Preţul succesului

Două ştiri au intrigat în ultima perioadă opinia publică: clasamentul bogăţiei personale în UE şi situaţia salariilor în Germania.

Banca Centrală Europeană a întocmit un studiu conform căruia germanii, cu o avere medie per cetăţean de 51.000 de euro sunt surclasaţi de greci, cu 102.000 de euro şi mai ales de ciprioţi, cu o avere de 192.000 de euro. Sunt mai bogaţi decât germanii şi italienii sau spaniolii. De fapt studiul arată că germanii au cea mai redusă avere per cetăţean din zona euro. Deasemenea, un alt studiu arată ca în Germania 20% din angajaţi ocupă slujbe part time şi sunt plătiţi cu suma de 400 de euro lunar.

Ambele ştiri creează o stare de confuzie: cum se poate ca cea mai bogată ţară din UE să aibă cetăţeni săraci, iar cei din Cipru să fie printre cei mai bogaţi? Cum se poate ca unul din 5 muncitori germani să fie plătit cu 400 euro lunar ( part time, totuşi)? Ce paradox e acesta, ca cea mai bogată ţară să aibă  locuitori mai săraci decât cei din ţările care au nevoie de banii UE pentru a nu da faliment?

Sigur, lăsând la o parte satisfacţiile amuzate ale unora,  sunt nişte nuanţe interesante care arată până la urma preţul succesului şi calea dificilă spre acesta.

Germania ne arată o faţetă a situaţiei pe care mulţi dintre noi o ignoră: efortul susţinut, de multe ori cu sacrificii serioase, prudenţă şi cumpătarea sunt cele ce duc spre reuşită. Germania nu se poate lăuda cu cele mai generoase sisteme de protecţie socială, nici cu cele mai accesibile servicii medicale din UE. Are însă cea mai ridicată productivitate a muncii din UE şi cea mai performanţă economie.

Recentele dezbateri privind UE şi euro au pus permanent în discuţie calitatea  Germaniei de lider autoritar al Europei. De la interesul ridicat al acesteia în coeziunea Uniunii până la îndarjirea şi  consecvenţă cu care apără Euro, atitudinea Germaniei a fost privită cu circumspectie. Germania este principalul profitor al UE, spun unii.Germania suportă greul crizei europene, spun germanii. Se pare că datele din aceste studii, precum şi cele 100 de miliarde de euro oferite cu împrumut  până acum de Germania pentru salvarea statelor cu probleme, le dau dreptate nemţilor.

Privind succesul produselor germane pe pieţele internaţionale, mulţi s-au grăbit să acuze Germania de subordonarea intereselor europene celor proprii. Sigur că nemţii doresc o piaţă liberă cât mai extinsă, în care produsele lor să întalnească cât mai puţine bariere vamale sau alte măsuri protecţioniste.

Văzând însă faptul că germanul de rând profită puţin, prea puţin putem spune, de succesul Germaniei, nu putem să nu ne întrebăm până la urmă cui foloseşte acest succes? Ce satisfacţie are un cetăţean sărac, sau nu foarte bogat mai degrabă, că trăieşte într-o ţară bogată? Răspunsul stă chiar în stabilitatea Germaniei.

Decenţa veniturilor, productivitatea ridicată şi responsabilitatea cetăţeanului şi de ce nu a politicianului german, duce Germania în poziţia confortabilă de lider european. Iar folosul cetăţeanului este în stabilitatea venitului, şomajul scăzut, predictibilitatea generala a unei vieţi în care cumpătarea şi decenţa fac ca ziua de mâine să fie mai puţin ingrijorătoare.

Cei ce au vizitat Germania în ultimii ani au fost miraţi de lipsa discuţiilor, interminabile la alţii, despre criză, reduceri şi toate cele venite cu aceastea. Austeritatea cerută altora este un mod de viaţă pentru germani. Germanul munceşte în continuare, mai mult decât până la începutul crizei, fiind dispus să primească ceva mai puţin. Dar sigur. Iar serviciile oferite cetăţenilor de către statul german să nu sufere disfunctionalităţi sau subfinantare.

Sistemul fiscal riguros din Germania şi ţările din Nordul Europei nu permite cetăţenilor obişnuiîi acumularea excesivă.  Permite însă ca sistemele lor să funcţioneze eficient şi continuu.

Gradele de îndatorare ale statelor şi cetăţenilor sunt aproape invers proporţionale cu cele ale bogăţiei personale din studiul BCE. Iar Germania este liderul tehnologiei şi cercetării în Europa, investind masiv în aceste domenii. Ea are cea mai instruită forţă de muncă şi cea mai tehnologizată economie, având astfel un viitor mai sigur decât majoritatea celorlalte state europene.

Împovararea excesivă cu datorii atât a statelor, dar şi a persoanelor, arată un revers nu foarte confortabil al clasamentului din studiul BCE. Pericolul falimentului, reducerea masivă a surselor de finanţare, concedierile din sectorul de stat crează o îngrijorare crescândă în ţările respective.

Sigur că pentru unii europeni , atitudinea riguroasă şi calculată a germanilor nu este un mod ideal de viaţă. Trăsăturile specifice şi tradiţiiile  fiecărei naţiuni influenţează până la urma şi atitudinea la nivel de stat. Poate prea multă responsabilitate reduce din ceea ce se numeşte la noi farmecul vieţii. Dar acest farmec are preţul lui.

Marian Cirstian

Sursa: www.financiarul.ro