FOSILE CARE PUTEAU SCHIMBA PREISTORIA OMENIRII

„Radiatorul” din Curbura Buzăului.

          Într-o străveche aşezare umană descoperită în anul 1979 lângă cătunul Găvane, situat pe raza comunei Bozioru, judeţul Buzău, au fost găsite tuburi ciudate realizate dintr-un material necunoscut, fixate în sol în poziţie verticală sub formă de radiator. Curiozitatea consta, în special, în faptul că „radiatorul” a fost reperat între un strat arheologic având ceramică grosieră şi unelte specifice paleoliticului şi un alt strat, situat la adâncime mai mare, în care existau unelte rudimentare din piatră şi fragmente de ceramică foarte grosieră, nivel ce părea a se încadra în paleoliticul timpuriu. Pe unele fragmente de vase existau impresiuni ale degetelor umane.

          Specialiştii prezenţi la faţa locului nu au observat în sondaj urme ale unor inversări de straturi geologice, fenomen ce ar fi condus la o modificare în timp a stratificării arheologice.

          Pentru clarificarea enigmei, tuburile au fost preluate de laboratoarele unor muzee din ţară, pentru analize chimice. În mod inexplicabil, nici unul dintre laboratoare nu furnizat detalii asupra rezultatelor analizelor. În particular se vehicula ideea că ar fi vorba de chihlimbar fosilizat, iar ceva mai târziu s-a spus că acele tuburi erau realizate dintr-un material imposibil de analizat cu mijloace de laborator actuale (?).

          Cea de a două concluzie la care au ajuns cercetătorii a avut darul să alimenteze presupunerea, lansată de câţiva jurnalişti, că „radiatorul” nu ar fi fost de natură terestră. În susţinerea acestei prezumţii era invocată şi existenţa în subsolul așezării a unui strat de arsură compactă de circa 0,70 metri grosime, prezentând aspectul unei combustii totale aparent rezultată în urma unor temperaturi foarte înalte (foto 1), ce acoperea un nivel de locuire caracterizat prin prezenţa masivă a ceramicii din epoca bronzului (foto 2).

 

foto 1	foto 2

          Pentru ca „radiatorul” să atingă punctul de fierbere, cercetători nonconformişti aruncară paie pe foc atrăgând atenţia asupra faptului că într-o grotă din apropiere existau incizii străvechi care redau destul de convingător o scenă  de „război cosmic”, în care o navetă spaţială atacă Pământul (foto 3). Ceea ce era întrucâtva adevărat.

 

foto 3

          Cum se cerea explicată existența acelor stranii obiecte, săpătorii trecutului omenirii au emis o ipoteză de lucru, căreia i-a dat glas un arheolog academician*. Potrivit opiniei sale, tuburile fosilizate descoperite ar putea fi conducte pentru drenarea apelor freatice din jurul unor stâlpi din lemn, ce susţineau probabil unele construcţii din acea aşezare. Aşezare de tip regal, a precizat academicianul. Conducte din chihlimbar fosilizat şi aşezare tip regal, în paleolitic? - ridicau din sprâncene alţi arheologi.

          În opoziţie cu opiniile savanţilor, profesorul care a descoperit împreună cu elevii săi acea aşezare şi misterioasele tuburi era de altă părere. El susţinea că erau tulpini fosilizate de plante şi că savanţii au scăpat din vedere un lucru esenţial. Că acele fosile existente în sol în poziţia lor naturală, se aflau deasupra unui nivel de locuire străveche, atestată de probe arheologice concludente. Prin urmare, dacă s-ar fi luat în calcul timpul necesar fosilizării acelor plante, ar rezulta o locuire umană în acel perimetru de câteva milioane de ani, ceea ce ar fi fost în măsură să mute centrul de greutate al antropogenezei în perimetrul carpatic.

          În febra disputelor academice pe această temă, nu s-a ţinut cont însă de părerea sa. În scurt timp, tuburile „radiatorului” din Curbura Buzăului au dispărut. Au rămas doar câteva imagini într-un film documentar de televiziune, în care mai pot fi văzute misterioasele artefacte în poziţia lor iniţială şi după ce au fost dislocate din sol. Rămân în suspensie două întrebări: ce erau de fapt acele tuburi şi cine avea interesul ca ele să dispară.

          Se pare că întâmplător sau nu, savanţii au trecut pe lângă o şansă extraordinară în ce priveşte localizarea atropogenezei în spaţiul carpatic.

------------------

          *Autorul nu are dezlegare să menţioneze numele academicianului implicat în acea anchetă arheologică. Fiul distinsului arhelog a urmat profesia tatălui său şi este membru în Comisia Naţională de Arheologie. 

Sursa: jurnalparanormal.ro

O nouă specie de oameni a fost descoperită în China

Rămăşiţele unor fiinţe despre care se crede că ar face parte dintr-o specie de oameni necunoscută până acum au fost dezgropate în sudul Chinei.

Aşa au arătat oamenii din Peştera Căprioara Roşie / FOTO: BBC Online

Oasele care provin de la cel puţin cinci indivizi, datează de acum 11.500 cu până la 14.500 de ani în urmă. Cercetătorii i-au numit oamenii din Peştera Căprioara Roşie, după situl unde au fost descoperiţi, şi au subliniat că vor fi necesare analize suplimentare pentru a se stabili cu siguranţă că rămăşiţele aparţin unei noi specii de oameni, scrie BBC Online.

"La momentul actual, suntem foarte precauţi în ceea ce priveşte clasificarea lor", a declarat Darren Cunroe de la Universitatea New Soth Wales, Australia, co-autor al studiului.

"Unul dintre motive este reprezentat de faptul că în paleoantropologie nu există în prezent o definiţie exactă pentru specia noastră (homo sapiens). E un domeniu extrem de discutabil", a explica Cunroe.

Oasele au fost descoperite cu ceva vreme în urmă, însă abia acum au fost supuse unei analize ştiinţifice riguroase.

Trăsătorile oamenilor din Peştera Căprioara Roşie prezintă deosebiri, dar şi asemănări cu cele ale oamenilor moderni.

Ei aveau cranii rotunde şi tari şi frunţi proeminente. Aveau feţe nu foarte alungite şi nasuri late. Fălcile lor erau împinse în faţă, însă nu aveau bărbiile oamenilor moderni. Molarii lor aveau dimensiuni mari. Tomografiile cu raze X au demonstrat că aveau lobii frontali foarte asemănători cu cei ai oamenilor moderni, însă lobii parietali au o structură arhaică.

Cercetătorii iau în calcul ca indivizii să aparţină unei specii de oameni necunoscute până acum, care a apărut în Asia şi a trăit alături de oamenii moderni până nu demult.

Sursa:  REALITATEA.NET

Arheologic, Romania este centrul geometric al preistoriei civilizatiei europene

Foto (1)

autor: Ralph M. Rowlett

Ralph M. Rowlett este profesor la Facultatea de Antropologie a Universitatii Missouri, Columbia, SUA si participa, de 15 ani, la cercetari pe diverse situri arheologice din Romania

Studiile mele de arheologie neconventionala vizeaza, in special, preistoria europeana, deoarece acest segment al culturii umanitatii prezinta, la ora actuala, cele mai multe necunoscute. Paradoxal, civilizatiile clasice, a Egiptului antic si a Orientului Mijlociu, ba chiar civilizatiile azteca si incasa sunt mai accesibile decat civilizatia Europei preistorice. Totusi este clar ca cea mai mare parte a fundamentelor civilizatiei occidentale isi are obarsia in vechile culturi tribale, iar nu in civilizatiile Antichitatii, desi acestea din urma ne-au lasat mostenire vestigii arheologice impresionante.

La randul lor, studentii mei s-au aratat a fi foarte interesati de civilizatia Europei preistorice, deoarece studiul acesteia poate acoperi un gol in cunoasterea inventarului solutiilor umane legate de modul de a trai. Institutiile din America de Nord fac ca accesul la acest tip de informatii sa fie foarte dificil. De pilda, literatura de specialitate ofera, in engleza si in franceza, o multime de lucrari referitoare la provinciile romane de pe Valea Nilului si din Orientul Mijlociu; in schimb, despre provincii romane precum Iliria, Panonia si Moesia, din regiunea Balcanilor, nu se gaseste mai nimic.

Arheologia romana este in mod special interesanta deoarece contine elemente ce se regasesc in aproape toate partile Europei. Pe teritoriul Romaniei poti afla, prin intermediul arheologiei, informatii despre cea mai mare parte a preistoriei europene. Teritoriul Romaniei, situat in centrul geometric al continentului, a servit deseori drept pod intre Europa de est si cea de vest, intre Europa de nord si cea de sud. Teritoriul Romaniei actuale a fost, inca acum mai bine de 6.000 de ani, unul dintre primele locuri propice pentru expansiunea culturilor indo-europene, intemeiate pe migratii ample, explicabile prin folosirea cailor si a carutelor si care aveau o cultura ceramica bine dezvoltata. De aici, respectivele culturi s-au raspandit inspre Europa de Vest, spre Marea Mediterana, Orientul Mijlociu si Asia de Sud.

Sursa: descopera.ro