Ce se intampla dupa o experienta traumatizanta

Cu totii stim ca atunci cand o situatie devine prea dificila emotional, devenim mai putin sensibili si ne retragem in interior. Daca, de exemplu, vedem la televizor prea multe imagini ale saraciei si mizeriei, trebuie sa ne retragem cumva sentimentele de compasiune fata de acei oameni, pentru a nu cadea noi insine in disperare.

De asemenea stim ca unele disocieri sunt doar temporare. Cand situatia dificila a trecut, suntem capabili sa eliberam sentimentele suprimate. Cu cat situatia dificila dureaza mai mult si solicitarea emotionala asociata creste in intensitate, cu atat va fi mai greu sa simtim din nou emotiile pe care le-am impins deoparte, temporar.

Cand discutam despre disociere si scindarea sufletului, este esential sa distingem intre situatiile de viata dificile, situatiile de stres si situatiile traumatice. Situatiile de viata dificile duc la disocieri pe termen scurt intre sentimente si gandire, iar situatiile de stres duc la disocieri si blocaje emotionale mai de durata care pot si reintegrate dupa ce situatia de stres inceteaza. Scindarile profunde care duc la separarea corpului de sentimente si de gandire sunt rezultatul unor experiente traumatizante.

Ce se intampla dupa o experienta traumatizanta, presupunand ca persoana supravietuieste? Acum intervine procesul de scindare. Sufletul, in forma sa de dinainte de trauma, se scindeaza. O parte a sufletului este tinuta cat mai departe de situatia traumatica: este partea sanatoasa a sufletului nostru. Alta parte, care a inregistrat experienta traumei este partea traumatizata. Si o alta parte, imaginea in oglinda a partii traumatizate, preocupata cu depasirea experientei traumatice este partea supravietuitoare a sufletului.

Unul din scopurile principale ale procesului de scindare este sa tina partea traumatizata cat mai departe de perceptia constienta, de sentimente, ganduri sau actiune. Aceasta este sarcina principala a partii supravietuitoare.

Despre cele trei parti ale sufletului

Partea sanatoasa reprezinta tot ceea ce s-a dezvoltat inainte de evenimentul traumatic si tot ceea ce nu a fost distrus de el. Cuprinde structuri de personalitate bine integrate pe care individul le-a dezvoltat inainte de trauma si pe care este capabil sa le dezvolte dupa trauma si in pofida ei.

Partea traumatizata este depozitul sufletului pentru sentimentele neplacute induse de trauma: atacuri de anxietate, lipsa de putere, neajutorare, durere insuportabila, furie neputincioasa, rusine fara sfarsit, sentimente de vina. Efectele traumatizarii sunt tangibile si reale. Nu pot fi anulate. Tot ce poate fi facut este sa aparam sinele constient de impactul lor.

In timp ce partea supravietuitoare se maturizeaza, partea traumatizata ramane la aceeasi varsta pe care o avea in momentul experientei traumatice, pentru ca este incapabila sa mai aiba experiente dupa ce scindarea s-a petrecut. Ramane inchisa in propria lume, preocupata doar de a face fata amintirilor legate de trauma.

Uneori, partea traumatizata este pusa in stare de alarma de imagini, voci, mirosuri si momente de contact fizic care seamana cu trauma originara. Acestea sunt mecanismele de declansare care pun trauma in actiune.  Cand apare o astfel de retraumatizare, in functie de trauma originara, individul in cauza sepoate schimba intr-un mod categoric si toate modelele de reactie legate de trauma devin vizibile.

Partea traumatizata tine incuiate in ea emotii relationale fundamentale precum dragoste si durere cu toate gradele si fatetele intermediare. Acestea sunt trimise la inchisoare si sunt lipsite de viata, insa in acelasi timp sunt protejate si pastrate. In orice scindare traumatica, se pune la pastrare un aspect esential pentru partea sanatoasa din noi.

Partea supravietuitoare

Partea supravietuitoare este un fel de gardian al scindarii. Ea isi canalizeaza toata energia pentru a se asigura ca amintirea traumei si experienta constienta nu vor mai veni niciodata in contact. Pentru ca acest lucru sa se intample, partea supravietuitoare are strategii prin care sa mentina scindarea dintre ea si partea traumatizata.

Partea supravietuitoare evita toate situatiile care seamana cu trauma initiala. Blocarea sentimentelor este o preocupara principala a partii supravietuitoare. Uneori, aceasta parte isi asuma indatoriri si sarcini care sa o duca in pragul epuizarii, doar pentru a evita contactul cu partea traumatizata. Sentimentele personale sunt intotdeauna controlate, la fel ca si comportamentul celorlalti. Persoana poate deveni un dictator pentru cei din jur astfel incat sa se poata simti in siguranta.

Bineinteles, partea supravietuitoare isi cauta compensatii pentru lucrurile de care nu se mai poate bucura natural din cauza strategiilor de evitare si control. Drogurile zilnice: cafea, alcool, tigari ofera experiente satisfacatoare, de scurta durata, atunci cand situatia devine de nesuportat pentru partea supravietuitoare.

Trauma si partea supravietuitoare sunt imagini in oglinda. Cu cat mai intensa este experienta traumei, cu atat e mai mare retragerea partii traumatizate si cu atat mai expansiva si mai radicala trebuie sa devina partea supravietuitoare. Slabiciunea extrema resimtita intr-o situatie traumatica trebuie sa fie compensata, la nivelul partii supravietuitoare, printr-o putere excesiva si o dorinta de a-i domina pe toti.

Sunt multe modalitati de a lucra cu trauma. 

(Una din metodele propuse de autorul cartii “Splits in the soul. Integrating traumatic experience” (Scindari ale sufletului.Integrarea experientelor traumatice) , Franz Ruppert, este metoda constelatiilor familiale pe care el a dezvoltat-o si a transformat-o in ceea ce se numeste “constelatia traumei”.

Scopul principal in terapia traumei este, condorm lui Franz Ruppert, sa recunoastem existenta scindarii si a faptului ca partea sanatoasa trebuie sa vina in contact cu partea traumatizata, pentru ca in aceasta parte se afla depozitata multa energie vitala. Pentru ca asta sa se intampla, partea supravietuitoare trebuie sa permita partii sanatoase sa se intoarca catre partea traumatizata. Aceasta este cheia procesului de reintegrare a partii traumatizate.

Articolul este scris pe baza cartii “Splits in the soul. Integrating traumatic experience”, Franz Ruppert, Green Balloon Publishing)

Mecanismele de supravietuire si reintregirea sufletului

(termenul psihologic corect este "mecanisme de APARARE")

Astazi vom vorbi, ca o continuare a articolului Trauma si scindarea sufletului, despre modulul de supravietuire, in care foarte multi oameni isi petrec in mod inconstient aproape toata viata. Ne aducem aminte din articolul precedent ca, dupa o experienta traumatizanta, presupunand ca persoana supravietuieste, intervine procesul de scindare a sufletului.

Sufletul, in forma sa de dinainte de trauma, se scindeaza. O parte a sufletului este tinuta cat mai departe de situatia traumatica: este partea sanatoasa a sufletului nostru. Alta parte, care a inregistrat experienta traumei este partea traumatizata. Si o alta parte, imaginea in oglinda a partii traumatizate, preocupata cu depasirea experientei traumatice este partea supravietuitoare a sufletului.

Fiindu-le frica sa se reconecteze cu traumele suferite in viata lor, oamenii care au suferit scindari ale sufletului incearca sa se protejeze de ideea ca problemele pe care le experimenteaza in viata lor sunt rezultatul traumelor suferite de-a lungul vietii. Astfel se dezvolta strategiile de supravietuire. Oamenii cauta solutii in prezent la problemele lor din trecut, creand iluzia unui viitor fericit. Ferindu-se sa intre in contact cu ceea ce se afla in interiorul lor, isi agata sperantele pentru un viitor mai bun de incercarea de a aduce schimbari in lumea exterioara.

Partea supravietuitoare are acces la toate resursele disponibile ale sufletului de care este nevoie pentru a merge mai departe cu viata in urma unui eveniment traumatizant. Aici sunt depozitate experientele si amintirile fiintei umane, cu exceptia acelora legate de traumele prin care a trecut persoana respectiva. Acesta este rolul procesului de scindare a sufletului care se intampla in momentul unei traume: o parte din noi vrea sa ramana departe de frica, de sentimentele de abandon si singuratate, de sentimentele de a fi coplesit, de senzatia de neajutorare, de lipsa de speranta si de perspectiva, de durere insuportabila, de furie nesfarsita, de rusine profunda, de sentimente de dezgust si vina sau alte sentimente care, in functie de tipul de trauma suferit, pun stapanire pe sufletul omenesc.

Partea supravietuitoare este astfel un fel de paznic al scindarii sufletului. Isi focalizeaza toata energia pentru a se asigura ca amintirile traumatizante si experienta constienta nu vor mai intra niciodata in contact.

Pe de o parte, scindarea este un mecanism de supravietuire activat automat si inconstient, care e la dispozitia noastra cu sau fara implicarea noastra constienta, si care regleaza in concordanta metabolismul creierului nostru: prin morfina, anestezicul corpului si prin blocarea conexiunilor nervoase. Partea supravietuitoare se asigura ca partea traumatizata nu va mai castiga niciodata controlul asupra experientei constiente si asupra actiunii.

Supravietuitorului din noi ii este foarte frica  ca perceptiile si sentimentele noastre vor redeschide portita spre emotiile stocate de partea noastra traumatizata si ca astfel va pierde din nou controlul. Atfel, dezvolta cateva strategii pentru a mentine scindarea sufletului pe care le vom aminti mai jos:

• evitarea: partea supravietuitoare din noi evita toate situatiile care pot semana cu trauma initiala. Evita sa priveasca imagini care pot declansa amintirile traumei, evita sa asculte sau sa pronunte cuvinte care se pot referi la trauma. Evita toate sentimentele care pot rascoli ceva in interior. Imparte mediul inconjurator in zone de pericol si zone de siguranta. Evitarea duce la un comportament major de privare de experiente de viata, iar zonele de siguranta emotionala devin din ce in ce mai mici. Intreaga viata poate deveni o strategie de evitare. Iar blocarea sentimentelor este caracteristica principala. Partea supravietuitoare isi acorda sarcini pana in punctul de epuizare completa, doar pentru a nu experimenta sentimente. Este bucuroasa pentru fiecare lucru neprevazut care impiedica persoana sa se odihneasca; odihna e periculoasa, pentru ca poate face loc sentimentelor sa iasa la suprafata.

• controlul: partea supravietuitoare incearca sa aduca sub control toate situatiile critice in care s-ar putea afla intr-un anumit moment. Pe de o parte, aceasta strategie este interna: sentimentele persoanei repective sunt strict tinute din scurt. Pe de alta parte, este si o strategie externa: dorinta de control se extinde si asupra comportamentelor celorlaltor persoane. Cei din jur sunt manipulati si cenzurati in legatura cu ceea ce se poate spune sau nu, astfel incat amintirile traumei sa nu iasa la suprafata.  Autodistragerea si distragerea altora in subiecte neutre si preocuparea de chestiuni neimportante atunci cand ies la suprafata sentimente si amintiri interzise sunt tactici de control ale partii supravietuitoare.

• compensarea: pentru ca evitarea si controlul fac viata mult prea austera, savoarea vietii si conexiunea emotionala cu mediul inconjuratori lipsesc in cea mai mare parte a timpului iar mijloacele naturale de satisfacere a acestei nevoi lipsesc, partea supravietuitoare cauta compensare in alta parte. Cauta un substitut pentru lucrurile de care nu se mai poate bucura in mod natural, din cauza strategiilor de evitare si control. Fericirea falsa, comportamentul de clown, rasul isteric devin masti pentru sinele autentic. Mancatul si bautul excesiv devin substitute pentru placerile contactului interpersonal. Drogurile zilnice, cofeina si nicotina, sau chiar drogurile mai puternice sunt destinate producerii unor experiente placute atunci cand situatia devine de nesuportat pentru partea supravietuitoare.

• iluziile: pentru ca realitatea traumei este de nesuportat, scufundarea in iluzie reprezinta o posibila cale de a evita vulnerabilitatea. Iluziile nu trebuie confundate cu increderea sau optimismul. Iluziile creeaza o aparenta placuta, o imagine idealizata si falsa a realitatii. Sunt fanteziile supravietuitorului din noi. Se agata de ideea de frumos si de salubru: barbatul ideal, femeia de vis, succesul profesional nemaintalnit, cariera unica, viata eterna, dragostea nesfarsita. Oamenii din viata reala asupra carora se proiecteaza aceste lucruri nu mai sunt perceputi ca ei insisi. Partea supravietuitoare se agata cu disperare de imaginea unei lumi frumoase si perfecte, pentru ca renuntarea la aceste iluzii inseamna sa recunosti ca ai suferit o trauma, sa simti golul din interior si anxietatile fara sfarsit si sa iei contact din nou durerea intensa din sufletul tau.

Multumim

Sursa: autovindecarea.blogspot.ro