agent de curăţare foarte bun, precum şi un ucigaş de germeni eficient.

Puteţi găsi online numeroase reţete pentru a vă realiza un produs de îngrijire a părului cu ajutorul oţetului.

Deşi este necesară o cercetare viitoare pentru a investiga potenţialul maxim de vindecare al oţetului, acesta poate fi folositor într-o varietate de moduri, pentru o mulţime de scopuri.

Este în mod clar o “unealtă multi-funcţională pe care trebuie să o avem permanent în casă”.

Foto: Pinterest.com

Sursa: www.financiarul.ro

mancMâncăm mere otrăvite ... susţin specialiştii care au analizat compoziţia chimică a mai multor vegetale

Basmul Albei ca Zăpada, frumoasa prinţesă care cade într-un somn adânc după ce muşcă dintr-un măr otrăvit, nu mai e un simplu basm. Merele, cele mai populare fructe, se regăsesc, conform unui studiu recent, în fruntea listei de vegetale pline de pesticide. Cartofii, salata verde, spanacul, strugurii şi nectarinele sunt şi ele pe listă, aşa că e puţin probabil ca atunci când faci piaţa în sacoşa ta de cumpărături să nu se regăsească vreun fruct sau vreo legumă contaminată.

Organizaţia non-guvernamentală Environmental Working Group, din SUA, a dat publicităţii zilele trecute un clasament al vegetalelor care conţin cele mai multe pesticide, dar şi un tabel al celor ce conţin cele mai puţine substanţe periculoase. În primul, cel al fructelor şi legumelor ce “mustesc” de otrăvuri, se află, în ordine, merele, ţelina, ardeiul gras, piersicile, căpşunele, nectarinele, strugurii, spanacul, salata verde, castraveţii, afinele şi cartofii.

Dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) din Bucureşti, a confirmat că acestea sunt cele mai tratate vegetale şi, prin urmare, cele mai periculoase pentru organismul uman. “Cele mai nocive fructe sunt cele tratate de mai multe ori pe an, cum sunt, de pildă, merele sau piersicile, care suferă cel puţin 20 de tratamente cu pesticide în 12 luni. Totodată, verdeţurile precum spanacul sau salata verde sunt pline de substanţe nocive, pentru că frunzele acestora reţin foarte multe pesticide. La fel de periculoase sunt şi rădăcinoasele, cum e ţelina, care se dezvoltă în pământ şi reţine multe reziduuri din pesticide, dar şi nitraţi. Cât despre afine, castraveţi, struguri sau cartofi, acestea sunt vegetale perisabile, care nu prea rezistă la boli şi la dăunători, aşa că sunt şi ele tratate cu multe substanţe”, ne-a explicat dr. Mencinicopschi.

La polul opus se află 14 fructe şi legume sărace în pesticide: ceapa, ananasul, avocado, varza, mazărea, sparanghelul, mango, vinetele, kiwi, pepenele galben şi cel roşu, grepfrutul, ciupercile şi cartofii dulci. “Aceste vegetale sunt mult mai rezistente prin construcţie şi pot lupta foarte bine cu bolile şi dăunătorii şi de aceea producătorii folosesc mai puţine substanţe periculoase în tratarea lor”, ne-a explicat Gheorghe Mencinicopschi.

Ce sunt pesticidele

“Pesticidele sunt substanţe chimice de sinteză folosite în lupta cu bolile şi cu dăunătorii care afectează recoltele. Producătorii le folosesc pentru a se feri de pagube. Din păcate însă, din neglijenţă, aceste substanţe sunt utilizate necorespunzător în toată lumea, în sensul că nu se respectă normele şi limitele sau concentraţiile recomandate”, spune dr. Mencinicopschi.

Iată cum ne afectează sănătatea

Potrivit dr. Mencinicopschi, pesticidele sunt perturbatori hormonali şi pot duce la infertilitate (mai ales masculină), la obezitate, la declanşarea timpurie a pubertăţii la fete, la toxicitate hepatică, blocaj renal ori afecţiuni ale tiroidei, dar şi la boli extrem de grave, cum sunt cancerele hormonodependente. Cele mai frecvente cancere provocate de pesticide sunt cel de sân şi cel de testicule.

Nu se pot înlătura prin spălare ori prin preparare termică

Din păcate, pesticidele nu pot fi “omorâte” prin prepararea termică a fructelor şi legumelor. “Pesticidele sunt atât de rezistente, încât rămân în pământul unde s-au folosit chiar şi 150 de ani. Nu se elimină prin fierbere sau prin altă modalitate de preparare termică, nici prin spălarea ori curăţarea vegetalelor. Asta nu înseamnă însă că nu trebuie să spălăm fructele şi legumele înainte să le consumăm”, ne-a mai spus specialistul.

Nici nu mai ştii ce să cumperi... Marfa românească, mai toxică decât cea din import?

Până mai ieri, aveam siguranţa că dacă luăm fructe şi legume de la ţărani vom fi feriţi de pesticide. Dr. Mencinicopschi trage însă un semnal de alarmă: mulţi dintre producătorii autohtoni nu ştiu ce cantitate de pesticide trebuie să folosească şi “scaldă” culturile în otrăvuri!

“Multe studii au arătat că legumele şi fructele autohtone au o concentraţie mai mare de pesticide decât cele din import. Se întâmplă asta pentru că mulţi ţărani nu ştiu să folosească aceste substanţe. În plus, noi nici nu prea avem ingineri care să se priceapă în acest domeniu. Sfatul meu e să vă cultivaţi singuri fructele şi legumele, dacă aveţi această posibilitate, iar dacă nu, să cumpăraţi numai produse importate din Uniunea Europeană, nu din afara ei. În spaţiul comunitar, legislaţia este mai riguroasă şi se respectă într-o oarecare măsură concentraţiile de pesticide, sunt mult mai controlate decât în alte ţări”, susţine specialistul.

În afară de România, iată ce ţări mai sunt în Uniunea Europeană: Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Spania, Polonia, Olanda, Grecia, Portugalia, Belgia, Cehia, Ungaria, Suedia, Austria, Bulgaria, Danemarca, Slovacia, Finlanda, Irlanda, Lituania, Letonia, Estonia, Slovenia, Cipru, Luxemburg, Malta.

Cele mai nocive

• Mere
• Ţelină
• Ardei gras
• Piersici
• Căpşune
• Nectarine
• Struguri
• Spanac
• Salată verde
• Castraveţi
• Afine
• Cartofi

Cele mai puţin nocive

• Ceapă
• Ananas
• Avocado
• Varză
• Mazăre
• Sparanghel
• Mango
• Vinete
• Kiwi
• Pepene galben
• Cartofi dulci
• Grepfrut
• Pepene roşu
• Ciuperci

Sursa: Libertatea.ro  

8 secrete dezvăluite de un expert în nutriţie despre fructe şi legume

Câte fructe şi legume e bine să consumăm zilnic? Când este cel mai bun moment pentru a le consuma? Află de la specialistul în nutriţie Şerban Damian care sunt secretele unei alimentaţii sănătoase!

1. Ce cantitate de fructe şi legume este recomandată spre consum în fiecare zi?

Medicul Şeban Damian: Pentru a respecta o alimentaţie echilibrată, trebuie consumată zilnic o cantitate de minim 400 de grame de fructe şi legume. 

2. Care sunt beneficiile consumului regulat de fructe şi legume?

Medicul Şeban Damian: Minim 5 porţii de fructe şi legume consumate zilnic oferă organismului o cantitate corespunzătoare de nutrienţi pentru prevenirea bolilor grave şi a carenţelor nutriţionale. Organismul uman nu înmagazinează vitaminele hidrosolubile, iar cele 5 porţii asigură minimul necesar de vitamine. În plus, o alimentaţie bogată în fructe şi legume are capacitatea de a prelungi speranţa de viaţă prin reducerea riscului instalării unor boli grave precum diverse forme de cancer sau boli cardiovasculare. În general, fructele şi legumele au o valoare calorică redusă. De aceea, creşterea consumului de fructe şi legume, în detrimentul alimentelor bogate în grăsimi şi cu adaos de zahăr, ajută la menţinerea greutăţii optime şi previne apariţia obezităţii. Aşadar, ne putem menţine starea de sănătate având un regim alimentar echilibrat, ceea ce include consumul regulat de fructe şi legume.

3. Cum poţi să păcăleşti copiii să consume mai multe legume?  Trucuri utile pentru mame

Medicul Şeban Damian: Părinţii ar trebui să acţioneze pe două planuri: să le explice copiilor cu argumente simple, dar pertinente de ce este bine să mâncăm zilnic fructe şi legume, iar pe de altă parte să le dea un exemplu personal, consumând chiar ei cele 5 porţii de fructe şi legume. Evident, părinţii trebuie să aibă permanent grijă ca în casă să existe fructe şi legume proaspete. De asemenea, ar trebui să verifice meniul care li se serveşte copiilor la grădiniţă sau la cantina şcolii. Mamele le mai pot arăta copiilor că legumele pot fi distractive. La micul dejun, pot servi un crocodil făcut dintr-un castravete sau o bărcuţă dintr-o felie de ardei, cu pânza din caşcaval. 

4. Când este cel mai bine să consumăm fructele: dimineaţa pe stomacul gol, înainte sau după mese?

Medicul Şeban Damian: Cel mai bun moment pentru a consuma fructe este între mese, sub formă de gustări. În felul acesta ne aducem în organism un aport optim de carbohidrati şi fibre, dar şi apă, ca să nu mai vorbim de minerale şi vitamine. Dacă vom consuma 2-4 fructe la gustările dintre mese, ne vom asigura fără probleme aportul zilnic necesar de fructe.

5. Care sunt fructele şi legumele cele mai bogate în vitamina C?

Medicul Şeban Damian: Legumele şi fructele cele mai bogate în vitamina C sunt frunzele de pătrunjel, citricele, merele, ardeiul roşu, napii, broccoli şi coacăzele negre.

6. Dacă un copil are carenţe de fier, ce legume şi fructe trebuie să includă mama în dieta lui?

Medicul Şeban Damian: Carenţa de fier observată la analizele de laborator trebuie analizată împreună cu medicul de familie, pentru că în unele situaţii modificarea regimului alimentar poate să nu fie suficientă. Legumele şi fructele nu sunt surse foarte bogate de fier, spre deosebire de alimentele de origine animală. Totuşi, câteva fructe şi legume au un conţinut mai mare de fier – fasolea boabe, soia, frunzele de spanac, stafidele şi prunele.

7. Cum trebuie combătută lipsa de calciu? Care sunt cele mai bune surse vegetale de calciu?

Medicul Şeban Damian: Alimentele de origine vegetală pot fi surse bune de calciu, contribuind la un aport optim de calciu. Sucul de portocale este o sursă bună de calciu – un pahar de suc proaspăt aduce până la 25% din necesarul zilnic. Laptele de soia este de asemenea o sursă de avut în vedere. Se recomandă să se consume şi broccoli, varză, spanac şi păstăi verzi, pentru că şi acestea conţin calciu.

8. Numiţi un fruct şi o legumă, care datorită bogăţiei de nutrienţi, nu trebuie să lipsească din meniul zilnic.

Medicul Şeban Damian: Este greu de ales un singur fruct şi o singură legumă, pentru că fiecare are un spectru unic de nutrienţi, care îl face extrem de valoros pentru organism. Dar totuşi, alegerea mea ar fi mărul şi roşia.

Sursa: www.eva.ro

Alimentaţie sănătoasă. Fructe şi legume recomandate vara

Pe perioada verii puteti alege dintr-o diversitate de fructe si legume, care mai de care mai atragatoare.

Specialistii recomanda sa va bucurati din plin de nutrientii si avantajele oferite de acestea pentru sanatate.

Iata mai jos, prezentate principalele beneficii ale fructelor si legumelor pe care le gasiti proaspete in comert, in anotimpul calduros.

Pepene verde

Sus

Experimentati una dintre placerile specifice sezonului estival: luati o muscatura mare dintr-o felie de pepene verde si savurati-o. Parfumat, dulce, pepenele rosu este reconfortant si usor.

Aceasta contine per portie mai mult licopen, care lupta impotriva cancerului, decat tomatele: aproximativ 40%. Licopenul prezent in pepenele verde este usor de absorbit, fara sa necesite tratare la temperaturi inalte, spre deosebire de cel din tomate si, este relativ stabil atunci cand fructele sunt depozitate si refrigerate.

Pepenele verde este o sursa bogata de vitaminele A si C, contine vitamina B6, beta-caroten, tiamina si potasiu. Pepenele pe care il cumparati trebuie sa fie tare si simetric, sa nu aiba taieturi sau urme de lovituri. Acesta ar trebui sa fie greu pentru dimensiunea sa si sa aiba pete galbene pe partea in care a stat pe pamant.

Este recomandat ca inainte de a fi servit, coaja pepenelelui verde sa fie spalata si uscata. Pepenele verde va fi pastrat la temperatura camerei. Daca a fost tinut la temperaturi scazute in supermarket, se va face acest lucru si la domiciliu.

Pere

Sus

Perele nu sunt la fel de gustoase ca merele, dar contin mai multe fibre decat acestea din urma, un nivel comparabil de vitamina C, putine calorii si carbohidrati. Cand alegeti perele dintr-un magazin de fructe, asigurati-va ca acestea au un parfum placut si consistenta moale.

Ananas si mango

Sus

Ananasul este o fructa specifica sezonului calduros, are o textura densa, este bogat in vitamine, enzime si antioxidanti. Ananasul are efect antiinflamator, protejeaza impotriva cancerului de colon, degenerescenta maculara si artrita.

Mango este un fruct care are efect racoros, in mod natural, asupra organismului, cu un continut important de vitamina A, C si betacaroten, ce poate ajuta la prevenirea cancerului si sustine sanatatea pielii.

Piersici

Sus

In timpul verii, pietele sunt pline cu piersici proaspete. Bucati din acestea pot fi amestecate cu iaurt sau cereale la micul dejun, pot fi adaugate in compozitia unei placinte sau tarte, pot face parte din compozitia felurilor principale de mancare ori pot fi consumate simple, chiar daca zeama acestora se va scurge pe buzele dumneavoastra.

Cu exceptia aromei uimitoare, piersicile sunt bogate in vitamina A, C si potasiu, sunt o sursa importanta de antioxidanti, betacaroten (cel care le ofera culoarea galbena) si de flavonoide, care poate ajuta la incetinirea procesului imbatranirii, reducand riscul aparitiei anumitor tipuri de cancer si boli cardiovasculare.

In plus, fiecare piersica are doar 60 de calorii si este bogata in fibre. Alegeti piersicile parfumate si evitati-le pe cele foarte moi. Culoarea rosie nu inseamna neaparat ca piersica este foarte coapta, aceasta fiind specifica doar anumitor soiuri. Evitati piersicile verzi sau foarte tari. Daca piersicile mai au nevoie sa se coaca, dupa ce le-ati achizitionat, asezati-le intr-un singur strat pe bufet si lasati-le o zi sau doua la temperatura camerei. Odata coapte, le puteti introduce in frigider unde isi vor pastra prospetimea aproximativ o saptamana.

Ciresele

Sus

Fie ca le preferati dulci sau acre, cu siguranta ciresele proaspete se numara printre fructele dumneavoastra preferate. Ciresele dulci sau amare se gasesc mai ales in stare proaspata, in timp ce visinele pot fi gasite si in stare congelata, conservata sau uscata in supermarketuri.

Ciresele au un nivel ridicat de antioxidanti: antocianide care sprijina activitatea antioxidantilor si quercetina care ajuta la reglarea tensiunii arteriale. Acesta sunt si o sursa buna de fibre, potasiu, vitaminele A si C. Visinele sau ciresele amare pot fi folosite pentru compoturi, dulceturi sau placinte.

Alegeti ciresele carnoase, ferme si stralucitoare, care nu sunt lovite sau moi. Apoi depozitati-le proaspete in frigider, cat mai rapid dupa cumparare.

Caise

Sus

Cand sunt foarte coapte, caisele au o aroma incomparabila. Acestea sunt moi, usor de digerat, intrucat fibrele lor insolubile sunt partial transformate in pectina, o fibra solubila pe care intestinul o agreaza.

Acest fruct, fie fiert sau proaspat, ofera organismului cantitati substantiale de vitamina A sau betacaroten (intre 1000 si 1500 ug/100g). In organism, acest antioxidant pretios este convertit in vitamina A, cea care ajuta la mentinerea sanatatii pielii, a vederii pe timp de noapte si sprijina capacitatea naturala de aparare a organismului. Nu ratati consumul de caise, pe timp de vara!

Zmeura

Sus

Suculenta, dulce si racoroasa, zmeura delicioasa poate fi introdusa in dieta zilnica, atat proaspata, cat si in compozitia a diferite deserturi. Zmeura este bogata in fibre, dintre care unele sunt solubile - sub forma de pectina care ajuta la scaderea colesterolului, fiind o sursa excelenta de vitamina C. Culoarea rosie a zmeurei este oferita de nivelul crescut de antociani (antioxidanti).

Consumati fuctele viu colorate, cu aspect carnos, intrucat zmeura nu va continua sa se mai coaca odata ce a fost culeasa. Nu cumparati fructe de padure care au fost culese prea devreme, intrucat gustul acestora va fi acru. Ca si toate fructele de padure, zmeura va mucegai usor, fiind fragila si perisabila. Poate fi pastrata in frigider si se va utiliza in termen de maxim 2 zile. Pentru a spala zmeura, pulverizati usor peste ea apa (jetul de apa de la robinet o poate zdrobi).

Mure

Sus

Murele sunt fructe zemoase, care au forma unei grupari de boabe mici, care cresc in tufe sau vita de vie, cataratoare. Consumul de mure ofera organismului multiple beneficii nutritive.

Gratie lor, organismul poate lupta impotriva infectiilor si bolilor. Murele sunt, de obicei, folosite sub forma de topping pentru inghetate, iaurturi, deserturi, fac parte din compozitia sucurilor de fructe si a gemurilor tartinabile, dar pot fi mancate si proaspete.

Porumb

Sus

Chiar daca este disponibil in comert tot timpul anului, porumbul trebuie consumat mai ales proaspat, vara. Puteti sa va bucurati de el, indiferent ca va fi fiert sau copt. Desi poate fi considerat o leguma, porumbul face parte din categoria cerealelor. Ca si alte cereale integrale, este bogat in carbohidrati complecsi.

Porumbul contine proteine si fibre, potasiu si vitamina C, dar si o varietate de minerale. Cumparati stiuletele de porumb acoperit cu frunze, care protejeaza boabele de aerul uscat si care ofera informatii importante legate de prospetimea acestuia. Daca porumbul are frunzele verzi si umede, este proaspat. Matasea din varful stiuletelui trebuie sa fie maro inchis (in caz contrar este un indiciu ca porumbul a fost cules prea devreme).

Consumati porumbul imediat dupa ce l-ati curatat de frunze, pentru a nu se usca si nu-l pastrati la caldura excesiva. Dintr-un stiulete de porumb mediu poate rezulta aproximativ 1/2 cana de boabe proaspete. Cu cat mancati porumbul mai devreme, cu atat va fi mai dulce, intrucat zaharul pe care il contine se va converti in amidon imediat ce este cules. Daca nu il veti consuma rapid, pastrati-l la frigider, acoperit de propriile frunze, intr-o punga de plastic si fierbeti-l in maxim 2 zile.

Avocado si vinete

Sus

Fructele de avocado au un continut ridicat de grasimi bune pentru organism si sunt o sursa importanta de potasiu, vitaminele C, B6, acid folic, tiamina, niacina si magneziu. Acesta ajuta la absorbtia carotenoizilor sanatosi.

Desi se poate crede ca vinetele ar avea doar culoarea violeta, acestea au o varietate de culori, de la alb-transparent la verde. Vinetele au un nivel ridicat de fitonutrienti si fibre.

Castraveti

Sus

Doar gandul la castraveti, ofera o senzatie de prospetime si racoare. Acestia contin 95% apa: o ceasca cu felii de castravete potoleste setea in aceeasi proportie ca si un pahar de apa. Exista diverse soiuri de castraveti. Leguma poate furniza oricui o consuma, cantitati reduse de fibre, minerale si vitamine.

Indiferent de tipul de castravete pe care il alegeti, asigurati-va ca acesta este ferm si greu, pentru dimensiunea lui. Evitati castravetii care au pete galbene sau care sunt moi, uscati la capete (semne de depozitare necorescpunzatoare). Pastrati castravetii intr-o punga de plastic ventilata, in lada de la frigider.

Fasole verde

Sus

Vara este sezonul fasolei de culoare verde, momentul oportun pentru a va bucura de prospetimea acestei legume, de a aprecia aroma sa reala. Aceasta poate fi preparata mai repede decat va imaginati, intrucat fierbe rapid. Puteti sa o puneti pur si simplu la abur si sa adaugati peste ea putina crema de smantana, iar in acest fel puteti sa va bucurati de toti nutrientii ei:

• calorii reduse - 24 kcal la 100 g
• fibre moi usor de digerat
• fitoconstituenti care protejeaza celulele, cum ar fi flavonoidele, saponinele (care reduc riscul dezvoltarii anumitor tipuri de cancer)
• o diversitate de vitamine, in special vitamina C (10 mg) si vitamine din grupul B (B9, acid folic).

Rosii

Sus

Cunoscute sub denumirea de "marul dragostei", tomatele de vara sunt demne de acest nume. Sunt pline de substante nutritive, incarcate cu o aroma deosebita - de ce sa nu le iubiti? O rosie proaspata de dimensiune medie este o sursa excelenta de vitaminele A si C.

Rosiile de sezon contin de doua ori mai multa vitamina C decat cele care sunt disponibile in alte perioade ale anului. Rosiile contin licopen si carotenoide, care ajuta la prevenirea anumitor tipuri de cancer, in special cancerul de prostata.

Rosiile cherry sunt delicioase servite in salate sau in compozitia gustarilor. Rosiile prunisoare au mai putine seminte decat alte soiuri si sunt recomandate pentru prepararea sosurilor si a mancarurilor gatite.

Rosiile pot avea avea diverse forme, dimensiuni si culori. Important este sa cumparati rosii autohtone, carnoase si stralucitoare, cu o aroma placuta. Refrigerarea distruge aroma rosiilor. Pastrati-le impachetate in hartie, la temperatura camerei, departe de lumina soarelui.

Ciuperci si hasma

Sus

Cel mai des intalnite sunt ciupercile porcini si chanterelles. Acestea au un continut scazut de grasimi si de sare si un nivel ridicat de riboflavina, niacina si potasiu. Dintre toate legumele din familia cepei, hasmaua are cea mai mare concentratie de antioxidanti, avand proprietati antibacteriene, antialergice si antiinflamatorii.

Ardeiul

Sus

Ardeiul iute sau gras, verde, galben sau rosu adauga un strop de culoare preparatelor culinare de vara. Gustul acestei legume variaza de la gust usor picant sau foarte iute, la cel racoros, usor dulceag.

Ardeii sunt o sursa excelenta de vitamina C (100 g de ardei iute contine 140 mg de vitamina C). Nivelurile de betacaroten (provitamina A) din ardeiul iute sunt foarte ridicate, ajungand si pana la 1300 ug, fiind putin mai scazute in ardeiul dulce. Amestecul de vitamina C si betacaroten poate fi util pentru prevenirea cataractei, dar si a bolilor sistemului cardiovascular.

Dovlecelul

Sus

Dovleceii se gasesc din abundenta pe parcursul verii. De diverse dimensiuni, acestia sunt utilizati mai ales pentru sosuri si mancare gatita. Dovleceii de dimensiuni mici-medii sunt cel mai des folositi pentru fript sau pot fi consumati sub forma cruda.

Dovlecelul este bogat in amidon si o ceasca din aceasta leguma contine doar 29 calorii. Contine luteina, beta-caroten, zeaxantina - antioxidanti care imbunatatesc vederea, dar si substante nutritive cum ar fi: potasiu, magneziu, mangan, fibre, acid folic, vitaminele A si C.

Alegeti dovleceii luciosi, de culoare vede inchis, cu tulpina umeda, fermi la atingere si grei. Evitati dovleceii loviti, cu taieturi sau zone moi. Ii puteti pastra in frigider timp de 1-2 saptamani.

In cazul in care nu doriti sa ii gatiti prea curand, puteti congela dovleceii pentru mai multe luni. Fie ca ii feliati sau ii lasati intregi, opariti timp de 2 minute dovlecelul, apoi transferati-l in apa rece si puneti-l intr-o punga pentru congelat, in congelator.

Spanac

Sus

Cu putine calorii si bogat in vitamine, spanacul este una dintre cele mai importante alimente nutritive. O ceasca cu frunze de spanac contine mai mult decat doza zilnica recomandata de vitamina K si A, mangan si acid folic si aproximativ 40% din necesarul organismului de magneziu. Este o sursa excelenta, care are in componenta peste 20 de substante nutritive diferite, inclusiv fibre dietetice, calciu si proteine. Si cu toate acestea, o ceasca are doar 40 de calorii.

Sursa: www.sfatulmedicului.ro